Public funding payment claim for wood shavings dryer rejected as equipment deemed used; appeal dismissed and agency decision upheld

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat:

- anularea deciziei nr. 2482/21.01.2016 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi a tuturor actelor subsecvente;

- obligarea pârâtei la plata de sumei de 71.401,43 RON, aceasta fiind eligibilă, aferentă facturii nr. x/06.11.2015 prin care s-a achiziţionat utilajul "Uscător rotativ de rumeguş UR-500";

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3366 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

a) În dezvoltarea recursului recurenta-reclamantă arată că, respingând cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că, "date fiind constatările personale ale echipei de control, Curtea nu poate acorda valoare probatorie înscrisurilor depuse de reclamantă (inclusiv raportul de expertiză extrajudiciară)", instanţa de fond a pronunţat o sentinţă nelegală sub aspectul probaţiunii, pentru că nu a stăruit îndeajuns în vederea descoperirii adevărului şi pentru a preveni orice greşeală privind cunoaşterea faptelor.

Astfel, la termenul din 8.05.2017 a depus o cerere de probe, prin care a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă şi a probei cu expertiză tehnică de specialitate în utilaje tehnologice, arătând teza probatorie a fiecărei probe, însă, instanţa i-a respins cererea, fără să aibă în vedere toate motivele pe care le-a invocat prin contestaţie.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa trebuia să administreze probele solicitate pentru stabilirea situaţiei de fapt reale şi aflarea adevărului în cauză, în raport de normele legale incidente în materie.

Întrucât nu a administrat probele solicitate, instanţa de fond nu a lămurit pe deplin situaţia de fapt, încălcând principiul aflării adevărului şi rolul activ al judecătorului.

Consideră că instanţa şi-a însuşit punctul de vedere al autorităţii intimate în ceea ce priveşte utilajul uscător de rumeguş şi lipsa plăcuţei cu seria şi numărul, vătămând astfel dreptul la apărare al recurentei-reclamante, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii hotărârii.

b) După prezentarea unui scurt istoric al cauzei, a unor scurte referiri cu privire la apărările pârâtei invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, inclusiv asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată prin aceeaşi întâmpinare, recurenta-reclamantă reiterează susţinerile potrivit cărora, în opinia sa, constatările inspectorilor cu ocazia verificărilor în teren sunt nereale şi neîntemeiate.

Referitor la lipsa plăcuţei de identificare a utilajului uscător de rumeguş, recurenta-reclamantă susţine că nici Ghidul Solicitantului, nici Manualul de procedură nu cuprind menţiuni cu privire la amplasarea pe echipament a plăcuţei de identificare, respectiv nu impun obligativitatea amplasării acesteia într-o zonă anume din echipament.

Precizează că la momentul verificărilor din teren, plăcuţa de identificare a utilajului exista şi era amplasată pe echipament. De asemenea, cu ocazia controlului nu s-au solicitat lămuriri cu privire la lipsa plăcuţei de identificare a utilajului sau informaţii cu privire la locul unde aceasta era amplasată. Dacă inspectorii ar fi solicitat informaţii cu privire la locul unde se află amplasată plăcuţa de identificare în momentul verificărilor pe teren, reprezentanţii reclamantei l-ar fi indicat. Nu s-a întocmit nici proces-verbal cu ocazia acestor verificări, iar inspectorii care au efectuat controlul nu au întocmit vreun înscris sau "notiţe", putându-se concluziona că aceste constatări din teren au fost realizate pe principiul "am ţinut minte".

Cât priveşte uscătorul rumeguş, recurenta-reclamantă susţine că, la momentul vizitei în teren al experţilor SLINA - CRFIR 1 Iaşi, echipamentul era nou.

Referitor la urmele de sudură, recurenta-reclamantă menţionează că echipamentul fiind confecţionat din tablă şi fier, modalitatea de "lipire" a acestor elementele se face prin sudură.

