False notarial loan declaration and applicability of criminal qualification error to cassation review

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 191/A/2019 din 20.02.2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, a fost desfiinţată în întregime Sentinţa penală nr. 475/2018 din 18.10.2018, pronunţată de Judecătoria Dej în Dosarul nr. x/2016 şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Dej.

Prin Sentinţa penală nr. 95 din data de 22.02.2021, pronunţată de Judecătoria Dej în Dosarul nr. x/2016, s-au hotărât următoarele:

1. Inculpata A., în concubinaj cu B., fără antecedente penale, a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 326 C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatei să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă;

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. s-a dispus că se vor comunica Serviciului de Probaţiune Cluj.

S-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere care pot atrage revocarea conform art. 88 C. pen.

2. Inculpatul B., în concubinaj cu A., a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 326 C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, conform art. 84 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., respectiv:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

- să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. se vor comunica Serviciului de Probaţiune Cluj.

S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere care pot atrage revocarea conform art. 88 C. pen.

S-a dispus desfiinţarea în întregime a contractului de împrumut fără garanţie autentificat sub nr. x din 23.06.2015 de Biroul Individual Notarial "C.".

În temeiul art. 274 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, s-a reţinut că, faptele inculpaţilor A. şi B. care, la data de 23 iunie 2015, au declarat necorespunzător adevărului în faţa notarului public C., din cadrul Biroului Individual Notarial Bistriţa, că în perioada 28 ianuarie 2013 - 15 august 2013, în trei tranşe, A. l-a împrumutat pe B. cu suma de 500.000 euro, echivalentul sumei de 2.240.350 RON, la data de 23 iunie 2015, cu obligaţia restituirii creditului până cel târziu la data de 26 iunie 2015, în monedă euro şi recuperarea sumei împrumutate prin valorificarea bunurilor inculpatului B., prin executare silită, în cazul nerestituirii împrumutului, stăruind în consemnarea acestei împrejurări în conţinutul unui contract de împrumut fără garanţie pe care inculpaţii l-au semnat şi a cărui autentificare au cerut-o, aceasta fiind realizată de notarul public sub nr. x/2015 din 23 iunie 2015, în scopul ca inculpatul B. să fraudeze pe creditorii SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla, constituie infracţiunea de fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 326 C. pen.

În scopul de a frauda pe creditorii SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla, care l-au chemat în judecată pe inculpatul B. în dosarul comercial nr. x/1285/201 1 al Tribunalului Specializat Cluj, creditori care au şi avut titlul executoriu obţinut în contra inculpatului, B. a întocmit la înţelegere cu inculpata A. actul notarial intitulat "contract de împrumut fără garanţie", autentificat sub nr. x/23 iunie 2015 prin care, pe bază de declaraţii mincinoase făcute în fata notarului public, învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, B. a invocat o datorie fictivă fată de A., în paguba creditorilor.

Pentru tentativă la infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prev. şi ped. de art. 248 C. pen. rap. la art. 239 alin. (1) C. pen., reţinută în sarcina inculpaţilor A. şi B., şi complicitate la infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prev. şi ped. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 239 C. pen., reţinută în dauna suspectului C., s-a dispus clasarea cauzei penale, conform art. 327 lit. b) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b), art. 314 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. g) şi art. 158 C. proc. pen., întrucât, la data de 14 iunie 2016, reprezentanţii legali ai creditorilor SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla şi-au retras plângerea penală prealabilă formulată pentru infracţiunea prevăzută şi sancţionată de art. 239 alin. (1) C. pen.

La data de 14 iunie 2016, reprezentanţii legali SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla şi-au retras plângerea penală prealabilă formulată faţă de A., B. şi C. pentru infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prev. şi ped. de art. 239 C. pen.

Pentru instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen., sesizate de reprezentanţii legali ai SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla ca fiind comise de B., A. şi notarul public C., în sensul că inculpaţii l-ar fi determinat, cu intenţie, pe suspectul C. ca, în calitate de notar public, să tehnoredacteze şi să autentifice sub nr. x/2015 din 23 iunie 2015, contractul de împrumut fără garanţie, prin îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, s-a dispus, conform art. 327 lit. b) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b), art. 314 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., clasarea cauzei penale.

