Disciplinary action against bailiff: Whether the Ministry of Justice or the Minister personally has active procedural standing

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 31.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Ministerul Justiţiei a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti.

A solicitat admiterea contestaţiei şi odifidarea Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti în dosarul nr. x/2019 în sensul admiterii acţiunii disciplinare şi aplicarea unei sancţiuni disciplinare prevăzută de Legea nr. 188/2000, executorului judecătoresc A., mai severe.

Prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019 Consiliul de Disciplină a CEJ Bucureşti a respins acţiunea disciplinară împotriva executorului B..

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1164 din 17 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, respingând contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi B., având ca obiect "anulare act administrativ-Hot. nr. 34/0811.2019", ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.

Deopotrivă, a obligat reclamantul Ministerul Justiţiei la plata sumei de 2.975 RON cheltuieli de judecată către pârâtul B..

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiţiei, prin Ministrul Justiţiei, solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei şi admiterea contestaţiei formulate în cauză, în sensul aplicării unei sancţiuni disciplinare mai severe executorului judecătoresc B..

Întemeindu-şi criticile pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut în esenţă recurentul - reclamant că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute de art. 48 din Legea nr. 188/2000.

Arată recurentul că, în fapt, Ministrul Justitiei a exercitat acţiunea disciplinară, în condiţiile art. 48 alin. (1) din Legea M. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 60, art. 67 art. 68 din Regulamentul de aplicare a acestei legi, sub aspectul săvârşrii abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e), teza a II-a din Legea menţionată - "neglijenţă în efectuarea lucrărilor".

Prin Hotărârea nr. 46 din 12.03.2019 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executoritor Judecătoreşi de pe lângă Curtea de Apel Bucureşi, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsä acţiunea disciplinară promovată împotriva executorului judecătoresc B..

Împotriva acestei hotărâri s-a formulat contestaţie, iar prin Hotărârea nr. 34/2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. a admis contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei.

Astfel, a fost modificată Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor de pe lângă Curtea de Apel Bucureşi, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în sensul admiterii acţiunii disciplinare formulată de către Ministrul Justiţiei pentru săvârşirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciptinare prevăzută de art. 47 lit. e) teza a Il-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreti s-a dispus aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000, respectiv "mustrare". Ministerul Justiţiei a atacat Hotărârea nr. 34/8.11.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul U.N.E.J., contestaţia fiind respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantului Ministerul Justiţiei.

Consideră recurentul că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii sale procesuale active a acestei autorităţi, în primul rând solicită a se constata că instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei cu încălcarea dispoziţiilor cuprinse în art. 248 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu cele cuprinse în art. 14 C. proc. civ. care reglementează principiul contradictorialităţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. {5) C. proc. civ., "Instanţa este obligată, în orice proces, să supună discuţiei părţilor toate cererile, excepţiile şi împrejurările de fapt sau de drept invocate.", iar conform art. 248 alin, (3) "Dacă instanţa nu se poate pronunţa de îndată asupra excepţiei invocate, va amâna judecata şi va stabili un termen scurt în vederea soluţionării excepţiei.".

Astfel, cu încălcarea acestor dispoziţii instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active fără a pune în discuţia părţilor excepţia invocată de către executorul judecătoresc. Totodată, mai arată că întâmpinarea pârâtului nu a fost comunicată contestatorului, Ministerul Justiţiei.

Pe de altă parte, recurentul mai susţine faptul că acţiunea disciplinară a fost semnată de Ministrul Justiţiei - domnul Prof. univ. dr. C., iar calea de atac a contestaţiei la comisia superioară de disciplină a fost formulată şi semnată de Ministrul Justiţiei - D., fapt reţinut ca atare şi de consiliul de disciplină şi comisia superioară de disciplină.

Din această perspectivă, solicită a se constata că disocierea între instituţie şi conducătorul acesteia este una forţată, ministrul neacţionând în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de conducător şi reprezentant al instituţiei. Mai mult, acţiunile ministrului justiţiei sunt derulate nu personal, ci prin aparatul - demnitari, înalţi funcţionari publici, compartimente - ale Ministerului Justiţiei. Din această perspectivă este demn de reţinut faptul că raportul de control nu este întocmit de ministrul justiţiei personal ci de Corpul de control al ministrului justiţiei, care constituire un compartiment al Ministerului Justiţiei potrivit H.G. nr. 652/2009 şi O.M.J. 120/2011, iar reprezentarea Ministerului Justiţiei şi a conducătorului instituţiei este realizată în faţa instanţelor de judecată de Direcţia contencios din cadrul Ministerului Justiţiei şi, după caz, de coordonatorul acestei direcţii.

