Legal validity of public institution reorganization and dismissal via post abolition under Administrative Code
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, leaving the lower court's judgment in force, and ordered the appellant to pay litigation costs of 4,760 RON to the respondent. The dispute concerned the validity of a ministerial order reorganizing the National Centre of Cinematography, which resulted in the abolition of the appellant's position as Director of the Economic Directorate; the appellant challenged the administrative act and its preliminary approval as abusive and illegal, seeking annulment and reinstatement. The court held that the reorganization was legally grounded in Article 519(1)(c) of the Administrative Code, which permits personnel reduction through post elimination following organizational restructuring, and correctly applied the hierarchical normative framework (including Government Decision no. 1064/2005 and Law no. 554/2004) establishing that the Minister of Culture had the competence to approve the organizational structure via ministerial order without requiring a new Government Decision or full legislative reform.
Legislator headnote
AI generatedart. 451 alin. (2) C. proc. civ, art. 4711 alin. (4) C. proc. civ, art. 490 alin. (2) C. proc. civ, art. 490 C. proc. civ, art. 394 C. proc. civ, art. 402 din O.U.G. nr. 57/2019; Legal validity of public institution reorganization and dismissal via post abolition under Administrative Code: The dispute concerned the validity of a ministerial order reorganizing the National Centre of Cinematography, which resulted in the abolition of the appellant's position as Director of the Economic Directorate; the appellant challenged the administrative act and its preliminary approval as abusive and illegal, seeking annulment and reinstatement. The court held that the reorganization was legally grounded in Article 519(1)(c) of the Administrative Code, which permits personnel reduction through post elimination following organizational restructuring, and correctly applied the hierarchical normative framework (including Government Decision no. 1064/2005 and Law no. 554/2004) establishing that the Minister of Culture had the competence to approve the organizational structure via ministerial order without requiring a new Government Decision or full legislative reform.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for ordering the appellant to pay litigation costs as the losing party in the appeal.
Full text
Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 14.05.2020, sub nr. x/2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei şi B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei anularea în totalitate a OMC nr. 2810/2020 prin care s-a aprobat reorganizarea şi a actelor care au stat la baza emiterii lui. Prin aceeaşi cerere a solicitat şi suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond; obligarea pârâtei la plata de daune materiale şi morale egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, de la data de 04.06.2020 până la data constatării nulităţii absolute a actelor mai sus menţionate (preaviz emis de pârâta Centrul Naţional al Cinematografiei la data de 05.05.2020 înregistrat la CNC cu nr. 2136, a OMC nr. 2810/2020, a avizului nr. x/2020 a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor, Organigrama aprobată prin OMC 2810/2020); obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 1291 pronunţată în data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:
"Respinge ca nefondate excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei ANFP.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei, B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei, ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la plata către pârâta B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.."
Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 1291 din data de 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecinţa anulării OMC 2810/2020 şi a actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii lui, repunerea sa în funcţia avută anterior de Director grad II al Direcţiei economice, conform legii şi obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului promovat de reclamantă, au formulat întâmpinări intimaţii - pârâţi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Răspunsul la întâmpinare
Împotriva întâmpinărilor formulate de către intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, conform art. 4711 alin. (4) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului raportat la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. intitulat eronat tot " întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat respingerea celor trei întâmpinări, ca neîntemeiate, combătând apărările acestora.
Procedura de soluţionare a recursului
În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 21.07.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.
Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor şi a răspunsului la întâmpinări, dar şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare expuse:
În raport de dispoziţiile art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanţă nu a motivat soluţia de respingere a acţiunii, în raport de toate aspectele de nelegalitate invocate având ca obiect procedura subiectivă abuzivă de reorganizare care i-a vătămat drepturi recunoscute de lege.
Se arată că prima instanţă nu a verificat motivat toate actele depuse în susţinerea acţiunii, acte care probau în opinia recurentei-reclamante abuzul comis de autoritatea pârâtă.
