Municipality’s challenge to sanitation tariff penalties quashed; res judicata positive effect misapplied, retrial ordered.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the revision applicant’s appeal, quashed the Court of Appeal Iași’s decision of 15 November 2021, and remanded the case to the same court for retrial. The underlying dispute concerned an attempt by a municipality to overturn, via a challenge to enforcement, penalties (28,857,120 RON) fixed for non-execution of an earlier final judgment ordering tariff adjustments for a sanitation service contract; the revision applicant claimed that the decision upholding that challenge contradicted the prior judgment’s res judicata authority on the nature (obligation to do, not to give) and temporal scope of the obligation. The High Court held that the revision court erred by limiting review under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code to the negative effect of res judicata and by requiring triple identity, since that ground also protects the positive effect of res judicata under Articles 430 and 431, under which decisive reasoning may carry authority and no triple identity is required; the remand directs full analysis of the revision arguments.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 431 alin. (2) C. proc. civ, art. 906 alin. (5) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ; Municipality’s challenge to sanitation tariff penalties quashed; res judicata positive effect misapplied, retrial ordered: The underlying dispute concerned an attempt by a municipality to overturn, via a challenge to enforcement, penalties (28,857,120 RON) fixed for non-execution of an earlier final judgment ordering tariff adjustments for a sanitation service contract; the revision applicant claimed that the decision upholding that challenge contradicted the prior judgment’s res judicata authority on the nature (obligation to do, not to give) and temporal scope of the obligation. The High Court held that the revision court erred by limiting review under Article 509(1)(8) of the Civil Procedure Code to the negative effect of res judicata and by requiring triple identity, since that ground also protects the positive effect of res judicata under Articles 430 and 431, under which decisive reasoning may carry authority and no triple identity is required; the remand directs full analysis of the revision arguments.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThis provision is invoked in the dispositive as the legal basis for admitting the appeal, quashing the challenged decision, and remitting the case for retrial.
Full text
Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii. Procedura derulată
1.1. Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2012 pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. x/2012, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanta-prin Primar, obligarea pârâtului la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011.
Prin încheierea de şedinţă din 22 iunie 2012, cauza a fost scoasă de pe rol şi înaintată Tribunalului Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, unde a fost înregistrată la data de 13.07.2012.
Prin sentinţa nr. 2605 din 20 noiembrie 2012, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâtul la ajustarea tarifelor pentru activitatea specifică serviciului de salubrizare în conformitate cu parametrul de ajustare convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, încheiat între părţi, respectiv indicele lunar al preţurilor de consum pentru servicii comunicat de Institutul Naţional de Statistică, raportat la luna iunie 2008, începând cu data de 01.10.2011, şi a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 7 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.
Sentinţa Tribunalului a rămas irevocabilă prin nerecurare.
1.2. Creditoarea A. S.R.L. a formulat cerere de aplicare de penalităţi pentru neexecutarea hotărârii Tribunalului Iaşi, conform art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2015.
Prin sentinţa nr. 1094 din 15 septembrie 2015, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a obligat pârâtul Municipiul Constanţa-prin Primar la plata către reclamanta A. S.R.L. a unei penalităţi de 1% pe zi de întârziere calculate de la data rămânerii irevocabile a sentinţei care constituie titlul executoriu şi până la punerea în executare efectivă a sentinţei menţionate.
1.3. Ulterior, creditoarea A. S.R.L. a formulat cerere de obligare la penalităţi, întemeiată pe art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016.
Prin sentinţa civilă nr. 587 din 25 aprilie 2017, Tribunalul Iaşi a admis în parte cererea principală şi a fixat suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalităţi de întârziere pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu (sentinţa nr. 2605/2012 din data de 20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012), pentru perioada 01.02.2013-07.03.2016, respectiv suma de 413.187.664,48 RON.
A redus onorariul de avocat al reclamantei de la 36.000 RON la 3.000 RON.
A obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 3.400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 3.000 RON onorariu de avocat, astfel cum a fost redus, şi 400 RON onorariu provizoriu de expert.
