Decizia nr. 482/RC/2022 AI generated

Decizia nr. 482/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Case Number Decizia nr. 482/RC/2022

Court / Authority Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Jurisdiction

Romania (RO)

Decision Date 2022-10-13

Open official source Machine-readable Markdown (.md)

Legislator summary

AI generated

Prin Sentinţa penală nr. 262/D din 26.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus: I.1 Condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Legislator headnote

AI generated

art. 38 alin. (1) din C. pen, art. 65 din C. pen, art. 205 alin. (1) din C. pen, art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen, art. 218 alin. (1) din C. pen, art. 48 din C. pen; Decizia nr. 482/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală: Apărătorul inculpatului C., la care s-au raliat şi ceilalţi apelanţi, a susţinut în esenţă că nu putea opera schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. din moment ce instanţa deja a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Keywords

AI generated

art. 38 alin. (1) din C. pen art. 65 din C. pen art. 205 alin. (1) din C. pen art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen art. 218 alin. (1) din C. pen art. 48 din C. pen

Cited Legislation

AI generated

art. 38 alin. (1) din C. pen

pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

art. 65 din C. pen

pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

art. 205 alin. (1) din C. pen

de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art.

art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen

pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.

art. 218 alin. (1) din C. pen

pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen.

art. 48 din C. pen

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor, prev de art. 48 din C. pen.

art. 188 alin. (1) din C. pen

raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen.

art. 48 alin. (1) din C. pen

de art. 48 alin. (1) din C. pen.

Cited Case Law

AI generated

Decizia penală nr. 613/2022

Prin Decizia penală nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art.

Decizia nr. 74/2001

Aceleaşi exigenţe ale acuzaţiei în materie penală reţine şi jurisprudenţa instanţei supreme în Decizia nr. 74/2001, potrivit căreia rechizitoriul trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei menţionate în partea descriptivă şi dispoziţia de trimitere în judecată.

Full text

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 262/D din 26.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2020 s-a dispus:

I.1 Condamnarea inculpatului A., la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Aplicarea inculpatului a pedepsei accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.

Aplicarea inculpatului a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., contopirea pedepselor cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsă finală de executat - 21 de ani închisoare.

În temeiul art. 45, alin. (2) şi (3) din C. pen., contopirea pedepselor complementare aplicate în pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 45, alin. (5) din C. pen., contopirea pedepselor accesorii aplicate în pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus condamnarea inculpatului B., la o pedeapsă de 19 ani închisoare şi 4 (patru) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., contopirea pedepselor cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 19 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsă finală de executat - 20 de ani închisoare.

Tot prin aceeaşi sentinţă s-a dispus condamnarea inculpatului C., la o pedeapsă de 19 ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a mai dispus condamnarea inculpatului D., la o pedeapsă de 20 ani închisoare şi 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 6 ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., contopirea pedepselor cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 ani închisoare, pedeapsă finală de executat - 23 de ani închisoare.

Condamnarea inculpatului E., la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 4 (patru) ani şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen. şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen.

Condamnarea aceluiaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 45, alin. (2) şi (3) din C. pen., contopirea pedepselor complementare aplicate în pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 (patru) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

Conform art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen., raportat la art. 202 şi art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 06.08.2020 la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urmând ca în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpaţii să fie informaţi că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Respingerea acţiunii civile formulate de partea civilă F.

Conform art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., obligarea inculpaţilor, să achite statului suma de 1000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare. S-a luat act că inculpaţii A., C. şi E. au fost asistaţi de apărători aleşi, iar inculpaţii B. şi D., de apărători din oficiu. Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu a rămas în sarcina statului şi urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr. x/2020, înregistrat la Tribunalul Bacău sub nr. x/2020, au fost trimişi în judecată, sub imperiul arestului preventiv, inculpaţii:

1. A., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.,

2. B., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.,

3. C., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.,

4. E., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.,

5. D., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor, prev. art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., tentativă de viol, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen. şi viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În actul de sesizare a instanţei este reţinută următoarea situaţie de fapt:

În curtea din sat/com. Buhoci, jud. Bacău, în care s-au petrecut faptele în noaptea de 01/02.08.2020, fapte care au dus la decesul numitului G. din sat Mileştii de Sus, com. Parincea, jud. Bacău, se află trei imobile: un imobil este locuit de către numiţii H. şi I., un imobil format dintr-o singură cameră este locuit de către A. şi un al treilea imobil în care locuiesc J., B. şi K.

În data de 01.08.2020, în jurul orelor 20:30 - 21:00 inculpatul A. a ajuns acasă la domiciliul său din sat/com. Buhoci, jud. Bacău şi după aproximativ o oră au venit la locuinţa sa inculpaţii L. şi D. Lor li s-a alăturat şi inculpatul B. care locuieşte în aceeaşi curte cu inculpatul A. şi împreună au început să consume băuturi alcoolice, să asculte muzică, să danseze, etc. Întrucât doreau să consume şi băuturi mai tari(tărie) şi nu vedeau o altă posibilitate de a face rost, inculpatul L. a sunat un prieten(M.) care este şofer de taxi şi l-a rugat să le aducă, contra cost, o sticlă de tărie, ţigări,etc. Taximetristul a sosit în jurul orelor 23:30 la domiciliul lui A., în taxi fiind şi o persoană de sex masculin în vârstă de cca. 27/28 de ani, persoană necunoscută vreunuia dintre inculpaţi. Taximetristul l-a lăsat pe client la domiciliul lui A. motivat de faptul că l-a cules de pe Calea x din Bacău şi că acesta dorea să ajungă în comuna Parincea dar nu avea bani să-i plătească cursa. La rugămintea inculpatului C., taximetristul s-a deplasat la locuinţa inculpatului E. pe care l-a adus la locuinţa inculpatului A. după care a plecat. Din declaraţiile inculpaţilor rezultă că tânărul ar fi fost invitat de către inculpatul A. să li se alăture la petrecerea care avea loc şi să bea cu ei un pahar cu vin.

Din declaraţiile date de către inculpaţi în calitate de suspecţi, precum şi din declaraţia dată în calitate martor de către numita K. a rezultat că după ce au intrat în casă, unde consumau băuturi alcoolice şi dansau, iar victima, identificată ulterior de către organele de cercetare penală ca fiind G. din sat Mileştii de Sus, com. Parincea, jud. Bacău, stătea aşezat la marginea patului, la un moment dat inculpatul A. l-a tras ca să danseze cu el şi întrucât a fost refuzat de către G. i-a aplicat acestuia lovituri cu palmele peste faţă fiind urmat şi de către inculpatul B. care i-a aplicat tânărului lovituri cu palmele peste faţă şi cu pumnii în zona coastelor.

Victimei începuse să-i curgă sânge din nas, s-a aşezat din nou la marginea patului iar inculpatul A., după ce i-a dat o ţigară, în timp ce dansa îi mai aplica, aşa din când în când câte o lovitură cu palmele sau cu pumnul peste faţă. Din declaraţiile date de către inculpai a rezultat că victima ar fi încercat să părăsească locuinţa de mai multe ori dar a fost oprită de fiecare dată şi lovită ulterior de către inculpaţi. La un moment dat, într-o încercare de-a victimei de a părăsi locuinţa inculpatului A., aceasta a fost ajunsă din urmă de către inculpaţi în curte, aceştia încercând să o oprească şi să se încaiere între ei, aici, victima fiind lovită, pe rând, de către inculpaţii A., B., D.

şi C. La un moment dat, victima a fost lovită în zona capului cu piciorul de către inculpatul L., moment în care aceasta a căzut inconştientă fiind luată de acolo de către inculpatul B., transportată în afara curţii inculpatului A. şi lăsată într-un şanţ la cca. 50 de metri. Victima a fost adusă înapoi de către inculpaţii L. şi A., L. fiind speriat cu privire la gravitatea leziunilor, dusă în casă, pusă pe pat unde a fost stropită cu apă şi oţet ca să-şi revină. După ce au aşezat-o pe victimă pe pat şi au stropit-o cu apă şi oţet, inculpaţii au continuat să asculte muzică, să danseze şi să consume băuturi alcoolice până în dimineaţa zilei de 02.08.2020 când în jur de ora 06:00 - 07:00 s-au hotărât să plece să mai consume nişte băuturi la un magazin, lăsând victima, în agonie aşa cum rezultă din declaraţiile inculpaţilor.

La magazin au ajuns inculpaţii A., B., E. împreună cu martora K. iar inculpaţii L. şi D. s-au dus la locuinţele lor. Din declaraţiile martorei K. rezultă că aceasta s-a întors la locuinţa inculpatului A. în jurul orei 09:00 şi ar fi auzit zgomote în camera în care se afla tânărul, şi-a zis că acesta sigur doarme şi s-a culcat. Când s-a trezit în jur de 13.45 s-a dus din nou să-l vadă şi a constatat că acesta nu mai respiră. Inculpatul A., ar fi ajuns acasă în jurul orei 16:00 şi când a văzut că tânărul nu mai respiră i-a spus inculpatului B. să scape de el.

Inculpatul B. şi-a pus mănuşi şi a târât victima cca. 150 - 200 metri în spatele locuinţei lor şi a abandonat-o într-un lan de floarea soarelui.

Din declaraţiile inculpaţilor, precum şi din declaraţia dată de către martora K. a rezultat că în aceeaşi noapte, în timp ce victima era întinsă în pat şi era aproape în stare de inconştienţă din cauza loviturilor repetate aplicate de către toţi inculpaţii, inculpatul D. a fost văzut în dreptul victimei, aceasta era culcată pe o parte, avea pantalonii daţi jos până la genunchi, D. fiind şi el cu pantalonii coborâţi spre genunchi încerca să întreţină relaţii sexuale cu victima, acţiunea sa nefiind dusă până la capăt întrucât, din declaraţia inculpatului L. rezultând că el a intervenit şi l-a dat deoparte pe inculpatul D. iar din declaraţia inculpatului D. rezultând că el şi-ar fi dat seama de ce urma să facă şi a renunţat. Din probatoriul administrat în dosarul cauzei a rezultat că inculpatul D. pe lângă tentativa sa de a viola victima a reuşit la un moment dat să întreţină, prin constrângerea victimei relaţii sexuale anale cu aceasta.

La data de 04.08.2020, victima a fost găsită în lanul de floarea soarelui în jurul orei 18:00 de către martorul J. care dăduse drumul la câini şi a fost sesizat de faptul că unul dintre câini sărise gardul şi lătra. S-a dus după animal şi atunci a descoperit cadavrul victimei într-o pătură şi a anunţat imediat organele de poliţie.

Din declaraţia dată de către martorul M. a rezultat că este angajat la SC N. SRL Bacău, din perioada noiembrie - decembrie 2019 şi îşi desfăşoară activitatea pe autoturismul marca x. La data de 21.07.2020, la orele 23:45, a primit o comandă prin dispeceratul O. de la o persoană care i-a spus că este în localitatea Buhoci, jud. Bacău şi i-a cerut la telefon să îi ducă o sticlă de tărie P., la 700 ml., 4 băuturi energizante, 2 pachete de ţigări Q. şi 3 cafele de la tonomat. A cumpărat produsele enumerate mai sus şi le-a dus în localitatea Buhoci, la adresa indicată de persoana respectivă.

Această adresă este şi adresa imobilului unde a lăsat persoana luată la ocazie de pe Calea x în data de 01/02.08.2020. În următoarea perioadă a mai efectuat 3 - 4 astfel de curse din Bacău în Buhoci dar de fiecare dată a fost sunat pe numărul meu personal de acest băiat care la rândul său a folosit postul telefonic cu numărul de apel x, pe care l-a salvat în memoria telefonului "CLIENT BUHOCI". În data de 01.08.2020 a intrat de serviciu spre seară după orele 20:00 cu siguranţă. La ora 22:15, a fost sunat de clientul din Buhoci care foloseşte postul telefonic cu numărul de apel x şi i-a cerut să-i ducă în Buhoci o sticlă cu P. A cumpărat sticla cu băutură de la magazinul R., de pe strada x, după care a plecat spre Buhoci.

În timp ce se deplasa pe strada x din municipiul Bacău, cam pe la jumătatea străzii a observat pe partea dreaptă a drumului o persoană - bărbat care făcea autostopul. Nu îşi aminteşte cu ce era îmbrăcată acea persoană. A oprit autoturismul şi i-a spus persoanei respective că merge până la Buhoci şi dacă este de acord să îl ducă până acolo. Aceasta i-a spus că stă de mult timp la ocazie, este de acord să îl lase în Buhoci şi i-a mai spus că are la el doar suma de 7 - 8 RON primită de la o persoană la care lucrase.

Bărbatul pe care l-a luat la ocazie a urcat pe locul din dreapta spate şi au continuat deplasarea până în localitatea Buhoci la adresa indicată de client şi unde mai fusese în ultima perioadă de 3 - 4 ori. Când a ajuns la poartă a oprit maşina la poartă a observat că erau mai mulţi tineri, sigur la poartă erau 3 băieţi printre care şi persoana ca i-a făcut comanda. La poartă clientul care a făcut comanda a plătit cursa, respectiv i-a dat suma de 90 sau 100 RON care includea şi preţul băuturii, după care acesta l-a rugat să meargă cu el să aducă pe cineva acolo, din câte i-a spus pe vărul lui, dintr-o localitate de la o distanţă de 3 km.

Persoanei pe care a luat-o la ocazie i-a spus că până acolo a mers, aceasta a coborât din maşină iar clientul care i-a făcut comanda, crezând probabil că este cu el l-a invitat la o cafea în casă. Persoana respectivă a intrat în curte cu ceilalţi tineri mai puţin cel care i-a făcut comanda care s-a urcat în taxi. Pe drum i-a explicat că nu îl cunoaşte pe tipul pe care l-a lăsat la poartă, că l-a luat la autostop nu are nicio treabă cu el şi nu îşi asumă dacă îi dispare ceva din casă fiindcă nu-l cunoaşte. A luat persoana după care a plecat, a ajuns din nou la imobilul unde primise comanda, aici clientul l-a invitat la o cafea lucru pe care l-a făcut de fiecare dată, dar l-a refuzat.

Face precizarea că în timp ce se aflau în maşină, după ce l-au luat pe verişorul clientului, le-a povestit că bărbatul luat la ocazie nu i-a plătit cursa şi i-a spus că are la el doar suma de 7 - 8 RON. Acest lucru l-a făcut pe client să devină oarecum deranjat iar verişorul lui a afirmat în maşină că "las că-i arăt eu". După ce i-a lăsat pe cei doi şi a plecat la Bacău la scurt timp maxim un minut a fost sunat de client şi a spus ceva de genul că "s-a rezolvat, băiatul nu are bani", pe fundalul convorbirii se auzeau râsete şi părea că toată lumea era bucuroasă.

I s-a părut că i-a auzit şi vocea bărbatului pe care l-a luat la ocazie şi i s-a părut că nu era speriat. Pe data de 03.08.2020, la ora 21:25 a primit un SMS de la clientul din Buhoci cu următorul conţinut "ce faci scuză-mă de deranj, un P. şi un Q.". L-a sunat iar clientul i-a spus că nu are bani motiv pentru care l-a refuzat. Clientul a revenit şi i-a spus că are un prieten care poate plăti cursa, a cumpărat băutura şi ţigările şi le-a dus în Buhoci dar, de această dată le-a dus la locuinţa clientului.

Cu ocazia audierii organele de cercetare penală i-au prezentat fotografiile numitului C., persoană pe care martorul a recunoscut-o fără niciun dubiu că este clientul din localitatea Buhoci pe care îl are salvat în telefon cu numele "Client X." şi folosea postul telefonic cu numărul de apel x. Cu aceeaşi ocazie, organele de cercetare penală i-au prezentat şi fotografia numitului G. persoană pe care a recunoscut-o fără niciun dubiu că este bărbatul pe care l-a luat la ocazie de pe Calea x în data de 01/02.08.2020 şi l-a dus până în localitatea Buhoci unde a dus comanda de băutură.

Din declaraţia dată de către K. a rezultat că în ziua de 01.08.2020 era acasă şi în jurul orelor 16:00 a venit de la muncă fratele ei B., care lucra în altă localitate la pădure şi venea acasă la sfârşit de săptămână. După ce a ajuns acasă, au stat de vorbă, după care în jurul orelor 18:00, a mers cu el la marketul din sat pentru a face cumpărături. Înainte de a merge la magazin, fratele ei s-a întâlnit cu A. şi au stabilit ca la întoarcere să stea la un pahar. De la magazin, B. a cumpărat produse alimentare precum şi 3 peturi cu bere la doi litri fiecare.

După ce au revenit acasă, au mers în locuinţa lui A. unde B. a dus cele 3 bidoane ca bere, au servit cafea şi inculpaţii A. şi B. au consumat un bidon cu bere. După circa 20 de minute au plecat de la locuinţa inculpatului A. şi s-au reîntors aici seara după ce s-a lăsat întunericul. În timp ce aerau la locuinţa inculpatului A., au ajuns şi inculpaţii C. şi D., C. avea în mână o sacoşă iar când a intrat în casă a scos din acea sacoşă mai multe sticle cu băuturi alcoolice, respectiv 3 sticle cu vin Cotnari, 2 bidoane cu S. şi 2 bidoane ce bere Bucegi.

Au început să consume toţi inculpaţii băuturi alcoolice, să asculte muzică şi după cca. o oră, întrucât au rămas fără ţigări, inculpatul C. a apelat la o cunoştinţă de-a lui, taximetrist pentru a face rost de ţigări şi băutură. După circa 30 de minute taxiul a ajuns în faţa porţii, toţi erau în casă dar au ieşit afară B., C. şi D., martora şi A. au rămas în faţa casei. Poarta era deschisă şi a văzut că din taxi de pe bancheta din spate a coborât un băiat de circa 27 - 28 de ani, îmbrăcat cu o pereche de pantaloni de culoare gri şi o bluză de culoare crem.

Taxiul a plecat din faţa porţii, în curte au intrat numiţii D. şi B. însoţiţi de băiatul care a coborât din taxi şi care le-a spus că îl cheamă T. şi că este din Parincea. Tot atunci B. i-a spus că C. a plecat cu taxiul în satul Coteni pentru a-1 aduce şi pe E. Au intrat în casă împreună cu T., A. i-a spus să-i facă o cafea lui T., lucru pe care l-a făcut. T. s-a aşezat pe patul din cameră, lângă el a stat D., în timp ce B. s-a aşezat pe un fotoliu. A. i-a turnat lui T. un pahar cu bere şi i-a dat o ţigară. În continuare A. a început să-l chestioneze pe T., să-l întrebe de unde este şi dacă are bani la el, dat fiind faptul că a venit cu taxiul, T. i-a spus că nu are bani şi că a fost luat de taximetrist de pe stradă, de pe Calea x, el dorind să ajungă acasă la Parincea.

Precizează faptul că tonul folosit de A. în momentul în care îl chestiona pe T. era un ton mai agresiv, Alexandru părea ofensat că T. a intrat în curte necunoscând pe nimeni, cu toate că acesta fusese invitat în curte de numitul D.

