Aggravated theft convictions upheld; extraordinary annulment appeal rejected as evidence re-evaluation.

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 270 alin. (1) C. pen., art. 61 alin. (1), (2), (3) şi 4 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.500 RON, reprezentând 250 zile amendă penală, în valoare de 30 RON/zi amendă, pentru comiterea infracţiunii de tăinuire (fapta din 14.01.2019).

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. d) C. pen., au fost contopite cele 2 pedepse stabilite prin sentinţă şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa închisorii de 3 ani, la care s-a adăugat, în întregime, pedeapsa amenzii penale în cuantum de 7.500 RON, reprezentând 250 zile amendă penală, în valoare de 30 RON/zi amendă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 alin. (1) C. pen., respectiv asupra faptului că sustragerea cu rea-credinţă de la executarea pedepsei amenzii, conduce la înlocuirea numărului de zile-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile închisoare.

În baza art. 91 C. pen., Deciziei ÎCCJ (Complet RIL) nr. 4/2020, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice şi Direcţia de Gestionare a Domeniului Public şi Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la data de 15.01.2019 până la data de 13.02.2019, inclusiv.

În baza art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice şi Direcţia de Gestionare a Domeniului Public şi Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b) şi d) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la furt calificat (fapta din 09.01.2019).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii de 3 ani şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a hotărât că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa sau Primăria mun. Medgidia prin Serviciul Monitorizare Servicii Publice şi Direcţia de Gestionare a Domeniului Public şi Privat Medgidia, pe o perioadă de 120 zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a autoturismului, aflat în custodia IPJ Constanţa, şi a bunurilor introduse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul SRPT Constanţa, în baza dovezii cu seria x nr. x/07.02.2019.

În baza art. 25 raportat la art. 397 C. proc. pen., s-au respins, ca neîntemeiate, pretenţiile civile formulate în cauză de persoana vătămată SC D. SA

Împotriva Sentinţei penale nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. x/2019, au declarat apel inculpaţii A., B., C., şi alţii.

Prin Decizia penală nr. 303/P din 29.03.2022, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi familie, în baza art. 386 C. proc. pen., a respins, ca nefondate, cererile apelanţilor inculpaţi A., B., C., şi alţii, de schimbare a încadrărilor juridice ale faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, în sensul reţinerii incidenţei dispoziţiilor art. 32 C. pen., privind tentativa.

În baza art. 421, pct. 1, lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate, printre alţii, de apelanţii inculpaţi A., B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 629 din data de 10.06.2021, pronunţată de Judecătoria Constanţa în Dosarul nr. x/2019.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 05.05.2022, au declarat recurs în casaţie inculpaţii A., C. şi B., prin avocat E.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpaţii A., C. şi B., prin avocat E., invocând cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., au arătat că faptele pentru care au fost condamnaţi nu sunt prevăzute de legea penală, neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, potrivit art. 16 alin. (1) lit. b) teza. I. C. proc. pen. în referire la art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. a) C. pen. (fapta 09-01-2019).

În acest sens, au arătat că trebuie avut în vedere procesul-verbal din data de 10.01.2019, din care rezultă că flagrantul nu a fost realizat. A precizat că la acea dată agenţii de poliţie i-ar fi surprins pe numiţii F., A. şi B., care se aflau pe vagoanele trenului încărcat cu motorină, ce plecase din staţia Nazarcea, aceştia având asupra lor mai multe bidoane de plastic, fugind în momentul somării agenţilor de politie.

De asemenea, prin adresa părţii civile, fila x din vol. 1 u.p., s-a arătat că pentru fapta din 09.01.2019 nu s-a înregistrat vreo pagubă.

În acest context, este evident, în opinia apărării, că acţiunea de furt nu s-a produs, fiind întreruptă de agenţii de poliţie în raport cu lipsa prejudiciului.

Au arătat că, pentru a subzista infracţiunea de furt calificat, trebuia să se probeze cu certitudine scoaterea benzinei din posesia persoanei vătămate de către inculpaţi şi trecerea acesteia în posesia lor, aspect ce nu poate fi probat, sub nicio formă, având în vedere că inculpaţii nu au fost prinşi în flagrant în momentul sustragerii benzinei, nu există martori în acest sens, iar inculpaţii au negat acest aspect, convorbirile telefonice fiind neclare, şi, totodată, subliniind că nu există prejudiciu.

Prin încheierea din data de 23 iunie 2022, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019.

Analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpaţii A., B. şi C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate, urmând a le respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalităţii şi cel al respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive şi numai pentru motive expres şi limitativ prevăzute de lege.

Dispoziţiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casaţie urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În speţă, inculpaţii A., B. şi C. au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

Criticile formulate de recurenţi, în sensul că fapta reţinută în sarcina lor nu întruneşte elementele de tipicitate ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. a) C. pen., este analizată, exclusiv, prin raportare la situaţia de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casaţie, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu şi faptic.

În considerarea aspectelor teoretice relevate, se constată că, în cauză, recurenţii inculpaţi au formulat critici subsumate, în esenţă, neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. a) C. pen. din perspectiva elementului material, a laturii obiectivă, în sensul că, în raport de ansamblul probatoriu administrat în cauză nu rezultă că s-a realizat scoaterea benzinei din posesia persoanei vătămate de către inculpaţi şi trecerea acesteia în posesia lor, având în vedere că inculpaţii nu au fost prinşi în flagrant în momentul sustragerii benzinei, nu există martori, iar inculpaţii au negat acest aspect.

În acest context, Înalta Curte notează că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţi, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat şi care să conducă la o soluţie favorabilă inculpaţilor, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) C. proc. pen. Analiza motivelor de recurs în casaţie nu vizează practic raportarea situaţiei de fapt reţinută la condiţiile de tipicitate subsumate normei de incriminare ce sancţionează penal fapta de de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), d) şi alin. (3) lit. a) C. pen., ci reprezintă o veritabilă solicitare de reinterpretare şi valorificare a probatoriului administrat în sensul celor invocate.

Aşadar, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt reţinută în cauză şi probele dosarului dovedesc că faptele inculpatului, astfel cum au fost descrise de către instanţa de apel, se circumscriu elementelor ce caracterizează sub aspect obiectiv infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor şi, de asemenea, constată că, în cauză, condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, astfel că, instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurenţilor inculpaţi sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpaţii A., B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 303/P din 29 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în Dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 octombrie 2022.

GGC - ED