Recidivism and Conditional Release Revocation: Cumulative Addition vs. Contopire of Remaining Penalty Under New Penal Code

Deliberând asupra cererii de recurs în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 363 din data de 28.04.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi cu art. 273 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpata A. - pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi cu art. 273 alin. (3) C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţa de inculpata Stan C. - pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. -aflat în prezent în penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. şi art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în ceea ce priveşte determinarea concubinei sale A. în a face afirmaţii mincinoase cu privire aspectele esenţiale ale cauzei în faţa organelor de urmărire penală.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. şi art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, respectiv pentru determinarea surorii sale Stan C. în a face afirmaţii mincinoase cu privire aspectele esenţiale ale cauzei în faţa organelor de urmărire penală.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de un an după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului D. cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu alte infracţiuni, pentru săvârşirea cărora inculpatului D. i-a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni prin Sentinţa penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni stabilită în sarcina inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv:

(i) 1 (un) an închisoare stabilită pentru comiterea săvârşirea infracţiunii de furt calificat în data 22.02.2019, în dauna persoanei vătămate E.), iar ca pedeapsa complementară, a fost dispusă interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durata de 2 ani în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. şi implicit ca pedeapsa accesorie conform art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

(ii) 4 (patru) ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată săvârşită în data de 08.04.2019, în dauna persoanei vătămate F., iar ca pedeapsa complementară, a fost dispusă interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 4 ani, şi implicit ca pedeapsa accesorie în condiţiile art. 65 alin. (1) şi alin. (3) C. pen.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta sentinţa, cu cele 2 pedepse, de 4 ani şi 1 an, stabilite prin Sentinţa penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, aplicându-i inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 (un) an, 4 (patru) luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe perioada cea mai mare, respectiv pe o perioadă de 4 (patru) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În temeiul art. 45 alin. (5) cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, ce se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, având un rest de neexecutat de 287 zile şi a dispus executarea acestuia.

În temeiul art. 43 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 307 zile închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a scăzut din pedeapsa principală a închisorii, perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în Dosarul nr. x/2019, precum şi perioada executată începând cu data de 26.06.2019 la zi.

S-a anulat mandatul de executarea a pedepsei închisorii din data de 05.02.2021 emis de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executarea a pedepsei închisorii conform prezentei sentinţe penale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul D. să plătească în favoarea statului suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (din care 473 RON cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare constând în onorariul avocatului numit din oficiu care a asigurat asistenţa judiciară obligatorie, au rămas în sarcina statului.

Suma de 1.000 RON, reprezentând onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu inculpatului D., conform delegaţiei pentru asistenţa judiciară obligatorie ataşată la Dosar nr. x/15.12.2020, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul de Avocaţi Bucureşti.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat inculpata A. să plătească în favoarea statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a obligat inculpata Stan C. să plătească în favoarea statului suma de 900 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare aferente urmăririi penale).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi inculpatul D.

Prin Decizia penală nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 363 din data de 28.04.2021, pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, secţia penală, în Dosarul nr. x/2020.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond:

În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei A. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus ca inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una din instituţiile din cadrul Sectorului 3 Bucureşti decisă de consilierul de probaţiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpata Stan C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

În temeiul art. 66 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 1 an.

În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatei Stan C. pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit în condiţiile art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere inculpata să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Ilfov la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de supraveghere desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe în prealabil schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la una din instituţiile din cadrul comunei Baloteşti, judeţul Ilfov, decisă de consilierul de probaţiune.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror încălcare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de procuror au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul D.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, recurentul a solicitat, în temeiul art. 440 C. proc. pen., admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulat.

A arătat că recursul în casaţie vizează latura penală. Astfel, a considerat că în hotărârea atacată s-a făcut aplicarea greşită a legii penale, motiv pentru care, verificând conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate urmând a înlătura greşita aplicare a legii şi a dispune aplicarea legii mai favorabile în sensul aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiţionate, respectiv a restului de pedeapsă de 287 zile care să nu se adauge la pedeapsa rezultantă, aşa cum greşit a dispus instanţa de judecată, ci să se dispună contopirea.

