Appeal for annulment rejected as unfounded, upholding final convictions for aggravated family homicide and qualified rape (combined 23 years and 4 months' imprisonment plus rights prohibition)

Asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., deţinut în Penitenciarul Craiova, la pedeapsa principală de 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor asupra unui membru de familie.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen., după executarea pedepsei principale, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, a cărei executare va începe conform art. 65 alin. (3) C. proc. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o durată de 5 ani, a cărei executare va începe conform art. 68 C. pen., după executarea pedepsei principale, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, a cărei executare va începe conform art. 65 alin. (3) C. proc. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) şi art. 45 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 ani şi 4 luni [1/3 din 10 ani] şi s-a aplicat în final inculpatului pedeapsa principală de 23 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 5 ani, conform art. 68 C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 399 C. proc. pen. a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 29.05.2020 la zi (ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. x/2020, mandat de arestare preventivă nr. 10/30.05.2020 emis de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020).

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii acestora în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 inculpatul A. a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului sau genetic.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.400 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 2500 RON cheltuieli judiciare avansate de stat pe parcursul urmăririi penale).

Pentru a pronunţa această sentinţă, în fapt, s-a reţinut că, la data de 24.05.2020, inculpatul A., în locuinţa comună din oraşul Drăgăneşti-Olt, jud. Olt, profitând de starea de vulnerabilitate a mamei sale, victima B., determinată de vârsta înaintată (78 de ani), cât şi de faptul că avea probleme locomotorii, fiind imobilizată la pat, în aceeaşi locuinţă, a agresat-o fizic, în mod repetat, lovind-o cu pumnii în toate regiunile anatomice, provocându-i mai mult de 32 de echimoze la nivelul corpului şi multiple fracturi costale, invocând că aceasta îşi satisfăcea în mod involuntar necesităţile biologice în pat - leziuni care, la data de 28.05.2020 au determinat decesul acesteia, pe fondul unei insuficienţe cardio-respiratorii acute, consecinţa acestor politraumatisme, iar cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul genital, s-au identificat pe cadranul convenţional (la nivelul poziţiei 4 şi 6), două infiltrate sanguine de 0,5 cm. fiecare, leziuni traumatice, care pot data din 24 sau 25.05.2020 şi care s-au putut produce prin intromisiunea unui corp bont la nivelul vaginului, posibil în cadrul unui raport sexual.

Împotriva Sentinţei penale nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020 a declarat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. , împotriva Sentinţei penale nr. 168 din data de 27.09.2021 pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. x/2020.

S-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestului preventiv de la 27.09.2021 la zi.

A fost obligat apelantul la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Hotărârea a fost pronunţată prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului la data de 07 aprilie 2022.

Examinând, distinct pentru fiecare dintre infracţiuni, probele administrate în faza de urmărire penală şi în cursul cercetării judecătoreşti Curtea a constatat că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind pe deplin susţinută de întreg materialul probator administrat în cauză.

Astfel, pornind de la concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cursul urmăririi penale şi avizat la cererea apărătorului inculpatului - aviz nr. x/2021 - este cert că în perioada 24 - 25 octombrie 2020 victimei B. i-au fost aplicate lovituri repetate de mare intensitate în toate zonele corpului (torace, cap, zona membrelor superioare şi inferioare) leziunile externe - echimoze şi plăgi - fiind produse prin lovire cu corpuri dure, comprimare digito-palmară şi lovire de corpuri dure, iar leziunile interne - fracturi costale - prin lovire cu corpuri dure şi posibil comprimare între planuri dure (raport de expertiză de la filele x d.u.p.).

Numărul leziunilor constatate, severitatea acestora, mecanismele diferite de producere (lovire de corpuri dure, cu corpuri dure, comprimare între planuri, comprimare digito-palmară) precum şi poziţionarea lor pe tot corpul victimei sunt elemente care exclud în mod evident apărarea formulată iniţial de inculpat în sensul că mama sa s-ar fi lovit în urma unei autoaccidentări - dezechilibrându-se şi lovindu-se la şold conform declaraţiei dată în calitate de suspect la data de 29 mai 2020.

Ca urmare a unui eveniment de genul celui descris de inculpat este exclusă posibilitatea apariţiei unor leziuni în zona inghinală, în zona interioară a coapselor, în zona feţei, şi pe toată circumferinţa torsului. Chiar şi admiţând că astfel de leziuni s-ar putea produce în urma prăbuşirii victimei la pământ, aspect contrazis în totalitate prin concluziile raportului de expertiză medico-legală care descrie mecanisme de comprimare şi lovire activă cu corpuri dure, este evident că ele ar fi presupus ca victima să se fi prăbuşit în mod repetat, în diverse poziţii, dat fiind că altfel nu se pot explica leziunile plasate pe tot corpul său.

