IT specialist salary classification: exclusion of functional seniority for DNA personnel under Framework Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie:

1. anularea Ordinului nr. 16/25.01.2019 şi a Ordinelor de soluţionare a contestaţiei nr. 92, 91, 94, 95, 98, 99, 100, 101 din 14.03.2019 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie;

2. obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu", începând cu data de 01.01.2019 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor;

3. plata drepturilor salariale de mai sus, actualizate cu indicele de inflaţie, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data efectuării plăţii;

4. plata dobânzilor legale cuvenite pentru drepturile salariale restante, începând cu data naşterii drepturilor şi până la data executării hotărârii judecătoreşti;

5. obligarea pârâtei ca în Anexa nr. 2 la noul Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale, menţiunea anterioară vechimea în DNA - 20% să fie înlocuită cu sintagma vechimea în funcţie.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 605 din 18.10.2019, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

În motivarea recursului arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ce adaugă la lege. Astfel, arată că, deşi instanţa a reţinut că specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru vechimea de 0-3 ani şi gradaţiile corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime 0 în sensul Notei la Capitolul I lit. B), or), în) aplicarea prevederilor art. 7 lit. a), coroborate cu art. 8 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 153/2017 şi cu art. 22 alin. (1) cap. VIII al Anexei V, salariul de bază constituie un tot unitar, determinat prin convergenţa unor principii şi criterii de ierarhizare, din care vechimea în muncă sau cea în funcţie nu pot fi eliminate.

De asemenea, critică faptul că instanţa de fond a reţinut că este lipsită de relevanţă vechimea în funcţia de specialist, întrucât nu există nicio normă prin care să se asimileze această vechime celei de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor în justiţie, recurenţii-reclamanţi susţinând că nu au solicitat recunoaşterea vechimii în funcţia de judecător sau procuror, ci au indicat că dispoziţiile de la art. 22 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 şi sintagma anexă la Cap. I lit. B) nr. crt. 4 au valenţa unei norme de trimitere care defineşte nr. crt. 4 ca fiind anexa prin care sunt stabilite salariile de bază ale specialiştilor IT, iar această anexă nu restricţionează vechimea în funcţie.

Arată că sunt specialişti de înaltă calificare în cadrul Serviciului Specialişti al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, iar prin acţiune au contestat Ordinul nr. 16/25.01.2019 al Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie, prin care salariul de bază le-a fost determinat prin neaplicarea criteriului vechimii în funcţie prevăzut de Legea nr. 153/2017, deşi sunt funcţionari publici, cărora li se aplică O.U.G. nr. 43/2002, precum şi drepturile prevăzute de art. 26 din O.U.G. nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor. În acest sens, invocă dispoziţiile art. 22 alin. (1), Secţiunea a 6-a, Cap. VIII din Anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticoruptie sunt prevăzute în anexa la Cap. I lit. B) nr. crt. 4. Astfel, determinarea salariului de bază pentru specialiştii din cadrul DNA se face printr-o normă de trimitere la valoarea nominală a indemnizaţiilor de încadrare din aceeaşi lege - Legea nr. 153/2017, astfel cum sunt acestea consemnate în Anexa nr. V, Cap. I, lit. B) la nr. crt. 4. Astfel, consideră că salariul de bază al specialistului DNA este cel din cuprinsul întregului nr. crt. 4 al Cap. I, lit. B) Anexa nr. V din Legea nr. 153/20 17, care prevede atât o ierarhizare pe orizontală, cât şi pe verticală.

Susţin că prin alegerea ultimului criteriu pe orizontală, "Baza 0-3 ani", vechimea în funcţie este ignorată, aplicându-se doar vechimea în muncă.

Recurenţii-reclamanţi arată că salarizarea lor se realizează conform art. 1 lit. e) din Anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit dispoziţiilor Cap. VIII din aceeaşi lege, care la art. 3 alin. (1) face trimitere la criteriile prevăzute la art. 8 din lege ce prevede ierarhizarea posturilor în vederea stabilirii salariilor de bază.

Invocă art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. I-IX.