Potrivit art. 43 alin. (1), (2) C. pen. dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

S-a precizat că recurentul inculpat D. a săvârşit faptele deduse judecăţii în prezenta cauză, la data de 17.07.2016 şi, în cursul lunii ianuarie 2019, erau incidente dispoziţiile legale prevăzute de actualul C. pen.

În contextul celor arătate, Curtea a constatat că, în raport de dispoziţiile legale susmenţionate şi împrejurarea că inculpatul D. a comis infracţiunile la data de 17.06.2016, pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, în stare de recidivă postcondamnatorie, înainte ca pedeapsa anterioară de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel Bucureşti să fi fost executată sau considerată ca executată, în mod corect, instanţa de fond a adăugat la pedeapsa rezultantă, restul rămas neexecutat de 287 zile, neavând nicio relevanţă faptul că s-au aplicat, ca lege penală mai favorabilă, prevederile legale din C. pen. din anul 1969, cu ocazia liberării condiţionate.

Din perspectiva recurentului, în mod greşit instanţa de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiţionate făcând aplicarea art. 104 alin. (2) C. pen., întrucât prin Sentinţa penală nr. 41 pronunţată la data de 20.01.2016, Judecătoria Moreni a dispus liberarea condiţionată a inculpatului D. din executarea unei pedepse de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, stabilind cu autoritate de lucru judecat aplicarea legii penale mai favorabile, şi anume art. 59 şi art. 61 din vechiul C. pen.

S-a apreciat că este greşită pedeapsa aplicată prin cumularea restului rămas de executat cu o altă pedeapsă pentru noua infracţiune în condiţiile în care regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior ar fi cel al contopirii restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ. Greşeala pe care a făcut-o instanţa este legată de aplicarea art. 104 alin. (2) C. pen. (aplicând noul C. pen.), atunci când revocă liberarea condiţionată, în condiţiile în care chiar prin Sentinţa penală nr. 41 pronunţată la data de 20.01.2016, Judecătoria Moreni a considerat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 59 C. pen. (lege mai favorabilă decât art. 100 noul C. pen.).

Cu privire la infracţiunea săvârşită de inculpat - conducere fără permis, s-a apreciat că revocarea liberării condiţionate nu este obligatorie, fiind lăsată la latitudinea instanţei de judecată posibilitatea de a menţine liberarea condiţionată sau de a dispune revocarea acesteia, instanţa având facultatea de a menţine liberarea condiţionată, ţinând seama de infracţiunea nou săvârşită.

De asemenea, s-a considerat că în cazul revocării liberării condiţionate, regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior este cel al contopirii restului de pedeapsă rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ.

S-a menţionat că este greşită pedeapsa aplicată prin cumularea restului rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune în condiţiile în care regimul juridic prevăzut de art. 61 din C. pen. anterior ar fi cel al contopirii restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ.

Pentru aplicarea art. 104 alin. (1), (2) din noul C. pen. trebuia îndeplinită şi condiţia de a se afla în perioada de liberare condiţionată sub supraveghere, iar conform art. 61 din vechiul C. pen., în baza căruia s-a dispus liberarea condiţionată nu exista instituţia liberării condiţionate sub supraveghere.

A apreciat că s-au încălcat normele de drept material şi procedural, precum şi garanţiile procedurale impuse de către reglementările penale române dar şi a clauzelor CEDO şi a solicitat să se constate admiterea recursului în casaţie, casarea hotărârii atacate şi înlăturarea greşitei aplicări a legii şi să se dispună aplicarea legii mai favorabile în sensul aplicării dispoziţiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiţionate, în sensul că restul de pedeapsă de 287 zile nu se adaugă la pedeapsa rezultantă, ci se contopeşte.

