Administrative Jurisdiction Reinstated for Veteran Status Claims Against Ministries; Labor Court Declination Overturned in Favor of Bucharest Court of Appeal.

Şedinţa din camera de consiliu de la 8 decembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin acţiunea înregistrată, la data de 26.02.2021, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert:

- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti să acordare reclamantei A. calitatea de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să acordare reclamantului B. calitatea de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să acorde reclamantului C. calitatea de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020, precum şi drepturile prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

- obligarea pârâţilor la la actualizarea sumelor de bani corespunzătoare, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea cu nr. 168/2020, în funcţie de rata inflaţiei, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data achitării efective.

În drept, au invocat prevederile Legii nr. 168/2020, dispoziţiile art. 1 precum şi celelalte dispoziţii legale din Codul Muncii, Legea 53/2003, art. 16 alin. (1) şi art. 20 din Constituţia României, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul cu nr. 12 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 1, art. 2 din Ordonanţa Guvernului cu nr. 137/2000 republicată, precum şi toate prevederile legale menţionate în cuprinsul cererii.

La data de 12.08.2021, reclamanţii şi-au modificat acţiunea în sensul că solicită obligarea pârâţilor la:

1. efectuarea demersurilor şi formalităţilor necesare pentru includerea/stabilirea misiunilor EUPOL Afganistan şi EUCAP Nestor/Somalia, prin ordin al conducătorului instituţiei, în categoria misiunilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 168/2020,

2. obligarea pârâţilor la emiterea normelor de aplicare a Legii nr. 168/2020 în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 168/2020

3. obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti la emiterea, în favoarea reclamantei A. a Ordinului conducătorului instituţiei de conferire a calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 168/2020.

4. obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bucureşti la plata către reclamanta A. a drepturilor prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020.

5. obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la emiterea, în favoarea reclamantului B. a Ordinului conducătorului instituţiei de conferire a calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020

6. obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata către reclamantul B. a drepturilor prevăzute de Legea nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu daca intrării în vigoare a Legii nr. 168/2020;

7. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea, în favoarea reclamantului C. a Ordinului conducătorului instituţiei de conferire a calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea cu nr. 168/2020

8. obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la plata către reclamantul C. a drepturilor prevăzute de Legea cu nr. 168/2020 (art. 5, art. 12 alin. (1) lit. b), c) etc.) care decurg din această calitate, începând cu data intrării în vigoare a 1egii nr. 168/2020, cu actualizarea sumelor corespunzătoare, prevăzute de art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 168/2020, în funcţie de rata inflaţiei, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată până la data achitării efective.

1.2. Prin sentinţa civilă nr. 8517 din 9 decembrie 2021, Tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei prin întâmpinare, cu privire la capetele de cerere 1, 2, 3, 5 şi 7, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

A apreciat instanţa că reclamanţii au solicitat, în cadrul petitelor nr. 3,5 şi 7 obligarea unor autorităţi centrale, Ministerul Justiţiei, Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la emiterea unor acte administrative, respectiv a unor ordine prin care acestora să li se acorde calitatea de "veteran din teatrele de operaţii", conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 168/2020. În cadrul petitului nr. 2, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la efectuarea unor demersuri administrative prealabile emiterii actului administrativ, iar, în cadrul petitului nr. 3, au solicitat emiterea unor acte administrative cu caracter normativ.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 1, art. 2 lit. c) şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a apreciat că instanţa de contencios administrativ este competentă a soluţiona cauza. În ceea ce priveşte capătul de cerere nr. x, formulat în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Bucureşti, instanţa a apreciat a fi incidente dispoziţiile art. 123 alin. (3) C. proc. civ.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 01.08.2022.

La data de 14.10.2022, reclamanţii au depus note scrise, prin care au invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, solicitând retransmiterea dosarului Tribunalului Bucureşti, secţia de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 1829 din 18 octombrie 2022, Curtea a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

A reţinut Curtea că finalitatea urmărită de reclamanţi prin toate petitele acţiunii este aceea a acordării drepturilor aferente calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", calitate invocată în considerarea raporturilor de muncă pe care le au cu părţile pârâte. Reclamanţii sunt magistraţi şi personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor şi procurorilor, şi nu funcţionari publici, în sensul art. 371 şi 372 Codul administrativ, raporturile cu pârâţii fiind specifice dreptului muncii.

