Enforcement objection barred: merits re-examination of criminal civil liability impermissible under Article 598 CPC

Deliberând asupra contestaţiei la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 1170 din 25 mai 2022 pronunţată în Dosarul nr. x/2022 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind lămurirea titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 325 din 3 noiembrie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în favoarea secţiei penale a instanţei supreme.

Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, la data de 29 martie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul A. a chemat în judecată intimata Camera de Comerţ şi Industrie a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. x/2021 al B., precum şi lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Sentinţa penală nr. 165/F din 3 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, modificată prin Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2019.

În esenţă, a susţinut că poprirea a fost înfiinţată de către un executor judecătoresc necompetent, al cărui birou nu se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul debitorul, aşa cum stabilesc imperativ dispoziţiile art. 782 din C. proc. civ., poprirea astfel înfiinţată fiind nulă de drept.

Titlul executoriu reprezentat de Sentinţa penală nr. 165/F/03.08.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2016 a fost modificat prin Decizia penală nr. 325/03.11.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind menţinute doar dispoziţiile care nu sunt contrare acestei decizii.

Astfel, dacă în hotărârea de primă instanţă s-au reţinut în sarcina sa 16 acte materiale de delapidare, în apel, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, reţinându-se în sarcina sa doar 5 acte materiale de delapidare, obligaţiile civile menţinute fiind, în mod logic, doar cele corespunzătoare prejudiciului cauzat prin faptele de delapidare reţinute de instanţa supremă, drept pentru care a solicitat lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanţei de executat.

Prin Sentinţa civilă nr. 8443 din 20 iulie 2021, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

Prin Sentinţa civilă nr. 9042 din 13 septembrie 2021, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin Decizia nr. 2549 din 18 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

La termenul de judecată din 21 martie 2022, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect contestaţia privind lămurirea titlului executoriu şi formarea unui nou dosar, care a primit nr. x/2022.

Prin încheierea din 21 martie 2022, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată soluţionarea dosarului nr. x/2021 până la soluţionarea definitivă a contestaţiei privind lămurirea titlului executoriu ce formează obiectul dosarului nr. x/2022

Prin Sentinţa nr. 2844 din 21 martie 2022, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă a declinat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a contestaţiei privind lămurirea titlului executoriu.

Analizând excepţia necompetenţei sale funcţionale în soluţionarea contestaţiei, invocată din oficiu, Înalta Curte a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 712 alin. (2) C. proc. civ.:

"Dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu", iar conform prevederilor art. 714 alin. (3) teza întâi din cod " Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută". Conform prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011, începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este organizată în 4 secţii: secţia I civilă, secţia a II-a civilă, secţia penală şi secţia de contencios administrativ şi fiscal, 4 complete de 5 judecători şi Secţiile Unite, cu competenţă proprie.

În speţă, s-a constatat că titlul executoriu ce se doreşte a fi lămurit este reprezentat de Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin care s-a modificat Sentinţa penală nr. 165/F din 3 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Prin urmare, în verificarea modului de învestire a acestei secţii cu soluţionarea contestaţiei, s-a observat că titlul executoriu a fost pronunţat în materie penală de către secţia specializată a instanţei supreme.

Aşadar, având în vedere necompetenţa funcţională a secţiei I civile şi că, în sensul avut în vedere de art. 714 alin. (3) C. proc. civ., instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută este secţia penală a instanţei supreme, precum şi pentru respectarea principiului specializării secţiilor instanţei, faţă de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, secţia Civilă, în temeiul art. 132 alin. (1) şi art. 136 alin. (1) din cod, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei privind lămurirea titlului executoriu în favoarea secţiei penale a instanţei supreme.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 21 iunie 2022 sub nr. x/2022, fiind stabilit termen de judecată aleatoriu la data de 06 septembrie 2022.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016, ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 165/F din 3 august 2018 pronunţată în Dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, printre altele, a hotărât următoarele:

În baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. precum şi art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen. ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau autorităţii în scopul obţinerii unor foloase, în formă continuată (11 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 308 şi art. 309 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum şi art. 5 din C. pen. şi art. 79 alin. (3) din C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (16 acte materiale).

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum şi art. 5 din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată (7 acte materiale).

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. în cauză sunt concurente cu infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei rezultante de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 39/31.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, liberare dispusă prin Sentinţa penală nr. 1313/20.09.2017, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 274/3.11.2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia penală.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A., contopite prin Sentinţa penală nr. 39/31.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează:

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară (pe o perioadă de 5 ani) şi accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală;

- pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, aplicate prin Sentinţa penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani şi 10 luni închisoare, în total 9 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice).

S-a respins cererea de acordare a liberării condiţionate formulată de inculpatul A. în temeiul dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) şi art. 40 alin. (3) din C. pen., a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunţate perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, de la data de 19.03.2014 la 24.04.2014, respectiv de la 24.04.2014 la 29.08.2014, precum şi perioada executată, de la data de 18.06.2015 la 3.11.2017.