Se invocă încălcarea art. 6 din CEDO.
În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material de către prima instanţă în ceea ce priveşte analiza legalităţii Ordinului nr. 2810/6.04.2020, şi a avizului nr. x/2020 act pregătitor emis de ANFP în baza art. 402 din O.U.G. nr. 57/2019.
În cadrul acestui motiv de casare recurenta-reclamantă reiterează toate aspectele de nelegalitate care privesc actul administrativ prin care s-a dispus reorganizarea instituţiei publice susţinând faptul că această reorganizare nu a fost reală şi efectivă fiind încălcate dispoziţiile art. 7 din H.G. nr. 107/2005 şi respectiv dispoziţiile Legii nr. x.
Se invocă încălcarea dispoziţiilor art. 402 din O.U.G. nr. 57/2019 în ceea ce priveşte avizul prealabil şi pe fond încălcarea dispoziţiile art. 519 alin. 1 lit. c) şi 518(5) din O.U.G. nr. 57/2019 în sensul că atribuţiile aferente postului său de conducere desfiinţat ca urmare a reorganizării nu s-au modificat în proporţie de 50% în raport de direcţia şi posturile născute în urma reorganizării.
Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost modificată.
În susţinerea recursului s-au depus acte în cadrul acestor acte medicale şi dovada existenţei unui dosar penal ca urmare a plângerii penale formulate împotriva recursului promovat de reclamantă, au formulat întâmpinări intimaţii - pârâţi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Împotriva întâmpinărilor formulate de către intimaţii-pârâţi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Centrul Naţional al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei şi Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, conform art. 4711 alin. (4) C. proc. civ. incidente şi în cazul recursului raportat la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. intitulat eronat tot " întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat respingerea celor trei întâmpinări, ca neîntemeiate.
În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 21.07.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentinţa atacată prin care pe fond a fost respinsă acţiunea modificată a reclamantei, fiind motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. a Legii nr. 554/2004 şi a art. 6 din CEDO de natură a fi exercitat controlul de legalitate de către instanţa de recurs.
Curtea constată că prima instanţă a analizat motivat toate aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă prin acţiune şi prin modificarea la acţiunii, inclusiv capătul subsidiar de acordare a daunelor materiale şi morale.
Iar pe fond motivarea instanţei susţine în fapt şi în drept soluţia de respingere, în cauză reclamanta neavând un drept recunoscut de lege vătămat prin reorganizarea dispusă conform procedurii prevăzute de art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind codul administrativ.
Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor de drept material incidente în analiza legalităţii procedurii de reorganizare contestată, care a avut ca efect desfiinţarea Direcţiei Economice, respectiv desfiinţarea postului de director deţinut de reclamantă.
În speţă, procesul de reorganizare a fost determinat de desfiinţarea Direcţiei economice şi de înfiinţarea Direcţiei Fond Cinematografic care cuprinde mai multe compartimente a Biroului Financiar-Contabilitate - Resurse Umane, modificări necesare în scopul eficientizării activităţii centrului ţinând cont şi de complexitatea obiectului de activitate.
Conducerea Centrului a considerat oportun că nu se justifică menţinerea unei direcţii economice în defavoarea uneia de specialitate, motiv care a determinat reorganizarea, iar mărirea numărului de posturi de la 39 la 41 se explică având în vedere complexitatea activităţilor care ţin de obiectul de activitate al instituţiei.
Structura de funcţii a CNC a fost avizată de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin avizul nr. 13363, iar structura organizatorică respectă prevederile art. 409 din O.G. nr. 57/2019-Codul Administrativ.
Prima instanţă a verificat toate aspectele de nelegalitate invocate şi reiterate de reclamantă şi în recurs Curtea apreciind că nu există o interpretare sau aplicare greşită a legii.
Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1064/2005 în ceea ce priveşte competenţa Ministerului Culturii de a emite ordinul de reorganizare contestat.
