Financial correction for EU IT procurement annulled after competency requirements deemed proportionate

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, anularea Deciziei nr. 7/C/13.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei formulate de MDRAP şi a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale in cadrul obiectivului Convergenta nr. 5068/18.08.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3 pronunţată în data de 04 ianuarie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerului Dezvoltării Regionale si Administraţiei Publice, în contradictoriu cu paratul Ministerul Finanţelor Publice, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 3 pronunţată la 4 ianuarie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei ample prezentări a situaţiei de fapt, recurenta-reclamantă a susţinut că hotărârea primei instanţe nu este motivată în raport cu motivele invocate.

În raport de conţinutul sentinţei recurate s-a susţinut că instanţa de fond s-a limitat la a constata că "reclamantul a nesocotit aceste dispoziţii legale (art. 2 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006 . . . . . . . . . .", fără a dezvolta raţionamentul care a condus la această concluzie, aspect care echivalează cu însuşirea punctului de vedere al pârâtului fără a fi dublat de o evaluare logică a acestuia.

În ceea ce priveşte prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a prezentat următoarele critici:

- cu privire la constatarea Curţii în sensul că "reclamantul a nesocotit prevederile art. 8 din H.G. nr. 925/2006" judecătorul fondului nu a ţinut cont de obiectul contractului şi complexitatea acestuia, a făcut confuzie între o platformă şi o simplă aplicaţie informatică.

În vederea stabilirii complexităţii contractului, consideră că este utilă analiza cerinţelor platformei informatice prevăzute în caietul de sarcini, singurul document care prevede cerinţele la care aceasta trebuie să răspundă şi implicit complexitatea contractului şi de care nu s-a ţinut cont pe parcursul derulării procesului.

Reiterează faptul că este eronat punctul de vedere al Ministerului Finanţelor Publice, care susţine că orice persoană ce prezintă un certificat de "Manager de proiect" are capacitatea şi capabilitatea de a implementa un contract de prestări servicii de dezvoltare şi implementare a unui sistem informatic integrat în valoare de 9.450.000 RON fără TVA, respectiv 11.718.000 RON inclusiv TVA într-o perioadă de 5 luni.

Astfel, deşi argumentele cu privire la obiectul şi complexitatea contractului şi a rolului pe care la avut managerul de proiect în buna implementare a acestuia nu au fost luate în considerare, consideră că acesta a putut să dovedească că este apt să îşi îndeplinească sarcinile prevăzute în proiect.

Instanta de fond a mentinut abordarea simplistă/minimalistă a Ministerului Finantelor Publice fără a se tine cont de obiectul contractului.

Se susţine că Managerul de proiect a trebuit să coordoneze implementarea unui proiect IT complex din perspective multiple, precum: analiză informatică, dezvoltare, proiectare, testare şi implementare de soft, dimensionare hardware, buget, termen, componente, echipe, etc. Complexitatea proiectului IT este dată şi de dimensiunea bugetului şi a echipelor de experţi implicaţi - atât de la Furnizor cât şi de la Beneficiar, şi implicit a domeniilor tehnologice adresate, numărul relativ mare de componente hardware-software incluse, complexitatea organigramei Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice si numărul mare de utilizatori, precum şi de o sensibilă limitare a timpului de implementare dacă se raporta perioada de timp rămasă de la debutul implementării proiectului până la finalul anului (ultimele cinci luni ale anului 2015).

Astfel, conform punctului 6.1.7 din caietul de sarcini, principatele activităţi vizate a fi îndeplinite de managerul de proiect includ o serie de activităţi specifice, respectiv: - gestionare a echipei de experţi şi responsabil de derularea contractului al cărui obiect este dezvoltarea şi implementarea unui sistem informatic integrat, -propune, acolo unde este cazul, a modificărilor care se impun cu privire la calendarul de activităţi, (re)alocarea resurselor sau modificarea termenelor, activitate ce implică identificarea riscurilor care pot genera întârzieri în proiectarea, dezvoltarea, testarea, implementarea modulelor informatice (softuri), a resurselor etc şi implicit cunoştinţe de management de risc. Autoritatea contractantă a dorit să se asigure că expertul ce va fi nominalizat ca manager de proiect deţine competenţele necesare gestionării/coordonării contractului în raport cu obiectul acestuia, şi nu a solicitat un anumit domeniu pentru studiile absolvite (în acel caz fiind cerinţă excesivă în concordanţă şi cu prevederile art. 26 lit. a) din Instrucţiunea ANRMAP nr. 1/2013), dar a solicitat deţinerea unor cunoştinţe, în domenii specifice procedurii de atribuire: servicii IT, managementul riscurilor.