În legătură cu constatarea că "prezintă urme de rugină", menţionează că "urmele de rugină" chiar dacă ar fi existat, constatările nu menţionează că echipamentul este ruginit şi astfel a fost afectat, ci, experţii precizează că sunt "urme", termen care, în tehnologia utilajelor este sinonim cu "pete". Asemenea urme sunt normale, echipamentul fiind confecţionat din tablă şi metal, şi pot surveni la contactul cu apa, dar care la o simplă curăţare dispar, fără ca acestea să afecteze funcţionalitatea sau caracteristicile tehnice ale echipamentelor.

Referitor la susţinerea autorităţii contractante că la momentul vizitei în teren, "în partea inferioară a camerei de ardere, ... utilajul avea grătarele de fontă în stare nouă, cu etichete anexate ... iar în partea superioară cărămizile prezentau urme vizibile de ardere, prin urmare ar fi fost imposibil să fi ars combustibil în camera de ardere şi etichetele grătarelor de fontă - pe care se presupune că a ars combustibil - să fie intacte", arată că, atunci când au fost efectuate probe şi teste pentru punerea în funcţiune, în camera de ardere nu a fost amplasat grătarul, focul fiind pus direct pe "vatra" pentru verificări. Grătarul de fontă a fost amplasat ulterior. Cu ocazia efectuării probelor şi testelor pentru punerea în funcţiune a utilajului a fost încheiat procesul-verbal de punere în funcţiune nr. x/02.11.2015, acesta fiind comunicat autorităţii contractante cu toate documentele care au stat la baza cererii de plată.

Mai arată că, potrivit Manualului de procedură, experţii verifică pe teren "dacă bunurile achiziţionate şi solicitate la plată sunt noi, respectiv nu sunt bunuri second-hand. Pe teren experţii se vor asigura că bunurile sunt noi verificând de ex: starea fizică a bunului, gradul de uzură, kilometrajul, numărul de ore de funcţionare, datele înscrise pe plăcuţele matricole, etc." Aceste indicii nu sunt singulare, experţii având obligaţia de a realiza toate verificările adecvate în funcţie de tipul bunului. În cazul în care, în urma verificării bunului respectiv, se constată faptul că acesta a fost utilizat, experţii vor solicita beneficiarului prezentarea contractelor comerciale de prestări servicii, facturilor etc. în vederea justificării aspectelor constatate". Însă, conform celor anterior menţionate, inspectorii/experţii nu au întocmit procese-verbale, nu au solicitat informaţii suplimentare şi nici alte documente.

Mai mult decât atât, nici prin Scrisoarea de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 10801/09.12.2015 nu s-a solicitat de către autoritatea contractantă informaţii sau lămuriri cu privire la starea echipamentului uscător de rumeguş, dacă acesta este nou şi dacă are plăcuţă de identificare.

Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor nu a solicitat nici documentele prevăzute în Manualul de procedură pentru Autorizare plăţi versiunea 36, disponibil pe site-ul www.afir.info, la pct. 5.1.2. - Transmiterea dosarelor de achiziţie, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, anexa la contract şi certificatul de conformitate/declaraţia de conformitate al/a maşinii/utilajului/echipamentului agricol/forestier, şi nici informaţii suplimentare referitoare la achiziţia echipamentului uscător de rumeguş.

Recurenta-reclamantă consideră că a respectat întocmai procedura de achiziţie x care a fost avizată de către finanţator potrivit Formularului A4 - fişa de avizare a dosarelor de achiziţii din data de 30.07.2015, în urma căreia a fost încheiat contractul de lucrări nr. x/15.07.2015 cu furnizorul S.C. B. S.R.L., având ca obiect principal furnizarea de utilaje în conformitate cu oferta tehnică, printre care se numără şi utilajul uscător rumeguş UR-500.

De asemenea, a efectuat cheltuielile în conformitate cu prevederile contractului de finanţare, a achiziţionat utilajele menţionate în memoriul justificativ, iar pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 1 Nord Est a avizat atât dosarul de achiziţie, cât şi dosarul cererii de plată, considerând că reclamanta a respectat integral dispoziţiile legale incidente.