După circa 10 min a revenit C. împreună cu E., cu acelaşi taxi. După ce C. şi E. au intrat în casă, s-au salutat cu ceilalţi băieţi iar numitul E. l-a întrebat pe A., referindu-se la T. "băi dar ăsta cine este?". Atunci a intervenit D. care i-a spus "lasă-l că l-am luat noi". Numitul A. a intervenit şi el la rândul său şi a spus să-l lase că bea cafeaua şi paharul cu bere după care va pleca. În acest timp T., stătea pe pat, lângă el era D., în timp ce C., E. şi A. stăteau în picioare în cameră. Martora susţine că şi-a dat seama că C. şi |E. aveau o atitudine ostilă faţă de victimă şi i s-a făcut frică, erau nervoşi şi porniţi pe bătaie, la adresa lui T., erau.deranjaţi că acesta a intrat în curte. Nimeni nu l-a ameninţat sau înjurat pe T. dar a simţit o tensiune şi că era iminent un scandal. I-a văzut porniţi în acest sens pe C. dar şi pe A. La un moment dat C. împreună ci B. şi E. au început să danseze în mijlocul camerei, în timp ce T. stătea în continuare pe pat şi vorbea cu D. În timp ce A. dansa a început să se apropie de T. şi să îl atingă cu mâinile pe corp în zona pieptului, a încercat să-i ridice bluza cu care era îmbrăcat, chiar i-a ridicat-o puţin a renunţat la acest lucru, T. nu a intrat în jocul lui Alexandru, mai mult i-a spus să îl lase în pace. La un moment dat în timp ce Alexandru dansa a început să-l lovească cu palmele pe T. peste cap în zona urechilor. Alexandru i-a aplicat lui T. 3- 4 palme consecutive fără ca acesta să reacţioneze în vreun fel, doar îi spunea să-l lase în pace. La un moment dat cei trei s-au oprit din a mai dansa iar numitul E. văzând că Alexandru l-a lovit pe T. a mers la el, l-a ridicat forţat de pe pat, luându-l de mână după care l-a lovit pe T. cu palma peste faţă în zona obrazului, după care, tot E. i-a aplicat lui T. o lovitură de picior în spate. Atunci a intervenit C. care l-a tras pe E. spunându-i să nu mai dea în el. A observat că T. începuse să sângereze puţin în zona gurii. În continuare E. a ieşit din casă singur să fumeze iar în urma lui D. a început să-l înjure pe T. şi îi adresa cuvinte jignitoare l-a făcut boschetar şi i-a spus că nu are ce căuta în casă. Atunci a intervenit B. care i-a spus lui D. să-l lase în pace, între aceştia iscându-se un conflict verbal şi fizic, fiind despărţiţi de către martora şi au intrat în casă.

La un moment dat, în timp ce făcea cafeaua, martora arată că C. a început să-l lovească pe T., T. fiind aşezat în şezut la marginea patului. Intensitatea loviturii dată cu palma de către C. a fost puternică iar după acest act de agresiune a lui C., B., s-a ridicat de pe fotoliu a mers la T. şi l-a lovit şi el cu palma peste faţă. Nu i-a aplicat o lovitură puternică fiind oprit oarecum de către E. La un moment dat lui C. i s-a făcut milă şi a spus celorlalţi că dacă îl mai lovesc pe T. el pleacă acasă. În tot acest timp T. stătea pe pat şi plângea. S-a aşezat lângă el, apoi s-a aşezat în genunchi în faţa lui l-a întrebat câţi ani are, i-a spus că are 28 de ani. T. i-a spus că dorea să plece de acolo, plângea şi i-a cerut ajutorul. C. îi dădea bidonul cu bere şi îl forţa să bea. În continuare A. i-a dat din nou câteva palme peste faţă lui T. C. s-a aşezat în faţa lui T., martora s-a aşezat şi ea lângă victimă dorind în acest fel să o protejeze de inculpaţii A., B. şi E. care doreau să-l lovească. Martora a susţinut că împreună cu inculpatul C. au încercat să scoată victima în afara curţii locuinţei inculpatului A. dar au fost ajunşi de inculpaţii A. şi B. care l-au tras înapoi pe T. şi au început din nou să-l lovească.

În continuare E. l-a luat pe A. care era foarte nervos şi spunea că vrea să-l bată pe T. şi l-a dus în casă. De asemeni, în casă au intrat şi C. împreună cu B. C.îi spunea lui B. să se liniştească şi acesta era agitat şi nervos şi dorea să-l bată pe T. După ce persoanele arătate mai sus au intrat în casă numitul D. l-a adus în casă pe T. şi l-a aşezat pe pat, a observat că acesta era julit la tâmpla stângă şi îi curgea sânge din nas. După ce l-au adus în casă numiţii B. şi D. au continuat să-l lovească pe T. cu palmele, cu picioarele şi cu pumnii unde nimereau. Martora a susţinut că i s-a făcut frică şi a vrut să plece din casă dar A. a ameninţat-o că dacă pleacă, o bate şi astfel a rămas în casă. În continuare C. l-a luat pe T. şi l-a dus spre poartă dar a fost din nou oprit de către D., B. şi A., care l-au tras pe T. înapoi în curte. T. nu mai putea să se ţină pe picioare era sprijinit de C. şi îi curgea foarte mult sânge din gură. C. a spus să-l ducă în casă şi să-l pună în pat, lucru pe care l-a făcut, iar martora a pus o pătură pe T. fiindcă acesta tremura. Băieţii au continuat să bea în timp ce T. era întins pe pat. Îşi aminteşte că lângă el pe pat stătea A. care din când în când îl lovea cu palma peste cap, iar C. care era pe fotoliu îi spunea că va pleca acasă dacă îl mai loveşte.

La un moment dat s-a dus să facă cafea, inculpaţii C., B., A. şi E. ieşiseră din casă şi în acel timp l-a văzut pe inculpatul D. în timp ce era în picioare la marginea patului că i-a tras pantalonii în jos lui T. până la genunchi. În acel moment A. a prins-o de mână şi a tras-o afară unde erau inculpaţii C., B., A. şi E. care râdeau şi glumeau pe seama a ce se întâmpla în casă. Martora s-a uitat pe geam şi l-a văzut pe D. că s-a urcat pe T. care era cu faţa în jos şi în această poziţie D. făcea mişcări specifice întreţinerii unui raport sexual. După părerea martorei, D. a stat poziţionat deasupra lui T. aproximativ 10 minute. La un moment dat în casă a intrat numitul C. care l-a scos afară pe D., care, atunci când a ieşit din casă şi se încheia la pantaloni a râs pe seama victimei.

Au intrat toţi în casă şi băieţii au început să danseze iar la un moment dat E. a început din nou să-l lovească pe T. cu palmele şi pumnii, peste faţă şi în spate. T. spunea ceva dar nu se înţelegea ce spune doar mai dădea din mâini şi picioare. C. l-a ridicat pe T. de pe pat şi l-a scos afară cu intenţia de a-l lasă să plece, dar A. a intervenit şi l-a oprit. Atunci C. l-a aşezat pe T. rezemat de peretele casei, acesta tremura foarte tare iar C. a luat trei găleţi cu apă dintr-un butoi şi le-a turnat peste T. ca să-şi revină şi îl lovea uşor cu palma peste faţă tot ca sa-şi revină. La un moment dat A. l-a ridicat pe T. de lângă peretele casei cu intenţia de a-l duce în casă. L-a tras un pic de la perete spre curte, T. era sprijinit de Alexandru care îl ţinea de braţul stâng iar C. era poziţionat în partea lateral dreapta lui T. A încercat să-l prindă de mână pe C. însă acesta s-a smuncit şi-a ridicat pantalonii de la genunchi în sus şi imediat l-a lovit pe T. direct cu piciorul în cap. T. nu a apucat să cadă fiind sprijinit de către A. După această lovitură l-au băgat din nou în casă pe T., în casă au intrat toţi. A observat că T. nu mai era conştient şi a început să se învineţească în zona feţei şi să se umfle la faţă, ochii nici nu i se mai vedeau. Când a intrat în casă, C. ar fi afirmat nervos că dintr-un picior în cap, gata l-am omorât iar din acel moment nimeni nu l-a mai lovit pe T.

L-a învelit pe T., acesta era inconştient, nu mai reacţiona în niciun fel, i-a la nas dar nu a reacţionat. T. a început să horcăie foarte tare şi s-a speriat, în acest timp băieţii se sfătuiau ce să facă dacă să sune sau nu la salvare. Toţi au hotărât să nu sune la salvare fiindcă le era frică. La un moment dat au ieşit în curte şi fumau iar B. a venit cu ideea să-l scoată din casă în stradă şi să-l ducă pe o bancă departe de casă. Astfel că, inculpatul B. a intrat în casă, l-a apucat de subsuori pe T. şi l-a tras afară târâindu-i picioarele pe jos şi în această poziţie l-a scos în stradă şi l-a dus la 3 case distanţă de casa.

Când a revenit în curte, B. a spus că l-a lăsat la dascăl la poartă. Era în jur de 4.00 - 04.30. Am stat circa 10 minute timp în care băieţii au continuat să bea după care E. împreună cu C. au mers şi l-au adus în curte pe T., l-au dus în casă şi l-au aşezat pe pat. Toţi arau foarte panicaţi, le sărise tot alcoolul din cap fiindcă şi-au dat seama că starea lui T. era foarte gravă. La un moment dat E. s-a uitat la T. a văzut că se înnegrise la faţă, tot el i-a pus până în zona inimii şi a spus că nu mai simte bătăile inimii decât foarte slab.

E. i-a cerut să-i dea oţetul, l-a ridicat În fund pe T. şi i-a pus oţet la nas, moment în care acesta şi-a revenit în sensul că a început să sforăie şi respira dar ochii nu i-a deschis. Tot E. i-a dat uşor câteva palme să vadă dacă îşi revine, dar nu şi-a revenit. Se făcuse ora 06:00 - 06:30 şi întrucât se deschisese la magazin, toţi au hotărât să plece de acasă şi astfel au plecat spre marketul din sat. Pe T. l-au lăsat în casă pe pat învelit cu o pătură. La magazin C. şi-a cumpărat ţigări după care a plecat acasă singur, acelaşi lucru l-a făcut şi D.

Ceilalţi băieţi şi-au cumpărat 3 doze cu bere, martora a cumpărat două candele şi a plecat la cimitir la mormântul mamei sale fiind însoţită de E., A. şi B., care s-au oprit lângă cimitir. A stat în cimitir circa 10 minute după care a ieşit şi a fumat o ţigară cu băieţii, după aceea au mers din nou la magazin, a făcut nişte cumpărături şi a plecat singură spre casă iar băieţii au rămas în curtea magazinului. Când a ajuns acasă, a intrat în curte dar înainte de a merge acasă, a mers în faţa uşii lui A. să vadă dacă T. mai trăieşte, nu a intrat în casă fiindcă îi era foarte frică.

T. era negru la faţă, însă din faţa uşii se auzea cum acesta horcăie foarte tare. A plecat dar înainte de a se culca, era ora 09:00, a mers din nou în casă la A. să vadă ce face T. şi de această dată acesta trăia fiindcă l-a auzit horcăind. S-a dus acasă şi s-a culcat, s-a trezit la ora 13:45, observând că fratele B. dormea în altă cameră. A ieşit din casă şi a mers la casa lui A., din faţa uşii nu se mai auzea T. horcăind şi atunci şi-a făcut curaj şi a intrat în cameră. T. era întins pe pat învelit în aceeaşi poziţie în care îl văzuse ultima dată, s-a uitat cu atenţie la el şi a observat că nu mai respiră.

S-a panicat, a mers în casă şi l-a trezit pe B., acesta a întrebat-o ce s-a întâmplat iar când i-a zis că T. nu mai respiră B. ar fi început să tremure şi s-a dus şi el să se convingă. La scurt timp acesta a revenit plângând în casă şi a întrebat-o ce să facă. La un moment dat era în jurul orelor 16:00, B. i-a spus să meargă să stea la poartă fiindcă trebuie să vină patronul unde lucrează să-i dea nişte bani. În timp ce era la poartă acasă a venit A. care a stat câteva minute în curte şi după aceea a plecat.

Martora a susţinut că a stat la poartă cam 20 de minute după care a intrat în curte. L-a văzut pe B. schimbat de pantaloni iar când l-a întrebat de ce s-a schimbat acesta i-a spus că era puţin murdar de sânge. Între timp a fost sunată de către patronul la care lucrează tatăl ei şi s-a întâlnit cu acesta la poartă. Când a intrat în curte, a intrat în casa inculpatului A. şi a văzut că T. nu mai era pe pat, pe pat fiind doar pătura. S-a dus la ea acasă unde era şi B. şi i-a spus acestuia că T. lipseşte iar acesta a răspuns că probabil şi-a revenit şi a plecat.

În aceeaşi zi, martora a plecat de acasă la o colegă şi după ce a revenit B. i-a spus că i-a spus inculpatului A. că T. este mort în casă iar acesta i-a spus să scape de el. După câteva zile, tatăl ei a dat drumul la câini şi a stat cu ei puţin în stradă după care i-a băgat în curte iar câinii au sărit gardul prin spatele casei şi au început să latre într-un lan de floarea soarelui la cca. 200 metri de casă. Când s-a dus tatăl martorei, martorul J. l-a găsit pe T. mort şi aruncat. Ulterior, B. a recunoscut că el l-a cărat şi l-a lăsat în acel lan de floarea soarelui.

În procedura de camera preliminară, prin încheierea din 09.02.2021, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. x/2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău prin care a fost trimis în judecată inculpatul, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În cursul judecăţii, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpaţii E., C. şi A. s-au prezentat în faţa instanţei şi, în prezenţa apărătorilor, au declarat că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 375 din C. proc. pen. privind procedura în cazul recunoaşterii învinuirii. Deşi iniţial, prin raportare la încadrarea juridică de la acel moment, cererea inculpaţilor de a fi judecaţi potrivit procedurii simplificate a fost admisă instanţa a procedat, totuşi la administrarea materialului probator, întrucât inculpaţii B. şi D. s-au prevalat de dreptul la tăcere.

Prin încheierea din data de 25.06.2021 instanţa a respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193, alin. (1) din C. pen.

Tot la acelaşi termen, instanţa a respins cererea formulată de inculpatul C., prin apărător, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracţiunea de omor, prev. art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen.

Instanţa a admis cererea formulată de procuror, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, respectiv, din infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. (pentru inculpatul E.) în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. (pentru inculpatul E.).

La termenul din data de 21.09.2021, inculpatul D. a precizat că îşi recunoaşte fapta şi doreşte să fie judecat potrivit procedurii simplificate, însă cererea formulată în temeiul art. 375 din C. proc. pen. a fost respinsă de instanţă, după ce în prealabil a fost pusă în discuţia părţilor având în vedere faptul că pentru fapta săvârşită de acest inculpat s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat ori aceasta se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă. În plus, instanţa a reţinut că această cerere este tardivă dat fiind faptul că a fost formulată după terminarea cercetării judecătoreşti.

Apărătorul inculpatului C. a susţinut că nu poate opera schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de omor, prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. din moment ce instanţa a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate. Contrar celor susţinute de apărător, instanţa observă că dispoziţiile procedurale penale permit schimbarea încadrării juridice, într-o asemenea ipoteză instanţa având obligaţia de a pune în discuţia părţilor noua încadrare.

În baza probelor administrate pe timpul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt, respectiv:

În data de 01.08.2020, în jurul orelor 21:00 inculpatul A. a început să consume alcool în compania inculpaţilor L. şi D. Lor li s-a alăturat şi inculpatul B. care locuieşte în aceeaşi curte cu inculpatul A. şi împreună consumau băuturi alcoolice, ascultau muzică şi dansau. Întrucât doreau să consume şi băuturi mai tari pe care nu le aveau la dispoziţie inculpatul L. l-a sunat pe martorul M. (care era şofer de taxi) şi l-a rugat să le aducă, contra cost, o sticlă de tărie,ţigări. Taximetristul a sosit în jurul orelor 23:30 la domiciliul lui A., în taxi fiind şi o persoană de sex masculin în vârstă de cca 27/28 de ani, respectiv victima G., persoană necunoscută vreunuia dintre inculpaţi despre care martorul a precizat că l-a luat de pe drum şi nu avea bani să plătească cursa. Taximetristul a lăsat victima la domiciliul lui A. La rugămintea inculpatului C., taximetristul s-a deplasat la locuinţa inculpatului E. pe care l-a adus înapoi la locuinţa inculpatului A. după care a plecat. Din declaraţiile inculpaţilor a rezultat că victima ar fi fost invitată de către inculpatul A. să li se alăture la petrecerea care avea loc şi să bea cu ei un pahar cu vin, acesta crezând că este un cunoscut al lui B.

Din relatările martorei K. din timpul urmăririi penale a reieşit că în curte au intrat numiţii D. şi B. însoţiţi de victima care a coborât din taxi şi care le-a spus că îl cheamă T. şi că este din Parincea. B. i-a spus lui A. că C. a plecat cu taxiul în satul Coteni pentru a-1 aduce şi pe E. Au intrat în casă împreună cu victima care s-a aşezat pe patul din cameră, lângă el a stat D., în timp ce B. s-a aşezat pe un fotoliu. A. i-a turnat victimei un pahar cu bere şi i-a dat o ţigară. În continuare A. a început să chestioneze victima de unde este şi dacă are bani la el, dat fiind faptul că a venit cu taxiul, T. i-a spus că nu are bani şi că a fost luat de taximetrist de pe stradă, de pe Calea x, el dorind să ajungă acasă la Parincea. Martora a arătat faptul că tonul folosit de A. în momentul în care chestionă victima era puţin agresiv, acesta părând ofensat că victima a intrat în curte necunoscând pe nimeni, cu toate că acesta fusese invitat în curte de numitul D.

După circa 10 min a revenit C. împreună cu E., cu acelaşi taxi. După ce C. şi E. au intrat în casă, s-au salutat cu ceilalţi inculpaţi iar numitul E. l-a întrebat pe A., referindu-se la victimă "băi dar ăsta cine este?". Atunci a intervenit D. care i-a spus "lasă-l că l-am luat noi". Numitul A. a intervenit şi el la rândul său şi a spus să-l lase că bea cafeaua şi paharul cu bere după care va pleca. În acest timp victima, stătea pe pat, lângă el era D., în timp ce C., E. şi A. stăteau în picioare în cameră. Martora susţine că şi-a dat seama că C. şi E. aveau o atitudine ostilă faţă de victimă şi i s-a făcut frică întrucât erau nervoşi şi porniţi pe bătaie, la adresa victimei, fiind deranjaţi că acesta a intrat în curte, martora simţind tensiunea şi iminenţa unui scandal, aceeaşi senzaţie fiind observată şi la A. La un moment dat C. împreună cu B. şi E. au început să danseze în mijlocul camerei, în timp ce victima stătea în continuare pe pat şi vorbea cu D. În timp ce A. dansa a început să se apropie de victimă atingând-o cu mâinile pe corp în zona pieptului, încercând totodată să-i ridice bluza cu care era îmbrăcat însă victima nu a intrat în jocul lui A., spunându-i să îl lase în pace. La un moment dat în timp ce inculpatul A. dansa a început să lovească victima cu palmele peste cap. A. i-a aplicat victimei 3 - 4 palme consecutive, victima rugându-l s-o lase în pace.

În continuare E. a ieşit din casă singur să fumeze iar în urma lui D. a început să înjure şi să insulte victima spunându-i că nu are ce căuta în casă. Atunci a intervenit B. care i-a spus lui D. să-l lase în pace, între aceştia iscându-se un conflict verbal şi fizic, fiind despărţiţi de către martoră după care au intrat în casă.

La un moment dat, în timp ce făcea cafeaua, martora a arătat că C. a început să lovească victima, care era aşezată în şezut la marginea patului. Intensitatea loviturii dată cu palma de către C. a fost puternică iar după acest act de agresiune a lui C., B., s-a ridicat de pe fotoliu s-a îndreptat spre victimă şi l-a lovit şi el cu palma peste faţă. La un moment dat lui C. i s-a făcut milă şi a spus celorlalţi că dacă mai lovesc victima el pleacă acasă. Având în vedere că victima a început să plângă şi să se roage de inculpaţi să-l lase să plece acasă, martora împreună cu inculpatul C. au încercat să scoată victima în afara curţii locuinţei inculpatului A. dar au fost ajunşi de inculpaţii A. şi B. care l-au tras înapoi pe G. şi aceştia au început din nou să-l lovească.

