Jurisdiction for lifting definitive medical internment safety measures: territorial competence of court where the healthcare facility is located under Article 571 CPP

Asupra conflictului de competenţă de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 116 din data de 07.11.2022 Judecătoria Buzău, secţia penală, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la art. 248 alin. (11) din C. proc. pen. s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, invocată din oficiu, cu privire la cererea de ridicare măsură internare provizorie formulată de petentul A., în prezent aflat în Spitalul de Psihiatrie şi Pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca şi în baza art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Călăraşi.

Pentru a dispune în acest sens a reţinut că art. 110 din C. pen. reglementează măsura de siguranţă a internării medicale.

Când măsura este definitivă, C. proc. pen. prevede obligativitatea instanţei de la locul de unde se execută măsura de a verifica periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, starea persoanei internate, dispoziţii regăsite la art. 569 alin. (3) din C. proc. pen. şi 571 alin. (2) şi (3) din C. proc. pen.. Dacă măsura este provizorie, dispoziţiile legale nu mai sunt cele de la art. 569 şi urm. din C. proc. pen., ci sunt cele care reglementează măsurile provizorii pe timpul cât dosarul care a dus la necesitatea luării măsurii de siguranţă este în lucru la organele de urmărire sau este în camera preliminară sau judecată, mai exact art. 245-248 din C. proc. pen., care se regăsesc în capitolul privind Aplicarea provizorie a măsurilor de siguranţă cu caracter medical.

S-a menţionat că din datele dosarului şi din verificările efectuate cu privire la dosarele existente, rezultă că faţă de petent încă subzistă măsura de siguranţă provizorie a internării medicale luată în temeiul art. 247 şi urm. din C. proc. pen.

Dacă dosarul penal se află în etapa de urmărire, asupra măsurii provizorii, nu asupra celei definitive, se pronunţă Judecătorul de Drepturi şi Libertăţi care a dispus-o, nu un alt judecător de drepturi şi libertăţi, aşa cum prevede şi art. 248 alin. (11) din C. proc. pen. în cazul internării medicale sau art. 246 alin. (9) din C. proc. pen. în cazul obligării la tratament medical.

Dacă dosarul a fost înaintat judecătorului de cameră, se pronunţă asupra măsurii provizorii judecătorul de cameră învestit, iar dacă se află în etapa judecăţii, se pronunţă instanţa, creându-se dosare asociate de verificarea măsurilor provizorii, fiind măsuri de siguranţă temporare.

Articolul 571 din C. proc. pen. se referă la verificarea periodică, dar nu mai târziu de 1 an, ce este obligat a fi făcută de instanţa locului internării după ce măsura a rămas definitivă, fie prin sentinţă în cazul judecăţii, fie prin încheierea de renunţare la urmărire sau clasare în cazul art. 315 alin. (2) lit. e) din C. proc. pen. şi prin raportare la art. 246 alin. (13) din C. proc. pen. şi 248 alin. (14) din C. proc. pen.

Niciun alt judecător de drepturi şi libertăţi nu poate interveni peste judecătorul de drepturi şi libertăţi care a dispus măsura provizorie, acesta fiind singurul competent să o înlocuiască sau să o ridice după ce a dispus-o.

Dacă nu se înlocuieşte sau se ridică în timpul urmăririi penale, atunci competenţa este a instanţei care îl va judeca dacă este trimis în judecată (măsura devenind definitivă prin hotărârea definitivă), sau a judecătorului de cameră preliminară în caz de clasare sau renunţare la urmărirea penală (măsura devenind definitivă prin încheiere), conform art. 246 alin. (13) şi 248 alin. (14) din C. proc. pen.

Prin Sentinţa penală nr. 502 din data de 21 decembrie 2022 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, în baza art. 47 alin. (3) şi (4) din C. proc. pen. raportat la dispoziţiile art. 571 alin. (3), art. 569 alin. (3) şi art. 570 alin. (4) din C. proc. pen., s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Călăraşi, invocată din oficiu, cu privire la cererea de ridicare a măsurii internării medicale formulate de petentul A., în prezent aflat în Spitalul de Psihiatrie şi pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca.

În baza art. 50 din C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Buzău, a constatat intervenit conflictul negativ de competenţă între Judecătoria Buzău şi Judecătoria Călăraşi şi în temeiul art. 57 alin. (2) din C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a dispune în acest sens a reţinut că faţă de numitul A. a fost dispusă, prin încheierea din data de 18.09.2018 în Dosarul nr. x/2018 de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Călăraşi, internarea medicală provizorie într-o unitate specializată de asistenţă medicală, până la ameliorarea care înlătură starea de pericol ce a determinat luarea măsurii, măsură rămasă definitivă la data de 25.09.2018.

