Voluntariness and timing of withdrawal in preventing EU fund fraud consummation

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 116 din data de 27 iulie 2021 pronunţată de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "tentativă de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei în stare de recidivă poscondamnatorie" prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 2 ani, în condiţiile art. 68 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) din vechiul C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 155/22.11.2011 a Judecătoriei Sighişoara definitivă prin Decizia penală nr. 187/R/07.03.2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi a dispus executarea împreună a celor două pedepse, rezultând o pedeapsă finală de 3 ani închisoare care va fi executată în regim de detenţie.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A., la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 4300 RON, din care suma de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare din faza de urmărire penală.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116 din data de 27 iulie 2021 pronunţate de Tribunalul Mureş, în Dosarul nr. x/2018.

S-a desfiinţat integral sentinţa atacată şi, în rejudecare:

În baza art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. raportat la art. 34 alin. (1) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de folosire sau prezentare cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 32 alin. (1) C. pen. şi art. 41 alin. (1) C. pen.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare din cursul urmăririi penale şi judecăţii în primă instanţă, în cuantum de 4300 RON.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului, iar suma de 300 RON, parte din onorariul avocatului din oficiu, s-a avansat Baroului Mureş din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a formulat cerere de recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş.

În motivarea recursului în casaţie, s-a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii formulate, apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 440 C. proc. pen. şi pe fond, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., casarea integrală a deciziei penale atacate şi, rejudecând, respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A.

S-a susţinut că instanţa de control judiciar a statuat că existenţa faptei, ce a fost săvârşită de inculpat cu intenţie infracţională, rezultă din probele dosarului, însă înainte de producerea rezultatului faptei sale, acesta a luat măsuri care au împiedicat producerea lui.

În esenţă, s-a reţinut de instanţa de control judiciar care a dat eficienţă cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 34 alin. (1) C. pen., că rezultatul nu s-a produs în urma demersurilor dispuse de inculpat, "Demersurile au fost voluntare, dat fiind că motivul invocat oficial pentru solicitarea rezilierii contractului nu este real, ci a fost inventat după decizia de reziliere", iar "inculpatul nu a avut cunoştinţă de descoperirea faptei înainte de împiedicarea producerii rezultatului" (Decizia penală nr. 356/10.06.2022). S-a arătat că această concluzie decurge din raţionamentul Curţii de Apel Târgu Mureş că un contract "de finanţare încheiat cu ADR Centru în 2014 nu putea înceta de drept în martie 2009".

S-a apreciat că raţionamentul este corect doar din punct de vedere formal logic, însă nu şi pe fond, deoarece probele administrate pe această componentă fac referire doar la încetarea de drept în martie 2009 a contractului de execuţie a lucrărilor de reabilitare a colegiului, încheiat în 2008 cu executantul SC B. SRL, şi nu la contractul de finanţare a acestor lucrări, din fonduri europene, încheiat în 2014. Un asemenea raţionament s-a apreciat că este greşit, în opinia recurentului, deoarece a plecat, în esenţă, de la ipoteza că un contract de finanţare a unor proiecte din fonduri europene, încheiat în 2014, nu se poate referi şi la proiecte aflate deja în curs de execuţie la momentul aplicării pentru fonduri europene. O asemenea deducţie este contrară procedurilor prevăzute în Ghidul solicitantului - apel 2014, aflat în volumul nr. 1 al dosarului de urmărire penală, ce era în vigoare în 2014.

Din cuprinsul acestui ghid reiese că finanţările acordate în acea perioadă vizau domeniul major de intervenţie 3.4. "Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea şi echiparea infrastructurii educaţionale preuniversitare, universitare şi a infrastructurii pentru formare profesională continuă", iar apelul de proiecte viza fonduri realocate POR, conform deciziei Comisiei C (2013) 9772 finale din 19.12.2013.

S-a arătat că solicitanţii pentru fonduri din acest domeniu major de intervenţie trebuiau să fie autorităţi contractante care au încheiat un contract de lucrări în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 pentru activitatea ce va face obiectul cererii de finanţare depuse în cadrul acestui apel de proiecte. Totodată, contractul de lucrări mai sus menţionat trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: achiziţia să fie lansată în SEAP după 01.01.2007; data limită a finalizării lucrărilor este 31.12.2015; data ultimei plăţi către constructor să fie înainte de 31.12.2015.