Or, o asemenea variantă este exclusă chiar de inculpat care relatează faptul că începând cu data de 22 mai 2020 victima nu s-a mai putut deplasa, rămânând în continuu la pat, neavând capacitatea fizică nici măcar pentru a se deplasa să-şi satisfacă nevoile fiziologice. Faptul că victima era imobilizată la pat rezultă nu doar din declaraţia inculpatului ci şi din declaraţiile martorilor C. respectiv D. (cel din urmă fiind medicul de familie) care au precizat că victima nu se putea ridica, nu putea comunica în mod coerent, zăcea în pat.

Fără a exclude posibilitatea existenţei unui incident casnic la data şi în condiţiile precizate de inculpat Curtea a reţinut că acesta face trimitere la data de 22 mai 2020, ori, leziunile descrise în certificatul medico-legal şi cu privire la care s-a menţionat că ar avea o legătură de cauzalitate directă cu decesul s-au produs cel mai probabil cu 4 - 5 zile anterior datei autopsiei (29 mai 2020) deci în perioada 24 - 25 mai 2020.

Cu privire la identitatea persoanei care ar fi putut să agreseze victima Curtea a reţinut în principal că inculpatul recunoaşte că i-ar fi aplicat acesteia mai multe lovituri, deranjat fiind de faptul că nu se putea deplasa la toaletă, şi totodată că potrivit declaraţiilor acestuia nimeni altcineva nu a mai fost în contact cu victima în perioada de referinţă. Prin urmare, chiar inculpatul exclude posibilitatea ca asemenea leziuni să îi fi fost produse victimei de o altă persoană, singura explicaţie plauzibilă fiind aceea că pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi a conflictelor spontane cu aceasta (conflicte care par să fi fost de notorietate în localitate conform declaraţiilor martorilor audiaţi - C., E.) inculpatul a agresat-o în mod repetat pe mama sa lovind-o cu pumnii, efectuând acţiuni de comprimare cu palmele şi comprimare între două planuri dure care au avut ca rezultat producerea unor leziuni ce au condus în cele din urmă la decesul persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte infracţiunea de viol în formă calificată pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului în primă instanţă Curtea a reţinut că leziunile constatate pe corpul victimei sunt specifice unui raport sexual. În privinţa acestora explicaţia inculpatului a fost aceea că este posibil să se fi produs în timpul toaletării victimei (conform declaraţiei sale prin folosirea unui prosop), ipoteză exclusă însă prin raportul de expertiză medico-legală care specifică că leziunile de la nivelul vaginului sunt produse prin intromisunea unui corp bont - evident că un obiect de genul celui indicat de inculpat nu poate fi considerat corp bont şi nici nu este apt să producă vătămări în regiunea anatomică unde au fost constatate. Totodată, examinând planşa foto realizată cu ocazia necropsiei victimei dar şi concluziile raportului de expertiză medico-legală Curtea a observat că victima prezenta leziuni inclusiv la nivelul membrelor superioare, în interiorul coapselor, în regiunea genitală, leziuni specifice rapoartelor sexuale forţate.

Pe de altă parte, chiar dacă nu au o valoare probantă absolută, Curtea a interpretat aceste probe şi prin raportare la concluziile expertizei criminalistice pentru detectarea comportamentului simulat, din care rezultă că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante referitoare la infracţiunea de viol au produs modificări specifice comportamentului simulat (nesincer) - filele x d.u.p., împrejurare de natură a ridica serioase semne de întrebare cu privire la sinceritatea celor relatate organelor de anchetă.

Pornind de la concluzia că existenţa unui raport sexual este demonstrată conform paragrafelor anterioare, în privinţa identităţii autorului nu sunt dubii dat fiind că inculpatul însuşi a precizat că în toată perioada 22 - 28 mai 2020, de la momentul la care victima a fost imobilizată la pat şi până la momentul preluării sale de către un echipaj de ambulanţă, aceasta a fost vizitată doar de două ori de numitul C. însă cel din urmă nu a fost niciodată singur în cameră cu victima.

Cât priveşte celelalte condiţii de tipicitate ale infracţiunii de viol, dat fiind starea specifică a mamei inculpatului (imobilizată la pat, fără posibilitatea de a se apăra sau de a se deplasa măcar) Curtea a reţinut că raportul sexual nu a fost unul consimţit.