Astfel, analizând aspectele de fapt şi de drept invocate prin apărările formulate s-a considerat că se impune luarea unei hotărâri juste, legale şi temeinice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 21 septembrie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul D. împotriva Deciziei penale nr. 81/A din 26 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, constatând că aspectele antamate de inculpat referitoare la greşita aplicare a pedepsei prin cumularea restului rămas de executat cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune şi nu prin contopirea restului rămas de executat cu noua pedeapsă prin cumul juridic cu spor facultativ se circumscriu formal cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sub aspectul aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul D. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac care vizează exclusiv legalitatea hotărârii prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Ca atare, Înalta Curte analizează doar aspectele de drept prin raportare la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, prin hotărârea atacată.

Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic fapta penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limita cazurilor de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare regulilor de drept.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs în casaţie la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii procesual penale sau a legii substanţiale constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund, în mod real, unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege.

În cauză, recurentul inculpat D. a formulat recurs în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut că "legiuitorul, prin «pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege», a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică şi de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanţa de apel." (Decizia nr. 463/RC/2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro).

Ca atare, se circumscriu cazului de casare menţionat acele situaţii în care este înfrânt principiul legalităţii pedepsei, printre altele, prin depăşirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depăşeşte limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depăşeşte sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracţiunea săvârşită.

Recurentul a susţinut că pedeapsa pe care o execută este nelegală, motivat de faptul că, în mod greşit instanţa de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiţionate din executarea pedepsei de 4 ani şi 3 luni închisoare, aplicată prin Sentinţa penală nr. 101/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 104 alin. (2) C. pen.

În acest sens, Înalta Curte constată că inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) C. pen., dispusă prin Sentinţa penală nr. 258 din 17.06.2014, în Dosar nr. x/2014, Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin neapelare la 2.10.2014, având la bază sentinţa penală 241/22.04.2013 a Judec. Penale din Tortosa, definitivă la 27.06.2013, din executarea căreia s-a dispus eliberarea inculpatului la 26.01.2016, ca urmare a liberării condiţionate, cu rest rămas de executat de 287 zile (cazier judiciar, ds. x/2020 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti).

Aşadar, prin Sentinţa penală nr. 258 din 17.06.2014, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2014, s-a recunoscut Sentinţa penală nr. 241/2013 din data de 22.04.2013 a Judecătoriei Penală din Tortosa, definitivă, la data de 27.06.2013, conform ordinului executoriu nr. x/2013 privind pe cetăţeanul român D., s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 4 ani şi 3 luni închisoare, respectiv 1550 zile închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prin efracţie în formă continuată, prev. de art. 237, art. 238 alin. (2), art. 240 şi art. 241 alin. (1), cu aplic. art. 74 din C. pen. spaniol.

Prin Sentinţa penală nr. 41 din 20.01.2016, pronunţată de Judecătoria Moreni, s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului D. din executarea pedepsei de 4 ani şi 3 luni închisoare, rămânându-i de executat un număr de 287 zile, care se împlinea la data de 08.11.2016.

De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 363 din 28.04.2021 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 335 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat D. la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. şi art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe D. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă (A.).

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. şi art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă (C.).

A constatat că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu alte infracţiuni, pentru săvârşirea cărora inculpatului D. i-a fost stabilită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni prin Sentinţa penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 4 luni stabilită în sarcina inculpatului în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, respectiv: (i) 1(un) an închisoare stabilită pentru comiterea săvârşirea infracţiunii de furt calificat în data 22.02.2019, în dauna persoanei vătămate E.; (ii) 4 (patru) ani închisoare stabilită pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie calificată săvârşită în data de 08.04.2019, în dauna persoanei vătămate F.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele patru pedepse aplicate prin prezenta sentinţa, cu cele 2 pedepse, de 4 ani şi 1 an, stabilite prin Sentinţa penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, aplicându-i inculpatului D. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 1 (un) an, 4 (patru) luni şi 20 de zile închisoare, reprezentând o treime din celelalte pedepse aplicate, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare.

În temeiul art. 104 alin. (2) C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 3 luni închisoare, având un rest de neexecutat de 287 zile şi a dispus executarea acestuia.

În temeiul art. 43 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 307 zile închisoare.