A aprobat onorariul definitiv în valoare de 2.820 RON, solicitat de expertul tehnic judiciar B. pentru întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară în specialitatea contabilitate şi a obligat reclamanta la plata, către expertul tehnic judiciar, a sumei de 2.020 RON cu titlu de diferenţă onorariu de expert.
Prin Decizia nr. 4 din 21 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016, a fost respinsă cererea formulată de S.C. A. S.R.L. privind amendarea intimatului-apelant Municipiul Constanţa.
Au fost respinse cererea de suspendare a judecării cauzei şi cererea de repunere pe rol a cauzei.
A fost respins apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa împotriva încheierii din data de 11.04.2017, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. x/2016.
A fost respins apelul formulat de apelantul S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 587/CA/2017 a Tribunalului Iaşi.
A fost admis apelul formulat de apelantul Municipiul Constanţa împotriva aceleiaşi sentinţe, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa, prin reprezentant Primarul Municipiului Constanţa.
A fost fixată suma definitivă datorată de pârâtă reclamantei, cu titlu de penalităţi de întârziere datorate pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa nr. 2605/CA/2012 din data de 20.11.2012, pronunţată în dosarul nr. x/2012, pentru perioada 01.02.2013-15.12.2015, la suma de 28.857.120 RON.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate, care nu contravin deciziei pronunţate.
1.4. Municipiul Constanţa a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităţilor stabilite prin Decizia nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2018, iar, în subsidiar, reducerea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON şi, pe cale de consecinţă, anularea Somaţiei din data de 21.09.2018, a încheierii din data de 21.09.2018 emisă de BEJ C. şi a adreselor de instituire a popririi din data de 25 septembrie 2018, încetarea executării silite începute în dosarul de executare nr. 391/2018 deschis de BEJ C., anularea executării silite propriu-zise demarate în dosarul de executare şi anularea tuturor actelor de executare silită întocmite de BEJ C., anularea încheierii de încuviinţare a executării silite nr. 13663 din 13 septembrie 2018 pronunţate de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. x/2018, suspendarea executării silite până la soluţionarea pe fond a prezentei contestaţii la executare şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. x/2018, contestatorul Municipiul Constanţa-prin Primar a solicitat suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare silită nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C..
Prin încheierea din data de 30 octombrie 2018, Tribunalul Iaşi a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 la dosarul nr. x/2018.
Prin sentinţa civilă nr. 1784 din 27 noiembrie 2018, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, unde cauza a fost înregistrată la data de 22.01.2019.
În şedinţa publică din 23.01.2019, Judecătoria Constanţa a dispus, raportat la caracterul urgent al procedurii în ceea ce priveşte suspendarea provizorie, disjungerea acestei cereri şi judecarea separată, stabilind termen în aceeaşi zi, în şedinţă publică.
Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Judecătoria Constanţa, în dosarul nr. x/2018, a admis cererea formulată de contestator şi a dispus suspendarea provizorie a executării silite efectuate în dosarul nr. x/2018 al Biroului Executorului Judecătoresc C., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în dosarul nr. x/2018, înregistrat pe rolul Judecătoriei Constanţa.
În dosarul nr. x/2018, prin sentinţa civilă nr. 3172 din 20 martie 2019, Judecătoria Constanţa a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării silite, precum şi contestaţia la executare, fiind obligat contestatorul la plata către intimate a sumei de 5733,10 RON.
2. Hotărârea supusă revizuirii
Împotriva sentinţei civile nr. 3172 din 20 martie 2019 a Judecătoriei Constanţa, contestatorul Municipiul Constanţa-prin Primar a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă sub nr. x/2018.
A solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi, în principal, înlăturarea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON, cuantificate de Curtea de Apel Iaşi prin Decizia nr. 4/2018, pronunţata în dosarul nr. x/2016, iar, în subsidiar, reducerea penalităţilor în cuantum de 28.857.120 RON.
