Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 5937/2022 AI generated

Judicial executor's appeal over disciplinary sanctions annulled for deceased appellant lacking procedural capacity; prior judgment stands.

Case Number Decizia nr. 5937/2022
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the plea of lack of legal capacity to use (lipsa capacității procesuale de folosință) of the appellant-claimant and annulled the appeal filed by him against the Court of Appeal Bucharest's civil judgment no. 712 of May 7, 2021, which had dismissed his action as unfounded; as a result, the first-instance judgment remains in force. The underlying dispute was an administrative action by a judicial executor (executor judecătoresc) seeking annulment of two disciplinary decisions (one by the Superior Disciplinary Commission of the National Union of Judicial Executors and one by the local Disciplinary Council) and exoneration from disciplinary liability. The High Court ruled that the appellant died on October 10, 2022, before the appeal was decided, and that, under Articles 56(1) and (3), 32(1)(a), and 40 of the Civil Procedure Code, combined with Articles 34–35 of the Civil Code, the death extinguished his legal capacity to use rights; because the claimed right was intuitu personae (strictly personal to the deceased) and could not pass to heirs, the appeal was annulled as filed by a person lacking procedural capacity, applying Articles 496(1) and 486(2)–(3) C. proc. civ.

Legislator headnote

AI generated

art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 alin. (2) C. proc. civ, art. 56 alin. (1) C. proc. civ, art. 56 C. proc. civ; Judicial executor's appeal over disciplinary sanctions annulled for deceased appellant lacking procedural capacity; prior judgment stands: 712 of May 7, 2021, which had dismissed his action as unfounded; as a result, the first-instance judgment remains in force. The underlying dispute was an administrative action by a judicial executor (executor judecătoresc) seeking annulment of two disciplinary decisions (one by the Superior Disciplinary Commission of the National Union of Judicial Executors and one by the local Disciplinary Council) and exoneration from disciplinary liability. The High Court ruled that the appellant died on October 10, 2022, before the appeal was decided, and that, under Articles 56(1) and (3), 32(1)(a), and 40 of the Civil Procedure Code, combined with Articles 34–35 of the Civil Code, the death extinguished his legal capacity to use rights; because the claimed right was intuitu personae (strictly personal to the deceased) and could not pass to heirs, the appeal was annulled as filed by a person lacking procedural capacity, applying Articles 496(1) and 486(2)–(3) C. proc. civ.

Keywords

AI generated
procedural capacity rights of heirs disciplinary dismissal standing to appeal action for annulment legal capacity

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ.

Basis for annulment of the appeal due to lack of procedural legal capacity.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.10.2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 şi comunicată la 08.10.2020, a Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 37 din 30.10.2018 prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 şi subsecvent anulării acesteia, anularea Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 37 din 30.10.2018, înlăturarea consecinţelor nefavorabile ale celor două hotărâri amintite şi exonerarea de răspunderea disciplinară a reclamantului, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 712 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocată de către pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, ca nefondată; s-a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe Lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 712 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a expus argumente în susţinerea aprecierilor sale cu privire la faptul că instanţa de fond nu a analizat in mod corespunzător motivele invocate de acesta cu privire la lipsa cercetării prealabile in vederea efectuării acţiunii disciplinare, situaţie care atrage nulitatea hotărârii consiliului de disciplina, cu privire la nemotivarea hotărârii Comisiei superioare de disciplina din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, precum şi cu privire la disproporţionalitatea sancţiunii aplicate fata de gravitatea abaterii reţinute in sarcina sa si a lipsei motivării corespunzătoare a aplicării acesteia.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este dată cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La data de 15.11.2022, intimata Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a comunicat la dosar Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 4851/C/21.10.2022, prin care s-a constatat încetarea calităţii de executor judecătoresc a domnului A., ca urmare a decesului.

La data de 7 decembrie 2022, apărătorul recurentului-reclamant a depus la dosar certificatul de deces al acestuia.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a recurentului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

Aminteşte Înalta Curte că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că recurentul-reclamant A. a decedat la data de 10 octombrie 2022, conform certificatului de deces seria x nr. x eliberat la data de 11 octombrie 2022 de Sectorul 4 al Municipiului Bucureşti, aflat la dosar.

Prin urmare, la acest moment, recurentul-reclamant este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020, a Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 37 din 30.10.2018 prin care a solicitat anularea Hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti nr. 15 din 18.09.2020, emisă în dosarul nr. x/2020 şi subsecvent anulării acesteia, anularea Hotărârii Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 37 din 30.10.2018, precum şi înlăturarea consecinţelor nefavorabile ale celor două hotărâri amintite şi exonerarea de răspunderea disciplinară a reclamantului, instanţa de control judiciar reţine că dreptul pretins de aceasta este un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acestuia.

În concluzie, Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exercitare ale recursului, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinit în cauză.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant A. şi va anula recursul declarat de reclamantul A., ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a recurentului-reclamant A..

Anuleaza recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 712 din 7 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.