În baza art. 25 alin. (3) coroborat cu art. 397 alin. (3) raportat la art. 256 şi art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. a dispus desfiinţarea următoarelor acte: contractul de închiriere nr. x/26.01.2011 încheiat de C.C.I.R., prin inculpata C., cu inculpatul D. şi actul adiţional la acesta, nr. x/27.11.2012, încheiat de C.C.I.R., prin martora E., cu inculpatul D.; contractul de asistenţă juridică nr. x din 30.01.2009 şi Contractul de asistenţă juridică nr. x din 27.02.2009, încheiate între C.C.I.R., prin inculpata C., şi inculpatul A. (în calitate de avocat); contractul de asistenţă juridică nr. x din 25.09.2012, Contractul de asistenţă juridică nr. x din 11.07.2013 şi Contractul de asistenţă juridică nr. x din 6.01.2014, încheiate între F. SA., prin inculpata G., şi inculpatul A. (în calitate de avocat).

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 53.823.942,46 RON daune materiale către partea civilă Camera de Comerţ şi Industrie a României (C.C.I.R.), 48.301.870,58 RON singur, iar 5.522.071,88 RON - în solidar cu ceilalţi inculpaţi, aceştia din urmă - în funcţie de participaţia fiecăruia, după cum urmează:

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul H. - suma de 220.780,42 RON (despăgubiri aferente contractului nr. x din 06.09.2012);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata I. - suma de 8.343 RON (despăgubiri aferente contractului de cesiune neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor nr. x din data de 18.06.2008);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatele I. şi C. - suma de 12.252 RON (despăgubiri aferente contractului de cesiune neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor nr. x/23.10.2009);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul H. - suma de 39.617,46 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x din 12.12.2013);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata C. şi cu inculpatul D. - suma de 2.491.999 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x/26.01.2011);

- inculpatul A., în solidar cu inculpatul D. - suma de 2.707.080 RON (despăgubiri aferente actului adiţional nr. x/27.11.2012 la contractul de închiriere nr. x/26.01.2011);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata C. - suma de 42.000 RON (despăgubiri aferente contractelor de asistenţă juridică nr. x din 30.01.2009 şi nr. x din 27.02.2009).

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 alin. (1), (2) şi (5) şi art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 6.086.741,44 RON daune materiale către partea civilă F. SA., în solidar cu ceilalţi inculpaţi, aceştia din urmă - în funcţie de participaţia fiecăruia, după cum urmează:

- inculpatul A., în solidar cu inculpata G. şi cu inculpatul H. - suma de 109.025,44 RON (despăgubiri aferente contractului de închiriere nr. x/05.09.2012);

- inculpatul A., în solidar cu inculpata G. - suma de 5.977.716 RON (despăgubiri aferente contractelor de asistenţă juridică nr. x/25.09.2012, nr. y/11.07.2013 şi nr. z/06.01.2014).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen.: a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., C., G., D. şi H. pentru garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare, până la concurenţa sumei de: 59.910.683,90 RON (pentru garantarea reparării pagubei) şi 3.500 RON (pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare) în cazul inculpatului A.;

Prin Decizia penală nr. 325/A din 3 noiembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016 s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpaţii G., C., I., D., A. şi H. împotriva Sentinţei penale nr. 165/F din data de 3 august 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând cu privire la contestatorul A.:

În baza art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 308 şi art. 309 din C. pen., art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 79 alin. (3) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată (5 acte materiale), a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice), ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice) din C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a redus cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., precum şi art. 5 din C. pen. (7 acte materiale), de la 2 ani şi 6 luni închisoare, la 1 an închisoare.

S-a menţinut pedeapsa principală, pedeapsa complementară şi pedeapsa accesorie stabilite pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., precum şi a art. 5 din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. în cauză sunt concurente cu infracţiunile de trafic de influenţă, prevăzute de art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 şi 7 lit. d) din Legea nr. 78/2000, pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, şi de dare de mită prevăzute de art. 255 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 5 din C. pen., pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate a persoanei condamnate A. din executarea pedepsei rezultante de 5 ani şi 8 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 39/31.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, liberare dispusă prin Sentinţa penală nr. 1313/20.09.2017, pronunţată de Judecătoria Vaslui în Dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia penală nr. 274/3.11.2017 pronunţată de Tribunalul Vaslui, secţia penală.

S-au repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului A., contopite prin Sentinţa penală nr. 39/31.03.2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2017, după cum urmează: pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară (pe o perioadă de 5 ani) şi accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) din C. pen., aplicate prin Sentinţa penală nr. 35/F/27.02.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 224/A/18.06.2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală; pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din 1969, aplicate prin Sentinţa penală nr. 61/F/04.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2015, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 469/A/25.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

În baza art. 38 alin. (1), art. 40 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 ani închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale), în total 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice), pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) şi (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. şi a celui prevăzut la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. (dreptul de a fi preşedinte în cadrul vreunei persoane juridice).

S-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunţate perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, de la data de 19.03.2014 la 24.04.2014, respectiv de la 24.04.2014 la 29.08.2014, precum şi perioada executată, de la data de 18.06.2015 la 3.11.2017.

