Administrative salary claim appeal annulled as unstamped for unpaid fee.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the plaintiff's appeal as unstamped, upholding the lower court's judgment (which had rejected the claim as unfounded). The underlying dispute was an administrative claim for €70,000 (RON 10,000/month for December 2019–July 2020) under Art. IV(1) of Law 236/2019, plus legal interest and inflation adjustment, against the national veterinary authority and its county directorate for alleged refusal to pay the statutory monthly sum to contract holders. Procedurally decisive were Arts. 148(6), 197, and 33 of Gov. Emergency Ordinance 80/2013 and Art. 24(1) thereof requiring a RON 100 appeal fee; the appellant failed to pay despite notice, did not seek fee exemptions or reexamination, so the appeal was voided for non-payment, making the Court of Appeal's dismissal final.
Legislator headnote
AI generatedart. 499 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 148 alin. (6) din C. proc. civ, art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013; Administrative salary claim appeal annulled as unstamped for unpaid fee: The underlying dispute was an administrative claim for €70,000 (RON 10,000/month for December 2019–July 2020) under Art. IV(1) of Law 236/2019, plus legal interest and inflation adjustment, against the national veterinary authority and its county directorate for alleged refusal to pay the statutory monthly sum to contract holders. Procedurally decisive were Arts. 148(6), 197, and 33 of Gov. Emergency Ordinance 80/2013 and Art. 24(1) thereof requiring a RON 100 appeal fee; the appellant failed to pay despite notice, did not seek fee exemptions or reexamination, so the appeal was voided for non-payment, making the Court of Appeal's dismissal final.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for annulling the appeal as untimbrated.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".
Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, astfel cum a fost modificată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, precum şi dobânda legală calculată asupra sumelor datorate lunar, de la data scadenţei acestora şi până la data plăţii efective, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflaţiei calculate pentru fiecare perioadă (de la data scadenţei acestora până la data plăţii efectiv, reclamanta considerând că se află în prezenţa unui refuz al paratei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor de a soluţiona favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acordă fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.
Prin cerere scrisă depusă la Tribunalul Bucureşti la 6.01.2021, reclamanta a depus cerere de modificare a acţiunii, învederând că înţelege să se judece şi cu Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa, în calitate de pârâtă, alături de ANSVSA.
Pârâta DSVSA Ialomiţa formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă materială şi teritorială a Tribunalului Bucureşti, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, pentru aceleaşi motive ca cele dezvoltate de ANSVSA în apărare.
Prin sentinţa civilă nr. 2174/2021 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În drept a invocat Legea nr. 236/2019, O.G. nr. 42/2004, O.U.G. nr. 117/2020, Legea nr. 554/2004.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020.
Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 1449 din 19 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins atât excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi cererea în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect "pretenţii", formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa, ca neîntemeiate.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 19 octombrie 2021a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat cale de atac reclamantul A., întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
A solicitat casarea hotărârii instanţei de fond, cu consecinţa rejudecării cauzei şi admiterii acţiunii, astfel cum a fost formulată şi precizată, respectiv obligarea pârâtelor la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv 10.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 până la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, având în veder că, prin Adresa comunicată de către ANSVSA la Notificarea sa, nu se menţionează începând cu ce dată se achită suma stabilită lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice îndreptăţite să beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv, etc, astfel încât consideră că suntem în prezenţa unui refuz al ANSVSA de a soluţiona favorabil cererea sa pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 11/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acorda fiecărui deţinător de contract (valid).
Apărările formulate în cauză
Intimatele-pârâte Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA au formulat întâmpinări.
În cadrul întâmpinării sale, intimata Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Ialomiţa a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi nemotivat cu privire la obiectul cauzei şi menţinerea sentinţei de fond, ca legală şi temeinică.
La rândul său, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului reclamantului şi menţinerea sentinţei de fond, ca temeinică şi legală.
Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 18.03.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, a reţinut cauza pentru a se pronunţa cu prioritate cu privire la regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, raportat la dispoziţiile art. 486 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.
Soluţia instanţei cu privire la contestaţia în anulare
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu cererea de recurs de faţă, Înalta Curte constată neîndeplinirea condiţiilor de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.. luând în examinare, cu prioritate, excepţia netimbrării cererii de recurs, invocată din oficiu, urmează să o admită şi să anuleze cererea de recurs, ca netimbrată, având în vedere următoarele considerente:
Argumente de drept şi de fapt relevante
Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.:
"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 197 din acelaşi act normativ:
"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."
Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile adresate instanţelor judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care se datorează atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice şi se plătesc anticipat, sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată, iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) şi alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege", iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligaţia de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Înalta Curte are în vedere deopotrivă şi dispoziţiile art. 32 din acelaşi act normativ ce prevăd că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".
În cauză sunt incidente şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, ce prevăd că "Recursul împotriva hotărârilor judecătoreşti se taxează cu 100 RON".
Raportat la aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care recurentul-reclamant A. nu a timbrat anticipat cererea de recurs, acestuia i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a timbra cu suma de 100 Ron, sub sancţiunea anulării, la domiciliul ales, respectiv la Cabinet de Avocat B., Piaţa Alba Iulia nr. 4, Adresa emisă de instanţă fiind depusă la cutia poştală a părţii la data de 31 ianuarie 2022 însă partea nu s-a conformat, nedepunând la dosar chitanţă de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit, cele 5 zile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru formularea cererii de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru împlinindu-se la data de 07.02.2022, iar cele 3 zile prevăzute de art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, pentru formularea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru împlinindu-se la data de 04.02.2022.
Constatând, aşadar, că, în speţă, cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat; constatând, deopotrivă că i s-a adus la cunoştinţă recurentului-reclamant obligaţia de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 100 RON, însă acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, reţinând deopotrivă că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă de către recurentul-reclamant o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum permit dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 sau cerere de acordare a facilităţilor la plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 33 alin. (2) coroborat cu art. 42 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 200 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 19 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1449 din 19 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.