Misapplication of accessory punishment duration: statutory execution tied to main sentence instead of fixed term

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 32 din 09 februarie 2022, Judecătoria Reghin, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 7.500 RON, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 25 RON a unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau alte violenţe, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată B.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 6.000 RON, reprezentată de 200 de zile-amendă la valoarea de 30 RON a unei zile-amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. - persoană vătămată C.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 61 alin. (4) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în sumă de 2.850 RON, reprezentată de 190 de zile-amendă la valoarea de 15 RON a unei zile-amendă, pentru săvârşirea în formă continuată a infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 35 alin. (1) C. pen., raportat la art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Totodată, în temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. c) C. pen., a contopit cele trei pedepse principale stabilite şi i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7.500 RON amendă penală, reprezentată de 300 de zile-amendă la valoarea de 25 RON a unei zile-amendă, la care adaugă un spor obligatoriu de 2.950 RON (reprezentând o treime din celelalte două pedepse de 6.000 RON amendă penală, reprezentată de 200 de zile-amendă la valoarea de 30 RON a unei zile-amendă, respectiv 2.850 RON, reprezentată de 190 de zile-amendă la valoarea de 15 RON a unei zile-amendă, aplicate prin prezenta), urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa rezultantă finală de 10.450 RON amendă penală, reprezentată de 430 de zile-amendă la valoarea de 24.30 RON a unei zile-amendă.

De asemenea, instanţa i-a pus în vedere persoanei condamnate A. că este obligată să depună la dosarul cauzei recipisa de plată integrală a amenzii, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 559 alin. (1) C. proc. pen., precum şi posibilitatea de a solicita eşalonarea plăţii acesteia, în eventualitatea că se află în imposibilitatea achitării integrale a amenzii în termenul stabilit şi i-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) C. pen., potrivit cu care, dacă în termenul stabilit persoana condamnată, cu rea-credinţă, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în parte, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuieşte cu un număr corespunzător de zile cu închisoare.

În plus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii din data de 29.10.2019, durata arestului preventiv din perioada 20.10.2021 - 17.11.2021, precum şi durata arestului la domiciliu din perioada 17.11.2021 - 09.02.2022, iar în temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 241 alin. (1) lit. b) - teza finală C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu, luată faţă de inculpatul A. prin Încheierea Judecătoriei Reghin din data de 15.11.2021, pronunţată în dosar penal nr. x/2021

De asemenea, a luat act că inculpatul A. a fost asistat în cursul judecăţii de apărător ales - domnul avocat D., iar în temeiul art. 272 C. proc. pen., a încuviinţat onorariul avocaţial parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. - domnul avocat E. - în sumă de 600 RON, care se avansează din Fondul Ministerului Justiţiei în favoarea Baroului Mureş.

În plus, în baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de Stat, din care suma de 550 RON provine din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin.

Prin Decizia penală nr. 394/A din 22 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Reghin împotriva Sentinţei penale nr. 32 din 09 februarie 2021 pronunţate de Judecătoria Reghin, în dosarul penal nr. x/2021 şi, în consecinţă:

În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen., s-a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată B.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, ca pedeapsa complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, ca pedeapsa complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 371 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. o) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele de 9 luni închisoare, 6 luni închisoare şi 9 luni închisoare aplicate inculpatului în prezenta cauză. S-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite (1/3 din 15 luni închisoare), respectiv 5 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri şi dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri şi dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă accesorie.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei referitoare la:

- deducerea perioadelor de arest;

- plata onorariului avocatului din oficiu şi a cheltuielilor judiciare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 200 RON, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii penale a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de Dosar nr. x/2021

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., constând în greşita aplicare a pedepsei accesorii în privinţa inculpatului A.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie subsumat cazului de casare invocat, Parchetul a arătat că în mod nelegal, curtea de apel a stabilit că durata pedepsei accesorii aplicate pe lângă pedeapsa principală rezultantă are o durată de doi ani. În mod corect, instanţa de control judiciar ar fi trebuit să îi interzică inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, exercitarea drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C., de a se apropia la mai puţin de 30 de metri de locuinţa acestora şi de a intra în magazinul SC G. SRL şi în barul PFA H., nu pe o durată de doi ani, ci până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