Analizând apărările invocate de inculpat referitoare la concluziile expertizei criminalistice genetice din care rezultă că în probele cu secreţie vaginală prelevate de la victima B. nu ar fi fost evidenţiată nici prezenţa spermei şi nici fragmente epiteliale în care să se constate un profil genetic identic cu profilul genetic al inculpatului, Curtea a reţinut că acestea nu pot fi interpretate ca o dovadă absolută că nu a existat un raport sexual sau că autorul nu este inculpatul, imposibilitatea depistării unor microurme biologice cu un profil genetic identic cu al presupusului autor putând fi determinată pe de o parte de timpul scurs între data săvârşirii faptei şi data recoltării probelor (4 - 5 zile) iar pe de altă parte de măsurile întreprinse ulterior săvârşirii faptei (toaletarea, igienizarea victimei).

În cele din urmă examinând motivul de apel subsidiar al inculpatului referitor la reindividualizarea pedepselor ce i-au fost aplicate Curtea a reţinut că, chiar dacă inculpatul este o persoană relativ în vârstă şi cu probleme de sănătate nu se poate face abstracţie, pe de o parte de gravitatea rezultatului specific fiecăreia dintre infracţiunile analizate, iar pe de altă parte de relaţia de rudenie directă dintre inculpat şi victimă. Probele demonstrează că acesta a acţionat cu agresivitate extremă împotriva unei persoane vulnerabile datorită vârstei şi stării de sănătate, o persoană plasată în grija, în ocrotirea sa şi faţă de care, în mod uzual ar fi trebuit să se manifeste cu deferenţă, cu respectul specific relaţiilor dintre copil şi mamă. Faptele inculpatului au produs un rezultat extrem de grav (decesul victimei) au fost comise într-un interval relativ mare de timp (victima a fost agresată constant pe parcursul unui interval semnificativ de timp) şi, conform declaraţiilor martorilor vin pe fondul unor relaţii tensionate anterioare în familie, conflictele verbale şi fizice dintre inculpat şi victimă fiind menţionate în declaraţiile tuturor martorilor audiaţi.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat cerere de recurs în casaţie, la data de 12 mai 2022, inculpatul A., prin care a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi 13 C. proc. pen. - privind greşita interpretare şi înlăturare a unor probe, respectiv cea ştiinţifică.

În esenţă, a susţinut că deşi a fost trimis în judecată şi condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor şi viol, din întreg materialul probator administrat în cauză, nu există probe certe din care să rezulte că ar fi săvârşit aceste fapte.

A mai arătat că ambele instanţe, nu au dat relevanţă Raportului de expertiza medico-legală, respectiv la concluziile nr. 2, nr. 4 şi nr. 5, care nu evidenţiază legătura directă de cauzalitate între leziunile constatate şi decesul victimei, specificându-se că decesul a fost condiţionat de fondul patologic preexistent şi cel mai important aspect fiind acela că efectuarea manevrelor de urgenţă medicală puteau împiedica decesul victimei.

Mai mult, a susţinut că prin concluzia nr. 2 din Raportul de expertiză medico-legală, se arată în mod clar că decesul victimei putea fi împiedicat dacă se respecta protocolul, iar din depoziţia martorului D., medic de familie, care la data de 26 mai 2020, fiind solicitat de către acesta, la domiciliu, rezultă că victima nu a fost consultată, ci doar i-a fost recomandata internarea. Or, având în vedere proba ştiinţifică, există o incertitudine cu privire la legătura de cauzalitate între leziunile traumatice suferite de victimă în data de 24/25 mai 2020 şi decesul acesteia.

Având în vedere rezultatul ştiinţific, a susţinut că nu a acţionat cu nicio intenţie, respectiv directă sau indirectă, dimpotrivă, doar a solicitat ajutorul medicului de familie şi chiar a sunat la serviciul de ambulanţă pentru ca victima să fie transportată la spital.

Deopotrivă, a arătat că din Raportul de expertiză criminalistică nr. x din data de 16 iulie 2020, nu reiese cu certitudine că produsele biologice recoltate relevă probabilitatea de săvârşire a infracţiunii de viol de către acesta.

Pentru cele anterior menţionate, a solicitat desfiinţarea deciziei, rejudecarea cauzei şi, prin urmare să se constate că infracţiunile pentru care a fost condamnat nu există aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico - legală.

