Bribery by traffic drivers: sufficiency of identification evidence and mitigation for minor-speeding bribes.

Şedinţa publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 95 din data de 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, îndreptată parţial prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 1 iulie 2021, s-au dispus, printre altele, următoarele:

1) A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 04.05.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. în condiţiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului A. cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatul A. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria comunei Dumbrava Roşie, jud. Neamţ sau în cadrul com. Săvineşti, jud. Neamţ.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ în colaborare cu instituţiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probaţiune Neamţ.

2) A fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 22.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului B. în condiţiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului B. cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul B. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatul B. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria or. Tg. Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti - sau la Primăria Vânători, jud. Neamţ.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ în colaborare cu instituţiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probaţiune Neamţ.

3) A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 29.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C. în condiţiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului C. cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatul C. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria mun. Roman, jud. Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti - sau DGASPC Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen. inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ în colaborare cu instituţiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probaţiune Neamţ.

4) A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (faptă din 28.04.2016).

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului D. în condiţiile art. 91 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului D. cu privire la consecinţele săvârşirii unei alte infracţiuni în termenul de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art. 92 C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, inculpatul D. va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Inculpatul D. va presta 60 zile muncă neremunerată în folosul comunităţii la Primăria mun. Piatra Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti - sau DGASPC Neamţ - activităţi administrativ gospodăreşti.

În baza art. 91 alin. (2) lit. b) C. pen., inculpatul va frecventa un program de reintegrare socială derulat sau organizat de Serviciul de Probaţiune Neamţ în colaborare cu instituţiile comunitare.

Supravegherea inculpatului se va realiza de Serviciul de Probaţiune Neamţ.

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata a câte 1500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin aceeaşi sentinţă penală au fost dispuse soluţii de condamnare şi faţă de inculpaţii E., F. şi G.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

În privinţa inculpatului C., din probele administrate în cursul urmăririi penale - respectiv, procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declaraţiile inculpatului şi înscrisurile prezentate la judecată - a rezultat că, la data de 29.04.2016, în intervalul orar 18:51:45-19:01:40, inculpatul C. a fost oprit în trafic de agenţii de poliţie rutieră H. şi I. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise şi, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenţi de poliţie suma de 105 RON pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

În declaraţia din data de 15.12.2016, inculpatul C. a susţinut că a achitat un punct-amendă, deşi, din verificarea bazei de date DEPABD, rezultă că acesta nu figurează sancţionat contravenţional la data de 29.04.2016, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile inculpaţilor I. şi H. din cursul urmăririi penale.

Din atitudinea agenţilor de poliţie care, la data faptei, i-au permis inculpatului să se apropie de portiera autospecialei de poliţie şi să schimbe bancnota de 200 RON pentru a achita suma de 105 RON, rezultă că înmânarea sumei de bani agenţilor de poliţie s-a făcut în legătură cu încălcarea, de către aceştia din urmă, a atribuţiilor de serviciu, respectiv neaplicarea unei sancţiuni contravenţionale pentru abaterea comisă la regimul rutier. S-a apreciat că discuţia dintre lucrătorul de poliţie şi conducătorul auto este relevantă şi face dovada reprezentării titlului înmânării sumei de bani (" hai să-l ajutăm"...rămâi cu punctele...").

Susţinerea inculpatului, în sensul că a intenţionat să achite o amendă, nu poate fi reţinută în condiţiile în care, în calitate de conducător auto, cunoştea că nu poate achita o amendă contravenţională fără a fi întocmit un proces-verbal de sancţionare, precum şi faptul că nu se poate aplica o astfel de sancţiune fără a fi aplicată şi sancţiunea complementare a punctelor de penalizare.

Instanţa de fond a apreciat că nici susţinerea agenţilor de poliţie, în sensul că "nu au nevoie de banii lui", nu este în măsură să facă dovada lipsei de reprezentare a inculpatului că suma de bani este dată cu titlu de "mită", atâta timp cât limbajul folosit în discuţia purtată era unul familiar, care sugera, în mod clar, faptul că inculpatul nu va fi sancţionat contravenţional, astfel că acesta din urmă a acceptat posibilitatea ca suma remisă să fie însuşită în mod ilegal de poliţişti.

În atare condiţii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului C. care, la data de 29.04.2016, în intervalul orar 18:51:45-19:01:40, a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea şi a dat suma de 105 RON lucrătorilor de poliţie I. şi H. din cadrul Poliţiei mun. Piatra Neamţ - Biroul rutier pentru a nu constata şi sancţiona contravenţia săvârşită, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăţia inculpatului C. sub forma intenţiei indirecte, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privinţa inculpatului B., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declaraţiile inculpatului şi înscrisurile prezentate la judecată - a rezultat că, la data de 22.04.2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, inculpatul B. a fost oprit în trafic de agenţii de poliţie rutieră H. şi I. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise şi, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenţi de poliţie suma de 200 RON pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

Din procesul-verbal de redare în formă scrisă a imaginilor şi sunetelor înregistrate autorizat a rezultat că, la data de 22.04.2016, ora 11:57:41, s-a declanşat aparatul radar, iar H., conducătorul autospecialei x, a pornit semnalele acustice, făcând semn unui conducător auto (identificat în persoana inculpatului B.) să tragă pe dreapta.

I.: Ce-ai făcut măi nene mă?

H.: Ce-ai făcut măi nene…?

I.: VTM…viata mea…aşa avea…da îţi povestesc eu…

Ambii poliţişti au părăsit autovehiculul, după care, la ora 11:59:57, H. a revenit în autoturism şi i-a solicitat lui I. să îl cheme pe conducătorul auto. La ora 12:00:19, în autospeciala x, s-a urcat în faţă, pe scaunul pasagerului, un bărbat care, după o scurtă discuţie cu H., a coborât (ora 12:01:19), în acest timp portiera rămânând deschisă. Discuţia este parţial neinteligibilă, bărbatul care a urcat în maşină spunând că merge la Braşov. Ulterior, I. a revenit la autospeciala x, s-a urcat în faţă, pe scaunul pasagerului, după ce, în prealabil l-a salutat pe bărbatul oprit, a ridicat mapa albastră de tip clip-board, aflată între scaunele din faţă, a deschis-o şi a scos două bancnote de 50 RON şi una de 100 RON, pe care le-a introdus în carnetul din torpedo (ora 12:02:10), ocazie cu care cei doi au exclamat râzând: yupiii!.

Din evidenţele DEPABD rezultă că inculpatul B. nu a fost sancţionat contravenţional la data de 22.04.2016.

Inculpatul B. nu a recunoscut că a dat lucrătorilor de poliţie suma de 200 RON pentru a nu fi sancţionat contravenţional, deşi din înregistrarea audio video rezultă că inculpatul a fost oprit pentru depăşirea vitezei legale, pe fundalul sonor auzindu-se sunetul de declanşare a aparatului radar, acest sunet fiind însoţit imediat de semnalele acustice ale autospecialei de poliţie, de expresia folosită de unul dintre agenţii de poliţie (" ce-ai făcut măi nene mă?") şi oprirea autoturismului condus de către inculpat.

Contrar celor susţinute de apărătorul inculpatului, comportamentul familiar al agenţilor de poliţie faţă de inculpat sugerează că acesta nu va fi sancţionat contravenţional pentru abaterea săvârşită.

Susţinerea inculpatului, în sensul că suma de bani care apare în înregistrare ar fi provenit din alte fapte şi nu ar fi fost dată de acesta, nu a fost reţinută de instanţa de fond, având în vedere următoarele:

- contrar procedurilor legale care reglementează oprirea conducătorilor auto de către agenţii poliţiei rutiere, inculpatul s-a urcat în autospeciala poliţiei şi a purtat o discuţie amicală cu unul dintre agenţi;

- imediat după ce inculpatul a părăsit autospeciala poliţiei, unul dintre agenţi a luat din mapa clipboard suma de 200 RON, ocazie cu care cei doi poliţişti au exclamat râzând: yupiii!, atitudine care poate fi interpretată ca o manifestare de bucurie pentru banii primiţi cu câteva minute înainte;

- deşi inculpatul a săvârşit o abatere la regimul rutier, pentru care a fost oprit de organele de poliţie, nu a fost sancţionat contravenţional, singura explicaţie plauzibilă pentru acest fapt fiind oferirea unei sume de bani.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului B. care, la data de 22.04.2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea şi a dat suma de 200 RON lucrătorilor de poliţie I. şi H. din cadrul Poliţiei mun. Piatra Neamţ - Biroul rutier, pentru a nu constata şi sancţiona contravenţia săvârşită, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăţia inculpatului B. sub forma intenţiei directe, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privinţa inculpatului A., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declaraţiile inculpatului şi înscrisurile prezentate la judecată, a rezultat că, la data de 04.05.2016, în intervalul orar 22:25:10-22:27:09, inculpatul A. a fost oprit în trafic de agenţii de poliţie rutieră J. şi K. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise şi, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenţi de poliţie o sumă de bani pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

Din evidenţele DEPABD rezultă că inculpatul A. nu a fost sancţionat contravenţional la data de 04.05.2016.

