Challenging public domain classification and administrative transfer of property: failure to verify valid acquisition title under Law 213/1998

Şedinţa publică din data de 8 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată. Hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual

Prin cererea înregistrată, la data de la data de 13.09.2017, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Dolj şi Guvernul României, revocarea Hotărârii nr. 145/26.07.2007 şi a Anexei privind darea în administrare a imobiliului situat în Craiova, str. x către Şcoala Populară de Arte şi Meserii "B." emise de pârâtul CJ Dolj şi revocarea H.G. nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334bis din 30 aprilie 2008.

Prin sentinţa civilă nr. 119 din 1 martie 2018, Curtea a respins excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii cererii, a admis excepţia tardivităţii cererii formulate de reclamantă şi a respins cererea, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea hotărârii şi, în rejudecare, anularea actelor administrative atacate.

Prin decizia civilă nr. 6886 din 16 decembrie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, a admis recursul, a casat în parte sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, menţinând soluţia de respingere a excepţiilor inadmisibilităţii şi nulităţii cererii.

A constatat instanţa de recurs că prima instanţă a interpretat şi aplicat eronat prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, neputându-se aprecia că reclamanta a luat cunoştinţă de H.G. nr. 141/2008 şi a realizat existenţa unei vătămări în dreptul său la momentul publicării în Monitorul Oficial al României, întrucât conţinutul hotărârii, astfel cum este publicat, nu oferă niciun fel de informaţii care să permită identificarea imobilelor la care se referă.

Referitor la HCJ Dolj nr. 145/26.07.2007 şi Anexa privind darea imobilului situat în Craiova, str. x către Şcoala Populară de Arte şi Meserii "B.", instanţa de control judiciar a reţinut nerespectarea principiului aflării adevărului în procesul civil, consacrat de art. 22 C. proc. civ., stabilind ca instanţa de fond să stabilească momentul de la care curge termenul de sesizare a instanţei cu cererea de anularea a HCJ Dolj nr. 145/26.07.2007.

2. Hotărârea pronunţată în rejudecare după casare, în al doilea ciclu procesual.

Cauza a fost reînregistrată, în rejudecare după casare, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.04.2021, sub nr. x/2017*.

Prin sentinţa civilă nr. 270 din 8 octombrie 2021, Curtea a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârâţi prin întâmpinare, ca nefondată.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Judeţean Dolj, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii introductive de instanţă, cu cheltuieli de judecată.

Recurenta-reclamantă invocă aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv art. 7 şi 12 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi art. 1 şi 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată.

Recurenta-reclamantă susţine că încălcarea dreptului său de administrare, consolidat printr-o hotărâre judecătorească definitivă constituie un argument suficient astfel încât instanţa de fond să procedeze la o analiză efectivă a legalităţii hotărârii consiliului local şi a hotărârii de guvern.

Prima instanţă analizează actele administrative atacate numai din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de formă necesare pentru emiterea lor, or, recurenta-reclamantă susţine că nu a criticat aceste aspecte.

Intimaţii-pârâţi au admis calitatea de persoană interesată a reclamantei în promovarea acţiunii, însă, în mod greşit, se apreciază că vătămarea dreptului acesteia nu se circumscrie obiectului acţiunii, potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Prima instanţă este obligată să analizeze dacă dreptul de administrare al reclamantei, odată încălcat, este de natură a conduce la o anulare parţială a celor două acte administrative.

Instanţa de fond nu a lămurit situaţia juridică a imobilului din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, raportat la sentinţa prin care este recunoscut reclamantei dreptul de administrare.

În speţă, nu este lămurită îndeplinirea prevederilor art. 7 din Legea nr. 213/1998 în privinţa modului de dobândire a dreptului de proprietate publică asupra imobilului, iar HCJ Dolj nu reprezintă un astfel de mod de dobândire, ci are natura juridică a unei operaţiuni tehnico-administrative de efectuare a unei inventarieri.

