Nullity of extraordinary appeal for failure to articulate concrete grounds of illegality challenging the reasoning and legal interpretation of the lower court decision.

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată la data de 18.01.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a chemat în judecată pe pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, A. şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/20.01.2017, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, privind averea domnului A..

2. Hotărârea recurată

Prin sentinţa civilă nr. 61/F-CONT din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, A. şi Ministerul Finanţelor Publice.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 61/F-CONT din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, enunţând dispoziţiile legale privind conţinutul hotărârii judecătoreşti şi interpretarea dată acestora cu privire la motivarea hotărârii, a susţinut că instanţa de fond nu a luat în considerare niciunul dintre argumentele invocate de ANI prin acţiune, nefiind deloc analizate susţinerile formulate. Astfel, în opinia sa, judecătorul fondului s-a limitat la a prelua concluziile Comisiei de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, dând aparenţă de motivare hotărârii pronunţate.

Referitor la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că primul motiv il reprezintă retinerea instantei de fond cu privire la perioada de evaluare si reţinerea veniturilor şi cheltuielilor în această perioada, înţelegând să critice această motivare prin faptul că este evident că persoanele cercetate au efectuat cheltuieli în anul 2008 (suma de 15.000 euro-echivalentul a 53.700 RON folosită de persoana evaluată la data de 11.07.2008) din banii pe care îi detineau în acel moment neputând cheltui sume de bani pe care nu le deţineau, sume de bani care au intrat în patrimoniul lor chiar şi după 2 ani de la data efectuării cheltuielilor.

Astfel, chiar dacă Comisia lua în considerare sumele de bani presupus obţinute din agricultură de către persoana cercetată, aceasta trebuia să identifice exact cuantumul sumelor de bani obţinute pe fiecare an in parte, şi nu să reţină o sumă pe o perioadă generală (2008-2010) pentru că se ajunge în situaţia în care reţinem că sumele obţiunute din agricultură în anul 2010 i-ar fi permis persoanei cercetate să le cheltuiască in anul 2008 ceea ce nu este posibil. Dacă s-ar accepta că persoanele supuse controlului averi işi pot justifica cheltuielile avute cu venituri obţinute ulterior efectuării cheltuielilor, pe o perioadă nelimitată de timp, ar însemna că intreaga procedură de cercetare a averilor ar fi golita de conţinut şi lipsită de orice formalitate.

A arătat că al doilea motiv il reprezintă luarea în considerare, la capitolul venituri, a unor sume ce nu sunt demonstrate, susţinând că referitor la pretinsele sume obţinute din activitatea de exploatare agricolă a unor terenuri - cele concluzionate de expertul desemnat nu au nicio bază legală, fiind vorba doar de date statistice, concluziile acestuia fiind simple presupuneri care nu pot conduce nici la reţinerea pretinselor producţii şi nici a sumelor respective rezultate din valorificarea acestora.

Cu privire la acest aspect, opinează în sensul că în lipsa unor documente care să probeze încasarea sumelor respective, acestea nu pot fi luate în considerare la stabilirea balanţei de venituri şi cheltuieli în condiţiile în care aceste venituri obtinute din exploatatii agricole nu au fost mentionate la Administratia Finantelor Publice. Totodată, aceste venituri nu au fost declarate de către persoana cercetată în declaratiile de avere pe care le-a depus de-a lungul anilor,

Mai mult decât atât, aceste venituri nu au fost invocate de către persoana cercetată în niciunul din punctele de vedere depuse la dosarul cauzei în momentul evaluării desfăşurate de către inspectorul de integritate din cadrul A.N.I.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa este data cu corecta aplicare a dispoziţiilor legale incidente circumstanţelor de fapt reţinute, fiind corespunzător motivată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când cauza a fost amânată la data de 8 decembrie 2022, în vederea ataşării dosarului Comisiei de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

În temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a chemat în judecată pe pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, A. şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/20.01.2017, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, privind averea domnului A..

Prin sentinţa recurată acţiunea a fost respinsă, pârâta înţelegând să exercite calea de atac a recursului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta-reclamantă prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material izvor al litigiului, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite, chiar dacă aceastea au fost invocate expres.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Înalta Curte aminteşte că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât şi una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Se mai reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii.

Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menţionate.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis nemotivarea sentinţei şi corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., invocate ca temei al recursului.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acţiunii, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea recurată este nemotivată, pe motiv că nu s-au analizat toate susţinerile sale, precum şi că este dată cu aplicarea/interpretarea greşită a legii, limitându-se însă la a reitera situaţia de fapt şi dispoziţiile legale invocate prin acţiune în faţa instanţei de fond.

Or, prima instanţă a analizat actul administrativ contestat, situaţia de fapt şi susţinerile părţilor litigante şi, prin prisma probatoriului administrat, şi, făcând aplicarea dispoziţiilor legale incidente, în ceea ce priveşte motivele de nulitate ale actului administrativ atacat, Curtea a reţinut că "reclamanta s-a referit, în esenţă, la constatările comisiei asupra sumelor provenind din exploatarea agricolă a unor terenuri, susţinându-se caracterul abstract al concluziilor raportului de expertiză, fiind întemeiat pe date statistice, şi lipsa documentelor justificative. Astfel, Curtea constată că reclamantul se limitează la contestarea concluziilor comisiei doar cu privire la o sursă de venit, cea provenind din activităţi agricole, cu toate că, toate celelalte venituri constate prin ordonanţa de clasare sunt suficiente pentru a acoperi şi chiar depăşi cheltuielile considerate ca nejustificate prin raportul ANI. Aşa cum s-a arătat mai sus, Comisia a reţinut că persoana cercetată şi soţia acesteia au obţinut în perioada verificată venituri nete în sumă totală de 79.536 RON, la care se adaugă suma de 39.800 euro, virată de B.. Aşadar, însumând aceste surse de venit, chiar şi în ipoteza în care ar fi înlăturate statuările comisiei asupra veniturilor din activitatea agricolă, cheltuielile învederate prin raportul ANI, în valoare de 95272 de RON (echivalentul a 25542 de euro), sunt în mod evident justificate prin prisma veniturilor obţinute. În consecinţă, critica formulată de reclamantă este lipsită de orice utilitate în lipsa contestării şi a celorlalte surse de venit, asupra căror instanţa nu se apleca din oficiu, fără a încălca principiul disponibilităţii părţilor, care guvernează procesul civil, conform art. 9 C. proc. civ.."

Prin urmare, acesta este raţionamentul logico-juridic esenţial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunţării soluţiei criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamanta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând argumente care să susţină opinia sa cu privire la nemotivarea sentinţei ori la modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, susţinând în mod formal că reţinerile instanţei de fond sunt eronate.

Astfel, recurenta-reclamantă a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe motiv că instanţa de fond nu a analizat şi celelalte susţineri ale acesteia din cererea de chemare în judecată, care, în mod evident, în raport de raţionamentul esenţial pe care s-a bazat soluţia criticată în recurs, au devenit inutil de analizat în lipsa contestării şi a celorlalte surse de venit, astfel că, prin cererea de recurs nu sunt aduse critici din perspectiva acestui caz de casare.

În ceea ce priveşte motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin calea de atac exercitată recurenta-reclamantă nu a combătut în nici un fel raţionamentul din hotărârea recurată reţinut anterior, potrivit cu care toate celelalte venituri constatate prin ordonanţa de clasare sunt suficiente pentru a acoperi şi chiar depăşi cheltuielile considerate ca nejustificate prin raportul ANI, contestarea de reclamantă a concluziilor comisiei privind doar o sursă de venit, cea provenind din activităţi agricole, recurenta limitându-se la a relua susţinerile din acţiune, care nu privesc acest aspect şi, a căror analiză, astfel cum s-a reţinut anterior, a devenit inutilă.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de respingere a cererii de anulare a actului administrativ în discuţie nu au fost contestate, pe calea recursului, de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 489, art. 496 alin. (1) şi art. 453 C. proc. civ., va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă; va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât A..

Constată nulitatea recursului formulat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 61/F-CONT din 6 aprilie 2021 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.