Pentru infracţiunea de spălare a banilor (în modalitatea privind ascunderea adevăratei naturi a proprietăţii bunurilor cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni), prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată, s-a dispus clasarea cauzei penale privind pe inculpaţii A. şi B., conform art. 327 lit. b) C. proc. pen., art. 315 alin. (1) lit. b), art. 314 alin. (1) lit. a) şi art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

S-a dispus clasarea cauzei privind pe inculpaţii A., B. şi suspectul C. pentru tentativă la infracţiunea de abuz de încredere prin fraudarea creditorilor, prev. şi ped. de art. 248 C. pen. rap. la art. 239 alin. (1) C. pen., instigare la infracţiunea de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 47 C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. şi infracţiunea de abuz în serviciu, prev. şi ped. de art. 297 alin. (1) C. pen. şi spălare a banilor (în modalitatea privind ascunderea adevăratei naturi a proprietăţii bunurilor cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni), prev. şi ped. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, republicată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii A. şi B. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej.

Prin Decizia penală nr. 641/A din data de 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dej formulat împotriva Sentinţei penale nr. 95/22.02.2021 a Judecătoriei Dej, care a fost desfiinţată pe latură penală şi, rejudecând, s-au stabilit următoarele:

1. Inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere s-a impus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., după cum urmează:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, care pot conduce la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, potrivit art. 88 C. pen.

2. Inculpata A. a fost condamnată la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 326 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 84 alin. (1) C. pen.

Pe durata termenului de supraveghere s-a impus ca inculpata să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. a) - e) C. pen., după cum urmează:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să se comunice Serviciului de Probaţiune Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere, care pot conduce la revocarea beneficiului amânării aplicării pedepsei, potrivit art. 88 C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apelul parchetului au rămas în sarcina statului.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 95/22.02.2021 a Judecătoriei Dej.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii să achite statului suma de câte 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva hotărârii instanţei de apel au formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 07 iunie 2022, inculpaţii B. şi A., prin apărător ales, avocat F., cu împuternicire avocaţială la dosar, prin care au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - au fost condamnaţi pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin cererea de recurs în casaţie, au solicitat, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimiterea cauzei în vederea judecării căii extraordinare de atac, având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. şi, în consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea Deciziei penale nr. 641/A/2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj. şi a hotărârii primei instanţei. raportat la prevederile art. 448 alin. (3) C. proc. pen. şi achitarea inculpaţilor B. şi A. în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, faptă prev. de art. 326 C. pen.

În temeiul art. 448 alin. (2) C. proc. pen., au solicitat să se constate că latura civilă a cauzei a fost greşit soluţionată, prin desfiinţarea în întregime a contractului de împrumut fără garanţie autentificat sub nr. x din 23.06.2015 de Biroul Individual Notarial "C." şi, în consecinţă, să se înlăture această nelegalitate.

În esenţă, au arătat că declaraţia dată în faţa notarului nu serveşte la producerea consecinţei juridice, considerate de acuzare ca fiind frauduloasă. Chiar şi în măsura în care s-a prevăzut expres în conţinutul contractului încheiat în formă autentică faptul că, în caz de nerestituire, recuperarea sumelor se va face prin valorificarea bunurilor prin executare silită, actul nu are aptitudinea de a bloca în vreun fel eventuala executare silită pornită de creditorii inculpatului ori de a scoate din patrimoniul acestuia bunurile sale în vederea punerii în imposibilitate a creditorilor de a-şi valorifica creanţele. Pe de altă parte, prin autentificarea acestui înscris nu s-a putut realiza blocarea executării silite de către ceilalţi creditori, numita A. devenind doar un creditor chirografar, neavând niciun rang de preferinţă în faţa acestora. În acelaşi sens, a susţinut că este lipsit de relevanţă penală faptul că în înscrisul autentificat s-a consemnat faptul că acesta este titlu executoriu, dat fiind că acest efect este dat de lege şi nu este consecinţa convenţiei părţilor.

Au mai arătat că, prin autentificarea contractului de împrumut care fusese anterior încheiat în mod consensual verbal, acesta a dobândit formă ad prohationem, fiind astfel relevat unicul efect juridic al declaraţiei, chiar necorespunzătoare adevărului, făcută în faţa notarului public. Aşadar, prin consfinţirea acordului de voinţă dintre părţi într-o formă scrisă, potrivit legii, actul va servi la probarea existenţei contractului şi nimic mai mult. Astfel, de vreme ce efectul contractului nu este unul translativ de drepturi, prin care inculpatul B. să-şi scoată bunurile din patrimoniu pentru a-şi frauda creditorii, fapta de a declara necorespunzător adevărului în faţa notarului public, nu poate fi încadrată în tipicitatea infracţiunii de fals în declaraţii, întrucât încheierea contractului nu serveşte la producerea acestei consecinţe, potrivit legii.

Pe de altă parte, au susţinut că pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar ca declaraţia să nu fie supusă unei reglementări speciale cu privire la veridicitatea ei, cum este cazul, de exemplu, în cazul declaraţiilor vamale.

Nu în ultimul rând, s-a arătat că declaraţia trebuie să fie aptă să producă consecinţe juridice potrivit legii (de exemplu declaraţiile de stare civilă) sau împrejurărilor.

