Embezzlement conviction upheld on cassation; de facto manager status satisfies typicality despite forgery scheme challenge.

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 608 din data de 16.02.2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia penală, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare, în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (105 acte materiale).

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În baza art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată, prevăzută de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale stabilite prin hotărâre şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 5 luni închisoare (o treime din pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare), inculpatului dându-i-se spre executare o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o perioadă de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată în cazul în care pedeapsa principală a închisorii devine executabilă.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, pe un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la datele fixate de consilierul de probaţiune; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o durată de 90 de zile, în cadrul B. sau în cadrul Administraţiei Domeniului Public Sector 1 Bucureşti.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen. să fie comunicate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau în caz de neexecutare a obligaţiilor impuse de instanţă ori stabilite de lege, precum şi dacă, pe parcursul termenului de supraveghere, săvârşeşte o nouă infracţiune.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (5) C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen. rap. la art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desfiinţarea parţială, în privinţa sumei totale majorate şi a menţiunilor referitoare la salariaţii fictivi sau foştii angajaţi, a mai multor înscrisuri oficiale, astfel cum au fost evidenţiate în dispozitivul hotărârii.

În baza art. 274 alin. (1) teza I C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.500 RON (din care suma de 2.000 RON, aferentă fazei de urmărire penală şi suma de 1.500 RON, aferentă fazei de cameră preliminară şi judecată).

Împotriva sentinţei penale anterior menţionate au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, inculpatul A. şi partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, de partea civilă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 608/16.08.2021 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în Dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată şi, în rejudecare:

În temeiul art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, în formă continuată (105 acte materiale).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, în formă continuată (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, în formă continuată (107 acte materiale, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pedeapsa accesorie urmând a fi executată din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală este executată sau considerată ca executată, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse principale stabilite prin prezenta hotărâre şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 14 luni închisoare (o treime din pedepsele de 2 ani şi 3 luni închisoare, respectiv de 1 an şi 3 luni închisoare), inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a exercita funcţia de referent în cadrul persoanelor juridice, compartimentele economice şi financiar-contabile), pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., pedeapsa accesorie urmând a fi executată potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a stabilit că pedeapsa rezultantă aplicată se execută în regim de detenţie.

În temeiul art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., cu referire la art. 1349 C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului şi, pe cale de consecinţă, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.152.814 RON, actualizată în condiţiile legii, de la epuizarea comiterii faptei, respectiv octombrie 2018 şi până la data efectuării plăţii efective.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma de 85.152 RON, rezultată din comiterea infracţiunii de delapidare şi pentru care persoana vătămată Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului nu s-a constituit parte civilă.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., a declarat recurs în casaţie inculpatul A., calea de atac fiind fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de casare menţionat, în esenţă, recurentul inculpat a susţinut că fapta reţinută în sarcina sa, de însuşire a sumei de 1.279.966 RON din bugetul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, nu corespunde conţinutului normei de incriminare, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constatându-se că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în dosarul cu acelaşi număr, îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu şi s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casaţie promovat.

Examinând pe fond recursul în casaţie declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casaţie a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicţie, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date şi dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităţilor şi nu are ca obiect rezolvarea unei acţiuni penale, ci desfiinţarea sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parţială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecăţii în faţa primei instanţe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri şi condiţii expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casaţie.

Totodată, se reţine că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casaţie şi care au fost invocate în motivarea acesteia şi, de asemenea, este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate de părţi sau procuror.

Se mai reţine că, în cazul admiterii recursului în casaţie, potrivit dispoziţiilor art. 448 din C. proc. pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greşitei aplicări a legii, precum şi rejudecarea cauzei de către instanţa de apel ori instanţa competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casaţie nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal - şi un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispoziţiilor privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente.

În ceea ce priveşte cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat în susţinerea căii de atac - se constată că nu este incident în cauză.

Acest caz de casare se circumscrie situaţiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanţa a ignorat o normă care conţine dispoziţii de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

În speţă, recurentul inculpat A., prin motivele dezvoltate în susţinerea căii de atac, a arătat că fapta reţinută în sarcina sa (cu referire la infracţiunea de delapidare) nu corespunde descrierii conţinute în norma de incriminare, nefiind întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracţiuni. S-a apreciat, cu referire la calitatea de administrator, că aceasta trebuie analizată prin raportare la calitatea de funcţionar public, presupunând existenţa unor atribuţii de serviciu legale vizând încheierea unor acte de dispoziţie cu privire la patrimoniul instituţiei publice, susţinându-se că, în cauză, niciuna dintre atribuţiile legale ale inculpatului nu reprezintă acte de dispoziţie. S-a făcut referire la împrejurarea că, potrivit fişelor postului - în perioada 2010 - 2018, având funcţia de referent în cadrul Direcţiei buget-finanţe, iar din 20.10.2016, funcţia de referent în cadrul Direcţiei resurse umane - inculpatul avea, printre altele, obligaţia de a întocmi lunar documentaţia privind calculul drepturilor salariale şi de natură salarială şi de a asigura transmiterea informaţiilor electronice privind drepturile salariale către bănci. Astfel, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, acesta întocmea anexele la ordinele de plată, documente care stăteau la baza emiterii, de către Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, a ordinelor de plată privind drepturile salariale şi care circulau, pentru avizare, la directorul Direcţiei resurse umane şi la funcţionarul cu atribuţii de control financiar preventiv propriu, având valoare de documente justificative pentru efectuarea plăţilor.