Invocă în acest sens cele statuate de Curtea de Apel Piteşti în Decizia 2446/2.07.2013 în dosar x/2013, în care se reţine că acţiunea disciplinară este semnată de Ministrul Justiţiei şi nu de Secretarul de stat, iar contestaţia formulată la 15 octombrie 2012 este semnată pentru Ministrul Justiţiei de Secretarul de Stat care, este legitimat în demararea acestei proceduri judiciare de dispoziţiile art. 9 şi 98 din Ordinul nr. 120/C/19.01.2011."

Totodată, mai invocă şi sentinţa civilă nr. 4221/28.12.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2016, prin care s-au reţinut următoarele:

"...curtea constată că atât acţiunea disciplinară cât şi contestaţia formulată împotriva hotărârii comisiei de disciplină au fost semnate de ministrul justiţiei, context în care argumentele reclamantei, în sensul că autorul sesizării, respectiv Ministerul Justiţiei, nu au suport faptic.

În acelaşi sens, este de menţionat, aşa cum a arătat şi pârâta MJ, că disocierea realizată de reclamantă este una de ordin artificial, ce nu comportă nicio consecinţă de ordin practic, întrucât ministrul justiţiei sesizează comisia de disciplină, respectiv exercită dreptul de a contesta hotărârile pronunţate de comisiile de disciplină, în calitatea sa de conducător şi reprezentant al Ministrului Justiţiei, astfel că denumirea menţionată în antetul actului de procedură nu are nicio relevanţă pentru aprecierea legalităţii actului de actului de sesizare a comisie de disciplină ori a contestaţiei, cât timp sunt semnate de ministrul justiţiei.".

În ceea ce priveşte interesul Ministerului Justiţiei, se mai arată că, la art. 6 punctul V alin. (1) din H.G. nr. 652/2009 se prevede "Ministerul are următoarele atribuţii principale:... V. în domeniul organizării, coordonării şi controlului unor profesii şi servicii juridice conexe: îndeplineşte atribuţiile care îi sunt încredinţate prin lege cu privire la notarii publici şi executorii judecătoreşti". Iar la art. 4 din Legea 188/2000 se dispune "Art. 4. - Coordonarea şi controlul activităţii executorilor judecătoreşti se exercită de către Ministerul Justiţiei."

Astfel, pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului şi respectiv al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ defineşte la art. 2 alin. (1) lit. f) noţiunea de contencios administrativ ca fiind activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere la un drept sau la un interes legitim.

Potrivit art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, autorităţile administraţiei publice centrale sunt: Guvernul, ministerele, alte organe centrale de speciallitate subordonate Guvernului sau ministerelor, autorităţile administrative autonome, în timp ce art. 55 din acelaşi act normativ, reglementând rolul miniştrilor, stabileşte că ministrul exercită conducerea ministerului şi îl reprezintă în raporturile cu celelalte autorităţi publice, cu persoanele juridice şi fizice din ţară şi din străinătate, precum şi în justiţie.

Prin urmare, ministrul nu este o autoritate publică centrală, el asigurând doar conducerea şi reprezentarea acesteia, în timp ce actele administrative sunt emise de către autorităţile publice, iar nu de demnitari, în calitate de conducători ai acestor autorităţi.

În acelaşi timp, mai arată că, atât acţiunea disciplinară, promovată de ministrul justiţiei cât şi contestaţia, formulată de Ministerul Justiţiei, au fost semnate şi însuşite ca atare de Ministrul Justiţiei, ceea ce demonstrează că cerinţele art. 45 din Legea nr. 188/2000 sunt îndeplinite.

În consecinţă, având în vedere aceste considerente şi ţinând cont că Ministrul Justiţiei, în funcţie la acel moment, a exercitat acţiunea disciplinară, aşa cum prevede legea, prima instanţă în mod netemeinic şi nelegal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei şi a respins contestaţia formulată, ca atare.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului şi casarea în tot a sentinţei atacate, iar în rejudecare să se respingă excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Justiţiei, să fie admisă contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 a Comisiei Superioare de Disciplină, în sensul aplicării unei sancţiuni disciplinare mai severe.

Apărările formulate în cauză

Doar intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamantul Ministerul Justiţiei.

În cadrul întâmpinării sale, intimatul -pârât B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, hotărârea pronunţată fiind legală sub toate aspectele.

Susţine că, analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, în od corect Curtea de Apel Bucureşti, secţia de Conte Administrativ si Fiscal a pronunţat o hotărâre legala sub toate aspectele, reţinând preliminar că acţiunea civilă implică întrunirea cumulativă a patru condiţii generale, respectiv formularea unei pretenţii, interesul, capacitatea procesuală şi călitatea procesuală (art. 32 C. proc. civ.), după cum presupune existenţa a trei elemente respectiv părţile, obiectul şi cauza.

Consideră că nu pot fi primite criticile recurentului în sensul că instanţa fondului s-ar fi pronunţat asupra excepţiei invocate prin încălcarea regulilor de procedură, întrucât întâmpinarea nu i-ar fi fost comunicată.