Contrar celor susţinute de inculpat, prin apărătorul ales, existenţa faptei rezultă în mod cert din imaginile interceptate şi înregistrate autorizat, care dovedesc cu certitudine că inculpatul a înmânat, odată cu documentele, şi o bancnotă pe care agenţii de poliţie au lăsat-o să cadă din documente pe scaunul din dreapta, între picioarele unuia dintre ei.

Mai mult, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, inculpatul A. a recunoscut că a înmânat lucrătorilor de poliţie o sumă de bani pentru a nu fi sancţionat contravenţional, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile de recunoaştere ale numiţilor J. şi K.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 04.05.2016, în intervalul orar 22:25:10-22:27:09, a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea şi a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliţie J. şi K. din cadrul Poliţiei mun. Piatra Neamţ - Biroul rutier, pentru a nu constata şi sancţiona contravenţia săvârşită, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăţia inculpatului A. sub forma intenţiei directe, în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

În privinţa inculpatului D., din probele administrate în cursul urmăririi penale - procesele-verbale de redare a înregistrărilor, declaraţiile inculpatului şi înscrisurile prezentate la judecată, a rezultat că, la data de 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, inculpatul D. fost oprit în trafic de agenţii de poliţie rutieră J. şi L. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise şi, cu această ocazie, inculpatul a dat celor doi agenţi de poliţie o sumă de bani pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

Din procesul-verbal de redare a rezultat că, la data de 28.04.2016, la ora 02:28:10, aparatul radar a indicat acustic depăşirea vitezei legale de către un conducător auto, iar cei doi poliţişti - J. şi L. - s-au deplasat cu autospeciala de poliţie după autovehiculul depistat, la momentul 02:28:31, agentul de poliţie J. efectuând semnal acustic de oprire a autovehiculului în cauză.

La momentul 02:29:03, agentul de poliţie J. s-a deplasat către autovehiculul depistat, în acest timp celălalt agent de poliţie rămânând pe scaunul din dreapta faţă.

La momentul 02:30:55, agentul de poliţie J. a revenit în autospeciala de poliţie, iar între cei doi agenţi a avut loc următorul dialog:

J.: …(neinteligibil)…

OP: …(neinteligibil)…

J.: o fost la…(foloseşte cuvinte obscene)… de confirmare… ce-i aici?…(neinteligibil)… uite şi tu…

La momentul 02:31:36, lângă autospeciala de poliţie se observă o persoană de sex masculin care poartă cu cei doi agenţi de poliţie următorul dialog:

X: Domnu inspector, am greşit. …(neinteligibil)…

J.: Vă rog…

X: Permisu…(neinteligibil)… (se observă cum persoana de sex masculin îi înmânează agentului de poliţie documentele de identitate)… buletinu?

J.: Buletinu şi atât… un pic, să vedem filmarea…

X: Poftim?

J.: Să vedem acuma filmarea… uitaţi… veniţi încoa să vedeţi…

X: …(neinteligibil)…

J.: Veniţi încoace să vedeţi…

X: Nu, numai…(neinteligibil)… dacă se mai poate face ceva, eu ştiu?…

J.: Deci, credeţi-mă e…

X: …e săptămâna mare…

J.: Credeţi-mă pe cuvânt, la viteza asta…

X: …(neinteligibil)… din maşină, mă duc să pregătesc ceva…

J.: Da nu aveţi ce pregăti pentru că este înregistrare, înţelegeţi!... n-aveţi ce pregăti… ce lucraţi dumneavoastră, cu ce vă ocupaţi?

La momentul 02:32:45, agentul J. a coborât din autospeciala de poliţie şi a revenit la momentul 02:34:02 având în mână mai multe documente, după care s-a deplasat cu autospeciala de poliţie câţiva metri, iar de la momentul 02:35:05 se observă cum agentul J. a început să noteze ceva într-o mapă. În acest interval de timp, celălalt agent de poliţie a rămas pe locul din dreapta faţă al autospecialei de poliţie. De la momentul 02:35:12, la autospeciala de poliţie a revenit persoana de sex masculin depistată şi dialogul a continuat astfel:

X: Uitaţi permisul şi buletinul…

J.: Da, n-am probleme cu…(neinteligibil)…

X: …domnule…e nevastă-mea…

J.: Da eu ştiu…

X: Nu-i amantă, nu-i nimica…

J.: Şi dacă te cerţi cu ea matale?.

X: Doamne fereşte!

J.: Păi după aia dacă-mi iau eu…

X: Avem peste cinzeci de ani amândoi…

J.: Păi şi după aia…

X: Sunt prieten cu…(neinteligibil)… cu domnul Alexa… cu Mihai…(neinteligibil)…

J.: Ai să plăteşti amenda… deci n-am ce… asta-i singurul ajutor care pot să te ajut…

X: Da. Da sub o sută nu se poate? Nici o şansă?

J.: Da, uite, ia, dacă matale…(neinteligibil)… uite! Vină-ncoace! Vină-ncoace la mine!

X: Da…(neinteligibil)…

J.: Uite! Uite, ia! (agentul îi arată viteza înregistrată de aparatul radar)… de la 95, da?... uite! Uite aicişa!... uite cum te iau… uite ia…82, da?... 86…

X: Da.

J.: Uite aici! Uite!... Uite aici!

X: Da, da, da. Nu…(neinteligibil)… doamne, doamne… nu ştiu… adică vă daţi seama, m-aş lăsa şi eu…(neinteligibil)… trag o fuguţă… stau undeva pe lângă Şcolile Normale… poate aveţi vreun coleg care…

J.: Aşteaptă la maşină, te rog frumos, un pic şi să vedem oleacă!

X: Eu v-am zis, adică…

J.: Da?

X: Nu vorbesc degeaba…

J.: Aşteptaţi la maşină!

La momentul 02:36:29, persoana de sex masculin a plecat de lângă autospeciala de poliţie, iar între cei doi agenţi a avut loc următorul dialog:

J.: Uă……(neinteligibil)… deci aici este opusul (îi arată colegului înregistrarea aparatului radar)… înseamnă cu nu-i acelaşi sens… nu?.

OP: …(neinteligibil)… da tu cum ai setat?

J.: …(neinteligibil)…

De la momentul 02:38:10, agentul J. a iniţiat un apel telefonic, fiind inteligibilă numai partea din discuţie purtată de acesta, astfel: Bate-mă, omoară-mă, mii de scuze… poftim?... mii de scuze Iulian… ajută-mă într-o problemă!... dacă am luat din spate… şi pe înregistrare îmi apare… scrie opus… înseamnă că n-am luat bine, nu?... pe acelaşi tre să fie, nu?... mie îmi dă viteza, îmi arată aicea, da nu-mi dă viteza patrulei, deci îmi dă T şi L… şi opusul… şi eu l-am luat din spate… n-o fost blocată, că… merg vitezele, înţelegi?... şi pe L şi pe T… deci mie îmi dă… eu l-am luat din spate, da mie îmi scrie opus aici… înţelegi?... deci nu pot să-l…(foloseşte cuvinte obscene)… păi uite acuma-s cu… uite pe L 95… uite L 95, T 82, 86… da din mers… 96, 121 din spate… opus… adevărul că eu aveam 80 şi el era la două sute de metri, nu prea cred că are el 181, ştii?... 121 pardon… le-o adunat, nu?... am înţeles… deci nu pot să-i dau?... da nu-i dau, îl las aşa şi asta e, ce să fac… da-s pe opus… dacă era trebuia să scrie acelaşi, nu?... deci obligatoriu acelaşi, dacă-l iau din spate… da, păi aşa ştiam şi eu, dar am zis să mă… să te deranjez oleacă… mii de scuze Iulian… uă, mii de scuze că te-am …(foloseşte cuvinte obscene)… în seara asta da n-am pe cine să întreb, n-am bază-n nimeni… bine… n-am să-l sun pe …(neinteligibil)… că ăla mă bagă în puşcărie… da n-am… n-am cum că-mi sare de la 84 la 111… înţelegi?.. de asta zic… deci n-am, îl las… dă-l în…(foloseşte cuvinte obscene)… îl las aicea şi dă-l dracu… ş-aşa e un prost… da… dă-l…(foloseşte cuvinte obscene)… hai, bine… merci frumos… hai, vorbim… bine pa.

La momentul 02:41:28, agentul J. a terminat convorbirea telefonică, iar lângă autospeciala de poliţie s-a apropiat persoana de sex masculin. În continuare, între persoanele prezente, a avut loc următorul dialog:

OP: Ce faci îi dai…(neinteligibil)…

J.: …(neinteligibil)…

X: Întrebaţi-l pe domnu Alexa… mă cunoaşte…

J.: Băi nu mai vorbi de nimeni… nu mai…

X: Gata, gata… îs obosit, ce să…cum putem să…

La momentul 02:41:47, se observă cum agentul de poliţie i-a restituit persoanei de sex masculin mai multe documente, iar acesta din urmă i-a dat poliţistului, în mâna dreaptă, o sumă de bani.

J.: Hai, sănătate.

X: Să vă dea dumnezeu sărbători fericite.

J.: (îi face semn persoanei cu mâna la gură)… auzi, nu mai vorbeşti cu nimeni şi cu nimica… că dacă nu îmi faci belele…

La momentul 02:42:00, autospeciala de poliţie s-a pus în mişcare, la momentul 02:42:17 observându-se cum agentul J. i-a remis colegului o sumă de bani, fiind vizibilă o bancnotă în cupiură de 100 RON, pe care acesta a pus-o într-o carte din torpedou.