În concluzie, experţii SLINA-CRFIR 1 Iaşi nu au întreprins toate diligenţele necesare cu ocazia verificărilor realizate, declarând neeligibile cheltuielile aferente cererii de plată neîntemeiat şi nelegal, cu toate că la data controlului, echipamentul era nou, avea plăcuţă de identificare şi îndeplinea toate cerinţele tehnice pentru funcţionare.

c) În continuare, recurenta-reclamantă se referă la întocmirea, la solicitarea sa, a două rapoarte de expertiză extrajudiciară, ambele aflate la dosarul de fond.

Primul este un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, având ca obiectiv "stabilirea stării tehnice, a stării în care Uscătorul rotativ pentru rumeguş UR-500 a fost furnizat - ca utilaj nou sau utilaj second hand pornind de la starea vetrei de ardere a utilajului şi a altor elemente precum şi identificarea acestuia". În concluziile acestui raport (pagina 11), întocmit de ing. C., expertul a conchis că "starea tehnică a Uscătorului rotativ de rumeguş UR-500 constatată la data de 13.07.2016 este corespunzătoare unui echipament achiziţionat de nou, executat conform tehnologiei constructive specifice, care a fost supus probelor tehnologice şi procedurii de punere în funcţiune şi care are un număr redus de ore de funcţionare".

Al doilea este un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, cu obiectivul "Examinarea evidenţei contabile la I.I. D. cu sediul social în localitatea Tg. Ocna, str. x, jud. Bacău, înregistrată la ORC sub nr. x/07.05.2014, CUI x, în sensul identificării documentelor primare care confirmă/infirmă execuţia de către aceasta a bunului uscător de remeguş care a făcut obiectul facturii de livrare nr. 4 din 13.10.2015 către S.C. B. S.R.L. Iaşi". În concluziile raportului (pagina 3), întocmit de expertul contabil E., expertul a conchis că "În baza documentelor primare puse la dispoziţie de către I.I. D., expertiza acceptă afirmaţia că utilajul care a făcut obiectul livrării către S.C. B. S.R.L. Iaşi, cu factura nr. x din 13 octombrie 2015, a fost realizat de acesta".

Având în vedere aceste concluzii, dacă la data de 13.07.2016, utilajul Uscătorul rotativ de rumeguş UR-500 achiziţionat de S.C. A. S.R.L. de la I.I. D. este nou, înseamnă că şi la data controlului efectuat de experţii SLINA-CRFIR 1 Iaşi, respectiv 01-09.12.2015, utilajul era nou şi în stare impecabilă de funcţionare.

Menţionează, totodată, că, prin cele două rapoarte menţionate, experţii nu au constatat că utilajul prezintă la data efectuării expertizelor "urme de rugină". Acest aspect întăreşte argumentele pe care le-a prezentat prin adresa nr. x/05.01.2016, şi anume, că "urmele de rugină" nu erau în profunzime, acestea fiind doar urme normale ale contactului tablei cu apa, care puteau fi curăţate printr-o simplă ştergere.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale solicită în principal, admiterea excepţiei nulităţii recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.

5. Aspecte procedurale

Excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în încheierea de amânare a pronunţării din data de 27 octombrie 2021.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ competentă cu solicitarea de anulare a deciziei nr. 2482/21.01.2016 şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi de obligare a pârâtei Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata sumei de 71.401,43 RON, aceasta fiind eligibilă, aferentă facturii nr. x/06.11.2015 prin care s-a achiziţionat utilajul "Uscător rotativ de rumeguş UR-500".

