Salary Equalization for Court Archivists and Registrars Under Framework Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2018 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia I-a civilă, reclamantele A., B., C. Şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara, Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării:

- anularea în parte a Deciziei nr. 151/A din 21.09.2017, emisă în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv anularea în parte a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) al Deciziei nr. 151/A şi Anexa 2 în ceea ce priveşte salarizarea;

- anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curţii de Apel Timişoara nr. 22/20.11.2017, şi anume anularea art. 1 alin. (2) din hotărâre ce vizează soluţia de respingere a contestaţiei formulata de reclamantele şi înregistrată la data de 10.11.2017 şi respectiv 15.11.2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timişoara de a emite noi Decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamantă, în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, care sa cuprindă nivelul salariului de baza existent în cadrul paratei Curtea de Apel Timişoara pentru noile funcţii de grefieri prevăzute de noua grila în Anexa nr. V, Capitolul II din Legea Cadru nr. 153/2017, respectiv cu stabilirea salariului de baza avut de un "grefier" (cu aceeaşi vechime, studii şi gradaţie deja recunoscute) în iulie 2017 (deci cu eliminarea oricărei diferenţieri/distincţii între grefieri arhivari, registratori şi grefierii în general în spiritul noii legi) .

- obligarea pârâţilor 1 şi 2 de a recalcula drepturile salariale datorate reclamantelor şi de a le achita diferentele salariale rezultate intre drepturile salariale incasate efectiv şi cele de care ar fi trebui sa beneficieze prin deciziile de reîncadrare individuale, (conform noilor grile) începând cu 01.07.2017 şi pana la data pronunţării sentinţei, actualizate cu rata inflaţiei precum şi cu dobânda legala aferenta acestor drepturi de la fiecare şi pana la momentul plaţii efective.

Prin sentinţa civilă nr. 234/LM/2018 din data de 16 aprilie 2018, Tribunalul Bihor, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a unei astfel de instanţe şi, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. şi art. 7 alin. (1) şi (2) din capitolul VIII, Secţiunea I, Anexa V din Legea nr. 153/2017, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 434 pronunţată în data de 6 februarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timişoara în ceea ce priveşte petitul nr. 4 al cererii de chemare în judecată şi respins acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi a respins în rest acţiunea promovată de reclamantele A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Timişoara, şi Tribunalul Arad, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 434 pronunţată la 6 februarie 2018 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantele A., B., C. şi D., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Au susţinut recurentele-reclamante că prima instanţă a apreciat greşit că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, pentru că, în cazul grefierilor arhivari/registratori, aceste dispoziţii legale nu sunt aplicabile, având în vedere că, urmare a reîncadrării, nu mai ocupă aceeaşi funcţie sau, mai exact, nu mai ocupă o funcţie salarizată diferit faţă de ceilalţi grefieri, încadrarea noii funcţii de grefier-arhivar/registrator fiind una reglementată similar celei generice/unice de grefier.

Astfel, începând cu 01.07.2017, ca urmare a reîncadrării în această categorie unică de funcţii, se impune acordarea salariului de bază aferent funcţiei de grefier menţinută pentru toţi grefierii până la 31.12.2017.

În ceea ce priveşte categoria grefierilor arhivari/registratori, art. 36 din Legea-cadrul nr. 153/2017 trimite la reîncadrare, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V, care include în grupa grefierilor şi grefierii arhivari/registratori, astfel că se impune majorarea salariului de bază al grefierilor arhivari/registratori asimilaţi grefierilor la nivelul celui avut de 01.07.2017 de către "grefieri".

Deşi prima instanţă a reţinut că funcţia lor a fost transformată, modificată, în mod eronat şi nelegal a reţinut aplicabilitatea art. 38 din lege, fără a analiza argumentele lor care susţin aplicabilitatea exclusivă a art. 39.

Este eronată susţinerea instanţei că pentru funcţia de grefier de şedinţă condiţia de ocupare era absolvirea studiilor superioare, în condiţiile în care, atât în Legea-cadru nr. 153/2017, cât şi în Legea nr. 567/2004, se prevede existenţa unor funcţii de grefieri de şedinţă cu studii medii.

În mod similar, şi în Anexa V, Cap. II al Legii nr. 153/2017, funcţiile de prim-grefier, grefier-şef secţie, grefier-şef, grefier-arhivar şef, precum şi cele de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator sunt prevăzute atât pentru nivelul de studii superioare, cât şi pentru studii medii.

Demersul lor judiciar are drept cauză tocmai faptul că, începând cu 01.07.2017, legiuitorul a înţeles să elimine discriminarea existentă privind salariul de bază stabilit pentru aceeaşi categorie profesională, gerfier, reglementând aceeaşi funcţie, de grefier, în aceeaşi rubrică, fără distincţii şi discriminări, în funcţie de titulatură.