La momentul 02:42:50, între cei doi agenţi de poliţie are loc următorul dialog:

J.: Dacă n-am putut să-i dau, ce vrei să fac?…

X: e…

J.: Eu am vrut să-i dau, dar…,

Din evidenţele DEPABD rezultă că inculpatul D. nu a fost sancţionat contravenţional în data de 28.04.2016.

Inculpatul D. a recunoscut săvârşirea faptei în declaraţia din 21.03.2017, însă ulterior a retractat, susţinând că la data 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, s-a aflat la locuinţa sa, întrucât avea copilul bolnav.

Instanţa de fond a reţinut că, deşi declaraţia suspectului/inculpatului, de recunoaştere a comiterii faptei, nu este regina probelor, o asemenea depoziţie are, însă, greutate în stabilirea situaţiei de fapt şi a vinovăţiei, plecând de la premisa că nimeni, în condiţii normale, nu se poate autoincrimina pentru fapte pe care nu le-a comis. Acesta este motivul pentru care, înainte de orice audiere a unui suspect, acestuia i se pun în vedere disp. art. 83 C. proc. pen., respectiv dreptul de a nu face nicio declaraţie, cu menţiunea că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

În speţă, la data de 21.03.2017, i s-a adus la cunoştinţă inculpatului D. calitatea de suspect, precum şi dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal. În aceste condiţii, D. a fost de acord să dea declaraţie ca suspect, prilej cu care a arătat că i-au fost prezentate interceptările de sunete şi imagini efectuate autorizat la data de 28.04.2016, nu-şi aminteşte nimic în legătură cu această oprire în trafic, a vizionat imaginile puse la dispoziţie şi a constatat că, într-adevăr, că el este persoana oprită în trafic la momentul din 28.04.2016. Potrivit acestei înregistrări, a constatat că a purtat o discuţie cu lucrătorii de poliţie şi că i-a rugat să îl ierte pentru abaterea săvârşită pentru care fusese oprit în trafic. Din vizionarea interceptării a realizat că era vorba de depăşirea limitei de viteză, pentru că discuţiile cu lucrătorul de poliţie s-au purtat pe această temă. Pentru a nu fi sancţionat, a înmânat lucrătorilor de poliţie o sumă de bani pe care nu şi-o aminteşte. Lucrătorul de poliţie i-a restituit actele şi nu a mai procedat la sancţionarea sa.

În cauză, în cadrul operaţiunii de sinteză a probelor, curtea trebuie să aprecieze care dintre declaraţiile date de inculpat reflectă adevărul, şi anume cele iniţiale, în care a recunoscut că el este persoana oprită în trafic ori cele date ulterior în care a negat comiterea faptei, precizând că în intervalul orar 02:28:10-02:42:50 s-a aflat la locuinţa sa. Instanţa de fond a apreciat că, în timp ce credibilitatea depoziţiilor iniţiale nu poate fi contestată, declaraţiile date ulterior apar ca fiind făcute în vederea disculpării sale.

Prin urmare, neexistând vreun temei legal pentru a se crea o ordine de preferinţă între declaraţiile succesive ale inculpatului, instanţa de fond a apreciat că are temeiuri suficiente să considere că numai declaraţiile iniţiale sunt expresia adevărului, ele coroborându-se cu alte fapte şi împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză. Înregistrările audio video confirmă declaraţia iniţială de recunoaştere a inculpatului şi infirmă apărarea acestuia potrivit căreia ar fi vorba de o altă persoană cu un nume asemănător şi care a fost sancţionată contravenţional.

În acelaşi sens, sunt şi declaraţiile agenţilor de poliţie rutieră J. şi L., care au recunoscut că au primit bani de la inculpatul D. pentru a nu proceda la constatarea şi sancţionarea contravenţiei la regimul circulaţiei rutiere.

Din imaginile audio video rezultă că aspectul fizic exterior şi semnalmentele generale ale persoanei oprite de organele de poliţie sunt aproape identice cu cele ale inculpatului, această persoană a declarat că locuieşte în zona denumită "Şolile Normale" (inculpatul locuind pe strada x nr. 70, foarte aproape de "Liceul Pedagogic Gheorghe Asachi", cunoscut sub denumirea de "Şcoala Normală"), este căsătorit (din procesul-verbal de redare rezultă că aceasta precizează lucrătorilor de poliţie că se află în autoturism cu soţia sa).

Procesul-verbal de contravenţie nr. x/28.04.2016 emis pe numele numitului M. nu este în măsură să susţină apărarea inculpatului privind eroarea organelor judiciare asupra identităţii persoanei oprite, având în vedere următoarele:

- din înregistrarea autorizată de imagini, rezultă că, în intervalul orar 02:28:10 - 02:42:50, nu a mai fost oprit un alt conducător auto în afara inculpatului D., agenţii de poliţie nu au întocmit niciun proces-verbal de sancţionare contravenţională în acest interval. Un asemenea proces-verbal nu putea fi întocmit ulterior în lipsa datelor de stare civilă, întrucât din imaginile video se observă că persoanei oprite i s-au înmânat imediat actele de identitate.

- persoana care apare în procesul-verbal a fost sancţionată pentru lipsa centurii de siguranţă şi pentru că nu avea asupra sa actul de identitate, în timp ce persoana din imaginile audio video a fost oprită pentru depăşirea vitezei legale, iar din discuţiile purtate rezultă că avea toate actele asupra sa;

- persoana din procesul-verbal (M.) este născută în anul 1994, în anul 2016 având vârsta de 22 ani, iar în înregistrarea video persoana oprită de organele de poliţie este mult mai în vârstă, între 40 şi 50 de ani.

Referirea la o vârstă de 50 de ani a inculpatului, deşi în realitatea avea doar 42, poate fi explicată prin faptul că asumarea unei vârste mai înaintate ar fi putut trezi un sentiment de compasiune din partea agenţilor de poliţie pentru a nu fi sancţionat contravenţional.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici susţinerea referitoare la faptul că persoana din imagini avea mustaţă, spre deosebire de inculpat care are barbişon, în condiţiile în care, pe de o parte, inculpatul nu a făcut nicio dovadă că, la data comiterii faptei, avea barbişon, iar pe de altă parte, după data comiterii faptei inculpatul şi-ar fi putut lăsa barbişon în loc de mustaţă, pentru a nu putea fi recunoscut.

Sub un ultim aspect, curtea a constatat că inculpatul, deşi i-au fost prezentate imagini în care apărea o persoană care nu a fost sancţionată contravenţional, a făcut demersuri pentru a obţine un proces-verbal faţă de o persoană cu un nume foarte apropiat de al său, fără a oferi vreo explicaţie asupra modului în care a obţinut informaţiile despre existenţa acestuia.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului D. care la data de 28.04.2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea şi a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliţie J. şi L. din cadrul Poliţiei mun. Piatra Neamţ - Biroul rutier, pentru a nu constata şi sancţiona contravenţia săvârşită, realizează condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de dare de mită prev. de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Vinovăţia inculpatului D. sub forma intenţiei directe în sensul art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen. este pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză.

Raportându-se la criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a reţinut că faptele comise de cei patru inculpaţi şi urmările produse în condiţiile mai sus descrise conturează un grad de pericol social ridicat, reliefat de natura, valorile sociale cărora li s-a adus atingere, rezonanţa socială negativă a unor astfel de fapte. Gravitatea infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor este ridicată, dat fiind faptul că au fost comise faţă de funcţionari publici aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu - agenţi de poliţie -, în scopul sustragerii de la angajarea răspunderii contravenţionale pentru săvârşirea unor contravenţii la regimul circulaţiei rutiere - depăşirea vitezei legale.

În ceea ce priveşte periculozitatea celor patru inculpaţi, s-a constatat că aceştia au avut o bună conduită după săvârşirea faptelor şi în cursul procesului penal, s-au prezentat la judecată, au avut o conduită bună şi anterior săvârşirii infracţiunilor, relevată prin lipsa antecedentelor penale, nivelul de educaţie şi situaţia lor familială şi socială.

În raport de aceste circumstanţe, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de norma de incriminare, în cuantum de câte 2 ani închisoare, este în măsură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de lege, în îndreptarea atitudinii inculpaţilor faţă de comiterea de infracţiuni şi resocializarea lor viitoare pozitivă.

Toţi cei patru inculpaţi şi-au manifestat acordul de a presta o activitate neremunerată în folosul comunităţii, fiind realizată condiţia prev. de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen.

Conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunii, exprimată în lipsa antecedentelor penale, cât şi cea din cursul procesului penal, relevată de prezenţa la judecată, precum şi aspectele de ordin social şi familial relevate de înscrisurile în circumstanţiere legitimează concluzia că îndreptarea acestora poate avea loc şi fără privarea de libertate, aplicarea pedepsei fiind suficientă, chiar şi fără executarea acesteia.