D. l-a adus în casă pe G. şi l-a aşezat pe pat, martora observând că acesta era julit la tâmpla stângă şi îi curgea sânge din nas. După ce l-au adus în casă numiţii B. şi D. au continuat să lovească victima cu palmele, cu picioarele şi cu pumnii unde nimereau. Martora susţine că i s-a făcut frică şi a vrut să plece din casă dar A. a ameninţat-o că dacă pleacă, o bate şi astfel a rămas în casă. În continuare, C. a luat din nou victima cu intenţia de a o scoate din curte dar a fost din nou oprit de către D., B. şi A., care au tras victima înapoi în curte. Acesta nu mai putea să se ţină pe picioare fiind sprijinit de C., curgându-i foarte mult sânge din gură. C. a spus să-l ducă în casă şi să-l pună în pat, lucru pe care l-a făcut, iar martora a pus o pătură pe victimă fiindcă aceasta tremura. Inculpaţii au continuat să bea în timp ce victima era întinsă pe pat, lângă el pe pat stând A. care din când în când îl lovea cu palma peste cap.

C., B., A. şi E. fiind ieşiţi din casă, inculpatul D. în timp ce era în picioare la marginea patului i-a tras victimei pantalonii în jos până la genunchi încercând să întreţină contact sexual anal cu aceasta. Această scenă a fost observată, atât de martoră, cât şi de ceilalţi inculpaţi care râdeau şi glumeau pe seama a ce se întâmpla în casă, acest episod petrecându-se pe parcursul a 10 minute. La un moment dat în casă a intrat numitul C. care l-a scos afară pe D., care, atunci când a ieşit din casă şi se încheia la pantaloni a râs pe seama victimei.

Au intrat toţi în casă şi inculpaţii au început să danseze iar la un moment dat E. a început din nou să lovească victima cu palmele şi pumnii, peste faţă şi în spate. Victima încerca să comunice, însă pe fondul agresiunilor suferite nu se mai înţelegea ce spune doar mai dădea din mâini şi picioare. C. a ridicat victima de pe pat şi l-a scos afară cu intenţia de a-l lasă să plece, dar A. a intervenit şi l-a oprit. Atunci C. l-a aşezat pe T. rezemat de peretele casei, acesta tremurând foarte tare iar C. a luat trei găleţi cu apă dintr-un butoi şi le-a turnat peste acesta ca să-şi revină şi îl lovea uşor cu palma peste faţă tot ca sa-şi revină. La un moment dat A. a ridicat victima de lângă peretele casei cu intenţia de a-l duce în casă. Victima a încercat să-l prindă de mână pe C. însă acesta s-a smuncit şi-a ridicat pantalonii de la genunchi în sus şi imediat a lovit victima cu piciorul în cap dar aceasta nu a apucat să cadă fiind sprijinită de către A. După această lovitură victimă a fost introdusă în casă, intrând şi ceilalţi inculpaţi. Martora a observat că victima nu mai era conştientă şi a început să se învineţească în zona feţei şi să se umfle la faţă, ochii nici nu i se mai vedeau. C. a afirmat nervos "că dintr-un picior în cap, gata l-am omorât!" agresiunile încetând din acel moment.

Deşi victima era inconştientă această a început la un moment dat să horcăie, inculpaţii sfătuindu-se ce să facă, hotărând să nu sune la ambulanţă de frica consecinţelor. Urmare a iniţiativei inculpatului B., în jurul orei 04:00 a.m. acesta a scos victima de subsuori târând-o afară din curte lăsând-o afară la o distanţă de trei case. Inculpaţii C. şi E. au luat victima şi au adus-o înapoi la domiciliul lui A. încercând să resusciteze victimă dându-i cu oţet pe la nas însă acesta nu şi-a mai revenit această fiind abandonată pe un pat. În jurul orei 06:00 a.m. inculpaţii C. şi D. au plecat acasă iar martora împreună cu inculpaţii A., B. şi E. s-au deplasat la magazin de unde martora a cumpărat o candelă iar inculpaţii câte o bere. Martora s-a deplasat la cimitir fiind însoţită de cei trei inculpaţi după care martora s-a întors la domiciliul lui A. şi a verificat starea victimei care în jurul orei 09:00 a.m. era încă în viaţă aceasta horcăind. Martora s-a dus să se culce iar când s-a trezit în jur de 13.45 s-a dus din nou să-l vadă şi a constatat că acesta nu mai respiră. Inculpatul A. a ajuns acasă în jurul orei 16:00 şi când a văzut că tânărul nu mai respiră i-a spus inculpatului B. să scape de el. Inculpatul B. şi-a pus mănuşi şi a târât victima cca. 150 - 200 metri în spatele locuinţei lor şi a abandonat-o într-un lan de floarea soarelui.

Potrivit Raportului de expertiză medico legală necropsie nr. x/05.08.2020, au rezultat următoarele:

- Moartea numitului G. a fost violentă,

- Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio facial cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, echimoze faciale.

- Între traumatismul cranio facial şi deces există legătură directă de cauzalitate

- Aspectul şi topografia leziunilor cranio faciale pledează pentru producerea acestora prin lovire cu corpuri dure urmată de cădere, urmând ca ancheta să stabilească cu certitudine mecanismul

- La examenul necroptic s-a mai evidenţiat un traumatism cervical obiectivat prin echimoză latero cervical stg şi fractură corn hioid stg ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure, fără rol tanatogenerator

- Restul leziunilor de violenţă s-au putut produce în acelaşi context traumatic şi nu au avut rol tanatogenerator

- Examenul toxicologic al probelor prelevate de la cadavru releva alcoolemia 1,57g%

- Examenul serologic relevă că sângele aparţine grupei A

- Examen corpocitograma - pe niciunul în cele două frotiuri nu se pun în evidenţă spermatozoizi, urmând ca realitatea unei agresiuni sexuale să fie demonstrată exclusiv pe cale de anchetă

- S-a apreciat că decesul are o vechime de aproximativ 2 - 3 zile anterior efectuării autopsiei.

Potrivit procesului-verbal de recunoaştere din data de 24.08.2020, inculpatul A. a recunoscut că:

- în noaptea de 01/02.08.2020 l-a lovit pe G., atât în casă, cât şi în curtea locuinţei sale de mai multe ori(aproximativ 20 de ori), atât cu palmele, pumnii, cât şi cu picioarele;

- l-a văzut pe inculpatul C. când i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu piciorul în cap în urma căreia victima a rămas inconştientă până la deces, aceasta doar horcăind;

- că victima a încercat să fugă de mai multe ori din locuinţa sa fiind oprită de inculpat de vreo două ori, o dată a ţinut poarta iar a doua oară a împins-o şi lovit-o în acelaşi timp;

- când împiedica victima să iasă din curte, aceasta era ţinută de către inculpaţii B. şi D.

- toţi cinci inculpaţii au împiedicat victima să părăsească locuinţa sa de domiciliu;

- D. a încercat să violeze victima, după care, împreună cu inculpatul C. l-au tras jos de pe victimă. Atât victima cât şi inculpatul D. erau dezbrăcaţi de la jumătate în jos iar inculpatul D. prezenta erecţie, victima prezenta urme de fecale în zona anală, iar inculpatul pe organul genital.

- în dimineaţa de 02.08.2020 toţi au plecat la market, au mai cumpărat băuturi pe care le-au consumat iar în jurul orei 11:00, inculpatul B. a plecat spre locuinţa sa. După aproximativ o oră, după ce a ajuns şi el acasă a aflat de la martora K. că inculpatul B. a mutat victima după ce a constatat că aceasta decedase.

- toţi inculpaţii ar fi aplicat victimei lovituri în mod repetat, cea mai puternică fiind cea aplicată de inculpatul C. cu piciorul în capul victimei.

Potrivit procesului-verbal de recunoaştere din data de 24.08.2020, inculpatul B. a recunoscut că:

- în noaptea de 01/02.08.2020 l-a lovit pe G., atât în casă, cât şi în curtea locuinţei lui A. de mai multe ori(aproximativ 10 - 15 de ori), atât cu palmele cât şi cu pumnii;

- l-a văzut pe inculpatul C. când i-a aplicat victimei o lovitură puternică cu piciorul în cap în urma căreia victima a rămas inconştientă până la deces, aceasta doar horcăind;

- că victima a încercat să fugă de patru ori din locuinţa lui A. iar el a oprit-o o singură dată împreună cu inculpatul D.;

- înainte ca victimei să-i fie aplicată lovitura la cap, a scos-o din curte şi a lăsat-o lângă un pod la o distanţă de circa 50m de locul faptei pentru că dorea să o scape de bătaie, ulterior victima fiind adusă înapoi în curtea lui A. de către inculpaţii C. şi A.;

- toţi cinci inculpaţii au împiedicat victima să părăsească locuinţa lui A.;

- D. a încercat să violeze victima;

- în dimineaţa de 02.08.2020 toţi au plecat la market, au mai cumpărat băuturi pe care le-au consumat iar în jurul orei 11:00, a plecat spre locuinţa sa. În aceeaşi zi, a cărat victima o distanţă de cca. 300 m în spatele casei şi a abandonat-o într-un lan de porumb.

- toţi inculpaţii ar fi aplicat victimei lovituri în mod repetat, cea mai puternică fiind cea aplicată de inculpatul C. cu piciorul în capul victimei iar cele mai dese au fost ale lui şi ale inculpatului A.

Potrivit procesului-verbal de recunoaştere din data de 24.08.2020, inculpatul D. a recunoscut că:

- în noaptea de 01/02.08.2020 l-a lovit pe G. în casa lui A. (3 palme peste faţă şi un pumn la coaste)

- că victima a încercat să fugă de patru ori din locuinţa lui A. iar el a oprit-o de două ori, o dată împreună cu inculpatul D. şi o dată împreună cu inculpatul C.;

- toţi cinci inculpaţii au împiedicat victima să părăsească locuinţa lui A.;

- a violat victima fiind întrerupt de două ori de către inculpaţii A. şi C.;

- în dimineaţa de 02.08.2020, în jurul orei 05:00 a plecat spre casă iar când a plecat de la locuinţa inculpatului A., victima era întinsă pe pat şi horcăia;

Potrivit procesului-verbal de recunoaştere din data de 24.08.2020, inculpatul C. a recunoscut că:

- în noaptea de 01/02.08.2020 l-a lovit pe G., atât în casă, cât şi în curtea locuinţei lui A., în casă cu palmele în zona feţei iar în curtea locuinţei cu piciorul în zona capului.

- că victima a încercat să fugă de cinci ori din locuinţa lui A. iar el a oprit-o de două sau de trei ori, fiind ajutat de inculpaţii A. şi B.;

- toţi cinci inculpaţii au împiedicat victima să părăsească locuinţa lui A.;

- D. a încercat să violeze victima,

- în dimineaţa de 02.08.2020, în jurul orei 07:00 a plecat spre casă iar când a plecat de la locuinţa inculpatului A., victima era întinsă pe pat şi horcăia.

1. În drept, se retine că fapta inculpaţilor A., B., D., C. care, în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h) cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, se reţine că elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpaţilor de lovire a victimei cu pumnii, palmele şi picioarele peste faţă, corp şi cap. Urmarea imediată constă în pierderea vieţii victimei, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedit prin mijloacele de probă administrate. De altfel, se reţine că, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medicală, moartea numitului G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio facial cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, echimoze faciale.

Nu se poate aprecia că doar lovitura de picior aplicată de inculpatul C. a fost cea care a cauzat moartea victimei din moment ce aceasta primise pe parcursul nopţii mai multe lovituri de pumni în cap din partea tuturor inculpaţilor. În plus, instanţa observă că la momentul la care victima primise lovitura de picior în cap aceasta se afla deja într-o stare care îl împiedica să se ţină pe picioare, fiind nevoie de sprijinul inculpaţilor pentru a se putea deplasa. Aşadar, nu poate fi exclusă contribuţia celorlalţi inculpaţi la producerea rezultatului.

În acord cu jurisprudenţa instanţei supreme, instanţa reţine că coinculpaţii au acţionat împreună lovind victima. Faptul că numai loviturile aplicate de unul dintre ei au fost mortale nu are relevanţă, dacă activitatea acestuia s-a aflat într-o unitate indivizibilă cu cea a celorlalţi inculpaţi, întrucât rezultatul acestei activităţi strâns unite constă în suprimarea vieţii victimei, iar din materialitatea faptelor reiese că toţi inculpaţii au fost conştienţi de urmările lor comune şi au dorit producerea lor. La stabilirea laturii subiective sunt avute în vedere aspecte care ţin de gravitatea loviturilor aplicate şi mijloacele folosite, aptitudinea acestora de a cauza decesul.

Instanţa a apreciat că aplicând victimei multiple lovituri cu pumnii, palmele şi picioarele în zona capului, feţei şi corpului, inculpaţii au prevăzut posibilitatea de a se produce moartea victimei şi, chiar dacă nu au urmărit-o aceştia au acceptat-o, existând intenţia specifică infracţiunii de omor, în modalitatea intenţiei indirecte. Gravitatea rănilor rezultă şi din expertiza medicală instanţa formându-şi convingerea că actele de agresiune comise de inculpaţi depăşesc cu mult limitele formelor mai uşoare de violenţă.

De altfel, prin încheierea din data 25.06.2021, instanţa a respins cererea inculpaţilor A. şi C. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor în infracţiunea de loviri sau alte violenţe.

În stabilirea încadrării juridice de omor calificat, cu particularitatea prevăzută la art. 189, lit. h) din C. pen., instanţa a avut în vedere jurisprudenţa Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta hotărând că omorul se consideră săvârşit prin cruzimi atunci când făptuitorul a conceput şi executat fapta în aşa fel încât a produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care depăşesc cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere. Astfel, în opinia instanţei, aplicarea unui număr ridicat de lovituri de pumni, palme şi picior peste faţă, cap şi corp pe parcursul mai multor ore, precum şi paralizarea tuturor tentativelor de scăpare ale victimei, dar şi încercarea de penetrare anală săvârşită de inculpatul D. în timp ce victima agoniza, conturează un scenariu deosebit de violent şi care evidenţiază supliciile victimei, aceasta decedând abia în jurul amiezii, după aproximativ 12 ore de suferinţă. În plus, instanţa consideră că această împrejurare constituie o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, aceştia cunoscând-o şi prevăzând-o. S-a mai reţinut că nu prezintă relevanţă inexistenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi cu privire la uciderea victimei, inculpaţii, prin modul de comitere al faptei, anticipând că există posibilitatea ca în urma loviturilor repetate aplicate la nivelul corpului şi feţei, se poate cauza decesul victimei. Într-adevăr, desfăşurarea evenimentelor s-a întins pe o perioadă de 7 ore, iar victima nu a fost permanent agresată ci periodic, însă suferinţa acesteia a fost prelungită în mod inutil. Este foarte posibil ca la momentul aplicării primelor lovituri niciunul dintre inculpaţi să nu fi avut intenţia de a ucide victima, însă pe măsură ce pe parcursul nopţii agresiunile asupra acesteia s-au înteţit, această conduită fiind dublată şi de tentativele eşuate ale acesteia de a scăpa, scenariul uciderii victimei a început să se contureze din ce în ce mai pronunţat, atitudinea inculpaţilor fiind una de indiferenţă, acceptând şi posibilitatea producerii acestui scenariu. Faptul că rezultatul era previzibil, rezultă din conduita martorei K. care, împreună cu inculpatul C., au încercat să scoată victima din curte, anticipând că evenimentul ar putea avea un deznodământ tragic.

Nu a fost primită apărarea că reţinerea victimei a fost una amicală fiind determinată de acea solidaritate bahică ci, la baza ei, a stat dorinţa celorlalţi inculpaţi de a fi asigurat "divertismentul" petrecerii şi de a pedepsi victima pentru tupeul de a fi intrat neinvitat în locuinţa lui A. Că aşa este rezultă din conduita inculpaţilor care, privind pe geam, se amuzau în timp ce inculpatul D. penetra anal victima ce agoniza.

Se reţine incidenţa circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. fapta fiind săvârşită de cinci persoane faţă de o persoană aflată într-o condiţie materială şi socială modestă.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective, şi a fost săvârşită de către inculpaţi cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

S-a reţinut că fapta inculpatului E. care în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, percepând în mod direct gravitatea agresiunilor la care era supusă victima G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autorii omorului şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni contra vieţii, având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora, întruneşte elementele constitutive ale complicităţii morale la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de a fi prezent, a sprijini şi de a nu împiedica acţiunile de lovire a victimei cu pumnii, palmele şi picioarele peste faţă, corp şi cap de către ceilalţi inculpaţi. Urmarea imediată constă în pierderea vieţii victimei, iar raportul de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea imediată este dovedit prin mijloacele de probă administrate. De altfel, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medicală moartea numitului G. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecinţa unui traumatism cranio facial cu hematom subdural, hemoragie subarahnoidiană, echimoze faciale. La stabilirea laturii subiective sunt avute în vedere aspecte care ţin de gravitatea loviturilor aplicate şi mijloacele folosite, aptitudinea acestora de a cauza decesul inculpatul săvârşind fapta cu intenţie indirectă, respectiv a prevăzut rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia. Se reţine incidenţa circumstanţelor agravante prevăzute de art. 77, lit. a) din C. pen. fapta fiind săvârşită alături de ceilalţi 4 inculpaţi.

Se retine ca faptele inculpaţilor B., A., C. şi D., care în noaptea de 01/02.08.2020, aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., au împiedicat în repetate rânduri victima G. prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în demersurile inculpaţilor de paralizare a tuturor încercărilor victimei de a scăpa, împiedicându-l să iasă din curte, fie prin închiderea porţii, fie prin agresare fizică sau împiedicarea fizică a acestuia. Urmarea imediată constă în imposibilitatea victimei de a se deplasa potrivit propriei dorinţe şi care a permis continuarea exercitării de către inculpaţi a actelor de violenţă ce au produs într-un final moartea victimei. Instanţa a apreciat că inculpaţii chiar dacă nu au urmărit, au acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenţia specifică infracţiunii, în modalitatea intenţiei indirecte. S-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) din C. pen. actele de împiedicare a libertăţii de mişcare a victimei fiind săvârşite împreună de cei cinci inculpaţi, şansele de reuşită fiind evident sporite aşa cum s-a şi observat, toate cele patru-cinci demersuri ale victimei de scăpare fiind paralizate.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii, astfel cum a fost aceasta reţinută.

S-a reţinut că faptele inculpatului E., care în noaptea de 01/02.08.2020, în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, percepând în mod direct gravitatea acţiunilor de împiedicare a victimei G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., inculpaţii punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autori şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni, având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora constituie infracţiunea de complicitate la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de a fi prezent, a sprijini şi de a nu împiedica acţiunile de limitare a libertăţii persoanei vătămate G. Urmarea imediată constă în imposibilitatea victimei de a se deplasa potrivit propriei dorinţe şi care a permis continuarea exercitării de către inculpaţi a actelor de violenţă ce au produs într-un final moartea victimei. Instanţa apreciază că inculpatul chiar dacă nu a urmărit, a acceptat producerea rezultatului faptei, existând intenţia specifică infracţiunii, în modalitatea intenţiei indirecte.

S-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) din C. pen. actele de complicitate la împiedicarea libertăţii de mişcare a victimei fiind săvârşite pentru a avantaja cei patru inculpaţi, şansele de reuşită fiind evident sporite aşa cum s-a şi observat, toate cele patru-cinci demersuri ale victimei de scăpare fiind paralizate.

Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii, astfel cum a fost aceasta reţinută.

S-a reţinut că fapta inculpatului D. care în noaptea de 01/02.08.2020 în timp ce se afla la locuinţa inculpatului A., profitând de starea victimei aflată în imposibilitate de a-şi exprima voinţa a întreţinut un raport sexual anal cu victima constituie infracţiunea de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Nu prezintă relevanţă faptul că violul nu a fost constatat printr-o expertiză medico legală din moment ce toţi inculpaţii l-au observat pe inculpatul D. în timp ce sodomiza victima, penisul acestuia fiind în erecţie şi murdar de fecale, iar victima prezenta urme de fecale în zona anusului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material este întrunit şi constă în acţiunea inculpatului de a efectua un act sexual anal cu victima G. profitând de imposibilitatea acesteia de a-şi exprima voinţa. Urmarea imediată a infracţiunii de viol constă în încălcarea libertăţii victimei de a decide cu privire la întreţinerea unui act sexual. Infracţiunea de viol se săvârşeşte, sub aspectul elementului subiectiv cu intenţie directă. Inculpatul a avut reprezentarea că prin acţiunea sa va avea loc un act sexual anal cu o persoană de acelaşi sex, profitând de imposibilitatea de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa urmărind producerea acesteia. Constatând, aşadar, că sunt îndeplinite condiţiile cumulativ prevăzute de art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune, sub aspectul laturii obiective şi subiective şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii astfel cum a fost aceasta reţinută.

Cu privire la individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare, ţinând seama şi de persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate. Se va urmări formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială. La individualizarea pedepsei vor fi avute dispoziţiile art. 74 din C. pen., în temeiul cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Instanţa a avut în vedere şi faptul că inculpaţii C., E. şi A. au recunoscut săvârşirea faptelor, însă nu face aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. întrucât, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 189, lit. h) din C. pen., pentru care a fost trimis în judecată, este detenţiunea pe viaţă.

Instanţa are în vedere în favoarea inculpaţilor A., E. şi D. împrejurarea că aceştia nu au antecedente penale şi că erau persoane care îşi asigurau existenţa prin muncă. De asemenea, se va avea în vedere că inculpaţii C. şi B. nu se află la primul contact cu legea penală.

În defavoarea tuturor inculpaţilor instanţa a reţinut faptul că la comiterea faptelor inculpaţii şi-au conjugat eforturile, şansele victimei de a scăpa fiind compromise, aceasta pierzându-şi viaţa. De asemenea, în defavoarea inculpaţilor a fost reţinută şi împrejurarea că aceştia au consumat alcool, acesta fiind factorul care a potenţat conduita inumană a inculpaţilor.

S-a reţinut că faptele pentru care sunt trimişi în judecată inculpaţii sunt de natură să afecteze ordinea publică extrem de puternic, în special în comunitatea restrânsă din care făceau parte inculpaţii şi victima, având în vedere natura acestora şi modalitatea în care acestea au fost comise, faptele comise de către inculpaţi fiind de o cruzime ieşită din comun, victima îndurând suferinţe şi umilinţe extreme, comunitatea restrânsă din care făceau parte inculpaţii fiind profund afectată şi şocată de producerea acestui eveniment.

În privinţa contribuţiei săvârşirii faptei instanţa observă că un rol determinant l-a avut inculpatul A. care, în calitatea sa de gazdă, a iniţiat acest ritual al ororii, fiind primul care a lovit victima şi care a aplicat cel mai ridicat număr de lovituri şi fără al cărui acord tacit agresiunile din partea celorlalţi inculpaţi nu ar fi putut avea loc.

De asemenea, instanţa observă că prin modul de comitere a faptelor inculpatul D. a manifestat, spre deosebire de ceilalţi inculpaţi, o conduită care ar revolta şi cele mai călite persoane şi care conturează un profil extrem de periculos ce se manifestă pe fondul consumului de alcool.

Raportat la toate acestea, instanţa a aplicat inculpaţilor pedeapsa cu închisoarea urmând ca aceasta să fie executată în regim de detenţie.

Potrivit art. 67 din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa a constatat că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. În privinţa pedepselor complementare şi accesorii, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că principiul proporţionalităţii impune existenţa unei legături perceptibile şi suficiente între sancţiune şi comportament, precum şi faţă de situaţia persoanei afectate (cauza Hirst contra Marii Britanii). Cu privire la pedeapsa complementară ce se impune a fi aplicată, natura infracţiunii comise de inculpat, modalitatea de săvârşire a acesteia denotă o atitudine de sfidare a valorilor sociale importante, ceea ce relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 66 lit. a), b) din C. pen. Instanţa are în vedere că exercitarea unor astfel de drepturi presupune respectarea unor principii şi valori fundamentale, un comportament exemplar demn de o astfel de funcţie, iar inculpatul prin fapta sa nu a respectat dreptul comunităţii la ordine şi linişte. Potrivit art. 65 alin. (1) din C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), a) căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară. Faţă de considerentele expuse anterior cu privire la necesitatea aplicării pedepsei complementare stabilită în sarcina inculpatului, pentru aceleaşi considerente, instanţa îi va aplica acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1), lit. a), b) din C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 din C. pen.

În privinţa măsurii preventive, inculpaţii au fost reţinuţi preventiv pentru 24 ore prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău din data de 06.08.2020, iar prin încheierea nr. x/06.08.2020, în Dosarul nr. x/2020 a Tribunalului Bacău a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău şi a fost luată măsura arestului preventiv faţă de inculpaţi, aceasta fiind menţinută periodic până la acest moment. Temeiurile care au condus la arestarea preventivă a inculpaţilor se menţin. Lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că prin lăsarea în stare de libertate sau sub o măsură preventivă mai uşoară s-ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societăţii civile, s-ar produce temerea că justiţia nu acţionează suficient de ferm şi ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare, mai ales în condiţiile în care prima instanţă a stabilit vinovăţia sa în săvârşirea infracţiunii astfel cum fost descrisă anterior, pronunţând o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii.

Toate aspectele avute în vedere anterior prin încheierile de menţinere a arestării preventive, argumentele privind necesitatea şi proporţionalitatea măsurii îşi menţin valabilitatea. În cazul în care sunt aduse vătămări grave unor drepturi protejate prin legislaţie penală este necesar să fie luate şi menţinute măsuri care să asigure liniştea publică. Într-adevăr, odată cu trecerea timpului pericolul pentru liniştea publică se atenuează, însă aceasta mai ales ca efect al păstrării unor măsuri preventive privative de libertate, neputându-se a aprecia că în comunitate incidentul în care se presupune în mod rezonabil că au fost implicaţi inculpaţii ar fi fost dat uitării, amintirea condiţiilor în care s-a instalat decesul persoanei vătămate fiind una clară şi recentă.

Odată înlăturate aceste măsuri sau înlocuite, liniştea publică ar fi din nou perturbată, or măsura preventivă a arestării are tocmai rolul de a asigura prevenirea unei astfel de situaţii. Întrucât temeiurile care au stat la baza luării şi menţinerii măsurii arestării preventive faţă de inculpaţi, condamnaţi în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată, în sensul existenţei unui pericol concret pentru ordinea publică şi asigurarea unei bune administrări a justiţiei subzistă în prezent, neintervenind schimbări din acest punct de vedere, instanţa a apreciat că în cauză se justifică menţinerea arestării preventive, ţinându-se seama de scopul măsurii, de natura şi gravitatea faptei, precum şi de persoana inculpaţilor.

În consecinţă, conform art. 399 alin. (1) şi art. 404 alin. (4) lit.

b) din C. proc. pen., raportat la art. 202 şi art. 223 alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 72 alin. (1) din C. pen., instanţa a dispus deducerea din durata pedepsei închisorii aplicate inculpaţilor durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 06.08.2020 la zi.

În privinţa celorlalte aspecte ce ţin de soluţionarea laturii penale, în temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţi, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, urmând ca în baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008 inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În ceea ce priveşte latura civilă, în cauză s-a constituit parte civilă numita F., mama victimei G. însă aceasta nu a precizat suma cu care doreşte a fi despăgubită. Având în vedere că partea civilă nu a indicat suma cu care doreşte să fie despăgubită instanţa se află în imposibilitate de a stabili cuantumul acestei sume de bani, motiv pentru care a respins-o.

În privinţa cheltuielilor judiciare, având în vedere soluţia de condamnare, instanţa, conform art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii, să achite statului suma de 1000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare. Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului şi urmează a fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei:

Împotriva Sentinţei penale nr. 262/D din 26.11.2021, pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2020 au declarat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii A., B., C., D. şi E.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău critică sentinţa penală apelată privind pe inculpatul D., ca fiind nelegală în ceea ce priveşte omisiunea de a se pronunţa cu privire la infracţiunea de tentativă de viol, prev. de art. 32 din C. pen., rap. la art. 218 alin. (1) din C. pen., şi privind pe inculpaţii A., B., C., D. şi E., ca fiind nelegală în ceea ce priveşte incorecta deducere a reţinerii din data de 06.08.2020, în loc de 05.08.2020.

Instanţa a omis să dispună soluţie cu privire la săvârşirea de către inculpatul D. a infracţiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în noaptea de 01/02.08.2020 în timp ce se afla la locuinţa inculpatului A. prin constrângerea victimei G. şi profitând de starea acesteia, victima fiind în imposibilitate de a-şi exprima voinţa a încercat să întreţină un raport sexual anal cu victima, acţiunea sa fiind întreruptă de ceilalţi inculpaţi.

Se arată că în mod greşit s-a dispus deducerea reţinerii din data de 06.08.2020, în loc de data de 05.08.2020 cu privire la toţi inculpaţii. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul A., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:10, până la data de 06.08.2020, orele 20:10. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul B., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:25, până la data de 06.08.2020, orele 20:25. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul C., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:30, până la data de 06.08.2020, orele 20:30. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul E., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:40, până la data de 06.08.2020, orele 20:40. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul D., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:45, până la data de 06.08.2020, orele 20:45.

Apelantul inculpat A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa este prea mare raportat la fapta şi contribuţia inculpatului, aşa cum a arătat, a aplicat 2 - 3 palme victimei pentru că îi făcuse avansuri nepoatei sale, martora K.

Apelantul inculpat B., solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond reducerea pedepsei, arată că fapta nu poate fi încadrată la omor, ci la lovituri cauzatoare de moarte, întrucât nu avem intenţia directă, astfel că se impune reducerea pedepse.

Apelantul inculpat C., solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Arată că hotărârea este lovită de nulitate, deoarece nu a avut loc cercetarea judecătorească, încălcându-se, astfel, principiul nemijlocirii şi contradictorialităţii procesului penal potrivit art. 351 şi art. 376 din C. proc. pen. Fără o cercetare judecătorească nu poate exista o judecare pe fond a cauzei, situaţie care impune admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se asigura inclusiv dublul grad de jurisdicţie al procesului penal, care constituie un drept al oricărui inculpat.

Se arată că instanţa a admis solicitarea apelantului inculpat de a fi judecat conform procedurii în cazul recunoaşterii învinuirii - art. 375 din C. proc. pen., pronunţând încheierea din 4.05.2021 în care a constatat că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., în sensul că nu ne aflăm în situaţia când acţiunea penală vizează o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa cu detenţie pe viaţă.

La finalul judecării, instanţa de fond a dispus prin încheierea din 25 06 2021 schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor simplu - art. 188 din C. pen. - în infracţiunea de omor calificat - art. 189 din C. pen., iar în cazul acestei din urmă infracţiuni legea prevede şi pedeapsa detenţiunii pe viaţă. Instanţa de fond a menţionat că încheierea respectivă este definitivă şi se atacă o data cu fondul, ceea ce nu este legal, deoarece încheierea nu are un caracter definitiv, de vreme ce instanţa, în momentul când deliberează şi pronunţă hotărârea propriu zisă, poate reveni asupra încheierii de schimbare a încadrării juridice - dec. CCR nr. 250/2019, parag. 45. Apreciază că judecătorul de la instanţa de fond s-a antepronunţat cu privire la încadrarea juridică a faptei, deoarece a făcut să devină inutilă această problemă în momentul pronunţării pe fond a hotărârii, şi de aceea ne aflăm în prezenta unei incompatibilităţi prevăzute de art. 64 din C. proc. pen.

S-a mai apreciat că instanţa de fond a anulat în mod indirect procedura de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii, ceea ce este nelegal, deoarece această procedură, în momentul când instanţa a stabilit că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru aplicarea acestei proceduri, aceasta nu mai poate fi anulată. Ne aflăm în situaţia încălcării principiului simetriei juridice şi al echilibrului poziţiei părţilor în procesul penal, în sensul că inculpatul care recurge la această procedură nu mai poate reveni asupra recunoaşterii învinuirii prin retractarea declaraţiei de vinovăţie, deoarece această declaraţie are caracter irevocabil (ICCJ secţia penală, dec. 654/7.03.2012, 52/10.02.2016, 3330/29.09.201 1, 3724/21.10.201 1, 261/23.02.2015), principiu care trebuie să funcţioneze şi pentru acuzare. Este adevărat că procedura penală prevede în art. 377 alin. (4) că în cadrul procedurii recunoaşterii învinuirii se poate dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, dar nu există nicio prevedere legală că prin această schimbare juridică să se ajungă la anularea procedurii recunoaşterii învinuirii. Cu alte cuvinte, schimbarea încadrării juridice a faptei se poate efectua, dar fără schimbarea procedurii de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii. Precizează faptul că de la momentul când s-a admis procedura de recunoaştere a învinuirii şi până la momentul schimbării încadrării juridice în omor calificat, nu a intervenit nicio modificare în ceea ce priveşte probele sau alte chestiuni legate de descrierea faptei.

În altă ordine de idei, apreciază că nu există temeiuri serioase de schimbare a încadrării juridice în omor calificat, deoarece în descrierea faptei din rechizitoriu se afirmă că inculpatul apelant a aplicat lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocând victimei leziuni care au dus la decesul acesteia. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală rezultă că numai între traumatismul cranio - facial şi decesul victimei există legătura directă de cauzalitate, iar producerea acestei leziuni, după aspectul şi topografia leziunilor, ar fi avut loc prin lovire cu corpuri dure urmată de cădere. Aceste precizări de ordin medico-legal au menirea de a clarifica şi problema laturii subiective a infracţiunii, în sensul că există o preterintenţie în cauzarea leziunii principale, şi nu o intenţie directă, aşa cum impune art. 188 alin. (1), lit. h) din C. pen., care reglementează omorul prin cruzimi. Acest lucru explică şi faptul pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice din omor simplu în loviri cauzatoare de moarte.

Cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, apreciază că această faptă nu există, atâta vreme cât s-a reţinut că actele de violenţă care ar fi dus la decesul victimei s-ar fi produs în perioada orară 23,30/24- 6 a.m. în noaptea de 1.08 spre 2.08.2020, iar această perioadă nu poate avea relevanţă şi pentru lipsirea de libertate. De aceea lipsirea de libertate a victimei nu poate coincide cu perioada când s-au comis actele de violenţă. Lovirea unei persoane presupune şi reţinerea acesteia în scopul aplicării de lovituri, iar în această situaţie nu există decât o singură infracţiune şi nu un concurs de infracţiuni.

În concluzie, solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Avocat U. pentru apelantul inculpat C., mai precizează că instanţa de fond nu a respectat procedura, trebuia să respingă procedura de recunoaştere şi să meargă pe procedura obişnuită şi facă cercetare judecătorească, astfel nu avem cercetare judecătorească.

Apelantul inculpat E., arată că susţine concluziile puse de domnul avocat U.

Precizează că a formulat apel împotriva Sentinţei penale nr. 262/D/2021 a Tribunalului Bacău, precum şi împotriva încheierii din data de 25.06.2021 a Tribunalului Bacău pe motive de nelegalitate, iar în ceea ce priveşte sentinţa penală - inclusiv pe motive de netemeinicie.

Nelegalitatea vizează mai multe aspecte:

Astfel, în cuprinsul încheierii din data de 25.06.2021, Tribunalul Bacău nu a motivat de ce a respins cererile de schimbare a încadrării juridice solicitate de către inculpaţi. Totodată prin această încheiere instanţa nu a motivat nici de ce a admis cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice, arătând doar că motivarea o va face pe larg, în sentinţă.

Se arată că un alt element de nelegalitate vizează faptul că instanţa, deşi a acordat la data de 15.06.2021 termen inculpatului E. pentru a depune între termene cerere de schimbare a încadrării juridice, judecata fiind amânată pentru data de 12.08.2021 s-a pronunţat în doar zece zile pe toate cererile formulate de ceilalţi inculpaţi, respectiv pe cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, făcând inutilă orice cerere din partea inculpatului E. (având în vedere faptul că acesta era acuzat de complicitate la fapta celorlalţi inculpaţi).

Se arată că un alt motiv de nelegalitate este şi acela că în expozitivul sentinţei penale magistratul din cadrul Tribunalului Bacău menţionează faptul că inculpatul E. ar fi lovit victima (fila x - parag. 4 din sentinţă inculpaţii au început să danseze, iar la un moment dat E. a început din nou să lovească victima cu palmele şi pumnii, peste faţă şi în spate) aspect care intră în contradicţie cu dispoziţia de trimitere în judecată, respectiv cu reţinerea complicităţii morale a inculpatului E. la săvârşirea infracţiunii.

Apreciază nelegală şi încadrarea juridică reţinută de complicitate la infracţiunea de omor calificat (prin cruzimi), încadrarea juridică corectă fiind cea de complicitate la omor. Motivarea făcută de Tribunalul Bacău pentru schimbarea de încadrare se regăseşte doar în sentinţă şi, în esenţa este următoarea: aplicarea unui număr ridicat de lovituri de pumni, palme şi picior peste faţă, cap şi corp pe parcursul mai multor ore precum şi paralizarea tuturor tentativelor de scăpare ale victimei dar şi încercarea de penetrare anală săvârşită de inculpatul D. în timp ce victima agoniza conturează un scenariu deosebit de violent şi care evidenţiază supliciile victimei, acesta decedând abia în jurul amiezii, după aproximativ 12 ore de suferinţă. În plus, instanţa consideră că această împrejurare constituie o circumstanţă reală care se răsfrânge asupra tuturor participanţilor, aceştia cunoscând-o şi prevăzând-o. Nu prezintă relevanţă inexistenţa unei înţelegeri prealabile între inculpaţi cu privire la uciderea victimei, inculpaţii, prin modul de comitere al faptei, anticipând că există posibilitatea a în urma loviturilor repetate aplicate la nivelul corpului şi feţei, se poate cauza decesul victimei - într-adevăr, desfăşurarea evenimentelor s-a întins pe o perioadă de 7 ore iar victima nu a fost permanent agresată ci periodic, însă suferinţa acesteia a fost prelungită în mod inutil. Este foarte posibil ca la momentul aplicării primelor lovituri niciunul dintre inculpaţi să nu fi avut intenţia de a ucide victima, însă pe măsură ce pe parcursul nopţii agresiunile asupra acesteia s-au înteţit, această conduită fiind dublată şi de tentativele eşuate ale acesteia de a scăpa, scenariul uciderii victimei a început să se contureze din ce în ce mai pronunţat, atitudinea inculpaţilor fiind una de indiferenţă, acceptând şi posibilitatea producerii acestui scenariu. Faptul că rezultatul era previzibil, rezultă din conduita martorei K. care, împreună cu inculpatul C., au încercat să scoată victima din curte, anticipând că evenimentul ar putea avea un deznodământ tragic."