Prin Decizia nr. 397 din data de 12 martie 2021, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a înlăturat penalităţile în cuantum de 28.857.120 RON stabilite prin decizia civilă nr. 4 din 21 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi în dosarul nr. x/2016.
A anulat executarea silită însăşi care face obiectul dosarului de executare nr. 391/2018, instrumentat de către BEJ C. şi, implicit, a anulat toate actele de executare emise în dosarul execuţional menţionat, dispunând încetarea executării silite
A anulat încheierea nr. 13663 13 septembrie 2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul civil nr. x/2018
A respins, ca neîntemeiată, cererea având ca obiect obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată.
3. Cererea de revizuire
3.1. Împotriva Deciziei nr. 397 din 12 martie 2021 a Tribunalului Constanţa, A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a formulat cerere de revizuire înregistrată, la data de 31.03.2021, pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021.
Revizuenta a solicitat anularea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă, motivând că decizia atacată este contradictorie sentinţei civile nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Iaşi, pronunţată în dosarul nr. x/2012.
În motivarea cererii de revizuire, autoarea căii de atac a susţinut că cele reţinute de Tribunalul Constanţa referitor la calificarea naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca obligaţie de "a da" contrazic hotărârea nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obligaţia de ajustare reprezintă o obligaţie de a face "intuituu personae".
De asemenea, hotărârea Tribunalului Constanţa este potrivnică sentinţei civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi şi în ceea ce priveşte "întinderea în timp" a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare.
Sentinţa civilă nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi a prevăzut clar în sarcina Municipiului Constanţa obligaţia de ajustare a tarifelor începând cu data de 01.10.2011, fără a stabilit o limită temporală a duratei obligaţiei ce incumba debitoarei pentru ajustarea tarifelor.
Decizia nr. 397/2021 a Tribunalului Constanţa a stabilit, contrar dispozitivului şi considerentelor sentinţei nr. 2605/2012, că întinderea perioadei obligaţionale este de 3 luni, făcând trimitere în acest sens la considerentele Deciziei nr. 4/2018 a Curţii de Apel Iaşi prin care s-au cuantificat penalităţile pentru neexecutarea obligaţiei cuprinse în Titlul executoriu şi s-a stabilit şi valoarea obiectului obligaţiei la care se aplică aceste penalităţi (2.750.917 RON).
Astfel, reţinând că prin plata sumei de 2.750.000 RON debitoarea a executat hotărârea judecătorească de ajustare a tarifelor, Tribunalul Constanţa a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a dispus ajustarea tarifelor de salubrizare începând cu 01.10.2011, fără a se stabili o limită temporală a întinderii obligaţiei.
Referindu-se la efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instituit de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care funcţionează când în al doilea proces se pune o chestiune rezolvată printr-o hotărâre anterioară şi care, nefiind necesară tripla identitate, nu presupune o identitate de acţiune, ci doar chestiuni litigioase puse în discuţie în cadrul celor două procese, revizuenta a susţinut că Decizia nr. 397 din 12 martie 2021 a Tribunalului Constanţa contrazice modalitatea în care s-a tranşat asupra chestiunilor litigioase relative la calificarea obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca fiind o obligaţie de a face precum şi asupra limitelor titlului executoriu.
În cadrul contestaţiei la executare, întemeiată pe art. 906 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi pusă în discuţie legalitatea sau temeinicia hotărârilor judecătoreşti anterioare, nefiind permisă schimbarea fondului soluţiei cuprinse în dispozitivul titlului executoriu reprezentat de hotărârea definitivă a unei instanţe judecătoreşti.
3.2. Prin încheierea de şedinţă din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat cauza secţiei civile a aceleiaşi instanţe, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2021*.
Prin încheierea de şedinţă din 12 mai 2021, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă a admis excepţia necompetenţei funcţionale, apreciind că instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat prima hotărâre este competentă a soluţiona cauza, respectiv Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând conflict negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă pentru soluţionarea acestuia.