Cu privire la această modalitate de individualizare judiciară de executare a pedepsei, instanţa a apreciat că este cea mai potrivită pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi, fiind îndeplinite condiţiile cumulative strict şi limitativ prevăzute de lege: pedeapsa stabilită pentru infracţiune nu depăşeşte 3 ani, inculpaţii nu au fost condamnaţi anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, şi-au manifestat acordul în vederea prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţii, iar aplicarea pedepsei este suficientă, chiar şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpaţii A., B., C. şi D., care au criticat soluţia instanţei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, inculpatul A. a solicitat, în principal, pronunţarea unei soluţii de achitare, deoarece fapta pentru care a fost trimis în judecată nu există, iar, în subsidiar, reţinerea în beneficiul său a circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi amânarea aplicării pedepsei.

Apelantul-inculpat a formulat, în esenţă, critici referitoare la: caracterul general şi succint al motivării instanţei de fond, aprecierea eronată a conţinutului înregistrării audio-video (din care nu rezultă cine a înmânat documentele şi nici de unde a apărut bancnota), absenţa unor probe din care să rezulte valoarea sumei de bani presupus remise agenţilor de poliţie, dar şi a unor probe din care să rezulte cu certitudine existenţa faptei.

În subsidiar, inculpatul a invocat omisiunea instanţei de fond de a reţine incidenţa circumstanţelor atenuante judiciare, deşi acestea erau justificate de înscrisurile în circumstanţiere depuse la dosar.

Apelantul-inculpat B. a solicitat, în motivele scrise de apel, achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că hotărârea apelată nu relevă, în mod logic, faptele ce au condus instanţa de fond la convingerea că inculpatul a săvârşit infracţiunea de dare de mită, în condiţiile în care, din înregistrarea audio-video rezultă că, la data faptei, traficul era intens, iar presupusa contravenţie care a condus la oprirea inculpatului în trafic nu a fost înregistrată.

Subliniind că acuzarea nu a stabilit încălcarea vreunei reguli de circulaţie de către inculpat, susceptibilă a atrage sancţionarea sa contravenţională, apelantul a apreciat că nu s-a demonstrat motivul pentru care ar fi fost nevoit să dea mită celor doi agenţi de poliţie, sub acest aspect, ancheta penală fiind lipsită de un caracter efectiv, iar probatoriul administrat, insuficient pentru răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie.

Apelantul-inculpat C. a solicitat, în principal, achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., iar, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în raport cu împrejurările cauzei şi circumstanţele sale personale.

Inculpatul a susţinut, în esenţă, că probatoriul administrat relevă absenţa elementului subiectiv al infracţiunii de dare de mită, în condiţiile în care, la data faptei, el a avut ferma convingere că plăteşte o sumă de bani cu titlu de amendă. Sub acest aspect, apelantul a făcut trimitere la conţinutul înregistrării audio-video, din care rezultă că discuţiile purtate cu cei doi agenţi de poliţie au vizat posibilitatea de achitare pe loc a amenzii, inculpatul fiind atenţionat că va "rămâne cu punctele de penalizare" aspect de natură a-i forma convingerea că se va întocmi o chitanţă sau un proces-verbal de sancţionare.

Maniera de derulare a faptelor şi, prioritar, discuţiile repetate referitoare la emiterea unei chitanţe şi aplicarea punctelor de penalizare conduc la concluzia lipsei vinovăţiei inculpatului, care a fost determinat să înmâneze o sumă de bani corespunzătoare unei sancţiuni contravenţionale, inducându-i-se ideea că se va întocmi ulterior un înscris constatator, împrejurări care, coroborate, ar justifica şi aplicarea prevederilor art. 290 alin. (2) C. pen.

Apelantul-inculpat D. a invocat netemeinicia hotărârii apelate, susţinând că instanţa de fond nu a lămurit pe deplin circumstanţele săvârşirii faptei, nefiind clarificate elemente esenţiale, referitoare la autovehiculul pe care se presupune că inculpatul l-ar fi condus la data faptei ori neconcordanţa dintre persoana oprită în trafic (numitul M.) şi persoana din înregistrarea audio-video prezentată de parchet.

Apelantul-inculpatul a făcut trimitere la informaţiile ce rezultă din probatoriu şi care relevă că, la data de 24 octombrie 2016 (data întocmirii procesului-verbal de redare), nu se cunoştea identitatea conducătorului auto oprit în trafic, aceasta fiind stabilită abia la data de 27 februarie 2017, printr-un proces-verbal întocmit de ofiţerii de poliţie judiciară fără a se menţiona, însă, indiciile pe baza cărora s-a realizat identificarea şi fără a se preciza numărul de înmatriculare al autovehiculului oprit în trafic la data critică.

Subliniind că autovehiculul cu numărul de înmatriculare x, surprins în înregistrare, aparţine numitului N. (persoană cu care nu are vreo legătură), că, la data şi ora presupusei fapte, a fost întocmit un proces-verbal de sancţionare contravenţională a unei alte persoane - inadvertenţe ce nu au fost lămurite de instanţa de fond - dar şi că declaraţia sa iniţială de recunoaştere a faptei s-a datorat vizionării numai a înregistrării video, nu şi a celei audio, care oferea detalii despre persoana oprită în trafic, apelantul inculpat a susţinut că hotărârea pronunţată nu reflectă pe deplin adevărul.

Motivul subsidiar de apel referitor la individualizarea pedepselor, invocat iniţial de inculpaţii A. şi C., nu a mai fost susţinut în cursul dezbaterilor, apelanţii-inculpaţi limitându-se la a solicita pronunţarea unei soluţii de achitare, pentru argumentele detaliate în încheierea de şedinţă din data de 22 noiembrie 2022.

În faza apelului, inculpaţii A., B. şi C. au uzat de dreptul la tăcere, inculpatul D. manifestându-şi, însă, opţiunea de a da declaraţie, sens în care s-a procedat la ascultarea sa, la data de 22 noiembrie 2022.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a încuviinţat administrarea probei testimoniale la solicitarea inculpatului D. (fiind ascultaţi martorii J. şi L.), dar şi a Ministerului Public (fiind ascultat martorul O.). Totodată, a procedat la vizionarea, în şedinţa publică din data de 8 februarie 2022, a înregistrării audio-video efectuate la data de 28 aprilie 2016 şi a dispus efectuarea unei expertize criminalistice asupra imaginilor şi vocii şi vorbirii, fiind întocmit, în acest sens, raportul de expertiză criminalistică nr. 145 din 26 aprilie 2022 al I.N.E.C - Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice şi, ulterior, două rapoarte supliment la acesta, respectiv nr. 273 din 22 august 2022 şi nr. 352 din 27 octombrie 2022.

Din oficiu, Înalta Curte a solicitat, de asemenea, Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, informaţii cu privire la interogarea bazei de date de către numiţii J. şi L. la data de 28 aprilie 2016.

Examinând actele dosarului şi sentinţa penală apelată, atât prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Cu privire la criticile formulate de inculpatul A.

Ansamblul circumstanţelor faptice în care a fost comisă infracţiunea de dare de mită imputată apelantului inculpat a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize judicioase a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi pe parcursul cercetării judecătoreşti.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei şi reţinând că în apel nu au fost administrate probe noi, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanţe, referitoare la circumstanţele temporale şi contextuale în care în care a fost săvârşită fapta dedusă judecăţii.

Elementele de probă ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data critică, dar şi din declaraţiile persoanelor ascultate pe parcursul procesului confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 4 mai 2016, în intervalul orar 22:25:10 -22:27:09, inculpatul A. a fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea. Cu această ocazie, inculpatul a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliţie J. şi K., ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru ca aceştia din urmă să nu îşi îndeplinească îndatorirea de a constata şi sancţiona contravenţia săvârşită.

Fapta astfel comisă realizează toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Critica apelantului-inculpat A., referitoare la insuficienta motivare a soluţiei dispuse, este neîntemeiată.

Hotărârea apelată cuprinde o expunere suficient de detaliată a argumentelor factuale şi juridice care au stat la baza soluţiei pronunţate, dar şi o analiză coroborată a probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale, conform dispoziţiilor art. 403 alin. (1) C. proc. pen.

Împrejurarea că instanţa de fond nu ar fi răspuns, punctual, fiecărui argument de fapt invocat în apărare de către inculpat nu determină, în mod automat, nulitatea sentinţei, esenţial fiind a se stabili dacă instanţa a analizat totuşi, în mod real şi efectiv, chestiunile esenţiale circumscrise obiectului judecăţii.

O atare evaluare este concordantă cu principiile ce se desprind din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că, dacă dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţie, implică, în special, obligaţia instanţei de a proceda la o analiză efectivă a argumentelor şi a susţinerilor părţilor, el nu poate fi, totuşi, înţeles în sensul că impune un răspuns amănunţit pentru fiecare argument. Dimensiunea acestei obligaţii poate să varieze în funcţie de natura hotărârii. În plus, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă, care nu şi-a motivat decât pe scurt hotărârea, prin preluarea motivării instanţei inferioare sau altfel, să fi analizat în mod real chestiunile esenţiale ce i-au fost supuse judecăţii si să nu se fi mulţumit cu a aproba pur si simplu concluziile unei instanţe inferioare (hotărârea Perez împotriva Franţei [MC], nr. 47287/99, CEDO 2004-I, hotărârea Van de Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994 şi hotărârea Jahnke si Lenoble impotriva Frantei, dec. nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX).