Se arată că motivarea este confuză şi sub aspectul perioadei de timp pe parcursul căreia s-ar fi desfăşurat acţiunile agresive ale inculpaţilor. Astfel, faptele inculpaţilor sunt descrise, atât în actul de sesizare, cât şi în dispozitivul sentinţei în sensul că în intervalul orar 23:30 - 24:00 - 06,00 i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap cu picioarele palmele şi pumnul provocându-i leziuni care au condus la deces.

În contradicţie cu aceste menţiuni s-a reţinut totuşi în cuprinsul motivării că:

1)Taximetristul a ajuns la ora 23:30 la domiciliul lui A. împreună cu victima, apoi a plecat după E., întorcându-se la domiciliul lui A. după aproximativ 10 min.

2)După ce au ajuns E. şi C., victima consuma un pahar de bere Şi o cafea şi discuta cu D. Ulterior abia la un moment neprecizat - a fost lovit prima dată peste cap de către A., după care au continuat agresiunile.

Lovirea victimei nu a fost continuă, ci au existat multe momente de întrerupere, când victima a reuşit să părăsească casa, sau când acesta a fost întinsă în pat.

Cu privire la momentul final al agresiunii, acesta este cel la care victima a fost lovită de C., după acest moment fiind introdusă în casă şi aşezată în pat. Acest moment a fost însă anterior orei 04:00, întrucât se reţine că la ora 04:00 A. ar fi scos victima de subsuori, târând-o afară din curte, lăsând-o afară la distanţă de 3 case.

Aşadar, agresiunea nu s-a produs pe parcursul a 7 ore, ci cel mai probabil doar pe parcursul a două ore (aproximativ în intervalul 01 - 03).

Se arată că potrivit doctrinei, prin "cruzimi" se înţelege procedeele brutale, feroce, actele de violenţă care prelungite în timp, produc chinuri sau suferinţe fizice deosebit de mari, care denotă sadism, un mod barbar de comitere a omorului ca de exemplu zdrobirea oaselor, jupuirea pielii, bătaia cu biciul, lipsirea de hrană sau băutură, provocarea de arsuri prelungite, smulgerea unghiilor, secţionarea totală sau parţială a unor zone nevitale ale corpului. În cazul omorului săvârşit prin cruzimi, autorul concepe şi execută fapta în aşa fel încât să producă victimei suferinţe mult mai mari decât cele necesare suprimării violente a vieţii. Autorul provoacă în mod conştient victimei suferinţe spre a-i mări chinurile şi a face ca acţiunea de ucidere să fie mai crudă. Şi jurisprudenţa este în acelaşi sens.

Astfel, Curtea de apel Bucureşti a reţinut că "În acelaşi timp, faptele inculpatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de omor prin cruzimi. Pentru a exista cruzime în sensul legii, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:

a) ferocitatea sau sadismul făptuitorului. Actele sadice de ucidere sunt acele acte care folosesc procedee cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, având ca rezultat, în afară de suprimarea vieţii victimei şi chinuirea ei fizică şi morală;

b) provocarea unui sentiment de oroare. Procedeele folosite de infractor pentru săvârşirea omorului trebuie să fie de natură să provoace şi sentimentul de oroare sau groază, însoţit de reflecţii asupra josniciei şi neomeniei inculpatului;

Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi nu interesează dacă cruzimile au condus, prin ele însele, la moartea victimei, ori dacă inculpatul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a o ucide. Ceea ce interesează este însă ca ele să fie comise anterior momentului consumat al omorului.

Practica judiciară constantă a instanţei supreme atestă că "omorul este săvârşit prin cruzimi numai atunci când uciderea s-a comis prin schingiuiri de natură să provoace victimei suferinţe mari, având ca rezultat moartea ei în chinuri." Activitatea infracţională constând în aplicarea mai multor lovituri peste toate regiunile corpului cu pumnii, picioarele şi un scaun metalic, ceea ce a provocat mai multe fracturi costale CVII - XI stânga penetrante pleuropulmonar stânga cu 4 plăgi înţepate pleuropulmonare şi infiltrate sangvine locale intercostale şi în peretele toracic, hemotorax stâng (s-a desfăşurat într-un interval de aproximativ o oră) nu constituie cruzimi ori metode inumane şi inutile de chinuire a victimei, iar suferinţele victimei au fost inerente acţiunii de ucidere."

De asemenea, Curtea de apel Timişoara a reţinut că "în speţă s-a constatat că inculpaţii au aplicat victimei cu picioarele lovituri în zona toracică şi în cea abdominală, precum cu palmele sau pumnii (lovituri în zona fetei), lovituri urmate de căderea victimei pe podeaua de ciment, cauzându-i acesteia leziuni constând într-un traumatism cranio - cerebral cu fractură liniară de boltă, contuzii hemoragice cerebrale, leziuni care au condus la decesul victimei, şi că toate acestea s-au desfăşurat într-un interval de timp de două ore, şi nu în mod continuu, observându-se că inculpaţii nu au urmărit să cauzeze victimei suferinţe şi chinuri prelungite în timp, prin acţiuni feroce (eviscerarea victimei, aplicarea de multiple lovituri de cuţit sau cu alte obiecte tăietoare înţepătoare, etc.). Fapta de a aplica victimei lovituri cu pumnul sau palma şi picioarele, lovituri urmate de căderea victimei pe podeaua de ciment, cauzându-i leziuni constând într-un traumatism cranio - cerebral cu fractură liniară de boltă, contuzii hemoragice cerebrale, leziuni care au condus la decesul victimei, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor. Pe de altă parte, s-a apreciat că faptele celor doi inculpaţi nu au produs un sentiment de oroare celor din jur ori de groază însoţită de o puternică reprobare a josniciei şi a lipsei de omenie a infractorilor, oprobriul opiniei publice nefiind evidenţiat."

În concluzie, se solicită în principal admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor în lovituri cauzatoare de moarte şi reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa de 16 ani închisoare este exagerat de mare.

Apelantul inculpat D. arată că niciunul dintre inculpaţi nu a realizat ce s-a întâmplat în acea perioadă, de aceea o parte dintre inculpaţi au mers pe procedura simplificată şi alţii nu au recunoscut. Inculpatul D. nu poate să recunoască în totalitate o astfel de faptă şi poate nu a conştientizat ceea ce s-a întâmplat pentru că, atât inculpaţii, cât şi victima erau sub influenţa băuturilor alcoolice şi clar a existat o cerere din partea victimei pentru ca inculpaţii să dea acele palme. În concluzie solicită admiterea apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., ca fondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii A. B., C., E., D. împotriva Sentinţei penale nr. 262/D/2021 din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2020.

S-a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a înlăturat faţă de inculpaţii A., B., C., E., D. dispoziţia de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. (pentru inculpatul E.) în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. (pentru inculpatul E.).

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor A., C., E., dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

1. S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatului A., de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de infracţiune de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 13 ani şi 8 luni închisoare.

2. S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., inculpatului B., de la 19 ani închisoare la 14 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 15 ani închisoare.

3. S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatului C., de la 19 ani închisoare la 14 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 14 ani şi 8 luni închisoare.

4. S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor, prev de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin.

(10) din C. proc. pen., inculpatului E., de la 15 ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 7 ani şi 8 luni închisoare.

5. S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., inculpatului D. de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptelor sesizate faţă de inculpatul D., de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la viol, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., şi a fost condamnat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 ani închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 17 ani închisoare.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor A. B., C., E., D. durata reţinerii din data de 05.08.2020 şi a arestării preventive, începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv de 26.11.2021, la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelanţi, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. (2) din C. proc. pen. şi art. 420 alin. (10) din C. proc. pen., curtea de apel a reţinut următoarele:

Referitor la criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău:

În ceea ce priveşte inculpaţii A., B., C., D. şi E., s-a constatat că s-a dedus greşit reţinerea acestora din data de 06.08.2020, în loc de 05.08.2020. Sub acest aspect, s-a constatat că prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul A., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:10, până la data de 06.08.2020, orele 20:10. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul B., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:25, până la data de 06.08.2020, orele 20:25. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul C., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:30, până la data de 06.08.2020, orele 20:30. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul E., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:40, până la data de 06.08.2020, orele 20:40. Prin ordonanţa nr. x/2020 din data de 05.08.2020, procurorul a dispus măsura reţinerii faţă de inculpatul D., pentru o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 05.08.2020, orele 20:45, până la data de 06.08.2020, orele 20:45, deci se impun deducerea zilei reţinerii începând cu data de 05.08.2020.

În ceea ce priveşte solicitarea procurorului de desfiinţare cu trimitere la prima instanţă - deoarece instanţa a omis să dispună soluţie cu privire la săvârşirea de către inculpatul D. a infracţiunii de tentativă de viol, prevăzută de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în noaptea de 01/02.08.2020 în timp ce se afla la locuinţa inculpatului A. prin constrângerea victimei G. şi profitând de starea acesteia, victima fiind în imposibilitate de a-şi exprima voinţa a încercat să întreţină un raport sexual anal cu victima, acţiunea sa fiind întreruptă de ceilalţi inculpaţi, curtea a apreciat, că, deşi în principiu potrivit art. din C. proc. pen. această situaţie - a nepronunţării asupra unei fapte sesizate- reprezintă un caz expres de trimitere spre rejudecare, în cauză având în vedere că va schimba încadrarea juridică a celor două fapte sesizate în concurs real de infracţiuni - faţă de inculpatul D., de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la viol, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., se impune o soluţie de rejudecare în sensul arătat anterior şi nu desfiinţarea cu trimitere spre rejudecarea cauzei.

Referitor la criticile inculpaţilor A., B., C., D. şi E. privind temeinicia sentinţei penale apelate:

În prealabil s-a constatat că în apel a fost readministrat la cererea apelanţilor inculpaţi, probatoriul testimonial, respectiv au fost reaudiaţi nemijlocit martorii H., J., V, K., şi audiaţi inculpaţii A., B., C., D. şi E. Curtea de apel a apreciat că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa de cercetare judecătorească, iar probele readministrate nemijlocit în apel nu contrazic această situaţie de fapt, cu excepţia încadrării juridice dată faptelor de omor comise de inculpaţi şi a modalităţii de individualizare legală şi judiciară a pedepselor aplicate fiecărui inculpat.

Sub aspectul stării de fapt, hotărârea primei instanţe este la adăpost de critici. Astfel, atât din conţinutul materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, cât şi probele în acuzare administrate în faţa primei instanţe de judecată şi mai ales în faţa instanţei de apel, reiese cu certitudine că apelanţii inculpaţi au săvârşit infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată şi ulterior condamnaţi prin sentinţa penală apelată. Astfel, instanţa de fond, în urma evaluării probelor administrate în cauză, a reţinut o situaţie de fapt corespunzătoare adevărului, însă nu a stabilit o încadrare juridică corectă faţă de inculpaţii apelanţi referitoare la infracţiunea de omor. În consecinţă, se apreciază că în mod corect s-a stabilit de către prima instanţă că vinovăţia inculpaţilor este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina fiecărui inculpat apelant în modalitatea concretă descrisă în actul de sesizare.

În ceea ce priveşte încadrarea juridică, curtea a constatat că aceasta nu a fost corect stabilită şi a procedat la reţinerea încadrării juridice din actul de sesizare, anume cea de omor prevăzută de art. 188 din C. pen. şi nu cea de omor calificat prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1), lit. h) din C. pen.

În plus, cu privire la apelanţii inculpaţi A., C., E., pe baza probelor administrate exclusiv în cursul urmăririi penale şi necontestate de aceşti inculpaţi, care în declaraţiile personale date în prezent avocaţilor şi consemnate la dosar fond, au recunoscut integral învinuirile - aşa cum au fost menţionate faţă de fiecare în actul de sesizare - şi au solicitat procedura abreviată de judecată potrivit art. 375 din C. proc. pen., procedură, de altfel şi încuviinţată de către prima instanţă prin încheiere din data de 04.05.2021, s-a constatat de către completul învestit cu soluţionarea apelului împotriva sentinţei instanţei de fond, faptul că judecata faţă de aceşti inculpaţi, a avut loc la fondul cauzei în baza procedurii simplificate de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii, prevăzute de art. 375 din C. proc. pen., în condiţiile în care s-a desfăşurat procedura obişnuită de judecată numai faţă de inculpaţii A. şi D.

În consecinţă, cu privire la situaţia de fapt, la vinovăţia reţinută în sarcina inculpaţilor apelanţi, la mijloacele de probă şi analiza coroborată a acestora, Curtea a apreciat că toate acestea au fost reţinute în mod legal şi temeinic în considerentele hotărârii atacate, pe care şi le însuşeşte şi instanţa de control judiciar.

Astfel, Curtea, în consens cu prima instanţă, a constatat, ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpaţilor apelanţi A., B., D., C. care, în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., precum faptele aceloraşi inculpaţi care în noaptea de 01/02.08.2020, aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., au împiedicat în repetate rânduri victima G. prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin.

(1), lit. a) din C. pen.

Corect s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) din C. pen. actele de împiedicarea a libertăţii de mişcare a victimei fiind săvârşite împreună de cei cinci inculpaţi, şansele de reuşită fiind evident sporite, toate cele patru-cinci demersuri ale victimei de scăpare fiind paralizate.

De asemenea, Curtea, în consens cu prima instanţă, a constatat ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpatului apelant, fapta inculpatului apelant E. care în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, percepând în mod direct gravitatea agresiunilor la care era supusă victima G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autorii omorului şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni contra vieţii având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora, întruneşte condiţiile participaţiei în forma complicităţii morale la infracţiunea de omor calificat săvârşită de cei patru autori, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188, cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., precum şi fapta inculpatului E., care în noaptea de 01/02.08.2020, în intervalul orar 23:30/24.00 -06.00, percepând în mod direct gravitatea acţiunilor de împiedicare a victimei G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., inculpaţii punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autori şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni, având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora, care întruneşte condiţiile participaţiei în forma complicităţii morale la infracţiunea de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În aceste circumstanţe reale ale comiterii faptelor ce constituie obiectul judecăţii, Curtea a constatat, că, deşi încadrarea juridică corectă a acestora este cea reţinută de instanţa de apel, soluţia de condamnare a inculpaţilor apelanţi este legală şi temeinică, fiind în întregime confirmată prin mijloacele de probă administrate în decursul urmăririi penale, dublate de probele readministrate în cursul cercetării judecătoreşti, însă se impune reindividualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor.

Instanta a reţinut că infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa persoanei, intenţie care poate fi directă sau indirectă, după cum făptuitorul, prevăzând moartea victimei, ca rezultat al activităţii sale, a urmărit sau acceptat producerea acestui rezultat, iar în speţa supusă examinării inculpaţii au acţionat cu intenţia de a ucide, cel puţin indirectă. Prin urmare, se constată că plăgile provocate victimei de inculpaţi, succesiv sau concomitent, nu au generat un lanţ cauzal ce s-a manifestat independent de intervenţia sau de intensitatea loviturilor aplicate de ceilalţi inculpaţi, ci toate împreuna, fiind aplicate succesiv dar la foarte scurt timp, în mai multe reprize, au determinat în final decesul victimei, mecanismul de producere a leziunilor fiind astfel multiplu, iar efectul acestor leziuni grave s-a sumat, la decesul victimei, ceea ce a determinat ca şi încadrarea juridică dată faptei reţinută în sarcina inculpaţilor A., B., D., C. să fie de coautorat la infracţiunea consumată de omor, decesul victimei intervenind după epuizarea activităţilor infracţionale concertate al tuturor inculpaţilor. În acest sens şi I.C.C.J., secţia penală, care prin Decizia nr. 2316 din 14 iunie 2010 a reţinut că atunci când uciderea persoanei se realizează prin contribuţia mai multor făptuitori, care colaborează, răspunderea acestora se stabileşte în temeiul dispoziţiilor privind participaţia penală. Deşi există mai mulţi făptuitori, fapta de ucidere este unică, aşa că fiecare dintre participanţi răspunde pentru totalitatea ei şi, în concret, în raport cu contribuţia adusă în obţinerea rezultatului.

În dreptul penal român s-a adoptat linia clasică a teoriei "complicităţii delict unic", iar nu teoria "complicităţii delict distinct." Există coautorat la omor ori de câte ori mai mulţi făptuitori săvârşesc în mod intenţionat împotriva unei persoane acte specifice de violenţă de natură să-i cauzeze moartea. Se produce, într-un anume fel, o distribuţie a acţiunilor, unele de intensitate mai mare, altele mai mică, dar toate orientate spre aceeaşi finalitate: suprimarea vieţii persoanei. Ea dirijează actele fiecărui coautor, stabilind caracterul de faptă unică realizată de toţi împreună, indiferent dacă contribuţiile sunt simultane sau succesive, în acelaşi loc sau în locuri diferite. Pentru ca unul dintre coautori să răspundă pentru omor, el trebuie să fi săvârşit împotriva victimei, direct sau indirect, activ sau pasiv, un act de violenţă. În acelaşi timp, actul de violenţă al făptuitorului nu trebuie să acopere în întregime sfera actului tipic, căci el nu se priveşte izolat, ci în raport cu totalitatea actelor săvârşite de coautori. Cu alte cuvinte, fiecare act de violenţă conţine un dinamism propriu, fizic şi psihic, prin care participă la fapta în ansamblu, demonstrând astfel unitatea structurală a acesteia. În cele mai multe cazuri, cum de altfel a fost şi situaţia în cauza de faţă, contribuţiile coautorilor sunt inegale, în sensul că numai unul sau o parte dintre aceştia săvârşesc acte specifice de ucidere, iar ceilalţi săvârşesc acte care, în sine, nu posedă eficienţa necesară rezultatului, dar se află în strânsă interdependenţă cu primele, completându-le. Dacă s-ar privi fracţionat contribuţiile, nu s-ar realiza nimic concludent asupra sensului juridic al coautoratului. Jurisprudenţa a confirmat, în mod constant, acest punct de vedere. Astfel, au caracter de acte de coautorat la omor: lovirea victimei cu cuţitul, chiar dacă nu a provocat decesul acesteia, dar a fost de natură să slăbească puterea de rezistenţă şi de apărare, permiţând celuilalt inculpat să aplice lovitura mortală; aplicarea de lovituri peste spate, în timp ce alt inculpat loveşte victima în cap; lovirea victimei cu obiecte şi cu picioarele, ceea ce a contribuit la înfrângerea rezistenţei acesteia şi a posibilităţii de apărare; în general, acţiunile care sunt conjugate şi indispensabile comiterii infracţiunii de omor.

Aşadar, toate contribuţiile care au legătură între ele, fiind conjugate şi unificate într-un ansamblu specific, orientat spre realizarea uciderii persoanei, au caracter de acte de coautorat la omor. Nu are relevanţă, din punct de vedere al cauzalităţii juridice, care dintre actele săvârşite de coautori a provocat leziunea care, în final, a cauzat moartea victimei, căci ceea ce caracterizează coautoratul este unitatea acţiunilor, capacitatea lor de a se integra aceluiaşi sistem sau model de explicaţie.

Coautorul nu acţionează singur, ci în cooperare cu alt făptuitor (sau mai mulţi). Ca atare, coautorul trebuie să urmărească şi să accepte producerea rezultatului cauzat nu numai de acţiunea lui, ci de totalitatea acţiunilor, ceea ce presupune că el trebuie să cunoască celelalte acţiuni şi finalitatea lor şi, în mod conştient, să-şi orienteze activitatea astfel încât să se integreze finalităţii în ansamblu. Elementul cooperării subiective - adică reprezentarea totalităţii acţiunilor şi voinţa de a se realiza, prin efortul comun, activitatea de ucidere a unei persoane - se obţine din analiza împrejurărilor în care fapta a fost comisă. În situaţiile în care, după o înţelegere expresă sau tacită, toţi făptuitorii atacă victima şi îi aplică lovituri sau acţionează într-o modalitate care, în ansamblu, îi cauzează moartea, nu mai are relevanţă împrejurarea că unele lovituri au fost de mai mică gravitate şi nu puteau - singure - să producă rezultatul, căci intenţia de coautori la omor rezultă din materialitatea actelor săvârşite. Aceeaşi situaţie este şi în cazul în care, fără consens prealabil, unul din inculpaţi acţionează agresiv, cunoscând intenţia celorlalţi şi asociindu-se astfel conştient la realizarea uciderii.