O altă critică a avut în vedere faptul că instanţa de apel şi-a bazat raţionamentul logico-juridic pe dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 22/1969, în sensul că poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept, ignorând apărările formulate de inculpat, întemeiate pe dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice.

Prin raportare la situaţia de fapt reţinută în cauză, se observă, însă, că în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracţiunii de delapidare, în formă continuată (105 acte materiale) - constând în aceea că, în perioada aprilie 2010 - octombrie 2018, inculpatul A., funcţionar public în cadrul Autorităţii pentru Administrarea Activelor Statului, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu de referent în cadrul Direcţiei buget-finanţe şi Direcţiei resurse umane, cu intenţie, a falsificat anexele la ordinele de plată privind drepturile salariale - înscrisuri oficiale (cu excepţia lunii aprilie 2012), documente care stăteau la baza emiterii, de către A.A.A.S., a ordinelor de plată, prin aceea că majora suma totală de plată, insera în cuprinsul acestora salariaţi fictivi sau foşti salariaţi ori majora drepturile salariale cuvenite unora dintre angajaţi, iar ulterior, a folosit aceste documente pentru avizare la directorul Direcţiei resurse umane şi la funcţionarul cu atribuţii de control financiar preventiv propriu, în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv emiterea ordinelor de plată şi alimentarea conturilor sale bancare cu sume necuvenite, reuşind astfel să-şi însuşească, fără drept, suma totală de 1.279.966 RON din bugetul instituţiei, cauzând un prejudiciu total de 1.279.966 RON, din care a fost recuperată doar suma 42.000 RON.

Potrivit art. 295 alin. (1) C. pen., însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Obiectul material al infracţiunii de delapidare constă, printre altele, în banii pe care făptuitorul îi gestionează sau îi administrează efectiv, iar subiectul activ, autor al acestei infracţiuni, poate fi doar un funcţionar public (propriu-zis sau asimilat) ori un funcţionar privat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 22/1969, gestionarul este persoana care are atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, chiar temporară, a unităţii în care îşi desfăşoară activitatea; poate fi subiect activ al infracţiunii de delapidare şi un gestionar de fapt, adică angajatul care îndeplineşte în fapt atribuţiile principale de serviciu ale unui gestionar de drept (conform art. 31 din Legea nr. 22/1969).

Norma de incriminare impune ca subiectul activ să realizeze elementul material al infracţiunii în contextul gestionării ori administrării bunurilor care aparţin persoanei vătămate, nefiind imperios necesar ca subiectul activ să aibă calitatea de gestionar sau de administrator.

Or, în cauză, demersurile legate de plata salariilor angajaţilor din cadrul A.A.A.S reprezintă acte de administrare a sumelor de bani din patrimoniul părţii civile. Activitatea inculpatului consta în aceea că întocmea anexele la ordinele de plată, acte care, după ce erau avizate de directorul Direcţiei resurse umane şi de funcţionarul cu atribuţii de control financiar preventiv propriu, erau trimise la directorul Direcţiei economice. Ordinul de plată era emis pe baza acestora şi conţinea doar totalul salariilor ce urmau a fi plătite angajaţilor care aveau contul la o anumită bancă. După ce se înainta ordinul de plată către banca respectivă, inculpatul întocmea un tabel, fişier în format electronic, pe care îl trimitea băncii prin email, în acest document fiind menţionaţi angajaţii cărora urma să le fie viraţi banii, sumele ce reveneau fiecărui angajat şi conturile aferente.

Ca atare, activitatea inculpatului (care şi-a însuşit sumele de bani în modalitatea descrisă) era determinantă în operaţiunea plăţii salariilor către angajaţii A.A.A.S, acesta iniţiind procedura de plată a salariilor prin efectuarea anexelor (care au reprezentat produsul infracţiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen., cu aplic. art. 35 C. pen.) şi definitivând procedura prin trimiterea documentului în format Excel către bancă, pentru a putea fi depuse sumele de bani în conturile salariaţilor.

Chiar dacă inculpatul nu avea atribuţia de a emite ordinele de plată (act prin care sumele de bani ieşeau efectiv din patrimoniul părţii civile), prin transmiterea fişierului în format electronic, către bancă, acesta realiza eliberarea banilor aflaţi în administrarea părţii civile, împrejurare care se circumscrie noţiunii de gestionar de fapt.

Prin urmare, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de apel, faţă de atribuţiile concrete ale inculpatului, ce conturează rolul său în activitatea privind plata salariaţilor din cadrul autorităţii păgubite, fapta comisă întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de delapidare, în formă continuată.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 978/A din 7 iulie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.

GGC - ED