Or, în cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea apelată reflectă o evaluare judicioasă a ansamblului chestiunilor de fapt şi de drept relevante pentru lămurirea acuzaţiei penale aduse inculpatului A.. În plus, de vreme ce apelul declarat are caracter integral devolutiv, potrivit art. 417 C. proc. pen., rezultă, pe cale de consecinţă, că instanţa supremă este abilitată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, să dea o nouă apreciere probelor şi să cenzureze integral statuările în fapt şi în drept ale primei instanţe, suplinindu-le, după caz, atunci când sunt incomplete, echivoce sau incorecte şi valorificând, astfel, toate garanţiile procesuale specifice unei proceduri echitabile, în ansamblul său.

Critica inculpatului A. referitoare la aprecierea eronată, de către instanţa de fond, a probatoriului administrat în cauză şi, cu precădere, a conţinutului informaţional al înregistrării audio-video este, de asemenea, nefondată.

Procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 4 mai 2016, în intervalul orar 22:25 - 22:27, atestă că, la acea dată, apelantul inculpat A. a fost oprit în trafic de către agenţii de poliţie rutieră J. şi P., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise pe respectivul sector de drum. Aceste împrejurări factuale sunt necontestate de apelant, poziţia sa în apărare limitându-se la negarea existenţei actului de remitere a unei sume de bani, în legătură cu neîndeplinirea, de către agenţii de poliţie, a îndatoririi de constatare şi sancţionare contravenţională.

Înalta Curte constată că procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video a dialogului purtat cu cei doi agenţi de poliţie, coroborat cu planşa fotografică în care se regăsesc capturile de imagini aferente momentelor de interes, confirmă oprirea inculpatului în trafic, discuţiile purtate de acesta cu agenţii de poliţie, precum şi înmânarea, către cei din urmă, a documentelor şi a unei bancnote cu o valoare ce nu a putut fi stabilită.

Chiar dacă acţiunea de înmânare a bancnotei nu este vizibilă în imaginile înregistrate, remiterea unei sume de bani rezultă cu certitudine din derularea obiectivă ulterioară a evenimentelor, respectiv: înmânarea documentelor primite de lucrătorul de poliţie J. de la inculpat colegului său K., aflat pe scaunul din dreapta faţă al autospecialei, urmată de efectuarea unui gest de "scuturare" a înscrisurilor şi identificarea imediată a unei bancnote, verificată de către J. şi, ulterior, aşezată în torpedoul maşinii de către colegul său; tonul familiar al dialogului purtat în contextul remiterii documentelor, corelat cu permisiunea acordată inculpatului de a părăsi locul evenimentului, fără a fi sancţionat contravenţional.

Analizate în dinamica lor, aceste secvenţe ale episodului analizat conduc la concluzia lipsită de echivoc că bancnota vizibilă în înregistrarea corespunzătoare opririi în trafic a inculpatului A. a avut o unică provenienţă posibilă, şi anume a fost remisă lucrătorilor de poliţie odată cu documentele predate spre verificare de către acesta din urmă. Rezultă, de asemenea, că cei doi lucrători de poliţie au acceptat să primească suma de bani astfel remisă, edificatoare, sub acest aspect, fiind acţiunile de "scuturare" anterior descrisă şi de aşezare a bancnotei astfel identificate în torpedoul vehiculului.

Această modalitate de derulare a evenimentelor a fost confirmată, de altfel, în mod indirect, dar explicit, şi de către lucrătorul de poliţie K. care, în declaraţia de suspect din 9 noiembrie 2016, chestionat cu privire la activităţile ce au avut loc la data de 4 mai 2016, a precizat că au existat cazuri ale unor conducători auto care "veneau şi aruncau în autospecială, mie sau colegului J., sume de bani", ce au fost aşezate în torpedoul autospecialei. Deşi are valoarea unei probe indirecte, această declaraţie se coroborează cu celelalte mijloace de probă existente în cauză şi confirmă modul de operare constatat şi cu ocazia evenimentului dedus judecăţii.

În acest context probator, Înalta Curte constată că declaraţiile apelantului inculpat - care a negat în mod constant înmânarea unei sume de bani lucrătorilor de poliţie, recunoscând exclusiv oprirea sa în trafic pentru un control de rutină - sunt infirmate de restul probelor administrate, neputând fi valorificate în vederea stabilirii adevărului.

Prin urmare, concluzionează că înmânarea, de către inculpatul A., a unei sume de bani lucrătorilor de poliţie aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fără ca aceştia să fi aplicat, însă, o măsură de sancţionare propriu-zisă, de natură a justifica eventuala plată a unei amenzi de către conducătorul auto sancţionat, reprezintă, neîndoielnic, materializarea actului ilicit de dare a unei sume de bani, în condiţiile şi în scopul prevăzute de art. 290 C. pen.

Împrejurarea singulară a imposibilităţii stabilirii valorii bancnotei remise în contextul descris este, în sine, irelevantă sub aspectul realizării conţinutului constitutiv al infracţiunii de dare de mită, de vreme ce darea unei sume de bani în condiţiile prevăzute de norma de incriminare constituie infracţiune indiferent de valoarea mitei remise.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul B.

Ansamblul circumstanţelor faptice în care a fost comisă infracţiunea de dare de mită imputată inculpatului a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize temeinice a probatoriului administrat.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Înalta Curte constată, la rândul său, neîndoielnic dovedite existenţa faptei şi vinovăţia apelantului inculpat. Elementele de probă ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data critică, dar şi din declaraţiile persoanelor ascultate pe parcursul procesului confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 22 aprilie 2016, în intervalul orar 11:57:41-12:02:15, inculpatul B. a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea.

Cu această ocazie, inculpatul a dat suma de 200 RON lucrătorilor de poliţie H. şi I., ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru ca aceştia din urmă să nu îşi îndeplinească îndatorirea de a constata şi sancţiona contravenţia săvârşită.

Fapta astfel comisă realizează toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Critica apelantului-inculpat B., referitoare la aprecierea eronată, de către instanţa de fond, a probatoriului administrat în cauză este nefondată.

Procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 22 aprilie 2016, în intervalul orar 11:57-12:02, atestă că, la acea dată, apelantul inculpat B. a fost oprit în trafic de către agenţii de poliţie rutieră H. şi I. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise pe respectivul sector de drum.

Deşi apelantul-inculpat a invocat incertitudinea ce ar plana asupra comiterii unei contravenţii cu acea ocazie şi, prin aceasta, şi asupra motivului pentru care ar fi fost nevoit să dea mită celor doi agenţi de poliţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, similar instanţei de fond, că oprirea inculpatului în trafic pentru încălcarea regimului de viteză rezultă dintr-un element factual cert, şi anume semnalul sonor declanşat de aparatul radar, înregistrat audio-video la data critică. Aspectul aglomeraţiei în trafic, menţionat de apărare, nu este de natură a ridica dubii asupra motivului opririi inculpatului, de vreme ce acelaşi mijloc de probă relevă că, subsecvent declanşării aparatului radar, reacţia imediată a lucrătorilor de poliţie a fost aceea de a-i solicita inculpatului să oprească.

Înalta Curte constată, de asemenea, că procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 22 aprilie 2016, coroborat cu planşa fotografică în care se regăsesc capturile de imagini aferente momentelor de interes, confirmă oprirea inculpatului B. în trafic, deplasarea acestuia în interiorul autospecialei, la solicitarea lucrătorilor de poliţie, precum şi înmânarea, către cei din urmă, a sumei de 200 RON.

Remiterea sumei de bani este evidenţiată de elemente probatorii indirecte, dar certe şi care se coroborează în totalitate, respectiv, ridicarea sumei dintr-o mapă aflată între scaunele din faţă ale autospecialei, imediat după plecarea inculpatului, urmată de reacţia de bucurie a lucrătorilor de poliţie, concretizată în utilizarea interjecţiei yupiii!, reacţie ce nu poate avea o altă semnificaţie probatorie decât aceea atribuită prin sentinţă, respectiv de satisfacţie a celor din urmă. Or, analizate în contextul necesar al neaplicării vreunei sancţiuni contravenţionale, aceste elemente factuale conduc la concluzia lipsită de echivoc că inculpatul B. a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliţie, la data şi în circumstanţele anterior descrise.

Susţinerea apelantului inculpat, referitoare la absenţa, în dialogul purtat cu lucrătorii de poliţie, a unor indicii de săvârşire a unei contravenţii, nu se raportează pertinent la particularităţile obiective ale acestui dialog - respectiv, tonalitatea scăzută folosită de persoanele implicate şi durata scurtă a conversaţiei. Evaluate şi prin prisma relaţiilor preexistente dintre inculpatul B. şi lucrătorul de poliţie H. (pe care inculpatul a admis că îl cunoştea), aceste particularităţi evidenţiază intenţia interlocutorilor de a imprima discuţiei purtate un caracter abscons.

Prin urmare, Înalta Curte concluzionează că înmânarea, de către inculpatul B., a sumei de 200 RON lucrătorilor de poliţie aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fără ca aceştia să fi aplicat, însă, o măsură de sancţionare propriu-zisă de natură a justifica eventuala plată a unei amenzi de către conducătorul auto sancţionat, este demonstrată neechivoc şi reprezintă materializarea actului ilicit de dare a unei sume de bani, în condiţiile şi în scopul prevăzute de art. 290 C. pen.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul C.