S-a considerat că stabilirea greşită a duratei pedepsei accesorii nu este o simplă eroare materială, îndreptabilă în procedura specifică, ci o eroare de judecată, remediabilă pe calea recursului în casaţie. Erorile materiale sunt erori care privesc nume sau date ori alte asemenea erori, ce reies cu puterea evidenţei din consultarea actelor dosarului. Or, stabilirea greşită a pedepsei accesorii nu se include în această categorie. Atunci când a motivat (succint) necesitatea aplicării pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa principală rezultantă, instanţa de apel a avut în vedere tot o durată de doi ani, aşadar, s-a apreciat că s-a produs o eroare evidentă, dar nu una materială, ci una de judecată.

În drept, s-a invocat motivul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia, se poate formula recurs în casaţie dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Recursul în casaţie întemeiat pe acest motiv este apt să remedieze nelegalităţi în materia pedepselor, indiferent de natura acestora: principale, complementare sau accesorii. Stabilirea în mod nelegal a duratei pedepsei accesorii are semnificaţia aplicării acesteia (a pedepsei accesorii) în alte limite decât cele prevăzute de lege. Încălcarea prevederilor legale sub acest aspect (în speţă, încălcarea art. 65 alin. (3) C. pen.) poate şi trebuie să fie cenzurată pe calea recursului în casaţie întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru motivele arătate şi dezvoltate în scris, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a treia C. proc. pen., admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei recurate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi:

a. înlăturarea din dispozitivul acesteia a dispoziţiei de interzicere, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pe o durată de doi ani, a exercitării drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C., de a se apropia la mai puţin de 30 de metri de locuinţa acestora şi de a intra în magazinul SC G. SRL şi în barul PFA H.;

b. interzicerea, cu titlu de pedeapsă accesorie pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a exercitării drepturilor de a comunica cu persoanele vătămate B. şi C., de a se apropia la mai puţin de 30 de metri de locuinţa acestora şi de a intra în magazinul SC G. SRL şi în barul PFA H., până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2021, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 394/A din 22 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casaţie, s-a constatat că cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen., fiind justificat ca recursul în casaţie să fie examinat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., pentru motivele referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute cu titlu de pedeapsă accesorie pe o perioadă de 2 ani şi nu până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Examinând recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi în limitele încheierii de admitere în principiu, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. care vizează exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul acestui caz de casare, stabilirea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege se referă nu numai la aplicarea unei pedepse principale într-un cuantum situat sub minimul sau peste maximul prevăzut de lege, ci vizează întreg regimul sancţionator aplicat unei situaţii juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută, şi anume, pedepse principale, complementare sau accesorii, pe care legiuitorul le prevede în mod explicit stabilind astfel limitele legale ale sancţiunilor ce pot fi aplicate şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Dispoziţiile art. 53 din C. pen. reglementează felurile pedepselor aplicabile persoanei fizice, respectiv "Pedepsele sunt principale, complementare şi accesorii."

Art. 45 din C. pen. prevede pedepsele complementare, pedepsele accesorii şi măsurile de siguranţă în caz de pluralitate de infracţiuni:

"(1) Dacă pentru una dintre infracţiunile săvârşite s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală.

(2) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură diferită sau chiar de aceeaşi natură, dar cu un conţinut diferit, acestea se aplică alături de pedeapsa principală.

(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut:

a) în caz de concurs de infracţiuni sau de pluralitate intermediară se aplică cea mai grea dintre acestea;

b) în caz de recidivă, partea neexecutată din pedeapsa complementară anterioară se adaugă la pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune.

(5) Dacă pe lângă pedepsele principale au fost stabilite una sau mai multe pedepse accesorii, se aplică dispoziţiile alin. (1) - (3), pedeapsa accesorie rezultată executându-se până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale".

