Legality of post-execution recidivism aggravation and rehabilitation term calculation under recalculated prior sentences.

Deliberând asupra recursului în casaţie de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1422/07.05.2021 a Judecătoriei Baia Mare, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi art. 231 alin. (2) C. pen., a fost încetat procesul penal faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt, prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., prin împăcarea părţilor (persoană vătămată B.).

În baza art. 32 alin. (1) C. pen. raportat la art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la furt calificat (persoană vătămată C.).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii de 24 h din 31.12.2020.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menţinută măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpat prin ordonanţa din data de 31.12.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., pe timpul cât se află pe control judiciar s-a dispus ca inculpatul să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să informeze de îndată instanţa de judecată cu privire la schimbarea locuinţei;

c) să se prezinte la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş - Serviciul Investigaţii Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu depăşească limita teritorială a judeţului Maramureş, decât cu încuviinţarea prealabilă a instanţei de judecată;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

În baza art. 215 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a obligaţiilor care îi revin, măsura controlului judiciar poate fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.

S-a luat act că persoanele vătămate B. şi C. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin Decizia penală nr. 1331 din 04.11.2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1422/07.05.2021 a Judecătoriei Baia Mare.

Potrivit art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii de 24 ore din data de 31.12.2020.

Împotriva Deciziei penale nr. 1331 din 04.11.2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie, în termenul legal.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casaţie şi stabilirea unei pedepse între limite legale.

În motivele scrise, a susţinut că, în contextul în care a executat în condiţii necorespunzătoare de detenţie perioada cuprinsă între data de 24 iulie 2012- 03.06.2015, mai exact a executat un număr de 1044 de zile în condiţii necorespunzătoare de detenţie, având în vedere dispoziţiile art. 551 din Legea nr. 169 din 14 iulie 2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la fiecare perioadă de 30 de zile de detenţie executate în condiţii necorespunzătoare, se consideră executate suplimentar un număr de 6 zile, prin efectul legii. Prin urmare, a dobândit astfel un plus la pedeapsa executată în cuantum de 212 zile, adică 7 luni şi 2 zile.

Astfel, a solicitat să se constate că, prin Decizia penală nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Craiova şi s-a stabilit că, în interpretarea art. 43 alin. (1) şi (5) din C. pen., pentru pedeapsa anterioară ce constituie primul termen al recidivei, prin pedeapsă executată sau considerată ca executată se are în vedere pedeapsa recalculată urmare a aplicării art. 551 din Legea 254/2013.

Având în vedere Decizia nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, făcând o aplicare mutatis mutandis a prevederilor acestei decizii la situaţia persoanelor care au executat în totalitate pedeapsa aplicată, însă nu au beneficiat de aplicarea prevederilor art. 551 din Legea 254/2013, a apreciat că în cazul acestora, zilele considerate ca executate în virtutea Legii nr. 254/2013, trebuie să fie luate în calcul la calcularea termenului de reabilitare, sens în care, în prezenta cauză termenul de reabilitare a devenit mai scurt cu 7 luni şi 2 zile, astfel încât în mod greşit s-a majorat cu o jumătate limita pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, pedeapsa aplicată fiind astfel nelegală.

În ceea ce priveşte termenul de reabilitare, s-a solicitat să se remarce faptul că acesta s-a împlinit la data de 03.12.2018, astfel încât această infracţiune nu mai poate constitui primul termen al recidivei postexecutorii, nici în raport de prezenta faptă şi nici în raport de infracţiunea de fals în declaraţii, pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 236/22.01.2020, pronunţată în dosarul penal nr. x/2019 al Judecătoriei Baia Mare, sens în care prezenta faptă se află în stare de pluralitate intermediară, prevăzută de art. 44 alin. (1) C. pen., în raport de pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 RON, astfel că este ilegală majorarea limitei de pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (5) C. pen.. Având în vedere aceste considerente, este posibilă suspendarea executării pedepsei principale în conformitate cu prevederile art. 91 C. pen.

S-a apreciat că, dată fiind încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, şi anume tentativă la infracţiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) raportat la prevederile art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., dar şi de dispoziţiile vizând judecata în procedură abreviată, limita pedepsei ar fi trebuit să fie cuprinsă între 4 luni şi 1 an şi 8 luni închisoare, majorarea limitei de pedeapsă cu o jumătate fiind nelegală, deoarece în speţă au fost reţinute în mod greşit condiţiile de existenţă ale recidivei postexecutorii. Astfel că menţinerea pedepsei de 1 an închisoare de către instanţa de apel, chiar dacă nu depăşeşte limita maximă, este nelegală, având în vedere şi aspectul că inculpatul A. este singurul participant procesual care a formulat apel, astfel încât în propria cale de atac nu îi putea fi agravată pedeapsa, iar potrivit principiului non reformatio in pejus, instanţa de apel, în propria cale de atac a inculpatului, trebuia să menţină modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel încât, chiar dacă nu s-ar fi admis apelul decât pe raţionamentul greşitei reţineri a stării de recidivă postexecutorie, pedeapsa ar fi trebuit să fie tot una individualizată la minim, însă uşor spre mediu, nici într-un caz spre maxim, cum este în cazul de fată.

A arătat că principiul non reformatio in pejus interzice crearea unei situaţii mai grele pentru cel care a declarat apel, în conformitate cu prevederile art. 418 C. proc. pen.. Or, o situaţie mai grea poate fi rezultată din modificarea limitelor sau a condiţiilor individualizării judiciare ori, asemenea prezentei speţe, prin reţinerea nelegală a unei stări de agravare a pedepsei.

În baza art. 441 C. proc. pen., a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii Curţii de Apel Cluj, în totalitate, iar în baza art. 441 alin. (2) să se aplice una dintre măsurile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2021, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu la data de 26 ianuarie 2022.

Prin încheierea din data de 26 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331 din 04.11.2021 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

A respins cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

La termenul din data de 09 martie 2022, au avut loc dezbaterile, cauza rămânând în pronunţare.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul în casaţie este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situaţia factuală şi la elementele care au circumstanţiat activitatea infracţională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de către recurent, se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei sau a modalităţii de executare.

În jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a reţinut că acest caz de casare este incident nu doar în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci, printre altele, constituie temei şi pentru cenzurarea legalităţii hotărârii definitive sub aspectul conformităţii acesteia cu dispoziţiile relative la regimul sancţionator în ansamblul său, inclusiv sub aspectul executării pedepsei principale şi al aplicării/executării pedepselor complementare sau accesorii. (Decizia nr. 522/RC/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, www.x.ro)

Astfel, problematica legalităţii unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancţiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depăşirea exigenţelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispoziţiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancţionator plasează acest regim şi, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor şi justifică intervenţia instanţei în calea extraordinară de atac.

În consecinţă, încălcarea condiţiilor în care se poate dispune o anumită modalitate de executare a sancţiunii, al regimului juridic aplicabil acelei forme de executare sau, după caz, al măsurilor şi obligaţiilor impuse inculpatului pe durata executării, constituie un aspect de nelegalitate cenzurabil prin prisma cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Inculpatul A., în motivarea recursului în casaţie declarat, a arătat că instanţa i-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei postexecutorii, fiind împlinit termenul de reabilitare. În acest sens, inculpatul a invocat faptul că a executat 1044 zile în condiţii necorespunzătoare, iar potrivit Deciziei penale nr. 15/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, la calculul recidivei se are în vedere pedeapsa recalculată ca urmare a aplicării art. 551 din Legea nr. 254/2013. Or, ca urmare a recalculării pedepsei, s-ar fi împlinit termenul de reabilitare la data de 03.12.2018, motiv pentru care, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei postexecutorii.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile inculpatului, pedeapsa stabilită de către instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel fiind în limitele prevăzute de lege.

Se observă că ambele instanţe au reţinut în mod judicios starea de recidivă postexecutorie raportat la fişa de cazier judiciar a inculpatului şi la dispoziţiile art. 167 alin. (5) C. pen., potrivit cărora "în cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse".

Aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar a inculpatului, la data de 03.06.2015, acesta a fost liberat la termen din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, prin Sentinţa penală nr. 2004/14.09.2012 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 1495/R din data de 26.10.2010 a Curţii de Apel Cluj. De asemenea, prin Sentinţa penală nr. 236 din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii în cuantum de 5400 RON pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 326 C. pen., săvârşită în stare de recidivă postexecutorie.

Făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 166 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 167 alin. (5) C. pen., a rezultat că termenul de reabilitare este de 4 ani (raportat la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare) şi curge de la data executării ultimei pedepse, care este cea a amenzii în cuantum de 5400 Iei, aplicată prin Sentinţa penală nr. 236 din data de 22.01.2020 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare la data de 11.02.2020. Prin urmare, raportat la data comiterii faptei ce formează obiectul prezentei cauze, respectiv 22.12.2020, rezultă cu evidenţă faptul că termenul de reabilitare nu s-a împlinit în cauză şi că inculpatul a comis infracţiunea de tentativă la furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.

În consecinţă, ar fi lipsit de relevanţă dacă inculpatul ar fi câştigat sau nu anumite zile şi dacă acestea ar fi fost sau nu deduse din pedeapsă, întrucât termenul de reabilitare oricum nu s-ar fi împlinit, chiar şi prin luarea în considerare a acestor zile câştigate. Aşadar, faptei comise de inculpat în stare de recidivă postexecutorie i-a fost aplicată o pedeapsă în limitele prevăzute de lege, iar criticile inculpatului în sens contrar sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331/A din data de 04 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1331/A din data de 04 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în Dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 martie 2022.

GGC - ED