S-a mai precizat în ghid în mod expres şi că este interzisă cesionarea contractului de lucrări "atât la nivel de autoritate contractantă, dacă aceasta este altă entitate decât potenţialii beneficiari enumeraţi mai sus, cât şi la nivel de constructor dacă acesta este în insolvenţă/ faliment/ desfiinţat".

S-a mai arătat că tot din înscrisurile aflate la dosar reiese că între Municipiul Sighişoara (în calitate de beneficiar), antreprenorul SC B. SRL şi finanţatorul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş s-a încheiat un acord contractual nr. x/21.08.2008, ce avea ca obiect "Mansardarea la Colegiul Naţional Mircea Eliade din Sighişoara - proiect tehnic, detalii de execuţie, documentaţii pentru obţinerea avizelor şi execuţia lucrării", durata de execuţie a lucrărilor fiind de 70 de zile.

S-a susţinut că acest contract de execuţie lucrări a fost modificat succesiv prin 5 acte adiţionale, dintre care prin cel cu nr. x/11.12.2008 s-a majorat valoarea contractului, prin stabilirea unor cheltuieli suplimentare (la structura de rezistenţă) de la valoarea iniţială de 977.119,77 RON la valoarea recalculată de 1.315.816,46 RON, fără TVA.

Astfel, prin actul adiţional nr. x/15.03.2009 s-a prelungit termenul de execuţie a lucrării până la data de 31.12.2009, din cauza lipsei finanţării integrale a investiţiei. Prin actul adiţional nr. x/08.07.2014, părţile contractante au convenit că actul adiţional nr. x/15.03.2009 se consideră nescris şi nu-şi produce efectele între părţi, iar termenul de execuţie rămâne 15.03.2009 (stabilit prin actul adiţional nr. x/11.12.2008).

Referitor la actul adiţional nr. x/14.07.2014 la contractul nr. x/21.08.2008, s-a precizat că modifică valoarea contractului de la 1.315.816,46 RON fără TVA la 1.317.498,82 RON fără TVA, stabilind valoric lucrările executate şi decontate deja (731.007,02 RON fără TVA), precum şi lucrările rămase de executat în sumă de 586.491,80 RON fără TVA, defalcate pe categorii de lucrări şi valoric.

S-a mai arătat că, la filele nr. x şi y ale aceluiaşi volum se află fişele de achiziţie publică aferente contractului de execuţie lucrări nr. x/21.08.2008.

Mai mult, sumele consemnate în actul adiţional nr. x/14.07.2014 au fost preluate (cu TVA 24%) în Hotărârea nr. 94/07.05.2014 a Consiliului Local Sighişoara, prin care a fost aprobat proiectul "Mansardare Colegiul Naţional Mircea Eliade" în vederea finanţării acestuia în cadrul Programului Operaţional Regional 2007 - 2013, Axa Prioritară 3.

De asemenea, s-a menţionat că prin Hotărârea nr. 138/31.07.2014, Consiliul Local Sighişoara a majorat valoarea totală a proiectului la suma de 1.630.934,94 RON (inclusiv TVA), din care valoarea eligibilă (rest de executat) este de 745.280,19 RON (cu TVA). Au fost aprobate valoarea pentru care se solicită finanţarea nerambursabilă în cuantum de 730.374,59 RON (cu TVA) şi contribuţia proprie a Municipiului Sighişoara la proiect în sumă de 14.905,60 RON.

În anexă la documentaţia depusă de Municipiul Sighişoara în 2014 pentru obţinerea finanţării nerambursabile se regăsesc rapoarte, devize şi devize generale, centralizatoare deconturi, un centralizator cu restul de executat la zi însuşit şi de executantul (antreprenorul) SC B. SRL şi în care se specifică expres că investiţia prezentă se execută în temeiul contractului nr. x/21.08.2008.