În susţinerea celor de mai sus, reiterează punctul de vedere al Autorităţii de Management pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative nr. SNE/725/18.05.2016, "potrivit Instrucţiunii nr. 1/2013, CAP. II - Dispoziţii în legătură cu cerinţele/criteriile de calificare şi selecţie referitoare la studiile personalului de conducere (...), Secţiunea i - Cerinţe legate de studii, art. 6 "atunci când solicită îndeplinirea unor cerinţe de calificare legate de studii, autoritatea contractantă are în vedere faptul că există situaţii în care sunt relevante competenţele persoanei/persoanelor responsabile pentru îndeplinirea contractului (...) şi nu domeniul studiilor".

Potrivit Instrucţiunii nr. 1/2013 cerinţa ar fi fost excesivă dacă solicitarea domeniului - servicii IT, managementul riscurilor - pentru managerul de proiect, s-ar fi referit la domeniul studiilor superioare absolvite (art. 26 Notă exemplificativă: cerinţă excesivă: managerul de proiect să aibă studii superioare în domeniul tehnic sau în domeniul IT), şi nu la domeniul competenţelor/cunoştinţelor.

Managerul de proiect a fost responsabil de coordonarea întregii echipe de experţi care au contribuit la finalizarea cu succes a contractului. Managerului de proiect i-a revenit sarcina de a prelua observaţiile/comentariile/completările solicitate de la toate structurile Beneficiarului, riscul de a nu răspunde/de a nu răspunde la timp/de a nu ţine cont de una dintre acestea fiind foarte mare, acest lucru putând duce la blocarea întregului proiect.

Prin urmare, consideră, contrar opiniei Ministerului Finanţelor Publice şi Curţii, că experienţa în domeniul metodologiei managementului serviciilor IT precum şi în domeniul managementului riscurilor prezintă relevanţă pentru execuţia contractului de servicii, având legătură directă cu obiectul contractului şi necesităţile autorităţii şi prin urmare nu a fost adusă atingere principiului proporţionalităţii.

Instanţa de recurs trebuie să observe că aceste clarificări sunt necesare şi sunt impuse tocmai de imperativul respectării prevederilor art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data publicării anunţului de participare.

Instituţia recurentă era obligată să respecte prevederile legale, iar aprecierea instanţei de fond în sensul că MDRAP nu a respectat dispoziţiile art. 179 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 ar fi fost validă din punct de vedere logic numai dacă instituţia recurentă ar fi stabilit criteriile de calificare şi selecţie fără a ţine cont de complexitatea contractului de achiziţie publică, deci fără a prevedea condiţii generale şi specifice (expresia respectării principiului proporţionalităţii), respectiv prin nerespectarea prevederelor (egale la care am făcut referire mai sus.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, potrivit considerentelor în continuare arătate.

Instanţa de contencios administrativ a fost investită cu verificarea legalităţii actelor administrative reprezentate de Decizia nr. 7/C/13.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei şi a Notei de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 5068/18.08.2016.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.08.2016 prin care s-a stabilit o corecţie financiară de 5% aplicată la valoarea cheltuielilor autorizate, rezultând o creanţă bugetară în valoare de 396.411,35 RON, iar Decizia nr. 7/C/13.12.2016 privind soluţionarea contestaţiei a menţinut corecţia.

Instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, constatând că sunt nejustificate condiţiile restrictive, dar şi nerelevante în raport cu natura şi complexitatea contractului ce a fost atribuit. A reţinut că reclamantul a nesocotit art. 2 alin. (2) lit. e) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 8 alin. (1) lit. b) si alin. (2) din H.G. nr. 925/2006), atunci când prin fişa de date a achiziţiei a solicitat potenţialilor ofertanţi să facă dovada că manageri de proiect deţin competenţa în domeniul metodologiei managementului serviciilor IT, precum şi în domeniul managementului riscurilor dovedite prin certificare recunoscută naţional/internaţional, superioară unui nivel de certificare tip entry level fundamentals, basic. Din nota justificativă nu rezultă care este motivul pentru care s-au solicitat aceste cerinţe şi ce riscuri ar fi putut interveni. Motivarea prezentată de autoritatea contractantă este generică, nefiind de natură a respecta exigenţele impuse de art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006, întrucât nu sunt prezentate în concret argumentele avute în vedere la stabilirea acestor cerinţe ci doar se invocă complexitatea contractului şi timpul relativ scurt de implementare. În aceste condiţii curtea constată că

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul care a susţinut că sentinţa atacată conţine motive contradictorii, a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material şi instanţa de fond nu a tinut cont prejudiciul real creat în urma accidentului.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident, Înalta Curte constată că este nefondată critica expusă în contextul acestui motiv de recurs, întrucât sentinţa nu cuprinde motive contradictorii în sensul invocat de recurenta-pârâtă.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, exigenţe apte pentru a susţine dreptul la un proces echitabil de care trebuie să se bucure orice persoană.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din jurisprudenţa consacrată a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, înglobează, între altele, dreptul părţilor unui proces de a-şi prezenta observaţiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probă ale părţilor sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de Hurk c. Ţările de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în acelaşi sens, cauza Albina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligaţia instanţei de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părţi este justificată, întrucât "numai prin pronunţarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiţiei" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001). Din alt punct de vedere, necesitatea motivării hotărârii în sensul indicat de normele imperative ale art. 261 alin. (1) pct. 5 înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar.