Prin Decizia nr. 1658 din 24 iunie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
4. Decizia pronunţată asupra cererii de revizuire
Cauza a fost reînregistrată la data de 20.10.2021 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care, prin Decizia nr. 4 din 15 noiembrie 2021, a respins cererea de recizuire.
A reţinut Curtea de apel, în esenţă, că hotărârile judecătoreşti nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât, în primul dosar, revizuenta A. S.R.L. a solicitat ajustarea tarifului convenit prin contractul nr. x/09.05.2008, iar, în cel de-al doilea dosar, soluţionat prin Decizia nr. 397/12.03.2021, intimatul Municipiul Constanţa a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat înlăturarea penalităţilor stabilite prin Decizia nr. 4/21.05.2018 a Curţii de Apel Iaşi, soluţiile pronunţate în cele două litigii fiind în mod evident diferite.
Astfel, obiectul celor două hotărâri potrivnice nefiind identic, decizia civilă nr. 397/12.03.2021 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Referitor la criticile revizuentei vizând încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere efectul negativ al lucrului judecat, nu pe cel pozitiv.
În plus, susţinerea revizuentei, privind schimbarea obligaţiei la care a fost condamnat Municipiul Constanţa din a da, nelimitată în timp, în a face, nu poate fi primită întrucât vizează o contrarietate între considerentele celor două hotărâri. Instanţa care soluţionează cererea de revizuire nu este necesar să analizeze, în verificarea existenţei triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, considerentele pe care instanţele şi-au întemeiat soluţiile pronunţate, ci soluţiile pronunţate.
5. Cererea de recurs
Împotriva Deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021, revizuenta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
5.1. După ce a prezentat circumstanţele cauzei şi obiectul hotărârilor potrivnice, în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-revizuentă a arătat că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii.
Astfel, după ce instanţa a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident decât în cazul efectului negativ al autorităţii de lucru judecat, a trecut peste propriul raţionament, a analizat considerentele hotărârilor pronunţate şi a reţinut că nu sunt potrivnice, apreciind că, de fapt, nu este încălcat nici efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat.
A mai apreciat recurenta că hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei, pentru că instanţa nu a răspuns motivelor de revizuire în raport cu conţinutul normativ al instituţiei autorităţii de lucru judecat, sub aspectul pozitiv al lucrului judecat, astfel cum este reglementat în art. 430 C. proc. civ. şi art. 431 C. proc. civ.
Instanţa de revizuire nu a analizat în concret niciuna dintre criticile aduse deciziei contestate, ci s-a limitat la câteva constatări generale cu privire la neîndeplinirea cerinţei triplei identităţi, reţinând că obiectul celor două hotărâri pretins potrivnice nu este identic.
Spre deosebire de vechea reglementare, noile dispoziţii procedurale statuează asupra instituţiei autorităţii de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătoreşti, arătând în mod explicit asupra căror părţi ale hotărârii poartă această autoritate, ce fel de statuări ale instanţei, precum şi tipul de hotărâri care sunt înzestrate cu autoritate de lucru judecat (art. 430), menţionând, totodată, cele două efecte pe care le produce lucrul judecat - efectul pozitiv şi efectul negativ (art. 431).
Raţiunea legiuitorului a fost aceea de evitare a contrazicerilor nu doar între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti, ci şi între dispozitivul unei hotărâri şi considerentele alteia, care a rezolvat un aspect litigios ce are legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, sau evitarea contrazicerilor între aşa numitele considerente decizorii ale hotărârilor (cele care conţin intrinsec soluţii).
Aceasta înseamnă că nu trebuie să fie întrunită tripla identitate de elemente între cele două procese, ca şi în cazul autorităţii de lucru judecat, cum greşit a reţinut instanţa de revizuire, ci trebuie să existe doar o legătură cu lucrul judecat anterior, care să se impună noii judecăţi, în sensul de a nu nesocoti ceea ce o instanţă a statuat deja jurisdicţional.
A mai precizat recurenta că Legea nr. 310/2018 nu a modificat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., textul având acelaşi conţinut, astfel că acest motiv de revizuire putea fi exercitat în aceleaşi condiţii, atât înainte cât şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018.