Mai arată că stabilirea salariilor în ceea ce îi priveşte a fost făcută doar în raport cu un singur criteriu de ierarhizare, respectiv pe orizontală, fără a fi avută în vedere şi ierarhizarea pe verticală, determinată de vechimea în funcţia de specialist în cadrul DNA: faptul că legiuitorul nu a menţionat în Nota de la subsolul Anexei şi categoria "specialişti" este determinat de împrejurarea că Anexa se referă numai la anumite funcţii din nomenclatorul domeniului Justiţie; alin. (2) al art. 22 din Legea-cadru nr. 153/2017 stabileşte faptul că specialiştii prevăzuţi la alin. (1) beneficiază şi de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, cu excepţia elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte.

Precizează că din anul 2006 şi până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 la 01.07.2017, dar şi ulterior până în 31.12.2017 (în baza dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din lege), salarizarea de bază a specialiştilor din cadrul DNA a fost realizată exclusiv prin aplicarea directă şi indirectă a art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 27/2006.

Consideră că în cauză este vorba de o interpretare defectuoasă a Legii-cadru nr. 153/2017, întrucât dacă se acceptă că salariul specialistului se poate raporta la vechimea în funcţia de magistrat a procurorului de judecătorie, atunci acest salariu se poate raporta şi la o vechime de peste 3 ani, în baza principiului ubi eadem legis raţio, ibi eadem legis dispozitio.

În acest sens, invocă modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă cât şi a vechimii în funcţie.

Concluzionează că în ceea ce îi priveşte, dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017 s-au aplicat incomplet, respectiv nu s-a ţinut cont de criteriul vechimii în funcţie.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie a formulat precizări, prin care solicită ca la soluţionarea prezentului recurs să se aibă în vedere şi Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanţii A., B., C., D., E., F., G. şi H. au învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Naţională Anticorupţie: anularea Ordinului nr. 16/25.01.2019 şi a Ordinelor de soluţionare a contestaţiei nr. 92, 91, 94, 95, 98, 99, 100, 101 din 14.03.2019 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie; obligarea pârâtei la emiterea unui Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale prin stabilirea unui salariu de bază potrivit "principiului ierarhizării, pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu", începând cu data de 01.01.2019 şi până la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, precum şi pentru viitor; plata drepturilor salariale solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie şi cu dobânda legală cuvenită; obligarea pârâtei ca în Anexa nr. 2 la noul Ordin de calculare şi plată a drepturilor salariale, menţiunea anterioară vechimea în DNA - 20% să fie înlocuită cu sintagma vechimea în funcţie.

Cu titlu preliminar, se constată că, deşi în cuprinsul cererii de recurs recurenţii-reclamanţi au indicat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., criticile expuse de recurenţi se încadrează şi în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care sentinţa atacată va fi analizată din perspectiva ambelor motive de nelegalitate.

2.1.1. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se constată că recurenţii au invocat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, respectiv că, deşi instanţa a reţinut că specialiştii IT din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilaţi din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru vechimea de 0-3 ani şi gradaţiile corespunzătoare acesteia, întrucât deţin vechime 0 în sensul Notei la Capitolul I lit. B).

Instanţa de fond a mai reţinut că, în aplicarea prevederilor art. 7 lit. a), coroborate cu art. 8 alin. (1) şi art. 6 din Legea nr. 153/2017 şi cu art. 22 alin. (1) cap. VIII al Anexei V, salariul de bază constituie un tot unitar, determinat prin convergenţa unor principii şi criterii de ierarhizare, din care vechimea în muncă sau cea în funcţie nu pot fi eliminate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că este nefondată critica, nefiind relevate elemente contradictorii, în condiţiile în care instanţa de fond a reţinut în mod corect că specialiştii IT din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie sunt asimilaţi, din perspectiva salariului de bază, celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, dar nu pot beneficia de vechimea în funcţie, câtă vreme nu deţin vechime în sensul Notei la Capitolul I lit. B).

Astfel fiind, hotărârea recurată respectă condiţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv a avut în vedere stabilirea situaţiei de fapt, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, fără a se putea reţine elemente contradictorii în privinţa considerentelor sentinţei.

Pe de altă parte, faptul că recurenţii-reclamanţi nu sunt de acord cu interpretarea dată de către prima instanţă textelor de lege incidente, nu este de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, aceste critici urmând a fi analizate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În consecinţă, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. Ca urmare, acest prim motiv de recurs este nefondat.