Sunt angajaţi ai pârâtului Curţii de Apel Timişoara, ca personal contractual încadrat în funcţiile de grefier arhivar, iar, prin Decizia nr. 151/A/21.09.2017 emisă de aceeaşi instituţie, s-a dispus în mod colectiv reîncadrarea întregului personal angajat al instituţiei, însă, în mod nelegal, prin art. 1 alin. (2), celor care deţin calitatea de grefier arhivar le-au fost menţinute salariile avute anterior reîncadrării, salarii net inferioare celor acordate celorlalţi grefieri, cu toate că, odată cu reîncadrarea, şi lor trebuia să le fie acordate salarii echivalente cu cele ale celorlalţi grefieri.

Reîncadrarea pe noile funcţii, astfel cum sunt prevăzute în noua Lege-cadru a salarizării, presupunea, implicit, şi acordarea drepturilor salariale aferente noii funcţii, iar noua funcţie de grefier arhivar, respectiv grefier registrator, presupunea acordarea salariului de bază stabilit începând cu 01.07.2017 pentru toate celelalte funcţii din aceeaşi categorie.

În privinţa personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, scopul legii a fost tocmai de a înlătura diferenţierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de şedinţă şi a grefierilor arhivari sau registratori, scop care s-a concretizat prin reglementarea în cadrul aceleiaşi funcţii a grefierilor, fie ei de şedinţă, arhivar, registratori etc. .

În prezent, unica diferenţiere a salarizării între grefieri, permisă şi prevăzută de lege, se face prin prisma gradului, nivelului de studii şi vechimii, însă salariul nu poate fi diferenţiat pe criteriul titulaturii de grefier simplu/de şediţă sau grefier arhivar/registrator, având în vedere că funcţia de grefeir este unitar reglementată şi salarizată.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, funcţia de grefier-arhivar, grefier-registrator, respectiv grefier-arhivar şef, era distinct reglementată de funcţia de grefier, grefier-statistician, grefier-documentarist, respectiv grefier şef.

În aceste condiţii, chiar dacă din punct de vedere al denumirii nu pare o schimbare, funcţia lor rămânând, practic, cu denumirea anterioară de grefier-arhivar/registrator, respectiv grefier arhivar şef, reîncadrarea în noile condiţii legale, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V Cap. II din lege, însemna indiscutabil acordarea retroactiv de la data de 01.07.2017 a salariului de bază corespunzător noii funcţii, respectiv a salariului de bază prevăzut la 01.07.2017 pentru funcţia de grefier de şedinţă, cu aceeaşi vechime, treapă de studii, gradaţie.

Au mai susţinut recurentele că situaţia de faţă, în care vechile funcţii ale grefierilor arhivari/registratori şi arhivari şefi au fost absorbite de noile funcţii de grefieri, în ceea ce priveşte salarizarea, constituie de facto o promovare, ce se concretizează în faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, îndeplinesc toate condiţiile pentru a fi încadraţi ca grefieri, fiind singurii grefieri "urcaţi" într-o categorie superioară ca urmare a acestei legi.

De asemenea, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017, s-au încălcat principiul nediscriminării şi principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.

Recurentele reclamante au criticat hotărârea instanţei de fond şi sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, considerând că a fost admisă în mod nefondat şi netemeinic.

În acest sens, au susţinut că Ministerul Justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite în baza art. 131 din Legea nr. 304/2004, având obligaţia de a vira şi asigura sumele solicitate de către curţile de apel şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării are calitate prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 119/2001, întrucât au solicitat eliminarea oricăror diferenţieri între salarii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timişoara a depus întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a depus întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, recurentele-reclamante susţin că instanţa de fond ar fi aplicat în mod greşit art. 38 din Legea nr. 153/2017 şi că legiuitorul a adoptat aceste dispoziţii în scopul eliminării situaţiilor discriminatorii, înţelegând să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari/registratori, asimilaţi grefierilor, la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017 şi să înlăture diferenţierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de şediţă şi a grefierilor arhivari/registratori

Este adevărat că obiectul de reglementare al actului normativ menţionat supra constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul fiind eliminarea situaţiilor discriminatorii, însă, este de observat că doar în ipoteza în care situaţiile discriminatorii ar privi persoanele care ocupă aceleaşi funcţii şi îndeplinesc aceleaşi activităţi.

Însă, în mod corect a reţinut instanţa de fond aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 153/2017, care se interpretează prin raportare la prevederile Legii nr. 567/2004, mai exact a dispoziţiilor alin. (2) al art. 3 conform cărora "Personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentarişti, grefieri arhivari, grefieri registratori şi specialişti IT".

Astfel, contrar criticilor recurentelor, şi prin Legea nr. 153/2017 funcţia de grefier-registrator/arhivar este reglementată distinct, la fel ca şi în Legea nr. 567/2004.

Din cuprinsul tabelului existent în Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, rezultă că sunt prevăzute aceleaşi funcţii ca şi în Legea nr. 567/2004, respectiv funcţiile de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc. .