Verificând dacă pedeapsa cu închisoare aplicată inculpatului este în limitele prevăzute de lege sau în afara acestora (recurentul susţinând că în mod greşit instanţa de judecată a adăugat la pedeapsa de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare, restul de 287 zile închisoare în urma revocării liberării condiţionate şi nu a dispus contopirea), Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată recurentului inculpat D. prin sentinţă şi menţinută prin decizia recurată, este legală.

Prin urmare, se constată că, potrivit art. 335 alin. (1) C. pen., Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Art. 41 C. pen. privind recidiva prevede că: "(1) Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ... (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii".

În baza art. 396 C. proc. pen.: "(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat . . . . . . . . . .(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1), (11) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsa sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime. Pentru inculpaţii minori, instanţa va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime".

Ca atare, pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere este legală, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, starea de agravare şi cauza de reducere a pedepsei.

Conform art. 338 alin. (1) C. pen., Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înalta Curte constată că pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 338 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este situată în limite legale.

Potrivit art. 273 alin. (1) C. pen., Fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmaţii mincinoase ori nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care este întrebat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Art. 47 C. pen., "Instigator este persoana care, cu intenţie, determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală".

Art. 49 C. pen. prevede pedeapsa în cazul participanţilor: "Coautorul, instigatorul şi complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de dispoziţiile art. 74".

Se constată că pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 47 C. pen. şi art. 49 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este situată în limite legale.

Înalta Curte subliniază că în mod corect s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. constatând că infracţiunile deduse judecăţii sunt concurente cu alte infracţiuni (4 ani şi 1 an), stabilite prin Sentinţa penală nr. 274/28.04.2020 a Judecătoriei Sectorului 1, definitivă prin Decizia penală nr. 86/A/04.02.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, rezultând o pedeapsă de 5 ani, 4 luni şi 20 de zile închisoare.

Potrivit art. 104 alin. (2) din C. pen., atunci când după acordarea liberării cel condamnat a săvârşit o nouă infracţiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere şi pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă liberarea şi dispune executarea restului de pedeapsă.

Se observă că în mod corect aşa cum a reţinut instanţa de apel s-a procedat la revocarea liberării condiţionate care era obligatorie, în contextul în care inculpatul a comis, la data de 17.07.2016, o altă infracţiune concurentă (părăsirea locului accidentului ori modificarea sau ştergerea urmelor acestuia prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen.), ce a fost descoperită ulterior liberării condiţionate, la data de 26.01.2016, rămânându-i de executat un număr de 287 zile.

Pedeapsa pentru noua infracţiune se stabileşte şi se execută, după caz, potrivit dispoziţiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară.

Art. 43 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., privind pedeapsa în caz de recidivă: "(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta. (2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta".

În acest sens, Înalta Curte constată că revocarea liberării condiţionate şi cumularea restului rămas neexecutat cu pedeapsa rezultantă aplicată în cauză s-a dispus în condiţiile legale, astfel cum s-a reţinut prin decizia penală recurată. Aşadar, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 41 din C. pen., s-a dispus aplicarea tratamentului sancţionator prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. pen., la care fac trimitere dispoziţiile art. 104 din C. pen., astfel încât tratamentul sancţionator se supune acestor prevederi legale.

Sub acest aspect, nu poate fi însuşită critica recurentului în sensul aplicării legii penale mai favorabile prin reţinerea dispoziţiilor art. 61 C. pen. privind revocarea beneficiului liberării condiţionate, respectiv restul de pedeapsă de 287 zile nu se adaugă la pedeapsa rezultantă, ci se contopeşte. Prin urmare, Înalta Curte subliniază că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora, atunci când o nouă infracţiune se săvârşeşte sub imperiul legii noi, respectiv ulterior datei de 01 februarie 2014, pluralitatea de infracţiuni se desăvârşeşte sub imperiul legii noi.

În contextul celor relevate, pedeapsa aplicată recurentului este legală şi temeinică şi nu există motive pentru casarea hotărârii atacate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat D. împotriva Deciziei nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat D. împotriva Deciziei nr. 81/A din data de 26 ianuarie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 noiembrie 2022.

GGC - ED