Prin urmare, s-a susţinut că nu se poate reţine că declaraţia făcută în faţa notarului public de către cei doi inculpaţi serveşte la producerea consecinţelor juridice pe care aceştia le-ar fi urmărit prin încheierea în formă autentică a contractului de împrumut, astfel că nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de fals în declaraţii.

Pe latură civilă, s-a susţinut că, prin hotărârea atacată, nu a fost indicat vreun temei expres în virtutea căruia instanţa a dispus desfiinţarea contractului de împrumut. Cu toate acestea, se poate uşor specula că s-ar fi avut în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (3) C. proc. pen. conform cărora instanţa, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunţă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris sau la restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii. Aceasta este o măsură care are ca scop restabilirea, de către organele judiciare, a ordinii încălcate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, prin înlăturarea, în tot sau în parte, dintre înscrisurile producătoare de efecte juridice, a celor falsificate. Cu toate acestea, desfiinţarea înscrisurilor în procesul penal ţine în mod esenţial de soluţionarea acţiunii penale - de vreme ce ea trebuie dispusă din oficiu de către instanţa învestită cu acţiunea penală.

Aşa fiind, principalul argument pentru care latura civilă a fost în mod greşit soluţionată constă în lipsa concordanţei dintre fapta materială pentru care inculpaţii au fost condamnaţi şi tipicitatea infracţiunii de fals în declaraţii. Chiar sintetic privind, s-a dispus desfiinţarea unui contract de împrumut în condiţiile în care inculpaţii au fost condamnaţi pentru "declaraţia" falsă făcută în faţa notarului. Nelegalitatea desfiinţării contractului nu este doar o consecinţă directă a neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii, ci această concluzie derivă şi din modalitatea în care organele judiciare au soluţionat raportul juridic penal dedus judecăţii.

Concluzionând, s-a arătat că, pe de o parte, de vreme ce fapta materială nu se încadrează în tipicitatea infracţiunii, desfiinţarea înscrisului apare ca fiind nelegală iar, pe de altă parte, chiar şi în măsura în care am fi în prezenţa acestei infracţiuni, desfiinţarea înscrisului este nelegală, întrucât, de vreme ce instanţele au fost învestite cu falsul în declaraţii, valabilitatea unui contract de împrumut obţinut subsecvent declaraţiei false, excedează obiectului dosarului.

Prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 641/A din data de 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori în Dosarul nr. x/2016.

A trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie la completul C8, în compunere de 3 judecători.

A fixat termen de judecată, în şedinţă publică, la data de 12 octombrie 2022.

A dispus citarea recurenţilor inculpaţi B. şi A., atât la adresele de domiciliu indicate în cererea de recurs în casaţie, cât şi la domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat F. cu sediul în mun. Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj.

A fost înştiinţat avocatul ales al recurenţilor inculpaţi, avocat F.

La termenul din data de 12 octombrie 2022 au avut loc dezbaterile asupra fondului recursului în casaţie, fiind stabilită pronunţarea la data de 26 octombrie 2022, apoi amânată la datele de 09 noiembrie 2022 şi 23 noiembrie 2022, dată la care instanţa a pronunţat hotărârea.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpaţii B. şi A., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Evaluarea poartă asupra cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reaminteşte că scopul recursului în casaţie este acela de a îndrepta erorile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În cauza de faţă, recurenţii inculpaţi au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Sintagma "nu este prevăzută de legea penală", regăsită în cuprinsul dispoziţiei normei de procedură penală evocate, priveşte situaţiile în care condamnarea se bazează pe o conduită ce excede celei incriminate ori care nu a făcut de plano obiectul incriminării sau în privinţa căreia a operat dezincriminarea.

Înalta Curte reţine că, în condiţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situaţiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obţine schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidenţa unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel.

Înalta Curte observă, raportat la situaţia de fapt stabilită definitiv de instanţa de apel că, deşi activitatea infracţională reţinută faţă de cei doi inculpaţi, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii prev. de art. 326 alin. (1) C. pen., totuşi, aceasta întruneşte elementele de tipicitate ale unei alte infracţiuni, astfel încât nu este îndeplinită condiţia mai sus amintită şi anume ca soluţia de condamnare să nu facă de plano obiectul incriminării.

Înalta Curte constată astfel că nu poate fi primită susţinerea recurenţilor inculpaţi în sensul că faptele reţinute în sarcina acestora nu sunt prevăzute de legea penală, întrucât acestea realizează conţinutul constitutiv al unei alte infracţiuni, nelegalitatea hotărârii fiind dată de greşita stabilire a încadrării juridice şi nu de împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Încadrarea juridică a faptei este operaţiunea de stabilire a corespondenţei între fapta pretins comisă şi modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reţinerea normelor generale aplicabile (privind participaţia şi cauzele de atenuare sau de agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operaţiune care intră în atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.