2.1.2. Referitor la criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că şi acestea sunt nefondate.

Subsumat acestui motiv de casare, Înalta Curte, constatând legală soluţia pronunţată de prima instanţă, va proceda la substituirea parţială a motivării acesteia în sensul analizării aspectelor deduse judecăţii, prin prisma Deciziei nr. 31 din 17 mai 2021, pronunţate ulterior hotărârii recurate de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pe care o va aplica în cauză.

Astfel, recurenţii-reclamanţi sunt specialişti IT în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Sub un prim aspect, analizând Decizia nr. 31/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţa de recurs constată că sunt nefondate susţinerile reprezentantului recurenţilor-reclamanţi de la concluziile pe fond, în sensul că această decizie este un înscris străin de natura cauzei, întrucât se referă la ofiţerii de poliţie judiciară, şi nu la specialiştii IT din speţă, în condiţiile în care decizia anterior menţionată se referă în mod expres la personalul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilind că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurenţilor-reclamanţi prin raportare la grila de salarizare pentru funcţia de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcţie de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Instanţa de recurs constată că pretenţiile deduse judecăţii de către recurenţii-reclamanţi au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 şi obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi a stabilit că:

"În interpretarea şi aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la acelaşi act normativ vizează aplicarea acestor dispoziţii doar în ceea ce priveşte vechimea în muncă, nu şi vechimea în funcţie."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reţinut că faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcţie", în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie, denotă că ierarhizarea salarizării în funcţie de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu şi categoriilor de personal a căror salarizare se stabileşte prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că menţiunea expresă a legiuitorului privind înţelegerea noţiunii de "vechime în funcţie" trebuie interpretată în sensul limitării la funcţiile special şi limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeaşi decizie s-a reţinut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa muncii desfăşurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradaţia rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradaţia rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeaşi lege.

97. Nu se poate interpreta că trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la "vechimea în funcţie", se aplică şi acestei categorii profesionale, întrucât o astfel de interpretare ar reprezenta o adăugare la lege, ceea ce nu este permis în acest context."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice:

"(1) Salariile de bază pentru specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4", iar la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea - cadru nr. 153/2017 se află funcţia de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcţie şi o ierarhizare pe orizontală raportată la gradaţie, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcţie de "0-3 ani".

În Nota nr. 1 şi nr. 3 la Capitolul I lit. A) şi B) se prevede că "Prin vechime în funcţie, în sensul prezentului capitol, se înţelege vechimea în funcţia de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie", respectiv că "indemnizaţia de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradaţiei." Prin urmare, singura referinţă relevantă pentru stabilirea salariilor specialiştilor IT este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcţie de "0-3 ani" cu variaţiile date de gradaţiile diferite.

Astfel, specialiştii IT, deşi asimilaţi indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiştilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcţia de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variaţiile salariului de bază în funcţie de indemnizaţia stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" şi gradaţiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcţiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiţie.

Înalta Curte constată că este nefondată şi critica recurenţilor referitoare la modul de determinare a salariului de bază al specialiştilor IT din cadrul instanţelor de judecată, CSM, Inspecţiei Judiciare, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde nivelul salariului este stabilit prin trimitere la dispoziţiile art. 22 alin (1), Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din lege, prin considerarea atât a vechimii în muncă, cât şi a vechimii în funcţie, în condiţiile în care nu a fost făcută dovada unui asemenea fapt.

Pe de altă parte, se impune a se observa că în privinţa unei eventuale discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 428/4.07.2019, Decizia nr. 75/18.02.2020, Decizia nr. 126/10.03.2020) că prevederile art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.

De asemenea, Curtea Constituţională a reţinut că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere permisă de dispoziţiile art. 16 din Constitutţie privind egalitatea în drepturi. Prin Decizia nr. 408/13 iunie 2017, Curtea Constituţională a statuat că reprezintă dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat (Hotărârea din 8 noiembrie 2005 pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în cauza Wieczorek împotriva Poloniei paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei paragraful 57).

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenţii-reclamanţi prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de C., G., A. B., D., E., F., şi H. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C., G., A. B., D., E., F., şi H. împotriva sentinţei civile nr. 605 din 18.10.2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.