Asset-investigation closure ruling annulled and remanded after appeal fails.

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Agenţia Naţională de Integritate - Inspecţia de Integritate a sesizat Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara, prin raportul de evaluare nr. x/30.05.2011, în vederea începerii acţiunii de control şi constatare a diferenţei semnificative, potrivit art. 18 din Legea nr. 176/2010, privind averea deţinută de persoana cercetată A. şi a stării de incompatibilitate a acestuia, potrivit art. 17 alin. (6) din acelaşi act normativ.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara la data de 01.06.2011 sub nr. x/2011.

Prin Ordonanţa nr. 1 din 27.02.2018, Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara a dispus clasarea cauzei cu privire la raportul de evaluare nr. x/30.05.2011.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara şi cu persoana cercetată A., a solicitat anularea Ordonanţei nr. 1 din 27.02.2018, emisă de Comisia de cercetare a averilor din cadrul Curţii de Apel Timişoara.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 289 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, A. şi Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara;

A dispus anularea Ordonanţei de clasare nr. 1/2018 emise de Comisia de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind averea pârâtului A.;

A dispus trimiterea cauzei la Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în vederea reluării cercetării.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea, ca nefondate, a acţiunii formulate de Agenţia Naţională de Integritate.

Recurentul-pârât arată, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei. Precizează că sunt motive contradictorii atunci când considerentele hotărârii relevă aspecte echivoce referitoare la temeinicia/netemeinica pretenţiilor şi că pentru evitarea unei motivări viciate, considerentele hotărârilor judecătoreşti trebuie să fie corecte, clare, simple, concise, ferme.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de fond a admis acţiunea în raport cu două considerente: insuficienta cercetare efectuată de către Comisia de verificare a averilor şi aplicarea unor texte legale inaplicabile raporturilor juridice din speţă.

Referitor la considerentul privind insuficienta cercetare efectuată de către Comisia de verificare a averilor, critică faptul că instanţa de fond a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că banii cu care recurentul şi soţia sa au achiziţionat apartamentul provin dintr-o donaţie primită de la părinţi/socri, întrucât nu a fost confirmată prezenţa acestora la momentul achiziţionării apartamentului din Timişoara, argument insuficient în opinia recurentului, în condiţiile în care acesta susţine că a nu a afirmat că părinţii/socrii s-au deplasat la Timişoara pentru plata apartamentului, ci doar că aceştia i-au dat lui şi soţiei sale banii necesari cumpărării apartamentului.

În esenţă mai arată că a făcut dovada darului manual cu cele două chitanţe întocmite de vânzătorul S.C. B. S.R.L., pe numele socrilor/părintilor, cu ocazia achitării sumei de bani cu care s-a plătit factura x, emisă la 18.09.2009. În acest sens, pentru dovedirea aceluiaşi aspect, invocă puterea probatorie a prezumţiilor, conform art. 1909 alin. (1) din vechiul C. civ., precum şi declaraţiile de martor luate în cauză.

Consideră că, în speţă, chitanţa este un document justificativ care stă la baza înregistrării veniturilor în contabilitate, chitanţele în discuţie fiind întocmite la iniţiativa vânzătorului, care le-a emis pe numele părinţilor/socrilor recurentului, întrucât aceştia au reprezentat sursa de provenienţă a banilor cu care recurentul şi soţia sa au efectuat plata tranzacţiei.

4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata - reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Consideră că nu este incidentă în cauză niciuna dintre cele trei ipoteze prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. şi că o bună stabilire de către instanţa de fond a situaţiei de fapt conduce la o corectă identificare a cadrului legal ce urmează a fi avut în vedere la momentul pronunţării.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că prima instanţă a reţinut în mod corect că soluţia Comisiei de Cercetare a Averilor a fost bazată doar pe aspecte ce nu s-au verificat faptic ori pe reţinerea unor texte legale inaplicabile raporturilor juridice din speţă.

II. Soluţia instanţei de recurs

2.1. Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deşi recurentul-pârât a susţinut prin cererea de recurs că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii şi motive străine de natura cauzei, nu a arătat în concret care sunt acestea.

Astfel, recurentul-pârât a prezentat, subsumat acestui motiv de casare, doar aspecte de ordin teoretic cu caracter general, fără a arăta considerentele instanţei pe care le apreciază ca fiind contradictorii ori străine de natura cauzei.

Cu toate acestea, lecturând considerentele sentinţei recurate, Înalta Curte constată că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei şi limitele în care a fost învestită, prima instanţă a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii, fără a se evidenţia în cuprinsul hotărârii recurate considerente contradictorii ori străine de natura cauzei.

Judecătorul a explicat soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri şi a explicat raţionamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, acest motiv de casare este nefondat.

Tot nefondat se constată a fi şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată că ceea ce critică recurentul-pârât este modalitatea de apreciere a probelor de către instanţa de fond cu privire la donaţia invocată de către pârât.

Referitor la acest aspect, Înalta Curte apreciază că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurentul-pârât.

Or, ceea ce critică recurentul-pârât prin motivul de recurs este chiar modul în care instanţa de fond a apreciat materialul probator administrat, ceea ce excede obiectului analizei instanţei de recurs, întrucât este un aspect de netemeinicie a sentinţei.

Înalta Curte reţine că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) şi art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanţei de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecinţă, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanţa care a pronunţat hotărârea recurată a probelor de la dosar, nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanţa de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile şi nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanţei probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanţa învestită cu soluţionarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 289 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.