În acest context normativ, procedând la interpretarea dispoziţiilor legale precitate în raport de cauza dedusă judecăţii, rezultă că reîncadrarea grefierilor arhivari şi a grefierilor registratori se efectuează pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, având în vedere că aceştia îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Nu pot fi primite susţinerile recurentelor, în sensul că, prin noua lege a salarizării, legiuitorul a intenţionat să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari şi registratori la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017, să-i "urce" într-o categorie superioară.

Legea a urmărit exclusiv reîncadrarea pe aceleaşi funcţii deţinute anterior, scopul eliminării situaţiilor discriminatorii vizând salariaţii care ocupă aceeaşi funcţie şi îndeplinesc aceleaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii.

Faptul că acesta este scopul legiuitorului rezultă fără putinţă de tăgadă din prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, reţinut cu temei de prima instanţă, în care s-a prevăzut în mod expres că se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, a compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, cu o condiţie, respectiv aceea ca personalul să ocupe aceeaşi funcţie şi să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii.

Or, câtă vreme funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator sunt reglementate distinct din punct de vedere salarial faţă de funcţia de grefier, din considerente privind nivelul studiilor necesare ocupării acestor funcţii, respectiv studii medii în cazul grefierilor arhivari şi registratori şi studii superioare de specialitate juridică în cazul grefierilor, nu pot fi primite argumentele recurentelor-reclamante, în sensul că prin adoptarea noii legi a salarizării s-ar fi urmărit egalizarea acestor funcţii, prin reîncadrarea automată la nivelul prevăzut pentru studii superioare şi cu salarizarea corespunzătoare.

Ocuparea aceleiaşi funcţii şi desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii reprezintă condiţiile care impun menţinerea în plată a cuantumului brut al salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017.

Înalta Curte nu poate primi aprecierea recurentelor-reclamante în sensul că, urmare a intrării în vigoare a noii legi a salarizării, vechile funcţii ale grefierilor arhivari/registratori au fost absorbite de noile funcţii de grefieri şi că întreaga categorie a personalului auxiliar este tratată identic.

Dacă s-ar accepta acest raţionament, menţionarea în tabelul de la Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor a aceloraşi funcţii prevăzute şi în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, respectiv acelea de grefier, grefier-şef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar şef, grefier registrator etc., ar fi superfluă, în condiţiile în care nu s-ar mai face nicio distincţie în ceea ce priveşte specificul funcţiei prin prisma activităţilor desfăşurate.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentelor, în sensul că, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017 a Curţii de Apel Timişoara ar fi fost încălcat principiul nediscriminării şi principiul egalităţii.

Reîncadrarea pe noile funcţii din punct de vedere al salarizării s-a făcut cu respectarea condiţiilor privind existenţa aceleiaşi funcţii, îndeplinirii aceleiaşi activităţi şi în aceleaşi condiţii, fiind aplicabilă tuturor subiectelor aflate în situaţii identice.

Prezintă relevanţă sub acest aspect jurisprudenţa Curţii Constituţionale care a statuat în mod constant în sensul că principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite şi, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994).

Totodată, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esenţă, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional (Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014).

În fine, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa faptul că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului.

În cauză, funcţiile de grefier arhivar şi grefier registrator au avut o reglementare salarială distinctă faţă de funcţia de grefier, în considerarea criteriului studiilor necesare ocupării acestora, stabilirea acestor reguli fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi, în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.

Aşa fiind, se reţine că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalităţii în faţa legii, câtă vreme ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei şi asigură egalitatea juridică a acestora.

Totodată, trebuie precizat că, în mod legal şi temeinic judecătorul fondului a costatat că pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Contrar celor susţinute de recurentele-reclamante, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 36 C. proc. civ., prin raportare la sediul materiei reprezentat de legislaţia privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Raportat la aceste dispoziţii de principiu şi în contextul în care acţiunea recurentelor-reclamante vizează o contestaţie împotriva modului de stabilire a drepturilor de natură salarială, este evident că nu poate avea calitate procesuală în cauză decât emitentul actului prin care au fost individualizate aceste drepturi şi instituţiei ţinute în mod legal să achite drepturile pretinse de recurentă, în virtutea raportului de muncă existent între părţi.

Sub acest aspect instanţa de fond a reţinut în mod corect că atribuţia stabilirii indemnizaţiilor de încadrare şi a celorlalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate revine curţilor de apel, potrivit dispoziţiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, şi nu Ministerului Justiţiei care respectă actele administrative emise de ordonatorul secundar, în condiţiile legii.

Mai mult, nu se poate reţine nici existenţa unei discriminări, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, funcţiile sunt diferite atât prin prisma studiilor, cât şi prin prisma atribuţiilor.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C., B., D., A. împotriva sentinţei civile nr. 434 din 6 februarie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2021.