În sensul celor evidenţiate, Înalta Curte reţine:

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de fals în declaraţii constă în acţiunea de a face o declaraţie necorespunzătoare adevărului în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.

Una din cerinţele esenţiale pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii analizate este ca declaraţia necorespunzătoare adevărului să fie dintre acelea care, potrivit legii sau împrejurărilor, serveşte la producerea vreunei consecinţe juridice. În lipsa acestei posibilităţi de drept sau de fapt, declaraţiile ar fi simple manifestări verbale, lipsite de orice eficienţă juridică.

Altfel spus, nu orice declaraţie mincinoasă făcută în faţa unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C. pen. sau a unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea constituie fals în declaraţii, ci doar aceea care este aptă să cauzeze consecinţe juridice, iar aceste consecinţe pot să decurgă dintr-un text de lege sau din alte împrejurări, cel mai adesea din practicile şi regulamentele notariale în materia încheierii contractelor sau a altor acte juridice.

Aptitudinea declaraţiei de a produce consecinţe juridice rezultă, aşadar, în primul rând, din lege, în condiţiile în care legea este cea care stabileşte, de regulă, obligativitatea declaraţiei, condiţiile şi termenele în care trebuie făcută şi îi determină efectele. (de exemplu, declaraţiile de stare civilă, declaraţiile de venituri, de impunere etc.).

Întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracţiuni este condiţionată de existenţa unei situaţii premisă, respectiv obligativitatea de a se da o declaraţie în scopul obţinerii consecinţelor juridice urmărite, obligativitate care rezultă din lege, alte împrejurări ori alte situaţii excepţionale.

În raport de aspectele prezentate rezultă cu evidenţă, că, în speţă, inculpaţii nu au dat în faţa notarului o astfel de declaraţie ci doar au afirmat, în mod mincinos, că ar fi dat respectiv primit, cu împrumut, o sumă de bani, notarul autentificând un contract de împrumut ce exprima voinţa părţilor în sensul reliefat prin acel act bilateral.

Afirmaţiile inculpaţilor nu reprezintă o declaraţie care să fie impusă de lege sau de alte împrejurări, conform celor prezentate, astfel încât nu poate fi inclusă în categoria celor la care face referire art. 326 C. pen.

În sensul celor reliefate s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 631 din 15 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 1019 din 18 decembrie 2019, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. (1) din C. pen. şi Decizia nr. 126 din 2 martie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 326 alin. (1) din C. pen., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 511 din 17 mai 2021.

Ca situaţie de fapt s-a reţinut că inculpaţii A. şi B., la data de 23 iunie 2015, s- au prezentat în faţa notarului public C., din cadrul Biroului Individual Notarial Bistriţa, căruia i-au solicitat încheierea, în formă autentică a unui contract de împrumut în care să se consemneze că în perioada 28 ianuarie 2013 - 15 august 2013, în trei tranşe, A. l-a împrumutat pe B. cu suma de 500.000 euro, echivalentul sumei de 2.240.350 RON, la data de 23 iunie 2015, cu obligaţia restituirii creditului până cel târziu la data de 26 iunie 2015, în monedă euro şi recuperarea sumei împrumutate prin valorificarea bunurilor inculpatului B., prin executare silită, în cazul nerestituirii împrumutului, contract care a fost semnat de cei doi inculpaţi şi autentificat de notar sub nr. x/2015 din 23 iunie 2015, în scopul ca inculpatul B. să fraudeze pe creditorii SC D. SRL Gherla şi SC E. SRL Gherla.

În esenţă se poate reţine că cei doi inculpaţi l-au instigat pe notarul public să autentifice un contract de împrumut plăsmuit de aceştia, prin menţionarea unei operaţiuni juridice nereale, în scopul de a sustrage bunurile unuia dintre inculpaţi de la executarea silită, activitate care realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de instigare la infracţiunea de fals în înscrisuri oficiale.

Din perspectiva celor reliefate, nu se poate reţine că faptele celor doi inculpaţi nu sunt prevăzute de legea penală ci doar că întrunesc elementele constitutive ale unei alte infracţiuni, nelegalitate ce ar putea fi înlăturată doar prin schimbarea încadrării juridice, care însă nu se poate realiza în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casaţie întemeiat pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 641/A din data de 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, în Dosarul nr. x/2016.

Vor fi obligaţi recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii B. şi A. împotriva Deciziei penale nr. 641/A din data de 06 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de Minori, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.

GGC - ED