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, constatând, în esenţă, că:

- nu poate reţine apărarea reclamantei, în sensul că până la data de 30.12.2015, când s-a emis Notificarea, nu a avut cunoştinţă că ar exista nereguli cu privire la utilajul uscător de rumeguş, întrucât din înscrisul de la fila x, întocmit în prezenţa reprezentantului reclamantei cu ocazia vizitei pe teren, s-a menţionat acest aspect la rubrica "Observaţii";

- de asemenea, în contextul celor reţinute anterior şi ţinând cont de faptul că la menţiunea referitoare la lipsa plăcuţei de identificare reprezentantul reclamantei nu a făcut nicio observaţie, ci a semnat documentul întocmit cu ocazia vizitei pe teren, a înlăturat apărările reclamantei în sensul că, în realitate plăcuţele existau, însă erau plasate într-un loc în care vizibilitatea era redusă;

- în ceea ce priveşte starea de nou a utilajului uscător de rumeguş, coroborând cele reţinute cu privire la lipsa plăcuţei de înmatriculare cu aspectele percepute nemijlocit de echipa de control, respectiv faptul că "utilajul avea grătarele de fontă în stare nouă cu etichetele anexate..., iar în partea superioară cărămizile prezentau urme vizibile de ardere", a apreciat ca fiind juste concluziile acestora, în sensul că utilajul nu era nou.

În susţinerea recursului declarat împotriva soluţiei instanţei de fond, reclamanta a indicat, drept motive de casare, dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Prealabil, se reţine că excepţia nulităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, a fost respinsă în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2021, Înalta Curte apreciind că, din punct de vedere formal, susţinerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă nu are critici vizând nelegalitatea hotărârii recurate pentru că nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Recurenta-reclamantă nu are critici nici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material". În realitate, prin criticile formulate, recurenta tinde la dovedirea unei realităţi faptice diferite de cea consemnată în actele contestate, astfel cum aceasta a fost reţinută prin sentinţa de fond atacată pe calea prezentului recurs. Or, situaţia de fapt reţinută de către reprezentanţii intimatei-pârâte în urma vizitei pe teren din data de 10.12.2015 şi menţinută de instanţa de judecată constituie o problemă de temeinicie, nu o problemă de legalitate a hotărârii. Dincolo de faptul că recurenta-reclamantă nu indică în mod explicit normele pe care le are în vedere, se constată că nu se referă la norme de drept material, mijloacele de probă fiind reglementate de norme de drept procesual nu de norme de drept material. Se reţine, aşadar, că, în concret criticile sale tind la reanalizarea probatoriului administrat în primă instanţă.

Verificând sentinţa prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinând seama de principiul dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.

Ceea ce susţine recurenta-reclamantă este că judecătorul fondului nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru stabilirea completă a faptelor şi aplicarea corectă a legii, bazându-se exclusiv pe constatările personale ale echipei de control. Astfel, recurenta invocă încălcarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. şi încălcarea dreptului la apărare al recurentei, criticile sale vizând în esenţă acelaşi aspect, respectiv respingerea cererii de probe solicitată la termenul din 8.05.2017, constând în administrarea a două expertize, una contabilă şi una tehnică de specialitate în utilaje tehnologice.