Revenind la cauza penală ce face obiectul apelului, Curtea - în acord cu prima instanţă - apreciază că probatoriul administrat, astfel cum a fost anterior prezentat, relevă - dincolo de orice îndoială rezonabilă - împrejurarea că inculpaţii A., B., D., C. în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 -06.00, i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., şi că aceeaşi în noapte de 01/02.08.2020, aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., inculpaţii au împiedicat în repetate rânduri victima G. prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

Corect s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77, lit. a) din C. pen., actele de împiedicarea a libertăţii de mişcare a victimei fiind săvârşite împreună de cei cinci inculpaţi, şansele de reuşită fiind evident sporite, toate cele patru-cinci demersuri ale victimei de scăpare fiind paralizate. În această situaţie, este evident că numai unul/unii inculpaţi, singur şi afectat de consumul de alcool, ar fi avut şanse mai reduse de a ucide victima, după ce anterior perioadă îndelungată de timp au lovit toţi, repetat şi în mai multe reprize victima, anihilându-i astfel orice posibilitate de apărare şi ripostă şi - în final - de a-i aplica de către inculpatul C. o lovitură puternică cu piciorul în zona gâtului, care au condus la decesul persoanei vătămate. În consecinţă, se constată că toate criticile inculpaţilor, nu sunt întemeiate.

Referitor la criticile inculpaţilor A., C., E., privind legalitatea hotărârii apelate sub aspectul modalităţii de aplicare a procedurii abreviate şi instituţia schimbării încadrării juridice a infracţiunii sesizate de omor:

Apărătorul inculpatului C., la care s-au raliat şi ceilalţi apelanţi, a susţinut în esenţă că nu putea opera schimbarea de încadrare juridică în infracţiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. din moment ce instanţa deja a admis cererea de judecare potrivit procedurii simplificate.

Contrar celor susţinute de apărător, instanţa de apel a reţinut că dispoziţiile procedurale penale permit schimbarea încadrării juridice, într-o asemenea ipoteză, instanţa având obligaţia de a pune în discuţia părţilor noua încadrare, cu aprecierea cf. x alin. (4), (5) din C. proc. pen., dacă se impune administrarea de probe relevante. Însă cauza într-adevăr comportă o notă specifică dată de faptul că schimbarea încadrării s-a realizat într-o infracţiune care nu mai permitea procedura abreviată a recunoaşterii.

Se observă că inculpaţii A., C., E. - prezenţi în faţa instanţei de fond, asistaţi de apărători, până la începerea cercetării judecătoreşti, în conformitate cu prevederile art. 374 din C. proc. pen. au declarat că recunosc săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le-au însuşit şi nu au solicitat administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere. Este de reţinut că asupra recunoaşterii vinovăţiei inculpaţii nu ar mai putea reveni, cu atât mai mult în faţa instanţei de control judiciar, solicitarea acestora de aplicare a procedurii simplificate a recunoaşterii vinovăţiei, prevăzută de art. 374 - 375 din C. proc. pen., fiind în principiu irevocabilă. (în acest sens şi practica judiciară:

ICCJ secţia penală, dec. 654/7 03 2012, 52/10 02 2016, 3330/29 09 201 1, 3724/21 IO 201 1, 261/23 02 2015). De asemenea, se observă că la instanţa de fond - după încuviinţarea procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii de către inculpaţii A., C., E., prin încheierea din data de 04.05.2021, din oficiu s-a pus în discuţie încadrarea juridică a infracţiunii reţinută în actul de sesizare, anume de omor simplu prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen. şi instanţa de fond, în baza art. 386 din C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 188 - 189 alin. (1) lit.

h) din C. pen. Şi apoi a soluţionat cauza pe fond. Referitor la posibilitatea schimbării încadrării juridice, astfel încât să se reţină o infracţiune nouă, neavută în vedere de acuzaţia iniţială pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii apelanţi A., C., E., instanţa de apel a constatat că s-au încălcat dispoziţiile legale, atât în ceea ce priveşte limitele fixate de procedura prevăzută de art. 374 - 375 din C. proc. pen., cât şi de limitele procesului echitabil. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (hotărâre din 27 februarie 1980, Deweer c.

Belgiei, pg. 46), acuzaţia în materie penală constituie notificarea oficială ce emană de la o autoritate competentă, în sensul că unei anumite persoane i se impută săvârşirea unei fapte penale. Simpla descriere a unei situaţii de fapt în succesiunea evenimentelor, nu este suficientă pentru a caracteriza o acuzaţie în materie penală, precizarea detaliată a bazei factuale (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, M. C. civ. Bulgariei), fiind necesar a fi caracterizată în drept de o manieră aptă să descrie consecinţele juridice ale conduitei ilicit penale (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărâre 25 martie 1999, Mattoccea c.

Italiei, pg. 59). Aceleaşi exigenţe ale acuzaţiei în materie penală reţine şi jurisprudenţa instanţei supreme în Decizia nr. 74/2001, potrivit căreia rechizitoriul trebuie să cuprindă încadrarea juridică a faptei menţionate în partea descriptivă şi dispoziţia de trimitere în judecată. Având în vedere dispoziţiile C. proc. pen., atât instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei, cât şi instanţele de control judiciar, au obligaţia să verifice dacă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor săvârşite de inculpat este corectă, iar în caz contrar, să dispună schimbarea încadrării juridice.

Schimbarea de încadrare juridică însă nu poate genera adăugarea la acuzaţia iniţială a unor elemente noi care să schimbe radical consecinţele angajării răspunderii penale, respectiv să majoreze considerabil limitele între care se poate stabili pedeapsa. Acest raţionament juridic nu lipseşte de eficienţă norma referitoare la schimbarea încadrării juridice, ci doar exclude aplicarea sa în ipotezele în care ar genera modificarea acuzaţiei formulate în sensul agravării sale fără efectuarea cercetării judecătoreşti. Instanţa de fond, admiţând cererea formulată de inculpaţi, de judecare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nu era în drept să reţină o situaţie de fapt diferită de aceea din rechizitoriu, în absenţa unei cercetări judecătoreşti ordinare.

În condiţiile în care ar fi avut dubii cu privire la situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu, prima instanţă ar fi trebuit să respingă cererea inculpaţilor de aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen. referitoare la procedura de judecată în cazul recunoaşterii vinovăţiei şi să procedeze la judecarea cauzei potrivit procedurii comune. Ca urmare, schimbarea încadrării juridice, astfel încât să se reţină o infracţiune nouă sau o formă calificată, respectiv omorul calificat, neavută în vedere de acuzaţia iniţială pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, cu alte limite de pedeapsă, net superioare şi alte condiţii de incriminare, încalcă dispoziţiile legale, atât în ceea ce priveşte limitele fixate de procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen., dar şi de limitele procesului echitabil în condiţiile în care a procedat prima instanţă.

Desigur este posibilă schimbarea încadrării juridice a faptelor recunoscute într-o infracţiune chiar mai gravă, dar în aceasta situaţie se impunea revenirea la procedura obişnuită a cercetării judecătoreşti. Recunoaşterea este irevocabilă pentru inculpat dar încuviinţarea procedurii este revocabilă pentru instanţa de judecată dacă situaţia o impune, cum era cazul de faţă. Or, în cauză schimbarea în omor calificat, infracţiune care interzice aplicarea procedurii abreviate, încuviinţată anterior de aceeaşi instanţă, impunea obligatoriu revenirea la procedura cercetării judecătoreşti şi faţă de aceşti inculpaţi, cu administrarea nemijlocită a mijloacelor de probă pe situaţia de fapt.

Trebuie în final amintită şi poziţia reprezentantului Ministerului Public la data invocării de către cei trei inculpaţi apelanţi a dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen. care nu a solicitat respingerea cererilor, apreciind, în consecinţă, că acţiunea penală se poate judeca în cadrul procedurii simplificate.

Criticile inculpaţilor apelanţi A. şi C., privind schimbarea încadrării juridice a faptei sesizate de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193 din C. pen., respectiv lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 195din C. pen. vor fi respinse, deoarece prima instantă corect le-a soluţionat.

Se observă că în mod corect prima instantă prin încheierea din data de 25.06.2021 a respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracţiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit.

a) din C. pen., în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prev. de art. 193, alin. (1) din C. pen., precum şi cererea formulată de inculpatul C., prin apărător, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv, din infracţiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit.

a) din C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 195 din C. pen. O încadrare juridică corectă a faptei inculpaţilor A. şi C., ca, de altfel şi a celorlalţi coinculpaţi, impune analiza tuturor circumstanţelor reale şi personale de ordin juridic, cum sunt intenţia, premeditarea, regiunea corporală lezată, instrumentul utilizat etc. Intenţia de a ucide (onimus necandi) trebuie stabilită în fiecare caz în raport cu împrejurările cauzei (dolus ex re), respectiv de împrejurările concrete de comitere a faptei, natura obiectului vulnerant, intensitatea acţiunii (loviturii), regiunea corpului vizată, raporturile anterioare între inculpat şi victimă şi consecinţele cauzate.

Astfel, probele administrate în cauză dovedesc că activitatea infracţională a inculpaţilor A. şi C. a constat în aceea că, în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. Astfel, consecinţele faptelor au constat în provocarea de leziuni multiple care în final au provocat moartea persoanei vătămate.

Apoi, modul în care au acţionat inculpaţii A. şi C., denotă o acţiune conştientă a acestora, de escaladare a nivelului de violenţă şi de acceptare a consecinţelor faptelor cumulate de agresiune fizică. În concluzie, în raport cu modul de acţiune al inculpaţilor, natura loviturilor şi multitudinea acestora, zona corpului vizată, consecinţele grave care s-au produs, starea conflictuală dintre părţi determinată de venirea fără motiv a victimei la locuinţa unde petreceau inculpaţii, şi pe fondul consumului de alcool al inculpaţilor care au permis un comportament violent dezinhibat şi lipsă de control, şi împrejurările concrete de producere a faptei, Curtea a reţinut că inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, aceştia prevăzând rezultatul faptelor şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

S-a considerat că în realitate inculpaţii au prevăzut şi acceptat nu doar producerea victimei de vătămări corporale şi suferinţe fizice - ci se constată că prima instanţă, soluţie ce va fi menţinută în apel, a evaluat şi apreciat probele în acuzare şi apărare, iar pe această bază a stabilit în mod corect că fapta ilicită amintită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, iar nu acelea ale infracţiunii mai uşoare de lovire, cum se solicită în mod nejustificat de inculpatul apelant A. Curtea a mai arătat că, spre deosebire de infracţiunea de omor, care se comite numai cu intenţie directă sau indirectă, infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, în care s-a solicitat de către apelantul C. schimbarea încadrării juridice, se săvârşeşte cu preterintenţie, caracterizată prin intenţie în ceea ce priveşte acţiunea de lovire şi culpă în ceea ce priveşte rezultatul letal, în sensul că autorul, deşi a prevăzut acest rezultat, nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă. La stabilirea intenţiei cu care a acţionat făptuitorul se au în vedere, printre altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violenţă, intensitatea acestora, gravitatea leziunilor cauzate, raporturile anterioare dintre autor şi victimă, precum şi atitudinea agresorului după comiterea faptei. Raportat la aceste elemente şi la situaţia de fapt rezultată din probe, Curtea - în acord cu prima instanţă - a apreciat că fapta inculpatului C. de a aplica multiple lovituri din care cel puţin una de o intensitate deosebită în zone vitale ale corpului, cu pumnii, picioarele, acţiune urmată ulterior, de decesul victimei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor şi nu pe cele ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., inculpatul acţionând cu vinovăţie, sub forma intenţiei indirecte, în sensul că a prevăzut moartea victimei, ca rezultat al acţiunii sale şi a acceptat producerea acestui rezultat, chiar dacă nu l-a urmărit.

Ca urmare, concluzie valabilă pentru toţi inculpaţii apelanţi, în condiţiile în care ştia că victima fusese agresată succesiv, pe parcursul mai multor ore în timpul nopţii respective, nu se poate reţine că inculpatul C., prin aplicarea unor lovituri multiple, de o anumită gravitate, în zone vitale ale corpului, inclusiv în zona gâtului cu piciorul, urmată de lăsarea acesteia în locuinţă mai multe ore, deşi victima ajunsese într-o stare de pierdere a conştiinţei, fără a solicita sprijinul cadrelor medicale pentru a-i acorda ajutor de specialitate, nu a prevăzut moartea victimei, ca rezultat al acţiunii sale, acceptând producerea lui, chiar dacă nu l-a urmărit. Pe de altă parte, împrejurarea că victima a decedat după câteva ore de la data săvârşirii agresiunii şi nu imediat după lovirea cu piciorul nu este de natură să conducă la încadrarea faptei comise de inculpat în dispoziţiile art. 195 din C. pen., atâta timp cât moartea s-a datorat şocului traumatic consecutiv politraumatismelor multiple produse cumulat de toţi inculpaţii, iar acesta ca de altfel şi ceilalţi coinculpaţi apelanţi au prevăzut rezultatul letal al acţiunilor acestora, a cărui realizare a acceptat-o.

Prin urmare, sub aspectul vinovăţiei, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, (nedovedindu-se că inculpaţii chiar au urmărit moartea victimei) constând în aceea că prin multitudinea de acţiuni de lovire la care au supus victima, în zone vitale şi nevitale, unele cu deosebită intensitate, cum este cea tocmai a lui C. cu piciorul în zona gâtului, deşi nu au urmărit producerea decesului, au acceptat posibilitatea intervenirii morţii acesteia. Astfel, a reţinut instanţa de apel că, sub aspectul laturii subiective, inculpaţii au acţionat cu intenţie indirectă, prevăzând rezultatul faptelor acestora, respectiv moartea victimei, şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate concertat, succesiv sau simultan, precum şi zonele vitale, dar şi leziunile suferite de victimă, astfel încât în mod justificat, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen.

Mai mult, este de reţinut sub aspect procedural, că în cazul apelanţilor A. şi C., care s-au prevalat de procedura recunoaşterii învinuirii - procedură încuviinţată de prima instanţă - şi raportat la faptul că instanţa de apel reformând sentinţa penală, i-a şi dat eficienţă substanţială sub aspectul recucerii limitelor de pedeapsă cu 1/3, făcând astfel aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. este inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 375 din C. proc. pen. - întrucât procedura de judecată abreviată a recunoaşterii presupune, printre alte condiţii, ca inculpatul să recunoască în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare al instanţei, sub aspect obiectiv şi subiectiv. Recunoaşterea faptelor trebuie să fie, deci, totală şi necondiţionată sub toate aspectele de fapt, singura contestare admisibilă fiind numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor, însă chiar şi sub acest ultim aspect, prin contestarea încadrării juridice a faptelor nu se poate tinde la schimbarea, chiar şi parţială, a situaţiei de fapt, astfel cum aceasta este expusă în actul de trimitere în judecată, cum au procedat inculpaţii apelanţi când au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor recunoscute integral ţi irevocabil.

Însă s-a considerat ca nefondat că instanţa a admis cererea formulată de procuror, de schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, respectiv, din infracţiunea de omor, prev art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. (pentru inculpatul E.) - în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. (pentru inculpatul E.).

Curtea a considerat că instanţa de fond, deşi corect a stabilit situaţia de fapt, în baza propriei evaluări a împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele de către inculpaţi, în raport, cu modelul legal de incriminare, însă în mod greşit a reţinut dispoziţiile art. 189 alin. (1) lit. h) din C. pen. referitoare la omorul calificat săvârşit prin cruzimi. Din mijloacele de probă administrate nu a rezultat incidenţa agravantei arătate. Omorul calificat, săvârşit prin cruzimi, presupune, pe de-o parte, ferocitatea acţiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferinţe prelungite şi de maximă intensitate, iar pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoştinţă de fapta de omor şi de procedeele folosite. Legiuitorul are în vedere ambele înţelesuri ale noţiunii de cruzime. Deci, pentru a exista cruzime în sensul legii, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

Pentru încadrarea faptei în omor prin cruzimi nu interesează dacă cruzimile au condus la moartea victimei ori dacă făptuitorul le-a utilizat numai pentru chinuirea victimei înainte de a o ucide. Ceea ce interesează este, însă, ca ele să fie comise anterior momentului consumativ al omorului.

Spre exemplu, I.C.C.J., Decizia nr. 3505 din 3 noiembrie 2008 a reţinut că "În cazul în care inculpatul a conceput şi executat fapta de omor astfel încât a produs victimei suferinţe prelungite în timp şi intense, care au depăşit cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere - făptuitorul imobilizând victima, lovind-o cu un cuţit mai întâi în zona laterală a abdomenului, iar apoi aplicându-i 15 lovituri de cuţit în zona anterioară şi posterioară a toracelui - fapta constituie omor deosebit de grav săvârşit prin cruzimi, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 176 alin. (1) lit.

a) C. pen." Sau în alte cauze s/a reţinut că inculpatul au conceput şi executat fapta de omor în aşa fel încât au produs victimei suferinţe mari, prelungite în timp, care au depăşit cu mult suferinţele inerente acţiunii de ucidere, respectiv " şi-a imobilizat victima cu sfoară şi cu bandă adezivă, a lovit-o cu cuţitul mai întâi în zona laterală a abdomenului, iar în momentul în care victima a început să strige i-a acoperit gura cu bandă adezivă, în final aplicându-i 15 lovituri de cuţit în zona anterioară şi posterioară a toracelui, dintre acestea, şase lovituri fiind penetrante în cord şi plămâni), sau " fapta inculpatului de a imobiliza un copil în vârstă de 4 ani şi de a turna apă clocotită peste corpul acestuia, în zone vitale şi nevitale, mai întâi cu o cană de 250 mililitri, iar ulterior cu un cazan de 15 litri, cauzându-i suferinţe prelungite, de mare intensitate - acţiune întreruptă prin intervenţia unei persoane - întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută în art. 20 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. d) şi art. 176 alin. (1) lit.

a) C. pen." I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 2033 din 25 mai 2010. Sau "Fapta inculpaţilor, aflaţi pe malul unui râu, de a determina victima care nu ştia să înoate, prin ameninţări cu acte de violenţă, să sară în apă, la o temperatură scăzută şi de a arunca crengi în apă pentru a împiedica victima să revină pe mal, urmată de plecarea inculpaţilor de la locul faptei, victima decedând prin înec, constituie infracţiunea de omor calificat prevăzută în art. 174, art. 175 alin. (1) lit.

i) C. pen., săvârşită cu intenţie indirectă, întrucât inculpaţii au prevăzut rezultatul faptei şi, deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere necunoaşterea capacităţii victimei de a înota până la celălalt mal, temperatura scăzută şi plecarea de la locul faptei. "I.C.C.J., secţia penală, Decizia nr. 757 din 28 februarie 2011.