Astfel, motivarea superficială a instanţei de revizuire ilustrează incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În continuarea recursului, recurenta-revizuentă a făcut aprecieri cu privire la doctrina şi practica judiciară cu privire la interpretarea şi aplicarea acestui motiv de casare.
5.2. În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut revizuenta că instanţa a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 430 şi art. 431 C. proc. civ., din interpretarea sistematică a art. 509 alin. (1) pct. 8, art. 513 alin. (4) şi art. 430-431 C. proc. civ., reieşind că legiuitorul a vizat prin acest caz de revizuire atât încălcarea efectului negativ al lucrului judecat, cât şi a efectului pozitiv al lucrului judecat.
A prezentat motivele pentru care apreciază că hotărârea Tribunalului Constanţa este potrivnică sentinţei civile nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi, în ceea ce priveşte calificarea naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare şi în ceea ce priveşte întinderea în timp a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare.
A concluzionat că instanţa de revizuire a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor care reglementează autoritatea de lucru judecat şi efectele acesteia, socotind, contrar prevederilor art. 430 C. proc. civ., că efectul pozitiv al lucrului judecat nu este protejat prin intermediul cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.
6. Apărările formulate de intimat
Intimatul Municipiul Constanţa-prin Primar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, apreciind că hotărârea recurată este motivată şi că respectă principiul securităţii raporturilor juridice.
II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor formulate în întâmpinare şi în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte, constată fondat recursul.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
În raport cu circumstanţele cauzei, reţinute la pct. 1 al prezentei decizii, Înalta Curte constată că, prin cererea de revizuire ce face obiectul prezentei cauze, revizuenta A. S.R.L. a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că cele reţinute de Tribunalul Constanţa prin Decizia nr. 397 din 12 martie 2021, referitoare la calificarea naturii juridice a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare ca obligaţie de "a da" şi la întinderea în timp a obligaţiei de ajustare a tarifelor de salubrizare, contrazic efectul pozitiv autorităţii de lucru judecat în raport cu considerentele sentinţei nr. 2605 din 20 noiembrie 2012 hotărârea nr. 2605/2012 a Tribunalului Iaşi, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că obligaţia de ajustare reprezintă o obligaţie de a face "intuituu personae".
Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.
Din motivarea deciziei recurate, expuse succint la pct. I.4 l prezentei hotărâri, Înalta Curte constată că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire s-a limitat la a analiza contradictorialitatea hotărârilor invocate de revizuentă doar prin prisma efectului negativ al lucrului judecat, apreciind că motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu ar avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat.
De asemenea, a mai reţinut prima instanţă că, în verificarea triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, nu este necesar a se analiza considerentele pe care instanţele şi-au întemeiat soluţiile, ci înseşi soluţiile pronunţate.
Or, din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce constituie temeiul cererii de revizuire, cu dispoziţiile art. 430 şi 431 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că raţiunea reglementării autorităţii de lucru judecat o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea acesteia, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, în condiţiile în care, conform art. 430 alin. (2) din C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat se grefează şi considerentelor hotărârii, nu doar celor decisive, care susţin dispozitivul, ci şi considerentelor decizorii
Spre deosebire de efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond doar dacă există tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză, în cazul efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, care valorifică aspecte dezlegate anterior de instanţă, aspecte ce au legătură cu ceea ce se deduce ulterior judecăţii, nu se cere în mod necesar existenţa triplei identităţi.
Or, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu a analizat şi nu a răspuns criticilor revizuentei referitoare şi la încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat în privinţa hotărârilor considerate a fi potrivnice, considerând greşit că revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere această premisă.
Prin urmare, pentru respectarea dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. le conferă părţilor, se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe care, în rejudecare, urmează a analiza cererea de revizuire din perspectiva tuturor argumentelor invocate de revizuentă prin cerere şi de intimat prin întâmpinare.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 4 din 15 noiembrie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.