Ansamblul factual în care a fost comisă infracţiunea de dare de mită imputată inculpatului C. a fost corect reţinut de către instanţa de fond, în urma unei analize temeinice a probatoriului administrat.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităţilor cauzei, Înalta Curte constată, la rândul său, neîndoielnic dovedite existenţa faptei şi vinovăţia apelantului inculpat.

Elementele de probă ce rezultă din procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data critică, dar şi din declaraţiile persoanelor ascultate pe parcursul procesului confirmă, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, la data de 29 aprilie 2016, în intervalul orar 18:51:45-19:01:40, inculpatul C. a fost oprit în trafic în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea. Cu această ocazie, inculpatul a dat suma de 105 RON agenţilor de poliţie rutieră H. şi I., ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru ca aceştia din urmă să nu îşi îndeplinească îndatorirea de a constata şi sancţiona contravenţia săvârşită.

Fapta astfel comisă realizează toate condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă proprii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Critica apelantului-inculpat C., referitoare la aprecierea eronată, de către instanţa de fond, a probatoriului administrat în cauză, este nefondată.

Procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 29 aprilie 2016, în intervalul orar 18:51-19:01, atestă că, la acea dată, apelantul inculpat C. a fost oprit în trafic de către agenţii de poliţie rutieră H. şi I. pentru depăşirea limitei maxime de viteză admise pe respectivul sector de drum şi, cu această ocazie, a dat acestora suma de 105 RON.

Aceste împrejurări factuale sunt necontestate de către apelantul-inculpat, poziţia sa în apărare limitându-se, în mod esenţial, la sublinierea incertitudinii ce ar plana asupra comiterii unei contravenţii în contextul descris şi la negarea titlului ce a stat la baza remiterii sumei de bani celor doi lucrători de poliţie (respectiv, amendă, iar nu mită).

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, similar instanţei de fond, că oprirea în trafic a inculpatului C. pentru încălcarea regimului legal de viteză rezultă din semnalul sonor declanşat de aparatul radar, înregistrat audio la data critică, fiind lipsită de relevanţă, sub acest aspect, absenţa unor discuţii detaliate cu lucrătorii de poliţie cu privire la viteza efectiv înregistrată tehnic, la care a făcut referire apărarea.

Rezultă, de asemenea, că procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video efectuate la data de 29 aprilie 2016, coroborat cu planşa fotografică în care se regăsesc capturile de imagini aferente momentelor de interes, confirmă oprirea inculpatului C. în trafic, deplasarea acestuia la autospeciala în care se aflau lucrătorii de poliţie, precum şi înmânarea, către cei din urmă, a sumei de 105 RON.

Deşi în faza iniţială a dialogului purtat între inculpat şi lucrătorii de poliţie, cei din urmă au făcut referire la emiterea unei chitanţe "Daţi-mi 105 RON să vă taie chitanţa ... şi rămâi şi cu punctele cu ocazia asta ...(...) nu-mi trebuie de la matale nimica", în faza secundă, succesivă demersului inculpatului de a schimba o sumă de bani, nu se mai identifică referiri similare. Dimpotrivă, afirmaţiile lucrătorilor de poliţie "105 vă costă...tot deranjul", urmate de abordarea unui subiect de natură personală ("Cu accidentul...ce spunea că n-am înţeles?"), fără menţionarea nici măcar tangenţială a aplicării unei sancţiuni contravenţionale şi, în final, de plecarea inculpatului fără a fi sancţionat, fundamentează temeinic concluzia primei instanţe, referitoare la remiterea sumei de bani cu titlu de mită.

Înalta Curte reţine, la rândul său, inexistenţa unor elemente obiective care, în dinamica etapelor activităţii infracţionale, să fi putut sta la baza formării unei convingeri eronate a inculpatului că suma de bani remisă ar reprezenta contravaloarea unei amenzi contravenţionale. În acest sens, consideră pertinente argumentele primei instanţe referitoare la cunoaşterea, de către conducătorii auto, a condiţiilor formale de sancţionare (întocmire proces-verbal şi emitere chitanţă de plată pe loc a amenzii), condiţii ce nu au fost îndeplinite la data faptei.

Suplimentar acestora, face trimitere la menţiunile regăsite în procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video, detaliate în precedent, din care rezultă că, în faza iniţială a dialogului, inculpatul pare a fi fost cel care a antamat posibilitatea oferirii unei sume de bani, generând, din partea lucrătorului de poliţie, răspunsul"...înţelege că-i greu...da n-am de unde să-ţi dau...nu-mi trebuie de la matale nimica", iar în faza sa secundă (începând cu momentul de timp 19:00:20) nu s-a mai invocat nici măcar tangenţial posibilitatea aplicării unei amenzi.

În acest context, rezultă implicit, dar neechivoc, că oferta iniţială a inculpatului C. de remitere a unei sume de bani în legătură cu neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu a fost acceptată de lucrătorii de poliţie vizaţi.

Aceste elemente factuale infirmă susţinerile inculpatului C. în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii, în sensul că, la solicitarea lucrătorilor de poliţie, ar fi achitat pe loc suma de 105 RON cu titlu de amendă, chiar dacă nu i-au fost remise chitanţa aferentă sau un proces-verbal de constatare a contravenţiei.

Caracterul neveridic al acestei apărări este evidenţiat atât de probatoriul evaluat în precedent, cât şi de propriile declaraţii ale inculpatului care, în încercarea de a-şi consolida strategia procesuală, a pretins, cu ocazia audierii din data de 11 mai 2021, că lucrătorul de poliţie I. i-ar fi comunicat că îi vor fi înaintate ulterior procesul-verbal de sancţionare contravenţională şi chitanţa de plată. Or, existenţa unor atare afirmaţii este infirmată de conţinutul înregistrării audio-video efectuate la data faptei, rezultând, pe cale de consecinţă, că atitudinea subiectivă a inculpatului s-a caracterizat prin intenţia specifică infracţiunii de dare de mită.

În fine, Înalta Curte subliniază că susţinerile inculpatului B. din motivele scrise de apel, referitoare la pretinsa incidenţă a dispoziţiilor art. 290 alin. (2) C. pen. - şi anume constrângerea inculpatului să dea mită - sunt inconciliabile cu aserţiunile aceluiaşi inculpat privind plata sumei de bani cu titlu de amendă.

În măsura în care inculpatul C. ar fi achitat, aşa cum a pretins, o amendă contravenţională, remiterea aceleiaşi sume cu titlu de mită nu poate fi simultan reţinută pentru a se analiza, în mod subsecvent, elementul constrângerii. În orice caz, din probatoriul administrat nu rezultă minime indicii că asupra apelantului inculpat s-ar fi exercitat acte de limitare a libertăţii de acţiune specifice constrângerii morale, apărările sale sub acest aspect fiind infirmate neechivoc de înregistrarea audio-video.

Pe cale de consecinţă, înmânarea, în contextul descris, a sumei de 105 RON agenţilor de poliţie aflaţi în exercitarea atribuţiilor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor la regimul circulaţiei pe drumurile publice, fără ca aceştia să fi aplicat însă o măsură de sancţionare propriu-zisă, de natură a justifica eventuala plată pe loc a amenzii de către conducătorul auto sancţionat, reprezintă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, materializarea actului ilicit de dare a unei sume de bani, în condiţiile şi în scopul prevăzute de art. 290 C. pen.

Cu privire la tratamentul sancţionator aplicat inculpaţilor A., B. şi C.

Sub aspectul duratei pedepselor aplicate celor trei apelanţi inculpaţi şi al modalităţii de individualizare a executării acestora, criticile formulate în motivele scrise de apel, de către inculpaţii A. şi C., nu au mai fost susţinute oral cu ocazia dezbaterilor. Luând în considerare, însă, caracterul integral devolutiv al căilor de atac declarate, dar şi inexistenţa unei poziţii de renunţare expresă la acest motiv de apel, Înalta Curte va examina în continuare temeinicia pedepselor aplicate celor trei inculpaţi, în vederea unei juste şi integrale soluţionări a apelurilor declarate, conform art. 417 alin. (2) şi art. 420 alin. (10) C. proc. pen.

Astfel, constată că prima instanţă a valorificat în principiu, în mod corect, în procesul de individualizare a sancţiunilor, circumstanţele reale în care au fost comise faptele deduse judecăţii şi datele personale pozitive ce caracterizează persoana inculpaţilor. Pentru o justă individualizare a pedepselor, se impunea, însă, a se da o eficienţă suplimentară anumitor particularităţi obiective ale acţiunilor ilicite, ce evidenţiau o gravitate mai redusă a infracţiunilor şi impuneau, în cazul tuturor celor trei apelanţi inculpaţi, reţinerea circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Pentru a se circumscrie circumstanţei atenuante judiciare anterior menţionate, împrejurările legate de fapta comisă trebuie să aibă caracter obiectiv şi să evidenţieze - fie din perspectiva contextului factual în care s-a comis acţiunea incriminată şi s-a produs rezultatul socialmente periculos, fie din cea a particularităţilor infractorului - o gravitate a infracţiunii sau o periculozitate a autorului atât de scăzute încât numai o pedeapsă în limite reduse să poată asigura reala atingere a scopului său preventiv-educativ şi a funcţiilor de prevenţie generală sau specială.

În cauza de faţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată existenţa unor atare date obiective, care justifică reţinerea circumstanţei atenuante analizate şi reducerea corespunzătoare a limitelor de pedeapsă, potrivit dispoziţiilor art. 76 alin. (1) C. pen.