S-a arătat că ulterior datei încheierii contractului de finanţare nr. x/07.10.2014, martorul C. (inspector de specialitate în cadrul Municipiului Sighişoara - Compartimentul Investiţii Urmărire Contracte) a întocmit la 03.11.2014 "Informare privind proiectul", înregistrată cu nr. x/03.11.2014, în care face sinteza procedurii urmate de municipiu pentru obţinerea finanţării nerambursate şi subliniază că art. 8 alin. (1) din contractul de finanţare nu poate fi îndeplinit, unitatea administrativ teritorială nefiind în măsură să depună la Agenţia Regională pentru Dezvoltare Centru (ADR Centru) dovada repunerii în vigoare a contractului de lucrări în termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data semnării contractului de finanţare de către ultima parte, deoarece nu a fost emis constructorului ordinul de reîncepere a lucrărilor.

S-a arătat că pe această informare, inculpatul face iniţial menţiunea cu culoare roşie "VIII D. rog discuţii". În urma discuţiilor purtate cu martorul D., inculpatul a făcut o nouă menţiune pe acelaşi înscris, cu pixul de culoare albastră "E. demersuri pentru rezilierea contractului de finanţare".

S-a arătat că această cronologie a rezultat expres din declaraţiile date de martorii D., C., F., G., H. atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii, declaraţii ce se coroborează şi cu înscrisul intitulat "Notă de serviciu", întocmit de martorul C. la 06.11.2014 , prin care acesta solicita martorului D., şefa Biroului de Achiziţii Accesare Fonduri Europene Managementul Proiectului să i se comunice motivarea pe care să se fundamenteze solicitarea de reziliere a contractului de finanţare nr. x/07.10.2014, această decizie fiind luată de primar în urma discuţiei cu martora D., la care C. nu a participat. În urma aprobării solicitării martorului C., Nota de serviciu este preluată la 06.11.2014 de martorul D., pe ea fiind consemnată rezoluţia primarului "Doamna secretar şi D. motivare legală".

S-a mai reţinut că, la data de 24.11.2014, Prefectul Judeţului Mureş a emis ordinul nr. 311, prin care s-a constatat încetarea de drept înainte de expirarea duratei normale, a mandatului inculpatului de primar al Municipiului Sighişoara. Din acest moment, atribuţiile primarului au fost preluate de drept de viceprimar, martorul G., iar procedura de încetare a contractului de finanţare prin acordul părţilor s-a derulat prin intermediul acestuia din urmă.

În cererea adresată la data de 30.12.2014 de Municipiul Sighişoara către ADR Centru s-a arătat că motivul pentru care se solicită încetarea prin acordul părţilor a contractului de finanţare este legat de imposibilitatea clarificării unor aspecte ale acordului contractual nr. x/21.08.2008. Explicaţii mai largi au dat martorii D., C., H., G. cu privire la singurul motiv concret avut în vedere şi pentru care s-a solicitat încetarea contractului prin acordul părţilor: acordul contractual nr. x/21.08.2008 a încetat să-şi producă efectele începând cu 16.03.2009, când durata de execuţie a lucrărilor s-a încheiat conform actului adiţional nr. x/11.12.2008, astfel încât nu s-a mai emis în 2014 un ordin de reîncepere a lucrărilor.

De altfel, s-a precizat că şi inculpatul A. a susţinut în mod similar că acesta a fost motivul pentru încetarea prin acordul părţilor a contractului de finanţare discutat în prezenţa sa de funcţionarii primăriei până la încetarea mandatului său de primar.

Ca urmare, s-a considerat că declaraţiile martorilor indicaţi se coroborează cu declaraţiile inculpatului pe această temă şi sunt în acord cu înscrisurile şi, din aceste mijloace de probă a rezultat că nu inculpatul A. a avut iniţiativa încetării contractului de finanţare prin acordul părţilor, aceasta aparţinând funcţionarilor din cadrul primăriei cu atribuţii în domeniu (momentul declanşării verificărilor fiind cel al întocmirii la data de 03.11.2014 a "Informării privind proiectul" de către martorul C., care funcţiona la acel moment la Compartimentul Investiţii Urmărire Contracte).