Totodată, declaraţiile inculpaţilor şi a martorei.. nu au relevat nici întrebuinţarea de către aceştia a unor metode inumane şi inutile de chinuire a victimei înainte de deces, de natură a inspira oroare şi groază celor care au cunoştinţă de actul de ucidere şi de procedeele folosite, între cele regăsite şi în practica judiciară - incendiere, imobilizare, tăieturi multiple cu cuţitul ore în şir, metode diverse de tortură, etc. - ci au evidenţiat într-adevăr aplicarea cu pumnii, picioarele, palmele, cu caracter repetat şi multitudinea loviturilor aplicate de către inculpaţi în zona feţei şi a capului, leziuni atestate medico-legal, dar care nu au avut în sine o intensitate deosebită, ci au concurat la provocarea decesului victimei tocmai prin repetabilitatea lor în timp şi multitudinea lor, pe fondul unei constituţii fizice precare, dar nu configurate noţiunii de "cruzimi". Altfel spus, fapta inculpaţilor, de a aplica în mod repetat multiple lovituri victimei, atât în poziţie verticală, cât şi continuarea lovirii sale când era întins pe pat, dar fără mare intensitate, fără a se folosi de cu corpuri dure, chiar dacă în zone vitale ale corpului, respectiv cea facială, a capului, dar fără a dovedi o violenţă excesivă, nemiloasă, ferocitate, nu se circumscrie accepţiunii noţiunii de "cruzimi" stabilită de doctrină şi jurisprudenţa instanţei supreme. Curtea de apel a considerat că, în contextul cauzei, violenţele fizice exercitate de inculpaţi, succesiv sau concomitent, prin zona vitală şi prin caracterul repetat şi prelungit al acestor lovituri, au concurat la suprimarea vieţii victimei, dar nu au depăşit caracteristicile oricărei acţiuni violente ce are ca scop uciderea persoanei, nu au dovedit ferocitate extremă, prin leziunile produse sau instrumentele/metodele folosite sau oroare.

În raport cu cele menţionate, Curtea a considerat că în mod nefondat prima instanţă a reţinut în sarcina inculpaţilor la încadrarea juridică a faptei sesizate de omor simplu, a formei calificate prev. de art. 189 alin. (1), lit. h) din C. pen., motiv pentru care va reforma sentinţa penală în sensul celor mai sus menţionate şi va înlătura faţă de inculpaţii apelanţi A., B., C., E., D. a prev. art. 189 lit. h) din C. pen. Deşi inculpaţii apelanţi au solicitat, în principal, desfiinţarea sentinţei penale, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât s-a înlăturat această încadrare juridică a omorului calificat care nu permitea aplicarea procedurii simplificate, iar inculpaţii A., C., E. au recunoscut irevocabil săvârşirea infracţiunilor, aşa cum au fost menţionate în rechizitoriu şi chiar au solicitat expres aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a constatat că această cerere este nefondată, instanţa de apel, după rejudecarea cauzei, urmând a reţine în favoarea inculpaţilor A., C., E., a dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Referitor la criticile inculpatului apelant E.:

Se observă că în sarcina apelantului inculpat, spre deosebire de ceilalţi patru inculpaţi s-a reţinut în actul de sesizare şi însuşit şi de către prima instanţă - săvârşirea infracţiunii de omor în forma complicităţii. Complicele este definit de art. 48 din C. pen. ca fiind persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală sau persoana care promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor. Actele de complicitate nu fac parte din conţinutul legal al infracţiunii ci din cel concret, caracterul infracţional fiind preluat de la acţiunea autorului. Pentru existenţa complicităţii trebuie să existe intenţie (prevederea de către complice a acţiunii pe care autorul urmează să o execute, a urmării acesteia pe care le doreşte sau acceptă şi a faptului că acţiunea sa se alătură acţiunii autorului), să-şi aducă efectiv contribuţia la săvârşirea faptei prevăzută de legea penală de autor, iar aceasta trebuie să aibă loc anterior sau concomitent acţiunii autorului (singura situaţie când poate fi ulterioară este atunci când există înţelegere anterioară ori concomitentă acţiunii autorului).

Faţă de modalitatea şi împrejurările comiterii faptei de către inculpatul E., Curtea a apreciat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat de către instanţa de fond, este legală şi temeinică şi corespunde întregului ansamblu probator administrat în cauză. Se reţine că inculpatul E. în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, percepând în mod direct gravitatea agresiunilor la care era supusă victima G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autorii omorului şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni contra vieţii, având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora, întruneşte condiţiile participaţiei în forma complicităţii morale la infracţiunea de omor calificat săvârşită de cei patru autori, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188, cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen., precum şi fapta inculpatului E., care în noaptea de 01/02.08.2020, în intervalul orar 23:30/24.00 - 06.00, percepând în mod direct gravitatea acţiunilor de împiedicare a victimei G. de către inculpaţii A., B., C. şi D., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., inculpaţii punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, a continuat să susţină moral exercitarea acestor agresiuni, a putut constata actele efectiv comise de autori şi prevedea faptul că asistă la comiterea unei infracţiuni, având astfel reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor, participând în mod conştient la comiterea acestora, care întruneşte condiţiile participaţiei în forma complicităţii morale la infracţiunea de infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

Astfel, Curtea, în acord cu prima instanţă, a considerat că activitatea infracţională a inculpatului E., constă cel puţin în acte de complicitate morală concomitentă, prin asistenţă la comiterea infracţiunii de omor şi lipsire de libertate. Este adevărat că simpla prezenţă a unei persoane aflată împreună cu autorului omorului la locul săvârşirii infracţiunii, nu constituie complicitate, atâta vreme cât nu există o înţelegere între ea şi autor de a înlesni sau ajuta la comiterea faptei, şi totodată nu a cunoscut şi nu a prevăzut că acesta va săvârşi un omor (decizie speţă T.Suprem s. nr. 94 din 1987). Aceste considerente îşi găsesc aplicare şi în speţă dar printr-o interpretare per a contrario. Curtea a apreciat că spre deosebire de actele de complicitate care constau în ajutorul autorului infracţiunii, actele de complicitate prin asistenţă constau în prezenţa complicelui la locul în care autorul exercită acţiunea infracţională nemijlocită, participantul asistând şi contribuind astfel, în mod indirect, la comiterea infracţiunii. Astfel, Curtea a reţinut că inculpatul E., atât la începutul agresiunilor, cât şi pe parcursul derulării acestora, deşi a perceput în mod direct gravitate agresiunilor la care era suspusă victima totuşi a continuat să susţină moral autorii infracţiunilor, prin asistenţă, exercitarea acestora. Astfel, inculpatul E. a putut constata actele efectiv comise de autorii omorului/lipsirii d libertate şi prevedea faptul că asistă la comiterea unor infracţiuni grave, contra vieţii şi libertăţii de mişcare. În consecinţă, în acord cu prima instanţă, se apreciază că inculpatul E. a avut reprezentarea caracterului infracţional al acţiunilor concrete ale autorilor infracţiunilor şi a participat în mod conştient la comiterea acestora cel puţin prin asistenţă. Complicitatea morală se caracterizează prin aceea că prin efectele sale poartă asupra psihicului făptuitorului, prin întinderea sau întreţinerea intenţiei autorului de a săvârşi fapta prev. de legea penală. În cauză, deşi inculpatul E. nu a săvârşit acte materiale de agresiune asupra victimei - deşi există marturii în acest sens - a fost totuşi de acord să însoţească pe autorii infracţiunilor de omor şi lipsire de libertate pe tot parcursul nopţii şi a asistat pasiv la actele acestora repetate de agresiune fizică a victimei.

Referitor la criticele inculpatului apelant D.

Se observă în prealabil că la termenul din data de 21.09.2021 inculpatul D. a revenit asupra poziţiei procesuale şi a precizat că îşi recunoaşte fapta şi doreşte să fie judecat potrivit procedurii simplificate însă, în mod temeinic, cererea formulată în temeiul art. 375 din C. proc. pen. a fost respinsă de prima instanţă, după ce în prealabil a fost pusă în discuţia părţilor, având în vedere faptul că pentru fapta săvârşită de acest inculpat s-a dispus deja schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat ori aceasta se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţă şi astfel nu permite judecata abreviată. În plus, instanţa corect a reţinut că această cerere este tardivă dat fiind faptul că a fost formulată după terminarea cercetării judecătoreşti, raportat la condiţiile imperative prev. de art. 374 din C. proc. pen.

Se mai observă că invocarea de către apelantul inculpat a stării de beţie în care s-ar fi aflat, alături de ceilalţi inculpaţi, este lipsită de relevanţă juridică spre care tinde apărarea - atenuarea răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, reducerea pedepsei - întrucât acesta, conştient fiind de starea sa de sănătate, avea obligaţia cunoaşterii anticipate a efectelor consumului de alcool. De asemenea, modul concret în care a conceput şi realizat faptele, dar şi modul exact în care a relatat aceste fapte în declaraţiile sale, relevă că starea sa - chiar sub influenţa consumului de băuturi alcoolice - nu a fost de natură a exclude sau diminua, în condiţiile impuse de lege, factorul volitiv şi intelectiv al acestuia. Această solicitare a inculpatului apelant - situaţie valabilă şi în cazul celorlalţi inculpaţi- de a se reţine în favoarea lor a circumstanţei atenuante dat fiind că au comis faptele în stare de ebrietate, Curtea a constatat că starea invocată de inculpat nu se circumscrie niciuneia din ipotezele legale prevăzute de art. 75 din C. pen. Starea de ebrietate a fost produsă voluntar, pe fondul temerii legate de faptul că nu va fi plătit de angajatorul său.

Criticile inculpatului apelant sunt însă întemeiate sub aspectul încadrării juridice a faptelor de viol şi tentativă de viol. În compunerea elementului material al tentativei de viol intră toate actele de executare premergătoare raportului/actului sexual cu victima. Limita superioară a tentativei de viol o constituie întreruperea acţiunii de executare înainte de realizarea raportului sexual, iar dacă această limită a fost depăşită există infracţiunea de viol în formă consumată. Or, în cauză, din declaraţiile coinculpaţilor (Potrivit procesului-verbal de recunoaştere din data de 24.08.2020, inculpatul A. a arătat printre altele că " - D. a încercat să violeze victima, după care, împreună cu inculpatul C. l-au tras jos de pe victimă.

Atât victima cât şi inculpatul D. erau dezbrăcaţi de la jumătate în jos iar inculpatul D. prezenta erecţie, victima prezenta urme de fecale în zona anală iar inculpatul pe organul genital.) coroborate cu ale martorei K. (care declară că "La un moment dat s-a dus să facă cafea, inculpaţii C., B., A. şi E. ieşiseră din casă şi în acel timp l-a văzut pe inculpatul D. în timp ce era în picioare la marginea patului că i-a tras pantalonii în jos lui T. până la genunchi. În acel moment A. a prins-o de mână şi a tras-o afară unde erau inculpaţii C., B., A.

şi E. care râdeau şi glumeau pe seama a ce se întâmpla în casă. Martora s-a uitat pe geam şi l-a văzut pe D. că s-a urcat pe T. care era cu faţa în jos şi în această poziţie D. făcea mişcări specifice întreţinerii unui raport sexual. După părerea martorei, D. a stat poziţionat deasupra lui T. aproximativ 10 minute. La un moment dat în casă a intrat numitul C. care l-a scos afară pe D., care, atunci când a ieşit din casă şi se încheia la pantaloni a râs pe seama victimei") - rezultă că nu s-au săvârşit două fapte succesive de viol, una tentată, urmată de una consumată, ci un singur act sexual anal consumat.

Similar infracţiunii de omor, considerăm că şi în acest caz, în care după comiterea unei tentative de viol asupra unei persoane, dacă în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, autorul continuă activitatea infracţională şi comite după o perioadă scurtă de timp o nouă acţiune prin care reuşeşte consumarea infracţiunii, se impune reţinerea unei singure infracţiuni consumate de viol, ca formă a unităţii naturale colective, în considerarea absorbţiei tentativei în forma consumată a infracţiunii, cu atât mai mult cu cât în cauză avem şi unitate spaţio - temporală, unitate de acţiune şi subiect pasiv.

În consecinţă se apreciază că în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., se impune pentru considerentele anterioare a se dispune schimbarea încadrarea juridică a faptelor sesizate faţă de inculpatul D., de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la viol, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., săvârşite în concurs real de infracţiuni, într-o singură infracţiune de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., şi condamnarea inculpatului D. pentru săvârşirea acestei infracţiuni consumate de de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen. la o pedeapsă de 6 ani închisoare.

Această pedeapsă principală în temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit.

b) din C. pen., se va contopi cu celelalte pedepse cu închisoarea, în pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Sub aspectul individualizării legale şi judiciare a pedepselor aplicate apelanţilor inculpaţi, având în vedere cele reţinute de instanţa de apel, dar şi criticile inculpaţilor apelanţi, curtea de apel va dispune reindividualizarea faţă de fiecare inculpat a pedepselor aplicate de prima instantă. Sub acest aspect, curtea a reţinut că potrivit art. 74 din C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate. Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă. De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei. Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speţă, se va efectua o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 din C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, deosebit de ridicat, raportat la împrejurările şi modalitatea în care au fost comise faptele, care reliefează o periculozitate sporită a inculpaţilor, agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii lor, inclusiv prin săvârşirea în condiţiile agravante reţinute şi prev. de art. 77 alin. (1), lit. a) şi e) din C. pen., dar şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte, atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni. Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului. Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure, atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise în C. pen. român. Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorilor.

Totodată, s-a apreciat că în mod corect instanţa fondului, faţă de toate aceste aspecte mai sus relevate, a concluzionat că nu se impune reţinerea de circumstanţe atenuante judiciare în favoarea inculpaţilor, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor sub limita minimă prev. de lege.

De altfel, nici criticile relative la omisiunea reţinerii circumstanţei atenuantă legale prev. de art. 75 alin. (1), lit. a) din C. pen. spre care tind apărările inculpaţilor, nu sunt fondate. Curtea, în contrast cu opinia inculpaţilor, observă că aceştia au săvârşit faptele supuse judecăţii în absenţa unei puternice tulburări sau emoţii determinată de atitudinea provocatoare a persoanei vătămate. Pentru existenţa circumstanţei atenuante legale a provocării, sunt necesare întrunirea a trei condiţii cumulative: existenţa unei anumite activităţi de provocare din partea victimei; actul provocator al victimei să determine o puternică emoţie inculpatului; sub stăpânirea puternicei tulburări sau emoţii, inculpatul să fi săvârşit infracţiunea. Or, din economia probelor administrate în cauză, Curtea a constatat că niciuna dintre condiţiile enumerate nu este incidentă în prezenta cauză, apreciind în concordanţă cu opinia instanţei de fond, că acţiunile de violenţă fizică ale inculpaţilor, care au produs leziuni traumatice persoanei vătămate şi i-au provocat în final decesul, nu au fost comise de către aceştia cât timp se aflau sub o puternică tulburare sau emoţie cauzată de actele de provocare ale persoanei vătămate, derulate imediat anterior de săvârşirea faptei ce formează obiectul cauzei de faţă. Pe de-o parte martora K. nu confirmă varianta inculpaţilor din apel, anume că victima ar fi avut o atitudine ofensatoare la adresa martorei pe parcursul nopţii ceea ce i-ar fi determinat să reacţioneze violent, iar în plus chiar reale de ar fi fost aspectele invocate nu au reprezentat o stare reală de provocare a inculpaţilor, fapt ce rezultă şi din împrejurările concrete a comiterii faptelor, fiind de observat că loviturile aplicate de inculpaţi au fost aplicate pe un parcurs îndelungat, de mai mult ore, în condiţiile în care se aflau sub influenţa consumului de băuturi alcoolice, neexistând elemente probatorii la dosarul cauzei care să releve că persoana vătămată, persoană străină de inculpaţi şi de martoră, ar fi iniţiat acte de provocare asupra unui grup de cinci persoane de a natură a cauza o ripostă violentă a acestora asupra acesteia.

În raport de starea de fapt reţinută, constatând că pentru inculpaţii apelanţi A., C., E. încadrarea juridică corectă este infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 din C. pen. şi nu de omor calificat, curtea a considerat că se impune a fi reţinută şi cauza legală de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. faţă de cei trei inculpaţi. Aceasta este incidentă în cazul în care inculpatul solicită judecarea sa în baza procedurii abreviate şi recunoaşte în totalitate fapta reţinută în sarcina sa sau când instanţa respinge cererea dar în urma probatoriului administrat ajunge la aceeaşi stare de fapt ca şi cea recunoscută de inculpat. Având în vedere că instanţa de fond a procedat atipic - după ce a încuviinţat procedura abreviată faţă de A., C., E., a schimbat încadrarea juridică din omor simplu în omor calificat - şi astfel în final nu a mai dat curs cererii inculpaţilor de aplicare a prev. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., dar nici nu a revenit la procedura obişnuită de judecată, neregularitate îndreptată în calea de atac devolutivă a apelului, şi - constatând că starea de fapt ce rezultă din probe este identică cu cea recunoscută de inculpaţii A., C., E. în faţa primei instanţe, în urma cercetării judecătoreşti efectuate în apel - se impune reţinerea acestei cauze legale de reducere a pedepsei. Ca urmare a reţinerii acesteia şi prin raportare la criteriile prevăzute de art. 74 din C. pen. şi anume împrejurările în care s-a produs fapta, nedovedirea unei atitudini ofensatoare a victimei faţă de inculpaţi anterior producerii agresiunii, rezultatul letal produs, comiterea faptei pe fondul consumului de alcool, circumstanţele personale ale inculpaţilor care au avut o conduită procesuală corectă, au recunoscut comiterea faptelor sesizate, au recunoscut comiterea faptei sesizate încă din primul moment, poziţie păstrată de-a lungul procesului penal şi lipsa antecedentelor penale, Curtea a apreciat că se impune reducerea pedepselor aplicate de instanţa de fond.

Curtea a apreciat că faptele comise de către inculpaţi, sunt foarte grave, aceştia prezentând cu certitudine o periculozitate socială considerabilă, în raport, cu împrejurările concrete în care au fost comise. Însă, în raport cu circumstanţele de săvârşire a faptelor, urmările produse, persoana fiecărui şi contribuţia infracţională a fiecărui inculpat apelant, precum şi atitudinea lor procesuală diferită a acestora, sens în care se va avea în vedere că inculpaţii apelanţi A., C., E.

E. au recunoscut totuşi acuzaţiile, iar cercetarea judecătorească a confirmat în cazul acestora faptele în materialitatea acestora în configuraţia juridică recunoscută, ceea ce a determinat instanţa de apel să facă aplicarea prev. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. - şi nu au mai avut anterior abateri de la respectarea legii penale, Curtea a apreciat că orientarea către limita maximă a pedepselor principale pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, prevăzută de norma incriminatoare (chiar redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

în cazul inculpaţilor A., C., E.), este adecvată şi justificată, şi asigură scopului preventiv-educativ şi nevoii de reeducare a inculpaţilor. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că pedepsele cu închisoare ce se vor aplica inculpaţilor de către instanţa de apel, sunt în măsură să asigure intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptelor şi caracterul preventiv al pedepsei, reflectând gravitatea infracţiunilor şi gradul de vinovăţie al inculpaţilor. Aşa fiind, în raport cu circumstanţele de săvârşire a faptelor, urmările produse, în pofida faptului că inculpaţii A., C., E. au recunoscut acuzaţiile, prevalându-se de procedura simplificată prev. de art. 375 din C. proc. pen.

şi nu a mai avut abateri de la respectarea legii penale, Curtea a apreciat că reducerea pedepselor principale nu se va face spre limita minimă prevăzută de norma incriminatoare (redusă cu o treime ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. în cazul inculpaţilor A., C., E.), deoarece a fi inadecvată şi nejustificată, neputând asigura scopului preventiv-educativ şi nevoii de reeducare a inculpaţilor. Instanţa a apreciat că pedeapsa închisorii are ca finalitate restabilirea ordinii juridice încălcate prin săvârşirea infracţiunii.