Înalta Curte constată că reclamanta a propus prin cererea de chemare în judecată conform art. 254 alin. (1) raportat la art. 194 lit. e) din Codul de procedură, dovezile pe care se sprijină cererea, solicitând proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba cu expertiză tehnică judiciară, arătând şi teza probatorie, respectiv să se stabilească dacă, la data de 9 decembrie 2015, utilajul uscător rotativ de rumeguş UR-500 era nou şi dacă urmele de fum puteau surveni în urma efectuării testelor şi probelor pentru punerea în funcţiune şi recepţia lucrării, precum şi orice alte probe ar reieşi din dezbateri. Aşa cum se observă din încheierea aferentă primului termen de judecată, din 17 ianuarie 2017, după ce a pus în discuţia părţilor probatoriul astfel cum a fost solicitat, instanţa, în baza art. 254, 258 C. proc. civ., a încuviinţat pentru ambele părţi proba cu înscrisurile aflate la dosar, a admis excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a solicita proba cu interogatoriu, iar cu privire la proba cu expertiză, având în vedere teza probatorie, respectiv constatarea unor situaţii de fapt existente la nivelul lunii decembrie 2015, luând în considerare şi probele existente la dosar, instanţa a respins-o, apreciind că nu este de natură să ducă la soluţionarea cauzei. Ulterior, reclamanta a reiterat solicitarea privind administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, aspect ce rezultă din încheierile aferente termenelor din 20 martie 2017 şi 8 mai 2017, însă, aşa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul de judecată din 4 septembrie 2017, instanţa, reţinând că cererea de încuviinţare a administrării probei cu expertiza a fost soluţionată la un termen anterior (17.01.2017) şi ţinând cont de împrejurarea că nu au intervenit aspecte noi de natură a determina instanţa să revină asupra soluţiei pronunţate cu privire la administrarea acestei probe, apreciind totodată că materialul probator existent la dosarul cauzei este suficient pentru soluţionarea cauzei, a respins această probă ca nefiind de natură să ducă la soluţionarea cauzei.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată a reclamantei sau din actele instanţei (încheierile de şedinţă menţionate) că reclamanta a solicitat şi proba cu expertiză contabilă, contrar celor susţinute de aceasta, ci doar proba cu expertiză tehnică de specialitate.

În cauză, neadministrarea probei cu expertiză tehnică solicitată de recurentă nu poate atrage casarea hotărârii pronunţate, respingerea probei fiind justificată de lipsa sa de utilitate în raport de obiectivele propuse.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 330 C. proc. civ., expertiza se încuviinţează "când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti".

Or, aspectul de lămurit în opinia reclamantei nu este o împrejurare de fapt, ci o chestiune care ţine de ceea ce a perceput nemijlocit echipa de control, chestiune care nu poate fi tranşată de expert, ţinând de competenţa exclusivă a instanţei.

Faptul că instanţa a apreciat proba cu expertiză tehnică ca nefiind de natură să ducă la soluţionarea cauzei, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcare a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, faţă de dispoziţiile art. 264 C. proc. civ., în condiţiile în care, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, aprecierea probelor s-a întemeiat pe o analiză atentă a materialului probatoriu şi pe o sinteză a evaluărilor efectuate în acest context procesual.

Alin. (2) al art. 264 C. proc. civ. consacră libertatea pe care o are judecătorul în a aprecia asupra forţei probante a materialului probatoriu încuviinţat, acest aspect neputând forma obiectul cenzurii în cadrul controlului de legalitate.

Prin urmare, neadministrarea probei cu expertiză nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., ci este expresia aprecierii corecte a judecătorului fondului asupra utilităţii acestei probe.

În sfârşit, neadministrarea probei cu expertiză nu poate avea semnificaţia încălcării dreptului la apărare al recurentei, atâta vreme cât aceasta putea proba afirmaţiile sale cu înscrisuri. Or, la dosarul cauzei există un înscris care, dimpotrivă, o dezavantajează pe recurentă. Este vorba de înscrisul aflat la dosarul de fond, la care a făcut referire şi judecătorul fondului, înscris care reprezintă ultima filă a fişei AP1.5 M312 Secţiunea A2, completată pe teren, la data de 10.12.2015, în care, la rubrica "Observaţii" au fost notate un număr de şapte probleme identificate pe parcursul vizitei, printre care şi neconcordanţele în raport de care s-a constatat neregula care a condus la respingerea la plată a sumei de 75.417,79 RON, respectiv că nu au fost identificate plăcuţe cu tip/serie şi că bunul uscător rumeguş UR 500 este folosit. Astfel cum rezultă din cuprinsul acestui înscris, reprezentantul legal al beneficiarului - F. l-a semnat, fără obiecţiuni.

Concluzionând, nu se identifică în parcursul judecăţii în fond neregula de procedură invocată.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 3366 din data de 29 iunie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.