În ceea ce priveşte efectele juridice ale denunţului din 24.09.2014, s-a arătat că prin Încheierea penală nr. 27/CU/CP/23.05.2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş acesta nu a fost anulat, nici măcar implicit.

Pentru neîndeplinirea cerinţelor legale de formă, înscrisul intitulat "denunţ" a fost lipsit de efectele specifice unui asemenea mod de sesizare sub aspect procedural. Persoana ce l-a semnat şi expediat prin poştă neputând fi identificată, s-a constatat că denunţul are un caracter inform, nemaiputând fi apt să stea la baza începerii urmăririi penale în cauză.

Altfel spus, chiar dacă forma ce a îmbrăcat din punct de vedere procedural informaţia ce a ajuns la cunoştinţa organului judiciar nu a fost una conformă legii procesual penale, datele şi informaţiile rămân relevante pentru organul judiciar, ce s-a şi sesizat din oficiu cu privire la aceste fapte.

Aceasta a fost şi opinia instanţei de control judiciar în procedura camerei preliminare, ce a sancţionat exclusiv efectele procedurale ale unui asemenea denunţ inform, fără a-i afecta substanţa, conţinutul concret al informaţiei cuprinse în el.

Astfel, data la care organele judiciare au luat la cunoştinţă despre săvârşirea infracţiunii este cea la care s-a înregistrat denunţul inform (sesizarea anonimă) la organul judiciar, indiferent de forma procedurală sub care informaţia a fost prezentată şi, apoi, folosită.

Sesizarea anonimă a fost însoţită, în anexă, de o copie a scrisorii de acceptare a cererii de finanţare, secţiunea II, emisă de ADR Centru, cu ştampila cu numărul şi data înregistrării ei la Municipiul Sighişoara: x/18.07.2014. S-au creat, astfel, premisele veridicităţii celor consemnate în denunţul anonim, informaţiile cuprinse în cele două înscrisuri conturând o situaţie de fapt cu caracter infracţional, ce a ajuns la cunoştinţa organului judiciar la data de 24.09.2014.

Odată stabilită cronologia momentelor esenţiale pentru evaluarea incidenţei cauzei de nepedepsire (prin raportare la mijloacele de probă descrise şi analizate anterior) şi înlăturând premisa greşită de la care s-a plecat în analiza veridicităţii declaraţiilor martorilor, inculpatului şi înscrisurilor cauzei sub acest aspect, s-a considerat că inculpatul nu a împiedicat producerea rezultatului, iar cauza de nepedepsire ce a dus la încetarea procesului penal faţă de acesta a fost greşit aplicată. Împiedicarea producerii rezultatului, specifică tentativei idonee, presupune împiedicarea voluntară şi eficientă de către autor a producerii urmării socialmente periculoase a faptei prevăzute de norma de incriminare (care altfel s-ar fi produs), după executarea în întregime a activităţii infracţionale şi înainte de descoperirea faptei.

S-a mai arătat că, din declaraţiile martorilor şi înscrisurile cauzei (nota de serviciu cu nr. x/06.11.2014) a reieşit că nu inculpatul este cel care a avut iniţiativa încetării acordului de finanţare, aceasta aparţinând funcţionarilor din primărie. Inculpatul nu a avut nici ulterior o contribuţie determinantă în luarea deciziei, el acţionând doar în limitele sfaturilor oferite de martorii I. şi D.

Prin urmare, nici perioada avută la dispoziţie până la încetarea mandatului său de primar la data de 24.11.2014 nu a fost suficientă pentru a gestiona, personal, întreaga procedură de încetare a efectelor contractului de finanţare (06.11.2014 - când martorul C. a formulat prima atenţionare cu privire la problemele contractuale şi 24.11.2014 - când prefectul a dispus încetarea mandatului său de primar înainte de termen).

În această perioadă scurtă nu a fost definitivată, finalizată propunerea sa de "reziliere" a contractului, succesorul său în funcţie, viceprimarul G., făcând mai departe propriile sale verificări, ce au inclus şi discuţii cu reprezentanţii ADR Centru, pentru clarificarea problemei şi stabilirea căii de urmat.