Astfel, chiar dacă faptele reţinute în sarcina inculpaţilor A., B. şi C. prezintă, în abstract, un grad de pericol social semnificativ şi au fost comise într-un context agravant - respectiv faţă de persoane care aveau atribuţii de constatare şi de sancţionare a contravenţiilor la regimul rutier, în scopul evitării angajării răspunderii civile a inculpaţilor - nu se poate face, totuşi, abstracţie de elementele obiective care diminuează, în concret, gravitatea infracţiunilor şi anume, valoarea redusă a sumelor de bani remise în fiecare caz analizat şi natura contravenţiilor aparent săvârşite de cei trei inculpaţi (depăşirea limitei maxime de viteză cu o valoare ce nu a putut fi identificată, fără a exista urmări negative propriu-zise asupra siguranţei participanţilor la trafic).

Aceste elemente reflectă o gravitate diminuată a infracţiunilor de dare de mită deduse judecăţii şi, în contextul datelor favorabile ce caracterizează persoana inculpaţilor ori conduita acestora pe durata procesului (cu toţii fiind persoane aflate la primul conflict cu legea penală, integrate social şi profesional, care s-au prezentat constant în faţa instanţelor de judecată, însuşindu-şi componenta educativă a procesului), relevă şi o periculozitate mai redusă a autorilor, ce justifică aplicarea unui regim sancţionator atenuat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă, prin urmare, circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. şi va reduce durata pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaţilor A., B. şi C. de la 2 ani închisoare la nivelul minimului special redus ca efect al incidenţei art. 76 alin. (1) C. pen., respectiv, 1 an şi 4 luni închisoare.

Sub aspectul modalităţii de executare, va menţine dispoziţiile referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen., reducând, însă, durata termenului de supraveghere prevăzut de art. 92 C. pen. corespunzător unui interval de timp apreciat suficient pentru reeducarea inculpaţilor, respectiv, de la 3 ani la 2 ani, cu menţinerea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite prin sentinţă.

În ceea ce priveşte posibilitatea aplicării modalităţii de individualizare a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen., critica inculpatului A., regăsită în motivele scrise de apel, este neîntemeiată.

Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii reprezintă, în speţă, unica formă de executare neprivativă de libertate permisă de legea penală, amânarea aplicării pedepsei nefiind posibilă urmare a neîndeplinirii cerinţelor legale incidente în cazul acestei alternative sancţionatorii.

În acest sens, art. 83 alin. (2) C. pen. instituie, printre altele, interdicţia amânării aplicării pedepsei în ipoteza în care "pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare". Or, infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina apelantului inculpat este pedepsită, conform art. 290 alin. (1) C. pen., cu închisoare de la 2 la 7 ani, acest maxim special fiind superior limitelor de pedeapsă care ar permite instanţelor să opteze pentru forma de individualizare a executării prevăzută de art. 83 C. pen.

Cu privire la criticile formulate de inculpatul D.

Acuzaţia adusă inculpatului D. a constat în aceea că, la data de 28 aprilie 2016, în intervalul orar 02:28:10-02:42:50, inculpatul ar fi fost oprit în trafic, în calitate de conducător auto, pentru depăşirea limitei legale maxime de viteză admise pe tronsonul de drum pe care conducea şi, cu această ocazie, ar fi dat o sumă de bani agenţilor de poliţie J. şi L., ambii aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pentru ca aceştia din urmă să nu îşi îndeplinească îndatorirea de a constata şi sancţiona contravenţia săvârşită.

Prima instanţă a apreciat că înregistrarea audio-video efectuată la data critică (din care rezultă că aspectul fizic şi semnalmentele generale ale persoanei oprite sunt aproape identice cu cele ale inculpatului), datele personale rezultate din discuţia purtată la acea dată (adresa locuinţei şi starea civilă ale respectivului conducător auto), declaraţiile agenţilor de poliţie rutieră J. şi L., precum şi declaraţia inculpatului D. din data de 20 februarie 2017 confirmă că acesta din urmă este autorul dării de mită comise la data de 28 aprilie 2016.

Contrar celor statuate prin sentinţa apelată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că elementele probatorii rezultate din mijloacele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul judecăţii în primă instanţă nu au aptitudinea de a demonstra, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., identitatea dintre persoana oprită în trafic la data anterior menţionată şi inculpatul D.

Pe de altă parte, probatoriul nou administrat în cel de-al doilea ciclu procesual imprimă acestei ipoteze pe care s-a construit acuzaţia un grad de îndoială incompatibil cu certitudinea ce trebuie să caracterizeze orice concluzie judiciară definitivă că un acuzat a săvârşit fapta prevăzută de legea penală reţinută în sarcina sa.

Astfel, contrar aprecierii primei instanţe, declaraţia dată la 20 februarie 2017, în calitate de suspect, de către D. (prin care a admis, ulterior vizionării înregistrării audio-video, că ar fi persoana oprită în trafic la data faptei, susţinând că nu îşi aminteşte nimic legat de această oprire), nu are o forţă probantă particulară în stabilirea situaţiei de fapt. Aceasta declaraţie este singulară în economia susţinerilor succesive făcute de inculpat pe durata procesului, inclusiv în faza apelului, prin care a negat că ar fi persoana surprinsă în înregistrarea efectuată la 28 aprilie 2016.

Deşi admite că lipsa unei explicaţii plauzibile pentru poziţia sa iniţială de recunoaştere ar putea fi considerată un indiciu al nesincerităţii inculpatului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, însă, că o atare suspiciune nu poate fundamenta, prin ea însăşi, o concluzie certă de vinovăţie. Indiferent de motivaţia subiectivă a poziţiei procesuale oscilante manifestate de inculpat, esenţială pentru stabilirea adevărului în cauză este identificarea unor probe certe, din care să rezulte, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că D. a fost persoana oprită în trafic la data de 28 aprilie 2016, iar declaraţia sa iniţială reflectă, prin urmare, adevărul.

Or, astfel de probe certe nu au fost administrate în cauză.

Declaraţiile foştilor lucrători de poliţie J. şi L., inclusiv cele date în cursul judecării apelului, au o valoare probatorie limitată la propriile lor fapte, fiind, însă, complet nerelevante sub aspectul esenţial al identităţii persoanei care le-ar fi remis o sumă de bani la data anterior menţionată. Ambii martori au precizat că fie nu îl cunosc pe inculpatul D. (J.), fie nu pot spune dacă el este persoana oprită în trafic în noaptea respectivă (L.).

Absenţa unor înscrisuri întocmite cu ocazia săvârşirii contravenţiei din data de 28 aprilie 2016, corelată cu datele ce rezultă din adresa de răspuns nr. x din 14 aprilie 2022 a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (în sensul inexistenţei vreunei interogări în bazele de date efectuate de lucrătorii de poliţie la data şi în intervalul orar critice), determină imposibilitatea decelării oricăror indicii privind identitatea reală a persoanei oprite în trafic, în circumstanţele proprii cauzei. Procesul-verbal nr. x, întocmit la data de 28 aprilie 2016, cu ocazia sancţionării contravenţionale a unei persoane purtând un nume apropiat celui purtat de inculpat, nu are semnificaţie probatorie sub acest aspect, contextul identificării şi valorificării acestui înscris fiind clarificat prin adresa din 6 august 2019 a I.G.P.R - I.P.J Neamţ - Serviciul Rutier, prin care copia documentului a fost transmisă instanţei de apel învestite în primul ciclu procesual.

Prin generalitatea lor, elementele care ar putea servi la identificarea persoanei surprinse în înregistrarea audio din data de 28 aprilie 2016 - respectiv, cele privitoare la starea civilă - "domnule...e nevastă-mea", vârstă - "Avem peste cinzeci de ani amândoi" ori locuinţă - "...stau undeva pe lângă Şcolile Normale" - nu particularizează de o asemenea manieră persoană vorbitorului încât să conducă la concluzia certă că acesta ar fi inculpatul D.

Faptul că la data de 28 aprilie 2016, inculpatul era, la rândul său, căsătorit, avea vârsta de 42 de ani şi locuia în zona menţionată, nu conduce, prin el însuşi, la concluzia sigură că acesta a fost persoană surprinsă în înregistrarea audio-video. Elementele de identificare pot fi raportate identic la o colectivitate ce prezintă aceleaşi caracteristici (persoane de sex masculin, vârstă apropiată, căsătorite şi care locuiesc în aceeaşi zonă), astfel că, în absenţa unor date particulare cu potenţial ridicat de diferenţiere, ele nu pot legitima concluzia lipsită de îndoială că inculpatul, iar nu o altă persoană cu aceleaşi caracteristici, a fost cel care a remis o sumă de bani lucrătorilor de poliţie.

Declaraţia martorului O., ascultat în apel, nu permite clarificarea suplimentară a acestui aspect. Martorul a precizat că, în ceea ce priveşte fizionomia inculpatului, acesta a purtat tot timpul barbişon şi a clarificat circumstanţele în care s-a realizat identificarea inculpatului de către organele de urmărire penală, şi anume, ulterior interpelării martorului cu privire la identitatea vecinilor săi şi a prezentării imaginilor video, ce nu i-au permis, însă, sa precizeze dacă era vorba de inculpat -"...nu am putut preciza cu exactitate dacă era vorba de D. întrucât nu se vedea clar".