Prin întâmpinare, se recunoaşte faptul că, anterior bunul nu făcea parte din domeniul public sau privat, iar conform disp. art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Judeţean Dolj a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reţine că obiectul acţiunii formulate de recurenta-reclamantă constă în anularea Hotărârii Consiliului Judeţean Dolj nr. 145/26.07.2007 şi a Anexei privind darea în administrare a imobilului situat în Craiova, str. x, către Şcoala Populară de Arte şi Meserii "B.", precum şi anularea Hotărârii de Guvern nr. 141/2008 privind modificarea şi completarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj.

Prima instanţă, respingând acţiunea, în totalitate, reţine, în ceea ce priveşte H.G. nr. 141/2008, că a verificat dacă aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor legale în baza şi executarea Legii nr. 213/1998.

Astfel, instanţa de fond constată că H.G. nr. 141/2008 a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituţia României şi art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 şi că au fost respectate normele de tehnică legislativă prevăzute în Legea nr. 24/2000.

Cu privire la HCJ Dolj nr. 145/2007, instanţa de fond constată că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv art. 12 din Legea nr. 213/1998, art. 91 alin. (1) lit. c), art. 97 alin. (1) şi art. 123 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Criticile aduse de recurenta-reclamantă soluţiei instanţei de fond se referă la aplicarea greşită a disp. art. 7 şi art. 12 din Legea nr. 213/1998, precum şi a disp. art. 1 şi aet. 8 din Legea contenciosului administrativ, actele administrative atacate fiind analizate doar din perspectiva condiţiilor de formă necesare pentru emiterea lor.

Înalta Curte reţine că motivele de nelegalitate invocate prin recursul declarat de recurenta-reclamantă sunt întrunite.

Prima instanţă analizează dispoziţiile legale sus-menţionate numai din perspectiva îndeplinirii condiţiilor formale pentru emiterea actelor administrative atacate, reţinând că autoritatea publică emitentă este competentă potrivit legii, că a fost însuşit proiectul iniţiat de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în privinţa H.G. nr. 141/2008 sau că au fost respectate normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, există avizele necesare.

Prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 au fost evidenţiate doar formal, prin redarea textului de lege şi constatarea că, în speţă, Consiliul judeţean are competenţa dării în administrare a bunurilor de interes judeţean.

Înalta Curte reţine că prima instanţă nu a fost preocupată să stabilească, conform prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, citat chiar în cuprinsul sentinţei atacate, dacă bunul a intrat în proprietatea unităţii administrativ-teritorială în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării acestuia.

Potrivit disp. art. 7 din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândeşte pe cale naturală, prin achiziţii publice efectuate în condiţiile legii, prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, prin acte de donaţie sau legate acceptate de Guvern, de consiliul judeţean sau de consiliul local, după caz, dacă bunul în cauză intră în domeniul public, prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilitate publică, prin alte moduri prevăzute de lege.

Instanţa de fond avea obligaţia să analizeze atât îndeplinirea condiţiilor de formă, pe care le-a cercetat în cuprinsul considerentelor, cât şi condiţiile de fond, respectiv a modului de dobândire a bunului în domeniul public şi respectiv a legalităţii dării în administrare a acestuia, aspecte omise de la o astfel de analiză.

Din actele dosarului reiese că însuşi intimatul-pârât Consiliul judeţean Dolj a emis un înscris din care rezultă că bunul nu s-a aflat în proprietatea publică a statului sau a unităţii administrativ-teritoriale, aspect omis de către prima instanţă.

Faţă de acestea, constatându-se că prima instanţă a pronunţat sentinţa atacată cu aplicarea greşită a normelor de drept material sus-menţionate, ceea ce conduce la întrunirea motivelor de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu dis part. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată şi, având în vedere Decizia nr. 79/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se va proceda la o analiză a condiţiilor de fond necesare pentru emiterea celor două acte administrative atacate, prin completarea probatoriului, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinţei nr. 270 din 8 octombrie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 8 decembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.