Pe de altă parte, aşa cum s-a reţinut în practica consolidată a instanţei supreme, judecătorul nu trebuie să răspundă fiecărui argument în mod separat, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care acestea şi-au întemeiat cererile, motivarea unei hotărâri fiind o chestiune de sinteză, de conţinut, nu de volum. În condiţiile în care instanţa de fond şi-a prezentat argumentele pentru care a considerat că actele administrative contestate sunt nelegal încheiate şi validează astfel criticile de nelegalitate invocate de reclamantă, nu se poate reţine absenţa unei motivări care să susţină soluţia pronunţată.

Valorificând aceste considerente teoretice, instanţa de control judiciar, contrar celor afirmate de recurenta-reclamantă, constată că, hotărârea instanţei de fond răspunde cerinţei argumentării soluţiei adoptate, considerentele acesteia conţinând analiza complexă şi detaliată a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat, prin valorificarea şi diseminarea apărărilor părţilor împrocesuate.

Prin urmare, nefiind identificate contradicţii în raţionamentul instanţei de fond, sub aspectul invocat, critica de nelegalitate, grefată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondată, urmând a fi înlăturată ca atare.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive sunt incidente, soluţia instanţei de fond fiind expresia interpretării şi aplicării eronate a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

La data de 24 iulie 2013 a fost încheiat contractul OMDRAP nr. x pentru finanţarea şi implementarea proiectului "Sistem integrat de management al activităţilor de investiţii, control şi integritate în cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale şi Administraţiei Publice", cod SMIS 38550 în baza axei prioritare 2 "Îmbunătăţirea calităţii şi eficienţei furnizării serviciilor publice, cu accentul pus pe procesul de descentralizare".

În realizarea acestui proiect reclamanta a încheiat cu Asocierea A. S.R.L. B. S.R.L. - C. S.R.L. - în calitate de prestator, contractul de servicii nr. x/24.07.2016, pentru implementarea proiectului cu titlul "Sistem integrat de management al activităţilor de investiţii, control şi integritate în cadrul Ministerului Dezvoltarii Regionale şi Administraţiei Publice", cod SMIS 38550.

Anterior încheierii contractului de finanţare, recurenta a procedat la organizarea şi desfăşurarea procedurii de atribuire a proiectului finanţat prin Programul Operaţional Dezvoltarea Capacitaţii Administrative, prin procedura de achiziţie publica prin publicarea in SEAP a anunţului/de participare nr. x/31.03.2015, menţionând că tipul procedurii este licitaţie deschisa, iar criteriul de atribuire - preţul cel mai scăzut.

În urma evaluării ofertelor si a aplicării criteriului de atribuire, oferta câştigătoare a fost cea depusa de Asocierea S.C. A. S.R.L. - S.C. B. S.R.L. - S"C. Tehnology NetWork Services S.R.L. Ulterior a fost incheiat contractul de servicii nr. x/24.07.2015, cu o valoare de 9.450.000 RON fara TVA, respectiv 11.718.000 RON inclusiv TVA.

În urma verificării efectuată de echipa de control din cadrul Ministerului Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Inspecţie Economico-Financiară (MFP - DGIEF) a fost emisă Nota de constatare nr. x din 18.08.2016, prin care s-a menţionat că "solicitarea ca Managerul de proiect să deţină competenţe în domeniul metodologiei managementului serviciilor IT, precum şi în domeniul managementului riscurilor este excesivă, nerespectându-se astfel principiul proporţionalităţii" fiind încălcate prevederile art. 178 alin. (2) şi 179 alin. (2) şi din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă nr. 5068/18.08.2016, echipa de control a aplicat o corecţie financiară de 5% la valoarea contractului de serviciu nr. x/24.07.2016, în cuantum de 396.411,35 RON, reprezentând contribuţie din fonduri UE (FEDR). S-a constatat că atribuirea contractului, finanţat din fonduri europene, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale în materia legislaţiei privind achiziţiilor publice, ale O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data publicării anunţului de participare, precum şi ale Directivei nr. 2004/18/CE din 31 martie 2004.

Prin Decizia nr. 7/C/13.12.2016, Ministerul Finanţelor Publice a respins ca neîntemeiată contestaţia administrativă formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/18.10.2016 emise de Direcţia Generală de Inspecţie Economico - Financiară din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Împotriva Deciziei şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/20.10.2016, reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa recurată. Instanţa de fond a reţinut că motivele de nelegalitate invocate nu sunt incidente în cauză şi nu se impune anularea corecţiei financiare aplicate.