Prin încheierea din data de 20.12.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călăraşi a confirmat propunerea de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzute de art. 110 din C. pen. faţă de numitul A., conform ordonanţei de clasare din 27.11.2018 în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi a dispus internarea medicală a numitului A. într-o unitate sanitara de specialitate, până la însănătoşirea sau până la obţinerea unei ameliorări care sa înlăture starea de pericol.

Prin urmare, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că cererea formulată de petentul A. nu se referă la ridicarea măsurii internării provizorii în condiţiile art. 248 alin. (11) din C. proc. pen., ci la ridicarea măsurii internării medicale definitive, în condiţiile art. 571 alin. (3) din C. proc. pen., întrucât internarea provizorie a fost confirmată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călăraşi prin încheierea din data de 20.12.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă la data de 28.12.2018.

Astfel, întrucât petentul A. se află internat medical la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, com Săpoca, jud. Buzău în executarea măsurii dispuse de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călăraşi prin încheierea din data de 20.12.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018 rămasă definitivă la data de 28.12.2018, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 571 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 569 alin. (3) şi ale art. 570 alin. (4) din C. proc. pen., astfel că, competenţa de soluţionare a acestei cereri aparţine Judecătoriei Buzău, ca instanţă în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară unde este internat petentul.

Fiind învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 51 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Buzău.

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanţe se recunosc competente a judeca aceeaşi cauză ori îşi declină competenţa reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competenţă se soluţionează de instanţa ierarhic superioară.

Potrivit art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanţa care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanţa care şi-a declinat cea din urmă competenţa.

În acest sens, se constată, astfel, cum au stabilit ambele instanţe între care s-a ivit conflictul de competenţă negativ, că dosarul are ca obiect ridicarea măsurii de siguranţă a internării medicale provizorii privind pe petentul A., internat în Spitalul de Psihiatrie Săpoca, jud. Buzău şi pe reprezentantul legal Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi.

Totodată, se reţine că prin încheierea din data de 20.12.2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călăraşi a confirmat propunerea de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale, prevăzute de art. 110 din C. pen. faţă de numitul A., conform ordonanţei de clasare din 27.11.2018 în Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi a dispus internarea medicală a numitului A. într-o unitate sanitara de specialitate, până la însănătoşirea sau până la obţinerea unei ameliorări care sa înlăture starea de pericol.

Potrivit art. 571 alin. (3) din C. proc. pen.: "Încetarea sau înlocuirea măsurii internării poate fi cerută şi de persoana internată sau de procuror. În acest caz, judecătoria dispune efectuarea expertizei medico-legale. Dispoziţiile art. 568 alin. (4) se aplică în mod corespunzător."

Conform art. 569 alin. (3) din C. proc. pen.:

"După primirea comunicării, judecătorul delegat cu executarea de la judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară verifică periodic, dar nu mai târziu de 12 luni, dacă internarea medicală mai este necesară. În acest scop, judecătorul delegat cu executarea dispune efectuarea unei expertize medico-legale cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale şi, după primirea acesteia, sesizează judecătoria în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară pentru a dispune asupra menţinerii, înlocuirii sau încetării măsurii."

Art. 570 alin. (4) din C. proc. pen. prevede că:

"Unitatea sanitară la care s-a făcut internarea are obligaţia, în cazul în care consideră că internarea nu mai este necesară, să încunoştinţeze judecătoria în a cărei circumscripţie se găseşte unitatea sanitară."

Coroborând textele legale menţionate mai sus, având în vedere că petentul A. se află internat medical la Spitalul de Psihiatrie pentru Măsuri de Siguranţă Săpoca, com Săpoca, jud. Buzău în executarea măsurii dispuse de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călăraşi prin încheierea din data de 20.12.2018 pronunţată în Dosar nr. x/2018 rămasă definitivă la data de 28.12.2018, Înalta Curte reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 571 alin. (3) raportat la dispoziţiile art. 569 alin. (3) şi ale art. 570 alin. (4) din C. proc. pen. şi constată că este competentă a soluţiona cererea Judecătoria Buzău, instanţă în a cărei circumscripţie se află unitatea sanitară unde este internat petentul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A. în favoarea Judecătoriei Buzău, instanţă căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 03 ianuarie 2023.

GGC - NN