În fine, contrar aprecierii primei instanţe, înregistrarea audio-video efectuată la data de 28 aprilie 2016 şi procesul-verbal de redare a dialogului purtat cu acea ocazie nu cuprind elemente cu relevanţă probatorie directă. Valoarea informaţională a acestor mijloace de probă este limitată la circumstanţele în care a intervenit oprirea în trafic a unei persoane de sex masculin, urmare a depăşirii limitei maxime de viteză admise pe respectivul sector de drum, elemente factuale necontestate în speţă şi asupra cărora instanţa de apel nu apreciază necesar să insiste.

Mijloacele de probă analizate nu prezintă, însă, un grad de fiabilitate similar şi sub aspectul stabilirii identităţii persoanei surprinse în înregistrare, acesta fiind elementul contestat de către apelantul inculpat şi a cărui clarificare este esenţială pentru justa soluţionare a cauzei.

Examinarea criminalistică de specialitate a vocii şi vorbirii persoanei surprinse în înregistrare nu a permis stabilirea unei identităţi între aceasta şi persoana inculpatului D.

Factorii adverşi care au afectat claritatea semnalului audio - zgomotele de fond staţionare şi nestaţionare, distanţa vorbitorilor faţă de microfon, mediul ambiental cu vreme rece şi vorbitori afectaţi de frig, amortizarea intenţionată a vocii de către vorbitori - precum şi durata redusă a segmentului de voce netă (22 secunde) au determinat imposibilitatea expertului de a stabili dacă vocea persoanei necunoscute, supuse expertizării, aparţine inculpatului D. (raportul de expertiză criminalistică nr. 145 din 26 aprilie 2022).

Pentru un observator obiectiv şi neavizat, imaginile înregistrate cu aceeaşi ocazie nu au, nici ele, un potenţial de identificare superior.

Înregistrarea video efectuată în condiţiile restrictive proprii utilizării mijloacelor de supraveghere tehnică oferă vizibilitate numai la nivelul bustului persoanei oprite în trafic, care prezintă o constituţie robustă, gât scurt, culoarea părului intermediară şi ochi de culoare nedecelată. Aceste particularităţi fizionomice, alături de forma liniei de inserţie a părului ondulată asimetrică, faţa ovală, fruntea bombată, urechile cu pavilionul apropiat de cap şi fără lob evident la inserţia inferioară, nasul cu muchia concavă în partea dreaptă şi gura de dimensiune medie şi riduri naso-bucale pronunţate, au fost evaluate de către expertul criminalist, atât cu ocazia efectuării expertizei criminalistice a imaginilor surprinse la data faptei, cât şi a celor două suplimente la raportul de expertiză astfel întocmit.

Deşi concluzia formulată prin raportul iniţial, din data de 26 aprilie 2022, a fost aceea de probabilitate a identităţii dintre persoana inculpatului şi cea surprinsă în imaginile în litigiu, reevaluarea datelor cauzei prin raportare la materialul fotografic suplimentar apreciat relevant (şi anume, fotografia aferentă Certificatului de Pregătire Profesională a Conducătorului Auto eliberat la data de 24 aprilie 2015) a condus expertul la o concluzie diferită, dar certă, respectiv, că persoana necunoscută din imaginile supuse expertizării nu este una şi aceeaşi cu inculpatul D.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va da eficienţă probatorie opiniei de specialitate a expertului criminalist, exprimată în raportul de expertiză nr. x din 26 aprilie 2022 şi raportul supliment la acesta nr. 352 din 27 octombrie 2022, reţinând, ca atare, că probatoriul nu confirmă existenţa unei identităţi între persoana oprită în trafic la data de 28 aprilie 2016, surprinsă în înregistrarea video, pe de o parte, şi inculpatul D., pe de altă parte.

Contrar opiniei Ministerului Public, contradicţiile aparent existente între concluzia de probabilitate formulată în raportul de expertiză iniţial şi cea negativă, evidenţiată în suplimentul la acesta, sunt justificate obiectiv de materialul de comparaţie diferit avut în vedere de către expert la formularea concluziilor sale succesive.

Astfel, dacă iniţial s-a apreciat că cele trei deosebiri existente între inculpat şi persoana surprinsă în imagini (greutatea corporală, existenţa pilozităţii faciale ori culoarea părului) au o forţă redusă, întrucât pot apărea în mod natural şi sunt susceptibile a se modifica sub efectul trecerii timpului, în suplimentul întocmit subsecvent includerii, ca material de comparaţie, şi a unei imagini oficiale prelevate la un moment de timp anterior, dar mai apropiat, celui al faptei, evaluarea celor trei deosebiri s-a modificat. Aşa cum s-a argumentat de către expertul criminalist, prin luarea în considerare şi a acestei fotografii, a rezultat că trăsăturile inculpatului D. erau deja diferite în luna mai 2015 şi, implicit, la data faptei din aprilie 2016, astfel că deosebirile dintre fizionomia acestuia în prezent şi cea a persoanei surprinse în imagini nu mai pot apărea în mod natural.

În plus, noul material de comparaţie a evidenţiat o a patra deosebire fizionomică, valorificată de către expert în cel de-al doilea supliment la expertiza criminalistică, respectiv cea vizând nivelul liniei de inserţie a părului - situată în zona creştetului, în cazul inculpatului, şi, respectiv, cvasifrontal, la persoana necunoscută.

Contrar susţinerilor Ministerului Public, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate considera aceste deosebiri ca fiind absolut nesemnificative prin comparaţie cu elementele de asemănare evidenţiate în raportul de expertiză iniţial.

Distinct de faptul că o atare caracterizare ar echivala cu arogarea, de către instanţa de judecată, a unor competenţe ce intră, în realitate, în domeniul de expertiză al specialistului desemnat, înlăturarea concluziei celui de-al doilea supliment la raportul de expertiză ar fi şi nejustificată probator. Concluzia negativă certă exprimată în acest ultim mijloc de probă nu este consecinţa unei simple reconsiderări a aceluiaşi material de comparaţie avut în vedere cu ocazia expertizei iniţiale, ci a suplimentării sale cu un element factual nou. Fiind plasat temporal la un moment de timp mai apropiat de data critică, acest ultim element prezintă o relevanţă probatorie superioară în analiza stabilităţii în timp a trăsăturilor faciale aparţinând persoanei vizate.

În fine, în raportul supliment din data de 27 octombrie 2022, nu se identifică contradicţii de natură a justifica limitarea valorii sale probatorii, astfel cum a apreciat acuzarea în cursul dezbaterilor. Chiar dacă, în lămuririle aduse afirmaţiilor privind rata redusă de incidenţă a anumitor caracteristici fizionomice în rândul populaţiei, expertul a menţionat că setul de trăsături similare ar determina considerarea identităţii persoanelor ca fiind "mai probabilă decât neidentitatea acestora", afirmaţiile sale se subordonează, în mod direct şi necesar, elementului probator iniţial pentru a cărui clarificare au fost solicitate, fără a constitui, însă, un răspuns de sine-stătător la obiectivele expertizei.

În acest context probator, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inaptitudinea probatoriului de a fundamenta, convingător şi sigur, teza acuzării privind identitatea dintre persoana oprită în trafic la data de 28 aprilie 2016, care a dat o sumă de bani lucrătorilor de poliţie, şi persoana inculpatului D.. Indiciile furnizate de probatoriul avut în vedere de prima instanţă sunt insuficiente pentru a susţine, prin ele însele, concluzia săvârşirii faptei de către inculpat, fiind, totodată, contrazise decisiv de expertiza criminalistică şi restul probatoriilor administrate în apel.

Prin urmare, dând eficienţă exigenţelor ce însoţesc prezumţia de nevinovăţie consacrată normativ în cuprinsul art. 4 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte reţine incidenţa impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., urmând a dispune, în consecinţă, achitarea inculpatului D. pentru infracţiunea de dare de mită reţinută în sarcina sa.

Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2) lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 95 din data de 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

Va reţine incidenţa circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi va reduce durata pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen. de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. va suspenda sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C. pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen pe durata căruia inculpaţii vor respecta măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

II. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. va achita pe inculpatul D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Va înlătura dispoziţia de obligare a inculpatului D. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă şi, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., va dispune ca aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 942 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva sentinţei penale nr. 95 din data de 29 iunie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând, în fond:

I. Reţine incidenţa circumstanţei atenuante judiciare prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. şi reduce durata pedepselor aplicate fiecăruia dintre inculpaţii A., B. şi C., pentru săvârşirea infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) - art. 76 alin. (1) din C. pen., de la 2 ani închisoare, la 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen. suspendă sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaţilor A., B. şi C. pe un termen de supraveghere de 2 ani, termen pe durata căruia inculpaţii vor respecta măsurile de supraveghere şi obligaţiile stabilite prin sentinţa penală.

II. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. achită pe inculpatul D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită, prevăzută de art. 290 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului D. la plata sumei de 1500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în primă instanţă şi, în baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., dispune ca aceste cheltuieli să rămână în sarcina statului.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelurilor rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 942 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, conform art. 405 alin. (1) din C. proc. pen., astăzi, 12 ianuarie 2023, prin punerea hotărârii la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.