Prin încheierea din data de 14 septembrie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020 doar sub aspectul cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casaţie formulat de recurentul-inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 14 septembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Prealabil, constată că legiuitorul a reglementat recursul în casaţie ca fiind o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalităţii, pe de o parte, şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, pe de altă parte. Astfel, recursul în casaţie permite cenzurarea legalităţii unei categorii limitate de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor şi reglementate ca atare, în mod expres şi limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanţa de recurs în casaţie examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casaţie şi care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Concluzionând, instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de faţă, recurentul-inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reţine că sintagma nu este prevăzută de legea penală, circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

În calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna şi exclusiv, la starea de fapt reţinută cu titlu definitiv în decizia instanţei de apel, instanţa supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator. Ca atare, motivele de casare invocate de recurentul A. trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite de instanţa de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În raport de situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate a infracţiunilor de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen., curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În acest context, Înalta Curte reţine că faptele inculpatului A. care, în data de 24.05.2020, în locuinţa comună din oraşul Drăgăneşti-Olt, jud. Olt, profitând de starea de vulnerabilitate a mamei sale, victima B., determinată de vârsta înaintată (78 de ani), cât şi de faptul că avea probleme locomotorii, fiind imobilizată la pat, în aceeaşi locuinţă, a agresat-o fizic, în mod repetat, lovind-o cu pumnii în toate regiunile anatomice, provocându-i mai mult de 32 de echimoze la nivelul corpului şi multiple fracturi costale, invocând că aceasta îşi satisfăcea în mod involuntar necesităţile biologice în pat - leziuni care, la data de 28.05.2020 au determinat decesul acesteia, pe fondul unei insuficienţe cardio-respiratorii acute, consecinţa acestor politraumatisme, iar cu ocazia efectuării autopsiei, la examenul genital, s-au identificat pe cadranul convenţional (la nivelul poziţiei 4 şi 6), două infiltrate sanguine de 0,5 cm. fiecare, leziuni traumatice, care pot data din 24 sau 25.05.2020 şi care s-au putut produce prin intromisiunea unui corp bont la nivelul vaginului, posibil în cadrul unui raport sexual, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor asupra unui membru de familie prev. de art. 188 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 199 alin. (1) C. pen. şi art. 77 lit. e) C. pen., respectiv de viol prev. de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. b) C. pen.

Cât priveşte critica inculpatului referitoare la inexistenţa legăturii de cauzalitate între acţiunile ce i se impută şi rezultatul incriminat de lege, instanţa de apel, a făcut o analiză amplă, arătând că, raportul de expertiză medico-legală concluzionează că această legătură este una directă, chiar dacă s-a suprapus pe un fond patologic preexistent, firesc de altfel în cazul unei persoane cu vârsta victimei. Existenţa unor afecţiuni severe ale victimei, preexistente agresiunii, nu exclud legătura de cauzalitate atât timp cât nu aceste afecţiuni au fost cele care au generat decesul. Rezultatul incriminat de lege respectiv moartea victimei nu a survenit ca urmare a unei evoluţii naturale a bolilor de care aceasta suferea, la o dată imprevizibilă, ci la scurt timp după lovirea sa de către inculpat ca urmare directă a traumatismelor suferite. De asemenea, în ceea ce priveşte forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul în cazul infracţiunii prev. de art. 188 C. pen. s-a reţinut că acesta a acceptat producerea acestui rezultat, a ignorat nejustificat posibilitatea reală a intervenirii decesului, în pofida semnelor evidente ale suferinţei prin care trecea victima, poziţie subiectivă specifică vinovăţiei în forma intenţiei indirecte.

Deopotrivă, în ceea ce priveşte infracţiunea de viol în forma calificată prin hotărârea recurată se reţine că la autopsie s-a constatat că victima prezenta două infiltraţii sangvine de 0,5 cm fiecare la poziţiile 4 şi 6 de pe cadranul himeneal, leziuni cel mai probabil produse în acelaşi timp cu cele constatate pe corpul victimei şi care sunt specifice unui raport sexual.

Ca atare, se constată că în cauză sunt îndeplinite toate condiţiile necesare întrunirii laturii obiective a infracţiunilor pentru care a fost condamnat recurentul, motivele expuse în recurs în casaţie vizând în realitate exclusiv reevaluarea probatoriului administrat.

Astfel cum s-a arătat anterior în consideraţiunile teoretice, Înalta Curte nu poate da o nouă reapreciere probatoriului şi nici modului în care acestea au fost administrate, în acest cadru procesual, neputând fi analizată temeinicia faptelor reţinute ori suportul lor probator.

Recursul în casaţie nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. În realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casaţie analizarea circumstanţelor comiterii faptei şi reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, Înalta Curte verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 553 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 noiembrie 2022.

GGC - ED