Waiver of revision petition qualified as acquiescence to appellate judgment under civil procedure principles of party autonomy

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29.05.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A..

În cadrul judecăţii în primă instanţă, a formulat cerere de intervenţie în nume propriu, petenta B., iar petentul C., prin mandatar D., a formulat atât cerere de intervenţie în nume propriu, precum şi cerere de intervenţie accesorie în interesul reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

2. Hotărârile primei instanţe

Prin încheierea din data de 5 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, în principiu, toate cererile de intervenţie formulate în dosar, ca inadmisibile.

Prin sentinţa civilă nr. 471 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), în contradictoriu cu pârâtul A. şi, în consecinţă, a constatat calitatea de colaborator al Securităţii a pârâtului A..

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au formulat recurs pârâtul A. şi petentul C. (prin mandatar D.), iar acesta din urmă a formulat recurs şi împotriva încheierii de amânare a pronunţării din data de 5 septembrie 2019 pronunţată de aceeaşi instanţă, încheiere prin care s-au respins cererile de intervenţie.

La termenul de judecată din 5 noiembrie 2021 recurentul-pârât A. a formulat precizări la cererea de recurs, în ceea ce priveşte inadmisibilitatea acţiunii în constatare formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, precizări pe care Înalta Curte le-a calificat, după dezbaterea şi analiza tuturor excepţiilor invocate de către intimat şi intervenient în legătură cu aceste precizări, ca fiind o dezvoltare a motivelor de recurs invocate iniţial şi nu un nou motiv de recurs invocat peste termen, aspecte consemnate în încheierea interlocutorie de la termenul de judecată din data de 25 februarie 2022.

La termenul de judecată din 25 februarie 2022, recurentul-pârât a formulat şi a depus în scris la dosar trei cereri prealabile şi anume: cerere privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare, cerere privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate invocată asupra mai multor articole din O.U.G. nr. 24/2008, asociată cu cererea de suspendare a judecăţii cauzei şi o cerere prin care a invocat excepţia de nelegalitate a actului administrativ emis de intimatul-reclamant CNSAS, prin care s-a aprobat Nota de constatare şi sesizarea instanţei de contencios administrativ cu prezenta acţiune.

La termenul de judecată din data de 23.02.2022, Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinţei civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

La termenul de judecată din 11 martie 2022, Înalta Curte s-a pronunţat, în şedinţă publică, asupra cererii privind sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene cu întrebări preliminare şi asupra cererii privind sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, asociată cu cererea de suspendare a judecăţii cauzei, iar în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei de nelegalitate, Înalta Curte a decis, la termenul la care a fost invocată, că se va pronunţa asupra acesteia odată cu fondul recursului, având în vedere aspectele comune cuprinse în motivarea recursului şi în cea a excepţiei de nelegalitate şi care determină analiza, în parte, a unor aspecte comune.

La acelaşi termen, după supunerea ei dezbaterii contradictorie a părţilor, Înalta Curte a rămas în pronunţare şi asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinţei civile nr. 471/2019, invocate din oficiu.

4. Decizia atacată cu revizuire

Prin decizia nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, s-a admis excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu; s-a respins, ca fiind inadmisibil, recursul declarat de recurentul C., prin mandatar D., împotriva sentinţei civile nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a respins, ca fiind nefondat, recursul declarat de recurentul C., prin mandatar D. împotriva încheierii de amânare a pronunţării, din data de 5 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a respins, ca fiind inadmisibilă, excepţia de nelegalitate invocată de recurentul-pârât A.; s-a respins, ca fiind nefondat, recursul, astfel cum a fost precizat la data de 5 noiembrie 2021, declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinţei nr. 471 din 20 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; s-a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul E., în interesul intimatului-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.