Având în vedere motivele de recurs întemeiate de recurentul-reclamant pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată temeinicia acestora va conduce la casarea sentinţei şi anularea actelor constatate, împrejurare în care nu se mai impune analiza celorlalte motive de nelegalitate, criticile referitoare la încălcarea principiului proporţionalităţii şi a dispoziţiilor Instrucţiunii nr. 1/2013 coroborate cu art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 şi art. art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 sunt fondate, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, autoritatea contractantă este obligată să respecte principiul proporţionalităţii şi nu are dreptul să solicite îndeplinirea unor cerinţe care sunt de natură să conducă la restricţionarea participării la procedura de atribuire, prin impunerea unui cerinţe suplimentare excesive şi nejustificate, întrucât restricţionarea participării la procedură conduce la încălcarea tratamentului egal, a nediscriminării şi a concurenţei între operatorii economici în derularea procedurii de achiziţie publică, iar atunci când impune cerinţe minime de calificare referitoare la situaţia economică şi financiară ori la capacitatea tehnică şi/sau profesională, trebuie să fie în măsură să motiveze aceste cerinţe, elaborând în acest sens o notă justificativă.

Potrivit Instrucţiunii nr. 1/2013 sunt restrictive cerinţele când se solicită ca managerul să aibă studii superioare în domeniul tehnic sau în domniul IT şi nu la competenţe profesionale, respectiv experienţa în domeniu metodologiei managementului serviciilor IT şi în domeniul managementului riscului.

În mod greşţit, instanţa de fond a constatat că cerinţele minime obligatorii în discuţie sunt restrictive şi nejustificate, fiind de natură a restrânge participarea operatorilor economici la procedura de achiziţie publică. S-a reţinut, referitor la Nota justificativă privind alegerea criteriilor de calificare că, autoritatea contractantă nu a justificat necesitatea introducerii cerinţelor minime de calificare.

Judecătorul fondului, fără a verifica caietul de sarcini şi faptul că Fişa de date a achiziţiei fost solicitată şi validată de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, a apreciat că actele administrative contestate au fost corect întocmite, având în vedere că din legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractului de achiziţie publică nu rezultă că validarea fişei de date a achiziţiei de către ANRMAP ar limita dreptul autorităţilor cu competenţe în monitorizarea şi controlul utilizării fondurilor europene de a verifica procedurile de achiziţie publică şi de a aplica măsurile prevăzute de legislaţia specifică, în situaţia în care constată abateri de la prevederile legale din materia achiziţiilor publice.

Din actele dosarului se poate observa cu uşurinţă că sancţiunea aplicată de instituţia pârâtă are la bază doar clarificările solicitate de Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice care a respins iniţial documentaţia de atribuire nr. x la 23.03.2015, întrucât fusese depusă fără justificarea pentru experţi - experienţa generală - respectiv experienţa specifică şi nu caietul de sarcini, în care erau trecute, potrivit legii, cerinţele procedurii.

Potrivit Instrucţiunii nr. 1/2013 ar fi fost excesivă cerinţa dacă se solicita, pentru managerul de proiect, la domeniul - servicii IT şi managementul riscurilor -, studii superioare absolvite, şi nu la domeniul competenţelor/cunoştinţelor.

Înalta Curte apreciază că sunt corecte motivele de recurs invocate de recurentul reclamant, întrucât acesta a depus, în urma recomandărilor ANRMAP, nota justificativă, care potrivit legii incidente nu reprezintă cerinţe excesive având în vedere amploarea proiectului. Din această perspectivă, experienţa în domeniul metodologiei managementului seviciilor IT, precum si in domeniul managementului riscurilor prezintă relevanţă, pentru execuţia contractului de servicii, fiind necesare calificările impuse de autoritatea contractanta.

Pentru aceste motive, se constată că sentinţa recurată, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de reclamant, este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente, astfel că în mod greşit a fost respinsă acţiunea în anulare, fiind întemeiate, pentru aceste considerente, motivele de nelegalitate a actelor administrative emise de pârât.

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei civile nr. 3 din 4 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi rejudecând cauza, va admite acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice), va anula decizia nr. 7/C/13.12.2016 şi Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 5068/18.08.2016, ambele emise de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice) împotriva sentinţei civile nr. 3 din 4 ianuarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând cauza:

Admite acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei (fost Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice).

Anulează decizia nr. 7/C/13.12.2016 şi Nota de constatare a neregulilor si de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului Convergenta nr. 5068/18.08.2016, ambele emise de Ministerul Finanţelor (fost Ministerul Finanţelor Publice).

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 07 decembrie 2021.