Actualul Centru Naţional al Cinematografiei a fost înfiinţat prin Legea nr. 574/2001, prin reorganizarea (desfiinţarea), Oficiului Naţional al Cinematografiei. Legea nr. 574/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 229 din 4 martie 2003 privind organizarea şi funcţionarea Centrului Naţional al Cinematografiei, modificată la rândul său de H.G. nr. 1.064/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Centrului Naţional al Cinematografiei. Acest din urmă act normativ a fost modificat prin Hotărârea de Guvern nr. 1135/2010.
Potrivit art. art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1064/2005 (forma în vigoare la momentul reorganizării şi al emiterii ordinului a cărui anulare o solicită) " Structura organizatorică a Centrului Naţional al Cinematografiei se aprobă prin ordin al ministrului culturii", iar alin. (2) "Numărul de posturi pentru Centrul Naţional al Cinematografiei se stabileşte cu încadrarea în limita numărului maxim de posturi prevăzut în nota de la pct. II din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Culturii, cu modificările ulterioare."
De asemenea, conform aceluiaşi act normativ art. 7 alin. (3), "atribuţiile şi modul de funcţionare ale compartimentelor din aparatul propriu al Centrului Naţional al Cinematografiei, precum şi relaţiile funcţionale dintre acestea se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii."
Drept urmare, reorganizarea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, care nu impun emiterea unei Hotărâri de Guvern pentru realizarea acestei operaţiuni, iar Ordinul ministrului culturii nr. 2810/2020 este legal şi temeinic.
În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 329/2009 invocate de reclamantă în mod corect prima instanţă a constatat că nu sunt incidente aceste dispoziţii iar reorganizarea s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 519 alin. 1 lit. c) din codul administrativ în cauză nefiind încălcate dispoziţiile art. 518 din O.U.G. nr. 57/2019.
În baza Legii nr. 329/2009 a fost adoptată H.G. nr. 1410/2009 privind reorganizarea unor instituţii aflate în subordinea Ministerului Culturii, iar ulterior prin H.G. nr. 1135/2010 a fost modificat art. 7 din H.G. nr. 1064/2005, în sensul introducerii dispoziţiilor legale în vigoare care permit Ministrului Culturii modificarea prin ordin a structurii organizatorice a CNC.
Noua structură organizatorică a determinat suprimarea postului pe care reclamanta l-a ocupat, respectiv, Director gr. II ca urmare a desfiinţării Direcţiei, prin reducerea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, precum şi obligativitatea parcurgerii etapelor cuprinse în acest articol de lege.
Instanţa de fond a reţinut în mod temeinic faptul ca, în speţă recurenta a fost eliberată din funcţia publică conform art. 519 care prevede La alin. (1) lit. c) " autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public."
Direcţia economică în cadrul căreia îşi desfăşura activitatea recurenta, a fost desfiinţată împreună cu postul acesteia, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 519 alin. (1) lit. c), chiar dacă în ansamblu numărul total de posturi din instituţie a crescut de la 39 la 41.
Noua structură organizatorică a determinat suprimarea postului pe care reclamanta l-a ocupat, respectiv, Director gr.ll ca urmare a desfiinţării Direcţiei, prin reducerea în proporţie de peste 50% a atribuţiilor, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, precum şi obligativitatea parcurgerii etapelor cuprinse în acest articol de lege.
Prima instanţă a analizat corect competenţa autorităţii pârâte pe ordinul de reorganizare respectiv a dreptului acestuia de a aprecia asupra oportunităţii reorganizării aceasta fiind legal dispusă, fiind motivată prin nota de fundamentare care a stat la baza obţinerii avizului Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
În mod corect prima instanţă a analizat legalitatea procedurii reorganizării în raport de dispoziţiile art. 8şi 18 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanţă existenţa dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond,
Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenta-reclamantă ca parte care a pierdut procesul prin respingerea căii de atac, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte B. -Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1291 din data de 25 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte B. -Director General al Centrului Naţional al Cinematografiei.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.