5. Revizuirea exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, recurentul-pârât A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea cererii, în esenţă, revizuentul a susţinut că au fost descoperite înscrisuri care nu au fost utilizate ca mijloc de probă în procesul care a generat hotărârea a cărei revizuire o solicită, apreciind că în faţa instanţelor judecătoreşti CNSAS avea obligaţia de a face dovada clară a situaţiei verificărilor revizuentului A. şi a datei în care au fost preluate documentele invocate de autoritatea publică pentru fundamentarea acţiunii în constatare. În schimb, CNSAS a menţionat în nota de constatare un element irelevant care a fost "predat CNSAS la 08.04.2019" (cadrul de semnalare a dosarului x de pe rola de microfilm corespunzătoare din fondul reţea păstrat la Constanţa") şi a ascuns instanţei judecătoreşti existenta unui document cu privire la centralizarea situaţiei verificărilor, document întocmit în noiembrie 2019, precum si înscrisurile din care rezultă preluarea celor două dosare de arhivă care conţineau notele informative în luna octombrie a anului 2005.

În opinia sa, în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul legal invocat ca temei juridic al cererii de revizuire, respectiv: înscrisurile care constituie motivul revizuirii preexistau la momentul la care s-a pronunţat decizia Înaltei Curţi; a existat o imposibilitate a prezentării înscrisurilor din cauza faptului că au fost reţinute de partea potrivnică sau dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii; înscrisurile invocate ca temei al revizuirii sunt apte să determine o altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de recurs.

6. Apărările formulate în dosarul de revizuire

În stadiul procesual al revizuirii nu s-au formulat întâmpinări.

7. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de 509-513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 şi art. 201 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluţia din data de 29 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 29 noiembrie 2022, revizuentul A., prin reprezentant convenţional, a depus la dosar cerere de renunţare la cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., la care a ataşat mandatul special prevăzut de lege (împuternicirea avocaţială seria x nr. x/2022), cererea fiind comunicată celorlalte părţi litigante.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de renunţare la judecata cererii de revizuire formulată de revizuentul A., Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voinţă a acestuia.

Constatând că, în cauză, recurentul-pârât/revizuentul a formulat cerere de renunţare la judecarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ., instanţa de control judiciar are în vedere şi prevederile art. 22 din C. proc. civ., republicat, care prevăd că: " (…) (4) Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. (…) (6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Aminteşte instanţa de control judiciar că potrivit art. 9 din C. proc. civ.:

"(...) (2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor. (3) În condiţiile legii, partea poate, după caz, renunţa la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuşi dreptul pretins, poate recunoaşte pretenţiile părţii adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunţa la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege."

Totodată, art. 406 C. proc. civ. prevede următoarele:

"(1)Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă. (...) (5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză. (...)"

Aşa fiind, dispoziţiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunţa la judecata cererii de chemare în judecată, în faţa instanţei de fond sau în calea extraordinară de atac.

În cauză, cererea de renunţare la judecarea cererii de revizuire formulată de recurentul-pârât A. la data de 29 noiembrie 2022 reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea instanţei de recurs atacată cu revizuire, reglementată de dispoziţiile art. 463 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., care prevăd că "achiesarea reprezintă renunţarea unei părţi la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluţii din respectiva hotărâre".

Prin urmare, manifestarea de voinţă în sensul renunţării la judecarea căii de atac exercitate este un act de dispoziţie, o desistare a părţii, prin care aceasta achiesează la hotărârea împotriva căreia a declarat o cale de atac, fiind vorba despre acceptarea de către parte a unei situaţii procesuale apreciate ca nefavorabile la momentul exercitării căii de atac respective.

În cauză, revizuentul a solicitat, în mod expres, pronunţarea unei hotărâri prin care instanţa să ia act de renunţarea la judecarea revizuirii exercitate împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, decizie prin care s-a respins recursul declarat de acesta împotriva sentinţei prin care s-a soluţionat pe fond cauza.

În aceste condiţii, având în vedere manifestarea de voinţă a revizuentului, neîndoielnică şi neechivocă, în sensul de a renunţa la judecata căii de atac exercitate, ce reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al titularului acesteia, care nu este supus cenzurii instanţei de judecată, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, reglementat de art. 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de renunţarea revizuentului la judecarea cererii de revizuire exercitată în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 463 coroborat cu art. 9 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va lua act de cererea formulată de revizuentul A. privind renunţarea la judecata cererii de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea formulată de revizuentul A. privind renunţarea la judecata cererii de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1736 din 23 martie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.