Conform art. 67 alin. (1) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Potrivit art. 67 alin. (2) din C. pen., aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Totodată art. 65 alin. (1) din C. pen. în vigoare, prevede că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a) căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. Totodată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi paşi, succesivi: primul pas presupune aplicarea pedepsei accesorii având acelaşi conţinut cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi pentru fiecare infracţiune concurentă, iar în etapa următoare, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracţiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1) - (3) din C. pen.

Odată stabilită pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsa accesorie cu conţinut similar se stabileşte ope legis, conform art. 65 alin. (1) din C. pen. Modul de executare a pedepsei accesorii nu este determinat însă de executarea pedepsei complementare, ci de cea a pedepsei principale, după cum rezultă din alin. (3) şi (4) ale aceluiaşi articol.

Rolul instanţei de recurs în casaţie este acela de a verifica numai erorile de drept şi astfel de a readuce în matca de legalitate hotărârea atacată.

Recursul în casaţie vizează doar modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii, devoluţiunea fiind parţială, în limitele nelegalităţii hotărârii atacate şi a ceea ce procurorul a criticat.

În cauză, Curtea de Apel Târgu Mureş, ca instanţa de apel, a dispus prin Decizia penală nr. 394/A din 22 iunie 2022, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa principală de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe (persoană vătămată B.), la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a comunica şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, pe o perioadă de 2 ani, precum şi la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri. De asemenea, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată C.), la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a comunica şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, pe o perioadă de 2 ani, precum şi la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri. Totodată, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa principală de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii şi liniştii publice în formă continuată, la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, pe o perioadă de 2 ani, precum şi la pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 5 luni închisoare şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an şi 2 (două) luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri şi dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au interzis inculpatului pe o perioadă de 2 ani drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri şi dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă accesorie.

Înalta Curte constată că raţiunea identităţii de conţinut a pedepsei accesorii cu pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi însoţind pedeapsa principală a închisorii rezidă doar în împrejurarea că pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Pe de altă parte, din conţinutul şi modul de executare a pedepselor complementare şi accesorii privind interzicerea exercitării unor drepturi, se observă diferenţe semnificative între acestea. Astfel, pedeapsa complementară se execută, în cazul pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă de la unu la 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, iar executarea pedepsei accesorii începe din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi durează până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În cauză, instanţa de apel a aplicat pedeapsa accesorie în alte limite decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 65 alin. (3) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 45 alin. (5) din C. pen., potrivit cărora pedeapsa accesorie rezultată se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Prin urmare, se constată că durata pedepsei accesorii este dată de la lege, legiuitorul stabilind în mod expres modul în care aceasta se execută, respectiv pe durata executării pedepsei principale până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Astfel, modalitatea de stabilire a pedepsei accesorii de către Curtea de Apel Târgu Mureş în sensul interzicerii inculpatului A. pe o perioadă de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a comunica cu victima B. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri, dreptul de a comunica cu victima F. şi de a se apropia de aceasta la o distanţă mai mică de 30 de metri şi dreptul de a intra în magazinul SC G. din loc. Săcalu de Pădure şi în barul aparţinând PFA H. din aceeaşi localitate, ca pedeapsă accesorie, are semnificaţia juridică a aplicării pedepsei în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar remedierea nelegalităţii hotărârii atacate are rolul de a restabili legalitatea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 394/A din data de 22 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Va casa, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în aceste limite:

Va înlătura dispoziţia referitoare la durata de 2 ani a pedepsei accesorii şi va constata că pedeapsa accesorie se execută, conform art. 45 alin. (5) din C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) şi alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului în casaţie, precum şi onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 394/A din data de 22 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, rejudecând în aceste limite:

Înlătură dispoziţia referitoare la durata de 2 ani a pedepsei accesorii şi constată că pedeapsa accesorie se execută, conform art. 45 alin. (5) din C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED