Validity lapse extinguishes legal interest in annulment of revoked certificate; statutory degree requirement blocks compulsory issuance of coach license

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 31.12.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, anularea Deciziei nr. 65/24 septembrie 2019 a Directorului Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor şi obligarea pârâtului Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să îi elibereze carnetul de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor", în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum şi acordarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 863 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere, invocată de pârât;

A admis acţiunea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor şi a dispus anularea Deciziei nr. 65/24.07.2019 emise de pârât;

A obligat pârâtul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, să emită pentru reclamantă carnetul de antrenor;

A obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 50 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei de interes a capătului 1 al cererii de chemare în judecată şi respingerea acestui capăt de cerere ca lipsit de interes; respingerea ca neîntemeiat a capătului 2 al cererii de chemare în judecată privitor la obligarea C.N.F.P.A. la emiterea carnetului de antrenor; respingerea cererii privitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a capătului 1 al cererii de chemare în judecată, că în motivarea respingerii excepţiei instanţa de fond s-a referit când la anularea adeverinţei în sine, aspect ce nu face obiectul cauzei, când la anularea deciziei, apreciind că adeverinţa i-ar fi conferit dreptul de a obţine carnetul de antrenor şi de aceea partea ar avea interes asupra acestui capăt de cerere.

Precizează că la data depunerii cererii de chemare în judecată, 31.12.2019, valabilitatea adeverinţei anulate expirase, astfel că şi dacă instanţa anula Decizia nr. 65/24.09.2019 a C.N.F.P.A., adeverinţa anulată prin respectiva decizie oricum nu mai era valabilă şi partea nu o mai poate utiliza, adeverinţa având valabilitatea limitată la un an, socotit de la data emiterii ei, 04.12.2018.

Consideră că argumentul primei instanţe privitor la faptul că adeverinţa respectivă ar fi creat premisa obligării sale la eliberarea carnetului de antrenor nu are suport legal, întrucât nu există vreo prevedere în sensul obligării recurentului la emiterea carnetului de antrenor după ce s-a emis adeverinţa, acesta fiind obligat să verifice toată documentaţia depusă de solicitant înainte de a proceda la eliberarea carnetului de antrenor.

Arată că adeverinţa este un act provizoriu, emis pentru situaţia în care solicitantul nu prezintă diploma de licenţă/master, ci doar adeverinţe emise de instituţiile de învăţământ, din care reiese faptul că ar fi absolvit cursurile universitare/masterat.

Pe fond, arată că anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, cu consecinţa menţinerii adeverinţei ca valabile până la expirarea termenului său iniţial de 12 luni (04.12.2019), nu creează premisa obligării C.N.F.P.A. la eliberarea carnetului de antrenor, deoarece adeverinţa nu este un pas premergător eliberării carnetului şi nu garantează părţii acest lucru.

Cât priveşte nemotivarea deciziei, invocată de instanţă, arată că în preambulul acesteia se face trimitere la actele normative incindente şi la Nota de fundamentare nr. x/24.09.2019, care conţine toate explicaţiile ce au condus la luarea măsurii; intimatei-reclamante i-a fost transmisă în copie decizia, motivarea regăsindu-se în cuprinsul adresei de înaintare nr. x/30.09.2019, asigurându-se posibilitatea persoanei căreia îi era adresată de a cunoaşte şi înţelege raţiunea adoptării măsurii.

Referitor la intrarea în circuitul civil a adeverinţei anulate prin Decizia nr. 65/2019, precum şi la efectele produse de aceasta, învederează faptul că intimata-reclamantă nu a arătat modul în care a folosită sau nu această adeverinţă, dacă a fost sau nu angajată în baza ei, aşa încât nu exista dovezi în acest sens.

Cu privire la obligarea C.N.F.P.A. la emiterea carnetului de antrenor, recurentul-pârât consideră că prima instanţă a nesocotit normele procedurale şi a interpretat greşit normele de drept material din domeniul formării şi perfecţionării antrenorilor, instanţa analizând dacă pentru eliberarea carnetului de antrenor era necesară diploma de licenţă sau diploma de master. Arată că în cadrul şedinţei din 16.09.2020, reclamanta a susţinut că, deşi eliberarea adeverinţei nu obligă la eliberarea carnetului de antrenor, la capitolul 3 din Statutul antrenorului este prevăzut faptul că statutul de antrenor asistent se poate acorda absolventului de masterat cu specializarea într-o ramură de sport, organizată de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate în condiţiile legii, care nu este absolvent de studii în domeniul educaţiei fizice şi sportului. În aceeaşi şedinţă, reclamanta a mai precizat că are interes, întrucât, chiar dacă eliberarea adeverinţei nu condiţionează emiterea carnetului de antrenor, prin lege îi este permis a primi adeverinţa, urmând ca ulterior să facă demersuri pentru emiterea carnetului.

Recurentul-pârât susţine că prin concluziile orale intimata-reclamantă şi-a modificat capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, în sensul acordării statutului de antrenor asistent şi a unei adeverinţe care să recunoască acest lucru, în timp ce prin acţiune solicitase obligarea C.N.F.P.A. la eliberarea carnetului de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor".

Susţine că, potrivit art. 6 din Statutul antrenorului aprobat prin H.G. nr. 343/2011, nivelul de "antrenor asistent" este diferit de cel de "antrenor", dar instanţa a judecat cauza neluând în considerare această modificare şi nesocotind dispoziţiile art. 204 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora ar fi trebuit să acorde termen pentru ca recurentul să formuleze apărări.

Precizează că reclamanta deţine o diplomă de licenţă, dar nu în domeniul educaţiei fizice şi sportului, urmând doar cursurile de masterat cu acest profil.

De asemenea, susţine că prima instanţă a făcut confuzii în aplicarea legislaţiei, întrucât, pe de-o parte a făcut trimitere la art. 4 din Statutul antrenorului, unde se stipulează modul în care are loc formarea antrenorilor, pe care le-a coroborat cu cele din Protocolul încheiat cu Universitatea din Piteşti nr. 481/2018, respectiv cu textul de la art. IV pct. 2 lit. b), conform căruia:

"Eliberează prin C.N.F.P.A. carnetele de antrenor pentru absolvenţii de învăţământ superior cu licenţă în domeniul Educaţiei Fizice si Sportului ce au absolvit cursurile de masterat programul Performanţă în sport, cu specializarea într-o ramură de sport, promoţia 2018, la Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Informatică din cadrul Universităţii din Piteşti."

Cu toate acestea, instanţa a concluzionat că intimata-reclamantă îndeplineşte condiţiile art. 12 lit. d) din Statutul antrenorului, conform căruia "Carnetul de antrenor se eliberează la cerere şi poate fi obţinut de către: (...) d) absolvenţii altor cursuri de formare a antrenorilor cu durata de minimum 2 ani organizat de către alte instituţii de formare a antrenorilor acreditate sau autorizate în condiţiile legii, în baza protocolului încheiat de acestea cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi federaţiile sportive naţionale."

Consideră că instanţa de fond s-a aflat în eroare, deoarece art. 12 lit. d) se referă la alte entităţi de formare şi nu la cele universitare în care se organizează cursurile de master; absolvenţii studiilor de masterat se regăsesc menţionaţi ca posibili solicitanţi de carnet de antrenor, doar la art. 12 lit. c) care prevede "Carnetul de antrenor se eliberează la cerere conform prevederilor legale în vigoare, şi poate fi obţinut de către: (...) c) absolvenţii studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sporit organizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate în condiţiile legii, în baza protocolului încheiat de acestea cu Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret şi federaţiile sportive naţionale."

Menţionează că intimata-reclamantă s-ar fi putut încadra în situaţia prevăzută la art. 12 lit. c) numai dacă ar fi deţinut diploma de licenţă în educaţie fizică şi sport.

Mai arată că, potrivit Protocolului semnat la data de 21.06.2018, coroborat cu art. 1 şi 2 din Statutul antrenorului, intimata-reclamantă nu se putea nici ulterior încadra legal în categoria persoanelor care să poată solicita, la finalizarea studiilor de masterat, eliberarea carnetului de antrenor.

4. Apărările intimatei

Intimata-reclamanta A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei recurate, precum şi obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.

Consideră că prima instanţă a respins în mod corect excepţia lipsei de interes în ceea ce priveşte primul capăt al cererii de chemare în judecată şi, tot în mod corect, a apreciat asupra motivelor de nulitate a actului atacat.

Arată că adeverinţa nr. x din 04.12.2018 este un act administrativ irevocabil şi apreciază că sunt incidente dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care se referă la ipoteza în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.

Mai arată că nu şi-a modificat acţiunea prin concluziile orale de la termenul din 16.09.20120, ci doar a făcut anumite precizări.

Pe fond, consideră că îndeplineşte condiţiile legale pentru a fi antrenor, sens în care invocă dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 69/2000, art. 4 lit. b) şi art. 12 lit. c) din H.G. nr. 343/2011, instanţa de fond reţinând în mod corect aceste aspecte.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, anularea Deciziei nr. 65/24 septembrie 2019 a Directorului Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor şi obligarea pârâtului Centrul National de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să îi elibereze carnetul de antrenor, specializarea "Atletism", nivelul "antrenor", în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a primului capăt de cerere, referitor la anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, prin care a fost anulată adeverinţa nr. x/04.12.2018, emisă de aceeaşi instituţie, Înalta Curte constată că prima instanţă a reţinut în mod greşit că legalitatea acestei adeverinţe se analizează prin raportare la condiţiile de fond şi formă existente la data emiterii şi nu la data introducerii acţiunii în anulare, respectiv că reclamanta are interes în anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019 şi că faptul că adeverinţei anulate i-a expirat ulterior valabilitatea nu face ca primul capăt de cerere să fie lipsit de interes.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie de exercitare a acţiunii care trebuie să subziste, contrar celor reţinute de către prima instanţă, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac.

În cauza de faţă, intimatei-reclamante i-a fost eliberată la data de 04.12.2018 adeverinţa nr. 863 de către Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, depusă în copie la dosarul de fond, cu o valabilitate de 12 luni, în temeiul art. 6 pct. 2 lit. c) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, pentru a ţine loc carnetului de antrenor.

Ulterior, Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor a emis Decizia nr. 65/24.09.2019, prin care a anulat adeverinţa nr. x din data de 04.12.2018, având în vedere că diploma de licenţă a fost obţinută de către intimata-reclamantă în alt domeniu de activitate, respectiv alt program de specializare decât cel de Educaţie Fizică şi Sport, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 12 din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, coroborat cu prevederile art. IV alin. (2) lit. b) din Protocolul nr. 420 din 21.06.2018, încheiat între Ministerul Tineretului şi Sportului, Federaţia Română de Atletism şi Facultatea de Ştiinţe, Educaţie Fizică şi Informatică din cadrul Universităţii din Piteşti.

Dincolo de acest aspect, se impune a se reţine faptul că, independent de anularea adeverinţei nr. x din data de 04.12.2018, aceasta a fost emisă cu o valabilitate limitată, şi anume de 12 luni, astfel că la data pronunţării sentinţei recurate (30 septembrie 2020), aceasta nu mai era valabilă, ceea ce face ca cererea de anulare a unui act a cărui valabilitate a fost depăşită să fie lipsită de interes.

Aceasta pentru că actul ce face obiectul Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului, respectiv adeverinţa nr. x/04.12.2018, nu mai era valabil şi nu putea produce efecte chiar în ipoteza în care Decizia nr. 65/24.09.2019 ar fi fost anulată.

Din acelaşi considerent, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinut considerentul instanţei de fond în sensul că adeverinţa nr. x din 04.12.2018 este un act administrativ irevocabil, sens în care ar fi incidente dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care se referă la ipoteza în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, dat fiind faptul că adeverinţa în discuţie este un act cu o valabilitate limitată sub aspect temporal.

Cu alte cuvinte, ipoteza descrisă la art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu poate fi reţinută în cauză, având în vedere că efectele adeverinţei s-au produs pentru o anumită perioadă de timp, fiind limitate la 12 luni, astfel că atât la momentul pronunţării instanţei de fond, cât şi la momentul formulării recursului şi analizării căii de atac, recurenta nu mai prezenta interes în anularea Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, de vreme ce adeverinţa anulată prin decizia de mai sus îşi pierduse valabilitatea şi, prin urmare, nu mai putea produce efecte juridice.

Prin urmare, cererea intimatei-reclamante de anulare a Deciziei nr. 65/24.09.2019, emise de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor, este lipsită de interes, demersul judiciar fiind lipsit de finalitate, în condiţiile în care valabilitatea adeverinţei nr. x/04.12.2018 expirase în decembrie 2019 şi nu mai putea produce efecte juridice chiar dacă Decizia nr. 65/24.09.2019 ar fi fost anulată, motiv pentru care se impune respingerea acestui capăt de cerere ca lipsit de interes.

În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând obligarea Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor", Înalta Curte constată că în mod greşit instanţa de fond a obligat pârâtul ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinţei, să emită pentru reclamantă carnetul de antrenor, fără a ţine cont de faptul că eliberarea carnetului de antrenor este condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii, prevăzute de art. 12 din Statutul antrenorului, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 343/2011, pe care intimata-reclamantă nu le îndeplinea.

Astfel, în speţă se impun a fi reţinute dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 69/2000, potrivit cărora:

"(1) Absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior, ai şcolilor postliceale de antrenori, acreditate sau autorizate, pot obţine carnetul de antrenor pe baza licenţei, diplomei sau a certificatului de absolvire, după caz, care atestă specializarea în ramura de sport respectivă.

(2) Carnetul de antrenor se eliberează de către Agenţia Naţională pentru Sport şi conferă titularului drepturile şi obligaţiile prevăzute în statutul antrenorilor, statutele şi regulamentele federaţiilor.

(3) Carnetul de antrenor atestă ocupaţia de antrenor, care se va exercita în condiţiile legii".

Dispoziţiile de mai sus se impun a fi coroborate cu cele ale art. 6 pct. 2 lit. b) şi c) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, potrivit cărora:

"2. Nivelul de antrenor se poate acorda:

b) absolventului studiilor de învăţământ superior, licenţiat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sport, organizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate în condiţiile legii;

c) absolventului studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o altă ramură de sport decât cea obţinută în timpul studiilor universitare, organizate de instituţiile de învăţământ superior din domeniul educaţiei fizice şi sportului."

Or, intimata-reclamantă nu se încadrează în niciunul din textele de mai sus, în condiţiile în care ambele ipoteze condiţionează obţinerea carnetului de antrenor de absolvirea studiilor universitare, organizate de instituţiile de învăţământ superior din domeniul educaţiei fizice şi sportului, şi nu a avut în vedere, în niciuna din normele de mai sus, posibilitatea acordării carnetului de antrenor absolvenţilor de studii universitare cu licenţă în alte domenii.

Având în vedere situaţia particulară a intimatei-reclamante, aceasta s-ar putea încadra la art. 6 pct. 1 lit. b) din Statutul antrenorului, aprobat prin H.G. nr. 343/2011, potrivit cărora:

"1. Nivelul de antrenor asistent se poate acorda:

b) absolventului studiilor de masterat cu specializare/aprofundare într-o ramură de sport organizate de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate în condiţiile legii, care nu este absolvent de studii universitare cu licenţă în domeniul educaţiei fizice şi sportului."

Or, intimata-reclamantă a solicitat acordarea carnetului de antrenor, şi nu de antrenor asistent.

În ceea ce priveşte susţinerea recurentului-pârât, formulată prin cererea de recurs, conform căreia prin concluziile orale intimata-reclamantă şi-a modificat capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, în sensul acordării statutului de antrenor asistent şi a unei adeverinţe care să recunoască acest lucru, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, având în vedere faptul că la termenul de judecată din 16.09.2020, când i s-a acordat cuvântul pe fond, reclamanta a afirmat că:

"deşi eliberarea adeverinţei nu obligă la eliberarea carnetului de antrenor, la capitolul 3 din Statutul antrenorului este prevăzut faptul că statutul de antrenor asistent se poate acorda absolventului de masterat cu specializarea într-o ramură de sport, organizată de instituţiile de învăţământ superior acreditate sau autorizate, în condiţiile legii, care nu este absolvent de studii în domeniul educaţiei fizice şi sportului", fără ca prin aceasta să modifice capătul al doilea al cererii de chemare în judecată şi să solicite obligarea pârâtului la recunoaşterea calităţii de antrenor asistent.

Cu alte cuvinte, la dosar nu există o cerere a intimatei-reclamante prin care să solicite eliberarea carnetului de antrenor asistent şi nici nu a formulat vreo precizare în mod expres prin care să modifice cererea de chemare în judecată în acest sens.

În consecinţă, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, Înalta Curte, în rejudecare, va respinge, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor împotriva sentinţei civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va respinge, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 65 din 24.09.2019 a Directorului Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor; va respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor împotriva sentinţei civile nr. 863 din 30 septembrie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Respinge, ca lipsit de interes, capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 65 din 24.09.2019 a Directorului Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor.

Respinge, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor să elibereze reclamantei carnetul de antrenor, specialitatea "Atletism", nivelul "antrenor".

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2021.