S-a subliniat că cererea de încetare prin acordul părţilor a contractului de finanţare a fost semnată de viceprimar, mult mai târziu, la 30.12.2014, după ce a evaluat personal toate opţiunile avute, inclusiv de continuare a executării contractului de finanţare.

Faţă de motivele concrete ce au stat la baza încetării contractului de finanţare (contractul de execuţie a lucrărilor îşi încetase efectele prin ajungerea la termen, fără a mai fi prelungit), s-a apreciat că acţiunea inculpatului nu a avut un caracter voluntar, fiind realizată din cauza unui eveniment exterior voinţei lui (imposibilitatea executării contractului de lucrări) ce i-a conturat, la momentul luării deciziei, posibilitatea unui singur mod de a acţiona.

În ceea ce priveşte momentul descoperirii faptei de care a fost acuzat inculpatul, s-a considerat că acesta este situat la data de 24.09.2014, când a fost adusă la cunoştinţa organului judiciar. Dat fiind şi înscrisul ce însoţea şi proba denunţul anonim (ce poate proveni din documentaţia aflată atât în posesia Municipiului Sighişoara, cât şi a ADR - Centru), s-a apreciat ca fiind evident că fapta sa a fost cunoscută, cel mai târziu la aceeaşi dată, şi de alte persoane, nu numai de organul judiciar.

S-a precizat că, în ceea ce priveşte condamnarea sa definitivă, aceasta era cunoscută de funcţionarii din primărie încă din 2013 şi a generat discuţiile privind declaraţia de eligibilitate din 2014, iar declararea necorespunzătoare adevărului făcută de primar prin declaraţia de eligibilitate era cunoscută de toţi funcţionarii implicaţi în procedura accesării fondurilor europene.

Doctrinar, s-a stabilit că prin descoperirea faptei se înţelege cunoaşterea acesteia şi de către alte persoane, nu numai de autorităţi (M. Udroiu - "Drept penal. Partea generală" - Editura CH Beck, 2020, Bucureşti - pag. 284, 285). Or, în speţă, descoperirea faptei s-a realizat atât prin aducerea ei la cunoştinţa organului judiciar la 24.09.2014, cât şi prin cunoaşterea ei de către alte persoane (incluzând aici şi denunţătorul, chiar rămas anonim). Ca urmare, şi făptuitorul avea reprezentarea că fapta sa este cunoscută de terţe persoane, astfel încât acţiunea sa nu mai avea un caracter voluntar.

S-a apreciat că nici cerinţa ca împiedicarea producerii rezultatului să fie eficientă, efectivă, nu este îndeplinită. Astfel, inculpatul nu a avut o contribuţie determinantă în luarea deciziei de încetare a contractului prin acordul părţilor a contractului de finanţare, fiindu-i încetat mandatul din dispoziţia prefectului la foarte scurt timp de la declanşarea verificărilor, ce au mai durat sub coordonarea viceprimarului până la data de 30.12.2014, când a fost formulată cererea de încetare din dispoziţia acestuia din urmă.

Însumând aceste argumente, s-a apreciat că împiedicarea procedurii rezultatului nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi cauză de nepedepsire a inculpatului deoarece:

a) nu inculpatul a fost cel care după executarea faptei, a împiedicat producerea rezultatului; martorul C. este cel care a stabilit că, faţă de clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. (1) din contractul de finanţare, Municipiul Sighişoara se află în imposibilitatea de a face dovada în termenul contractual că acel contract de execuţie a lucrărilor, încheiat în 2008, a fost reactivat: menţiunea făcută în sensul rezilierii contractului de finanţare pe înscrisul întocmit de martorul C. nu este cea care a declanşat verificările şi nici nu a avut un rol determinant în soluţionarea problemei, aceasta fiind tranşată exclusiv de viceprimarul G., ce a valorificat personal toate verificările funcţionarilor din primărie la 30.12.2014 în faţa singurei autorităţi ce putea lua act de o asemenea solicitare şi putea să-i dea eficienţă.

b) împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din proprie iniţiativă, de bunăvoie de inculpat; rezultatul nu s-a mai produs din cauza unui eveniment exterior voinţei sale (încetarea contractului de execuţie a lucrărilor pentru care fusese obţinută finanţarea) şi fără a avea legătură cu fapta propriu - zisă, ce i se impută (atestarea în fals a unor menţiuni nereale în declaraţia de eligibilitate, ce era una din condiţiile obligatorii de îndeplinit pentru a se putea încheia contractul de finanţare).

c) acţiunea inculpatului nu a avut loc înainte de descoperirea faptei; această condiţie priveşte deopotrivă descoperirea faptei de către organele de urmărire penală, ca şi de către orice altă persoană, incluzând aici şi victima care a luat la cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni contra patrimoniului; or, fapta a fost adusă la cunoştinţa organelor de urmărire penală la data de 24.09.2014, dar a fost cunoscută şi de alte persoane, cel târziu la aceeaşi dată: funcţionarii din primărie care au participat la discuţiile privind completarea declaraţiei de eligibilitate şi care aveau cunoştinţă de condamnarea definitivă a inculpatului încă din 2013, precum şi de denunţătorul, chiar anonim, care a sesizat organele judiciare la 24.09.2014.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea în integralitate a Deciziei penale nr. 356/A/10.06.2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi, rejudecând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 116/27.07.2021 a Tribunalului Mureş, să fie respins, ca nefondat.

Au fost depuse concluzii scrise din partea inculpatului A. prin care a solicitat:

- în principal, în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., respingerea, ca nefondat, a recursului în casaţie, menţinând hotărârea atacată;

- în subsidiar:

- în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., în cazul admiterii recursului în casaţie formulat de PÎCCJ - DNA - ST Târgu Mureş, să se dispună casarea deciziei recurate şi încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) coroborat cu art. 396 alin. (6) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii unei cauze de înlăturare a răspunderii penale, respectiv a prescripţiei răspunderii penale şi să se constate astfel împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanţei;

- în conformitate cu prevederile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., în cazul admiterii recursului în casaţie formulat de PÎCCJ - DNA - ST Târgu Mureş, să se dispună casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 116 din 27 iulie 2021 a Tribunalului Mureş, secţia penală la Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de Dosar nr. x/2018

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 356/A din 10 iunie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, constatând că aspectele antamate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. S-a mai arătat că faţă de motivele dezvoltate de recurent se mai impune precizarea că nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de recurs în casaţie dintre cele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile cu privire la conţinutul mijloacelor de probă, existenţa ori suficienţa probelor, care sunt aspecte ce ţin de temeinicie şi nu de legalitatea pedepsei, iar o astfel de analiză nu se poate realiza în calea de atac a recursului în casaţie.

Examinând recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, recurentul a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal.

Potrivit art. 34 alin. (1) C. pen., nu se pedepseşte autorul care, înainte de descoperirea faptei, s-a desistat ori a încunoştinţat autorităţile de comiterea acesteia, astfel încât consumarea să poată fi împiedicată, sau a împiedicat el însuşi consumarea infracţiunii.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în susţinerea cazului de casare invocat a arătat că nu inculpatul A. a fost cel care, după executarea faptei, a împiedicat producerea rezultatului, că împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din proprie iniţiativă, de bunăvoie de inculpat şi că acţiunea acestuia nu a avut loc înainte de descoperirea faptei. Or, fapta a fost adusă la cunoştinţa organelor de urmărire penală, la data de 24.09.2014, dar a fost cunoscută şi de alte persoane, funcţionarii din primărie care au participat la discuţiile privind completarea declaraţiei de eligibilitate. Aşadar, a precizat că martorul C. este cel care a stabilit că, faţă de clauza contractuală prevăzută de art. 8 alin. (1) din contractul de finanţare, Municipiul Sighişoara se află în imposibilitatea de a face dovada în termenul contractual că acel contract de execuţie a lucrărilor, încheiat în 2008, a fost reactivat. S-a mai arătat că, până la încetarea mandatului său de primar, la data de 24.11.2014, nu a fost finalizată propunerea sa de "reziliere" a contractului, întreaga procedură de încetare a efectelor contractului de finanţare (06.11.2014 - când martorul C. a formulat prima atenţionare cu privire la problemele contractuale şi 24.11.2014 - când prefectul a dispus încetarea mandatului său de primar înainte de termen), succesorul său în funcţie, viceprimarul G., făcând mai departe propriile sale verificări, semnând mult mai târziu, la 30.12.2014, cererea de încetare prin acordul părţilor a contractului de finanţare. S-a apreciat astfel că împiedicarea procedurii rezultatului nu îndeplineşte condiţiile pentru a fi cauză de nepedepsire a inculpatului A.