În aplicarea acesteia, instanţa trebuie să aibă în vedere că, prin conţinutul ei, pedeapsa are o dublă natură, preventivă şi în acelaşi timp coercitivă. Ea se adresează individului autor al infracţiunii şi urmăreşte să împiedice reiterarea comportamentului infracţional. În acelaşi timp, are rolul de prevenţie generală, întrucât prin expunerea infractorului la anumite privaţiuni membrii comunităţii pot anticipa consecinţele unui comportament similar. Pedeapsa are şi un vădit rol aflictiv şi retributiv, fiind percepută ca o consecinţă directă a lezării valorilor ocrotite de legea penală şi concretizându-se în restrângerea exerciţiului drepturilor civile.

În consecinţă, Curtea va reforma sentinţa penală apelată potrivit considerentelor mai sus expuse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis ca fondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpaţii A. B., C., E., D. împotriva Sentinţei penale nr. 262/D/2021 din 26 noiembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. x/2020, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a înlăturat faţă de inculpaţii A., B., C., E., D. a dispoziţiei de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. (pentru inculpatul E.) în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., respectiv complicitate la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 188 şi art. 189, lit. h), cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen. (pentru inculpatul E.).

S-au reţinut în favoarea inculpaţilor A., C., E., dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatului A., de la 20 ani închisoare la 13 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 13 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 13 ani şi 8 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., inculpatului B., de la 19 ani închisoare la 14 ani închisoare.

S-a menţinut pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1), cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an închisoare, pedeapsa finală de executat fiind de 15 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatului C., de la 19 ani închisoare la 14 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 14 ani şi 8 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la omor, prev de art. 48 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatului E., de la 15 ani închisoare la 7 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de prevăzută de art. 205 alin. (1), cu aplicarea art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. şi art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 3 ani închisoare la 1 an închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 7 ani şi 8 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa aplicată, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77, lit. a) şi e) din C. pen., inculpatului D. de la 20 ani închisoare la 14 ani închisoare.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrarea juridică a faptelor sesizate faţă de inculpatul D., de viol prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen. şi tentativă la viol, prev. de art. 32 din C. pen. raportat la art. 218 alin. (1) din C. pen., într-o singură infracţiune de viol, prev. de art. 218 alin. (1) din C. pen., şi a condamnat inculpatul D. pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) din C. pen. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 3 ani închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 17 ani închisoare.

În baza art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. cu referire la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor A., B., C., E., D. durata reţinerii din data de 05.08.2020 şi a arestării preventive începând cu data pronunţării sentinţei penale apelate, respectiv de 06.08.2020, la zi.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Prin încheierea de şedinţă de cameră de consiliu din 23 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală pronunţată în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 278 din C. proc. pen. a fost admisă cererea inculpatului E. de îndreptare a erorii materiale strecurate în Decizia penală nr. 613 din 21 iunie 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău, în sensul că în loc de:

"În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39, lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 7 ani şi 8 luni închisoare" se va trece:

"În temeiul art. 38, alin. (1) şi art. 39, lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 luni închisoare, pedeapsă finală de executat fiind de 7 ani şi 4 luni închisoare" cum este corect.

Celelalte menţiuni ale deciziei penală nr. 613 din 2.06.2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Curţii de Apel Bacău, vor rămâne neschimbate.

Potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. se vor efectua menţiunile cu privire la îndreptarea erorii materiale amintite şi la sfârşitul actului corectat, notificându-se instanţa de executare pentru a dispune măsurile necesare.

În baza art. 275, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul C. prin apărător ales a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzută de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., solicitând în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. admiterea recursului în casaţie şi să se dispună achitarea sa cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casaţie, recurentul inculpat prin apărător ales a arătat că a fost trimis în judecată pentru că în noaptea de 01/02 august 2020 în intervalul orar 23:30/24 - 06,00 împreună cu inculpaţii A., B., D. şi E. i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul victimei; în noaptea de 01/02 august 2020 aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., împreună cu inculpaţii A., B., E. şi D., în mod ilegal au împiedicat victima G., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare.

Pentru prima faptă recurentul a fost condamnat pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 188 din C. pen., iar pentru a doua faptă a fost condamnat pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 din C. pen.

Din descrierea celor două fapt, recurentul inculpat prin apărător a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece pentru comiterea actelor de violenţă asupra victimei în perioada mai sus menţionată era necesară reţinerea victimei pentru exercitarea actelor de violenţă.

Faţă de descrierea faptelor din actul de sesizare al instanţei nu se poate reţine şi fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, ci numai infracţiunea de omor.

Relevantă în susţinerea recursului este şi prevederea din art. 205 alin. (6) din C. pen. care incriminează fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, mai sever, în situaţia când are urmare moartea sau sinuciderea victimei. Cu alte cuvinte, în situaţia când există acte de violenţă asupra unei persoane nu poate coexista şi fapta de lipsire de libertate, deoarece această lipsire de libertate este absorbită de actele de violenţă careu au provocat decesul victimei.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., până la data de 29 septembrie 2022.

În raportul întocmit aflat la dosarul Înaltei Curţi, filele x, magistratul asistent a arătat că Decizia penală nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 23 iunie 2022, persoanei vătămate F. la data de 23 iunie 2022, la adresa de domiciliu, inculpatului A. la data de 24 iunie 2022, fiind comunicată la penitenciarul Bacău, inculpatului D., la data de 24 iunie 2022, fiind comunicată la Penitenciarul Bacău, inculpatului E., la data de 24 iunie 2022, fiind comunicată la Penitenciarul Bacău, inculpatului B. la data de 24 iunie 2022, fiind comunicată la Penitenciarul Bacău şi inculpatului C. la data de 24 iunie 2022, fiind comunicată la Penitenciarul Bacău.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul C., prin apărător ales, la data de 14 iulie 2022 (data înregistrării cererii de recurs în casaţie).

Termenul de formulare a cererii de recurs în casaţie s-a împlinit pentru inculpatul C. la data de 25 iulie 2022. În raport cu data comunicării deciziei atacate, s-a constatat că recursul în casaţie a fost formulat în termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 435 din C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către părţi şi procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar. În cauză nu au fost depuse concluzii scrise.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 31 august 2022, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu completului C9 Filtru.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. a fost declarată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie face parte dintre hotărârile ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, iar calea de atac a fost exercitată de către unul dintre inculpaţi, fiind astfel îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 alin. (1) şi art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele părţii, hotărârea ce se atacă, cazul de casare şi motivarea, precum şi semnătura celui care a exercitat calea de atac, apărătorul ales al inculpatului, delegaţia acestuia fiind depuse la dosar.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. s-a constatat că în cuprinsul motivelor de recurs a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul C. a arătat că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două infracţiuni constând în aceea că, în noaptea de 01/02.08.2020, în intervalul orar 23:30/24 - 06,00, împreună cu inculpaţii A., B., D. şi E. i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul victimei, iar în noaptea de 01/02.08.2020 aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., împreună cu inculpaţii A., B., E. şi D., în mod ilegal au împiedicat victima G., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare.

În continuare, a arătat că pentru prima faptă recurentul a fost condamnat pentru infracţiunea de omor, prevăzută de art. 188 din C. pen., iar pentru a doua faptă, a fost condamnat pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 din C. pen.

În acest context, a susţinut că, din descrierea celor două fapte, reiese că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece pentru comiterea actelor de violenţă asupra victimei în perioada mai sus menţionată era necesară reţinerea victimei pentru exercitarea actelor de violenţă.

Faţă de descrierea faptelor din actul de sesizare al instanţei, a apreciat că nu se poate reţine şi fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, ci numai infracţiunea de omor.

Relevantă în susţinerea recursului a considerat că este şi prevederea din art. 205 alin. (6) din C. pen. care incriminează fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, mai sever, în situaţia când are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, cu alte cuvinte, în situaţia când există actele de violenţă asupra unei persoane nu poate coexista şi fapta de lipsire de libertate, deoarece această lipsire de libertate este absorbită de actele de violenţă care au provocat decesul victimei.

Concluzionând, a solicitat admiterea recursului în casaţie, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitarea recurentului cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate.

Magistratul asistent a concluzionat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. este introdusă în termenul prevăzut de lege şi respectă dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 lit. a), b) şi d) şi art. 438 din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele recurentului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura apărătorului ales al părţii care a exercitat calea de atac, în numele acestuia.

Îndeplinirea condiţiei prevăzută de art. 437 alin. (81) lit. c) din C. proc. pen. rezultă din faptul indicării în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie a temeiului de drept pe care se întemeiază calea de atac formulată.

Faţă de cele anterior arătate, magistratul asistent raportor opinează că aspectele invocate de recurentul C. se circumscriu cazului de recurs invocat şi pot fi analizate prin prisma acestui caz de casare, cererea de recurs în casaţie formulată fiind admisibilă.

Prin încheierea de şedinţă din Camera de Consiliu din 29 septembrie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, aflată la dosarul Înaltei Curţi, completul a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. împotriva Deciziei penale nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

S-a trimis cauza Completului C9, în vederea judecării recursului în casaţie în casaţie declarat de inculpatul C., fixându-se termen la data de 13 octombrie 2022, ora 09:00, pentru când se vor cita părţile, cu încunoştinţarea telefonică a apărătorului ales al inculpatului.

Pentru a se dispune astfel, completul a reţinut în sinteză ceea ce au reţinut prima instanţă şi instanţa de apel, precum şi aspectele mai sus menţionate din raportul magistratului asistent.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., Înalta Curte constată că acesta este admisibil în principiu pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casaţie, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convenţional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită recursul în casaţie, precum şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c) şi semnătura persoanei care exercită recursul în casaţie (lit. d), rezultând, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convenţional al titularului, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că cererea de recurs este formulată în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, conform dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., de către inculpatul C., potrivit dispoziţiilor art. 436 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen.

Totodată, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererilor este indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi motivarea acestuia.

Inculpatul C., în cadrul motivelor de recurs în casaţie a arătat că a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a două constând în aceea că, în noaptea de 01/02.08.2020, în intervalul orar 23:30/24 - 06,00, împreună cu inculpaţii A., B., D. şi E. i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap cu picioarele, palmele şi pumnul, provodându-i leziuni care au condus la decesul victimei, iar în noaptea de 01/02.08.2020 aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A., împreună cu inculpaţii A., B., E. şi D., în mod ilegal au împiedicat victima G., prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare.

Faţă de descrierea faptelor din actul de sesizare al instanţei, a apreciat că nu se poate reţine şi fapta de lipsire de libertate în mod ilegal, ci numai infracţiunea de omor.

Concluzionând a solicitat admiterea recursului în casaţie, cu consecinţa pronunţării unei soluţii de achitare a recurentului cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate.

Înalta Curte a reţinut că, printre alte condiţii, admiterea în principiu a recursului în casaţie este condiţionată de constatarea că motivul pe care aceasta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la cazul de casare invocat şi motivele de recurs în casaţie, astfel cum au fost dezvoltate de recurentul inculpat, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curţi a apreciat că susţinerile acestuia se circumscriu cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi se impune a fi examinate într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, având în vedere că cererea de recurs în casaţie îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilităţii recursului în casaţie se verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuţie chestiuni ce ţin de soluţionarea fondului recursului în casaţie, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 613 din 21 iunie 2022 a Curţii de Apel bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A trimis cauza la Completul 9 în vederea soluţionării cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., stabilind termen la data de 13 octombrie 2022, pentru când se vor cita părţile, va fi încunoştinţat telefonic apărătorul ales al recurentului inculpat şi se va emite adresă pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru acesta.

La termenul de judecată de astăzi, 13 octombrie 2022, s-a făcut referatul cauzei de către magistratul-asistent, după care:

Preşedintele completului a procedat la verificarea identităţii recurentului inculpat C., care a arătat că este lui W.

Înalta Curte a constatat încetată delegaţia apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând ca în cauză să se facă aplicarea Protocolului încheiat de Ministerul Justiţiei cu U.N.B.R. privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică în materie penală.

La interpelarea instanţei, apărătorul ales al recurentului inculpat C. a precizat că nu doreşte să ia legătura cu inculpatul, în speţă fiind invocată o chestiune de drept.

Apărătorul ales al recurentului inculpat C., în concluziile orale, în dezbateri, având cuvântul, a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de lipsire de liberate în mod ilegal, prev. de art. 205 din C. pen.

A arătat că, în fapt, s-a reţinut că, în noaptea de 01/02.08.2020, în mod ilegal, prin exercitarea unor acte de violenţă asupra victimei G., inculpatul a pus-o pe aceasta în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare. A solicitat să se observe că perioada în care a fost săvârşită infracţiunea de lipsire de liberate în mod ilegal coincide cu perioada în care a fost săvârşită infracţiunea de omor, când s-au exercitat acte de violenţă asupra victimei F., respectiv în noaptea de 01.08.2020, ora 23:00, până în dimineaţa zilei de 02.08.2020. Or, în această situaţie nu poate fi reţinută fapta de lipsire de libertate în mod ilegal pentru că a fost reţinută fapta de omor, care implică în mod natural reţinerea victimei pentru exercitarea actelor de violenţă.

Din punctul său de vedere, fapta prev. de art. 205 din C. pen. presupune doar lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal, nu şi exercitarea de acte de violenţă. Raportat la activitatea infracţională descrisă, în opinia sa, poate fi reţinută numai infracţiunea de omor.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casaţie întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. şi să se dispună achitarea recurentului inculpat C. cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Concluziile apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E., apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B., apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat D., reprezentantului Ministrului Public, cuvântul în replică al apărătorului ales al recurentului inculpat C., precum şi poziţiile din ultimul cuvânt, pe rând ale recurentului inculpat C., intimaţilor inculpaţi E., B., A. şi D. au fost consemnate în detaliu, în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul în casaţie declarat de inculpatul C. împotriva deciziei instanţei de apel, în raport, cu motivele invocate ce se analiza prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul în casaţie declarat de inculpat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Prealabil analizei recursului în casaţie al inculpatului se impune a fi făcute câteva scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la natura juridică a recursului în casaţie şi referitor la cazul de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, prin C. proc. pen. intrat în vigoare la 1 februarie 2014, recursul în casaţie a devenit o cale de atac extraordinară, având ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Altfel spus pe calea recursului în casaţie nu se pot remedia o greşită apreciere a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penale incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, nu se judecă procesul propriu-zis, ci se verifică numai dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Legiuitorul român a prevăzut în conţinutul art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. că "Hotărârile sunt supuse casării când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menţionat este aplicabil doar în acele situaţii în care condamnarea inculpatului s-a realizat strict pentru o faptă, care, la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei de apel, nu mai era prevăzută ca şi infracţiune. Simpla abrogare a unor texte de lege nu echivalează însă cu dezincriminarea faptelor, întrucât această operaţiune presupune doar ieşirea din vigoare a unei dispoziţii legale. Dezincriminarea intervine însă atunci când, după abrogarea unui text de lege ce sancţionează penal o faptă, aceasta nu îşi mai găseşte corespondent în legea nouă sau nu mai este incriminată printr-o altă dispoziţie legală în vigoare.

De asemenea, s-a statuat în doctrină dar şi pe cale jurisprudenţială că se subsumează noţiunii de neprevedere a faptei în legea penală cazurile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspect obiectiv, întrucât legea nu mai prevede ca temei distinct de achitare decât lipsa vinovăţiei prevăzute de lege, singurul temei de achitare pentru lipsa laturii obiective neputând fi decât acela prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I "fapta nu este prevăzută de legea penală". Acelaşi temei include şi situaţiile referitoare la lipsa situaţiei - premisă a infracţiunii sau neîntrunirea condiţiilor privind subiecţii acesteia.

Înalta Curte verificând decizia instanţei de apel a menţionat în mod expres a cu privire la situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpaţilor apelanţi că a fost stabilită în mod legal şi temeinic în baza mijloacelor de probă şi analizei coroborate a acestora în considerentele hotărârii atacate pe care şi le însuşeşte şi instanţa de control judiciar.

De asemenea, instanţa de apel a reţinut în esenţă şi în consens cu prima instanţă, că aceasta a constatat că faptele inculpaţilor apelanţi A., B., D., C. care, în noaptea de 01/02.08.2020 în intervalul orar 23:30/24,00 - 06,00 i-au aplicat victimei G. lovituri peste faţă, corp şi cap, cu picioarele, palmele şi pumnul, provocându-i leziuni care au condus la decesul acesteia, întrunesc condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de omor prevăzută de art. 188 din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) şi e) din C. pen., precum şi faptele aceloraşi inculpaţi care în noaptea de 01/02.08.2020, aflându-se la locuinţa de domiciliu a inculpatului A. au împiedicat în repetate rânduri victima G. prin exercitarea asupra acesteia de acte de violenţă, să părăsească locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertate de mişcare, ceea ce în drept întruneşte tipicitatea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen.

De asemenea, instanţa de control judiciar a precizat că în mod corect s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 77 lit. a) din C. pen., actele de împiedicare a libertăţii de mişcare a victimei fiind săvârşite împreună de cei cinci inculpaţi, şansele de reuşită fiind evident sporite, toate cele patru-cinci demersuri ale victimei de scăpare fiind paralizate. În această situaţie, este evident că numai unul/unii inculpaţi, singur şi afectat de consumul de alcool, ar fi avut şanse mai reduse de a ucide victima, după ce anterior perioadă îndelungată de timp au lovit toţi, repetat şi în mai multe reprize victima, anihilându-i astfel orice posibilitate de apărare şi ripostă şi - în final - de a-i aplica de către inculpatul C. o lovitură puternică cu piciorul în zona gâtului, care au condus la decesul persoanei vătămate.

În raport cu cele mai sus expuse, Înalta Curte constată că există o deplină concordanţă între baza factuală stabilită de către instanţa de apel cu caracter definitiv şi condiţiile de tipicitate pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului C., respectiv de omor şi de lipsire de libertate în mod ilegal.

Totodată, Înalta Curte reaminteşte faptul că în calea extraordinară a recursului în casaţie, faţă de natură şi specificul acesteia, nu se poate reevalua materialul probator administrat în primă instanţă şi în calea ordinară de atac a apelului şi nici nu se poate schimba încadrarea juridică ca urmare a reaprecierii acestuia.

Aşadar, Înalta Curte consideră criticile invocate de către recurentul inculpat C. prin apărătorul ales cu privire la lipsa condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. că nu pot fi reţinute, în condiţiile în care în baza factuală stabilită de prima instanţă şi însuşită de instanţa de apel, dobândind caracter definitiv a reţinut actele de violenţă şi de împiedicare a victimei G. de a părăsi locuinţa inculpatului A., punând victima în imposibilitate de a beneficia de libertatea de mişcare, la care au participat toţi inculpaţii, inclusiv recurentul inculpat C.

De asemenea, argumentele expuse de către apărătorul recurentul inculpat C. cu privire la absorbţia infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal în conţinutul infracţiunii de omor şi respectiv imposibilitatea coexistenţei celor două incriminări, nu pot fi avute în vedere, întrucât acestea tind spre o reevaluare a materialului probator administrat, în raport cu situaţia de fapt stabilită cu caracter definitiv şi o schimbare a încadrării juridice, ceea ce nu este permis în calea extraordinară a recursului în casaţie.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru şi intimaţii inculpaţi E., B., A. şi D. în sumă de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 613/2022 din data de 21 iunie 2022 a Curţii de Apel bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat C., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru şi intimaţii inculpaţi E., B., A. şi D.

D. în sumă de câte 680 RON, rămân în sarcina statului şi se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 octombrie 2022.

GGC - ED

Decizia nr. 482/RC/2022 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Legislator summary

Legislator headnote

Keywords

Cited Legislation

Cited Case Law

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Full text