Din textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reiese că pot fi supuse controlului de legalitate actele administrative, tipice sau asimilate, numai în acest cadru procesual instanţa de contencios administrativ fiind învestită să analizeze existenţa unei atingeri aduse unui drept sau interes legitim. În lipsa invocării unei practici administrative vătămătoare, concretizate prin emiterea unui act administrativ nelegal sau prin refuzul de rezolvare a unei cereri, competenţa de soluţionare a cererii nu aparţine instanţei de contencios administrativ.

Reclamanţii au insistat că nu au sesizat instanţa cu examinarea unui act administrativ tipic sau asimilat, astfel că instanţa a avut în vedere şi principiul disponibilităţii, decurgând din art. 9 C. proc. civ.

A mai reţinut Curtea că, în cauză, competenţa materială nu este atrasă nici prin raportare la art. 22 din Legea nr. 168/2020, pentru că trimiterea realizată de legiuitor la normele cuprinse în Legea nr. 448/2006 se referă la drepturile materiale recunoscute prin cele două legi speciale, iar nu la modalitatea de soluţionarea a litigiilor decurgând din aplicarea lor.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Curtea, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 134 şi art. 135 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public".

Conform art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

Deci, contenciosul administrativ este activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

În cauză, rezumând obiectul capetelor nr. 1, 2, 3, 5 şi 7 din acţiunea reclamanţilor astfel cum a fost modificată, în privinţa cărora s-a ivit conflictul negativ de competenţă, se constată că acestea privesc obligarea pârâţilor la efectuarea demersurilor şi formalităţilor pentru includerea misiunilor la care au participat (EUPOL Afganistan, EUCAP Nestor/Somalia) în categoria misiunilor prevăzute de art. 2 lit. b) din Legea nr. 168/2020 pentru recunoaşterea meritelor personalului participant la acţiuni militare, misiuni şi operaţii pe teritoriul sau în afara teritoriului statului român şi acordarea unor drepturi acestuia, familiei acestuia şi urmaşilor celui decedat, la emiterea normelor de aplicare a Legii nr. 168/2020 şi, respectiv, la emiterea în favoarea reclamanţilor a ordinelor de conferire a calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", conform art. 4 din Legea nr. 168/2020.

Reţine Înalta Curte că, potrivit art. 12 din Legea nr. 168/2020,

"Art. 12. - (1) Personalul participant care a dobândit calitatea de "Veteran din teatrele de operaţii" şi care nu este invalid, rănit ori nu a dobândit afecţiuni fizice şi/sau psihice în urma participării la acţiuni militare, misiuni şi operaţii beneficiază de următoarele drepturi:

a) dreptul de a purta uniforma militară, după trecerea în rezervă sau în retragere;

b) o sumă forfetară lunară, neimpozabilă, în procent de 25% din salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, pentru personalul în activitate;

c) o indemnizaţie lunară, neimpozabilă, în valoare de 1.000 RON, după trecerea în rezervă sau retragere, precum şi la încetarea raporturilor de muncă sau serviciu, după caz.

(2) Sumele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se acordă beneficiarului, reprezentantului legal ori mandatarului acestora împuterniciţi prin procură, conform metodologiei stabilite prin ordin al conducătorului instituţiei din cadrul sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională."

Deci, obiectul principal al prezentei acţiuni, astfel cum a fost modificată, îl constituie obligarea autorităţilor pârâte la efectuarea unor demersuri şi la emiterea unor acte administrative cu caracter individual (respectiv la emiterea ordinelor de conferire a calităţii de "veteran din teatrele de operaţii", în sensul art. 12 din Legea nr. 168/2020), la care reclamanţii apreciază că sunt îndreptăţiţi, pentru a beneficia de anumite drepturi prevăzute de lege.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Prin urmare, în raport cu pretenţiile reclamanţilor, acţiunea are natura juridică a unui litigiu de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte opinia reclamanţilor, context în care Curtea de Apel Bucureşti a făcut trimitere la principiul disponibilităţii, Înalta Curte apreciază că instanţei de judecată îi revine deplina competenţă de identificare şi de aplicare a normelor de drept incidente, în raport cu cadrul procesual stabilit de părţi şi cu motivele invocate în acţiune. Chiar dacă părţile se opun, instanţa va stabili calificarea juridică a cererii cu care este învestită potrivit prevederilor legale.

Astfel, în raport cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului, şi competenţa teritorială, în funcţie de domiciliul reclamantului, Înalta Curte constată că aparţine Curţii de apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării acţiunii reclamanţilor, în privinţa capătului de cerere avându-l ca pârât pe Tribunalul Bucureşti operând prorogarea legală de competenţă, conform art. 123 C. proc. civ.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii C., A., B. şi pârâţii Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul Bucuresti, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie şi Justiţie în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.