Trecând peste aspectul formal al recursului în casaţie care a justificat depăşirea fazei admisibilităţii în principiu, fiind indicat cazul de casare (art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.) şi prezentate motivele, precizându-se că este vorba de o greşită reţinere a desistării, în susţinerea căii de atac se constată că procurorul invocă următoarele probe:

- înscrisurile aflate la dosar din care reiese că între Municipiul Sighişoara (în calitate de beneficiar), antreprenorul SC B. SRL şi finanţatorul Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş s-a încheiat acordul contractual nr. x/21.08.2008;

- actul adiţional nr. x/11.12.2008, prin care s-a majorat valoarea contractului, prin stabilirea unor cheltuieli suplimentare, la structura de rezistenţă;

- actul adiţional nr. x/15.03.2009, prin care s-a prelungit termenul de execuţie a lucrării până la data de 31.12.2009;

- actul adiţional nr. x/08.07.2014, prin care părţile contractante au convenit că actul adiţional nr. x/15.03.2009 se consideră nescris şi nu-şi produce efectele între părţi, iar termenul de execuţie rămâne 15.03.2009 (stabilit prin actul adiţional nr. x/11.12.2008).

- actul adiţional nr. x/14.07.2014 la contractul nr. x/21.08.2008;

- înscrisul intitulat "Notă de serviciu", întocmit de martorul C. la 06.11.2014;

- declaraţiile date de martorii D., C., F., G., H. atât în cursul urmăririi penale, cât şi al judecăţii.

Înalta Curte subliniază că inculpatul A. este acuzat de folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept sau reţinerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, infracţiune prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000.

Se observă că în mod corect instanţa de apel a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 34 alin. (1) C. pen., considerând că decizia inculpatului de reziliere a contractului de finanţare înainte de obţinerea vreunei finanţări a fost voluntară, în sensul că nu a fost determinată de imposibilitatea executării contractului de finanţare.

De asemenea, instanţa de apel a constatat că denunţul înregistrat la DNA - Tg. Mureş la data de 24.09.2014, nu a fost cunoscut de inculpat la data la care a dispus rezilierea contractului de finanţare. Mai mult, s-a considerat că din nicio probă a dosarului nu rezultă că începerea urmăririi penale în rem a fost cunoscută de inculpat. De altfel, autorul denunţului nu a putut fi identificat şi nu s-a probat că i-ar fi atras în vreun fel atenţia inculpatului asupra descoperirii faptei.

Sub acest aspect, în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanţa de apel, nu poate fi însuşită critica recurentului în sensul că împiedicarea producerii rezultatului nu a fost făcută din acţiunea voluntară a inculpatului A. care nu ar fi avut loc înainte de descoperirea faptei.

Astfel, Înalta Curte constată că deşi formal este indicat cazul de casare, în argumentarea acestui motiv, în realitate pentru a stabili cu privire la cauza de nepedepsire prevăzută de art. 34 alin. (1) din C. pen., că nu ar fi îndeplinite condiţiile pentru desistare, se solicită a fi reapreciate probele administrate în cursul judecăţii, care este o chestiune ce ţine de evaluarea lanţului cauzal al probatoriului şi nu este o chestiune prin care să fie analizate aspectele de drept.

În contextul celor relevate, criticile recurentului sunt neîntemeiate şi tind la reinterpretarea probatoriului, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casaţie de cale extraordinară de atac exclusiv de drept. Aşadar, hotărârea atacată este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 356/A din data de 10 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 400 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Târgu Mureş împotriva Deciziei penale nr. 356/A din data de 10 iunie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu privire la intimatul inculpat A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 400 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2022.

GGC - ED