Obiectul cauzei în constituie cererea formulată de contestatorul A. prin care a solicitat lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 325 din 3 noiembrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2019, susţinând în esenţă că poprirea a fost înfiinţată de către un executor judecătoresc necompetent, al cărui birou nu se află în circumscripţia curţii de apel unde îşi are domiciliul debitorul, precum şi faptul că în hotărârea de primă instanţă s-au reţinut în sarcina sa 16 acte materiale de delapidare, iar în apel, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală apelată, reţinându-se în sarcina sa doar 5 acte materiale de delapidare, obligaţiile civile menţinute fiind doar cele corespunzătoare prejudiciului cauzat prin faptele de delapidare reţinute de instanţa supremă, drept pentru care a solicitat lămurirea titlului executoriu, în sensul stabilirii exacte a cuantumului creanţei de executat.

Contestaţia la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti, fără însă a se putea schimba sau modifica soluţia care se bucură de autoritate de lucru judecat, întrucât aceasta nu are natura unei căi de atac.

Totodată, contestaţia la executare este o procedură jurisdicţională de rezolvare a situaţiilor corelative la executarea pedepsei, respectiv a incidentelor ivite ulterior rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a soluţionat fondul cauzei.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.

Regimul juridic al contestaţiei la executare este acela al unui mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare şi executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziţii de drept penal şi drept procesual penal care se referă exclusiv la executarea unei condamnări penale.

Aşadar, prin contestaţia la executare nu se poate analiza legalitatea sau temeinicia hotărârii penale, ci doar aspectele de nelegalitate constatate în procedura punerii în executare a hotărârii penale definitive.

Totodată, Înalta Curte menţionează că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se impune respectarea principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părţi nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive şi executorii cu unicul scop de a obţine o reanalizare a cauzei şi o nouă hotărâre în privinţa sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Prin intermediul contestaţiei la executare nu pot fi invocate şi rezolvate aspecte ce ţin de fondul cauzei ce au fost soluţionate prin hotărârea pusă în executare, deoarece soluţia dispusă prin hotărârea contestată se bucură de autoritate de lucru judecat, neputând fi modificată/schimbată pe cale contestaţiei la executare.

În acest sens, se reţine că prin Decizia nr. 160 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 723 din 11 august 2020, Curtea Constituţională a statuat că "în cadrul contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunţată hotărârea judecătorească."

În acelaşi timp, instanţa de contencios constituţional a menţionat că "procedura contestaţiei la executare este calificată ca un mijloc procesual de rezolvare a situaţiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Procedura contestaţiei la executare este o modalitate de rezolvare a cererilor sau a plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale. Prin contestaţia la executare nu se reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârilor penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii (Decizia nr. 819 din 24 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 106 din 11 februarie 2016, parag. 15; Decizia nr. 155 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial nr. 138 din 5 martie 2009; Decizia nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 162 din 23 februarie 2005; Decizia nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 311 din 10 mai 2007)."

Având în vedere criticile formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că nelămurirea invocată cu privire la hotărârea care se execută antamează fondul cauzei, astfel că, nu poate fi circumscrisă vreunei nelămuriri cu privire la hotărâre, în înţelesul dat acestei sintagme prin dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen.

Mai mult decât atât, aspectele învederate de contestator au fost soluţionate în mod definitiv de instanţa de control judiciar prin încheierea din data de 2 iunie 2020 când s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce priveşte infracţiunea de delapidare sub forma de participaţie a instigării, pentru cele 11 acte materiale, care au fost reţinute doar ca acte materiale ale infracţiunii de folosire a influenţei ori autorităţii, în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, în formă continuată, urmând ca infracţiunea de delapidare de care a fost acuzat inculpatul A. să privească cele 5 acte materiale, sub forma autoratului, respectiv:

1. Prin încheierea contractului de colaborare nr. x din 03.07.2009, şi-ar fi însuşit pentru altul (J. SRL, prin inculpatul H.) suma de 518.202,74 RON din patrimoniul C.C.I.R;

2. Prin încheierea contractului nr. x din 18.06.2008, de cesiune neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor, şi-ar fi însuşit, pentru altul (societatea K. SRL, prin inculpata I., fiica sa) suma de 8.343 RON din patrimoniul C.C.I.R.;

3. Prin încheierea contractului de închiriere nr. x/26.01.2011 (semnat de inculpata C., din dispoziţia sa) şi-ar fi însuşit suma de 2.491.999 RON din bugetul C.C.I.R.;

4. În perioada 04.06.2008 - 27.01.2014, ar fi cheltuit în interes personal suma totală de 47.599.382,90 RON din "Fondul la dispoziţia Biroului de Conducere al C.C.I.R./la dispoziţia Preşedintelui C.C.I.R.;

5. În perioada 02.12.2010 - 06.05.2014 ar fi efectuat mai multe plăţi în interes personal, către mai multe cazinouri, în valoare totală de 702.487,68 RON (echivalentul a 159.095,84 euro), din lichidităţile C.C.I.R., pentru care s-a dispus condamnarea acestuia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că prin contestaţia la executare promovată nu sunt relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, motivele invocate nu se încadrează în dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel că, va respinge, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 03 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06 septembrie 2022.

GGC - ED