In primul rând, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului nu a fost invocată prin intampinare ci prin notele scrise depuse pentru primul termen de judecata la care părţile au fost legal citate.

Excepţia lipsei calităţii procesuale active este o excepţie de fond, absolută si peremptorie, putând fi invocată in orice faza a procesului, inclusiv în apel sau in recurs, astfel încât reclamantul, practic, îsi invocă propria culpa atâta timp cât legal citat a avut oricând posibilitatea de a lua la cunoştinţa despre excepţia invocata si a-si formula apărări in mod corespunzător.

Recurentul denaturează sensul juridic al dispoziţiilor art. 14 alin. (5) C. proc. civ. întrucât instanţa este obligata, intr-adevar, să pună in discuţia părţilor implicate in litigiu excepţiile invocate, cu respectarea principiului contradictorialitatii însă această împrejurare nu implică obligaţia instanţei de a acorda termen si a comunica excepţia invocata pârtii care nu este prezenta atâta timp cat aceasta a fost legal citata pentru respectivul termen de judecata insa nu a găsit de cuviinţă să se prezinte, asumându-si în acest mod toate riscurile procesuale care decurg din aceasta opţiune, inclusiv punerea in discuţie a incidentelor procesuale.

Punerea in discuţia părţilor a tuturor cererilor si excepţiilor invocate presupune ca instanţa de judecata sa nu se pronunţe asupra acestora fără ca acestea sa fie aduse la cunoştinţa părţilor litigante, aducere la cunoştinţa care nu trebuie interpretata în mod restrictiv, în sensul ca orice cerere trebuie comunicată părţii în măsura in care aceasta nu este prezentă însă procedura de citare a fost legal întocmita.

Partea trebuie sa dea dovada de prudenta si diligenta, sa se intereseze soarta procesului in care este implicata, sa efectueze demersuri in ve drepturilor proprii procesuale, inclusiv prin studierea dosarului, chiar daca la termenele de judecata, in caz contrar asumandu-si riscurile inerente.

In niciun caz, însă, partea nu se poate folosi de lipsa diligentei sale în urmărirea procesului ca si mijloc de apărare, mai cu seama ca partea litiganta este o instituţie publica (si nu orice instituţie publica - Ministerul Justiţiei), ca atare se prezumă în mod absolut că astfel de reguli de procedura ii sunt cunoscute, cu toate consecinţele legale care decurg din acestea.

Consideră intimatul că, în cazul de faţă nu este aplicabilă teza indicată de recurent, întrucât Curtea de Apel Bucureşti nu s-a aflat in situaţia de a nu se putea pronunţa pe excepţia invocată, astfel încât s-ar fi impus acordarea unui termen nou de judecata.

Atâta timp cat procedura de citare a părtilor a fost legal îndeplinita la momentul punerii in discuţie a excepţiei de către Curtea de Apel Bucureşti, prima procedat în mod corect, nefiind încălcată nicio norma legala astfel încât să fie atrasă nulitatea hotărârii pronunţate, ori să fie incident vreun motiv de casare a hotărârii pronunţate in aceste condiţii.

In fine, chiar necomunicată daca ar fi fost întâmpinarea formulată in cauză, această împrejurare nu conferă caracter fondat recursului declarat, întrucât prin întâmpinare au fost formulate exclusiv apărări de fond, fiind reluate argumentele invocate de pârât în cadrul procedurii disciplinare, administrative, acestea neavand vreun caracter de noutate, astfel încât dreptul la apărare al recurentului nu a fost încălcat.

Apoi, recurentul, legal citat la termenele de judecata, ar fi avut oricând posibilitatea să consulte dosarul şi să invoce acest eventual incident procedural - eventuala necomunicare a întâmpinării - pana la termenul la care instanţa a rămas în proni

Nu in ultimul rând, prin întâmpinarea formulata paratul nu a invocat excepţii şi cereri relative, care sa necesite un punct de vedere din partea recurentului, excepţia invocata fiind una de ordine publică, neinvocată prin întampinare, ci prin note scrise depuse pentru primul termen de judecata şi pusă in discuţie de către prima instanţă la termenul de judecată când procedura de citare a părţilor a fost regulat întocmită.

În cauza de faţă, Curtea de Apel Bucureşti în mod corect a constatat incidenţa dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 183/2000, conform cărora parte care putea ataca cu contestaţie la Curtea de Apel Hotărârea nr. 34/8.11.2019 fiind, potrivit art. 48 alin. (5) raportat la art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, titularul acţiunii disciplinare, Ministrul Justiţiei iar nu Ministerul Justiţiei.

Împrejurarea că acţiunea ar fi fost semnată de Ministrul Justiţiei ar fi fost semnată de Ministrul Justiţiei nu este relevantă, semnatura fiind aplicată pe cererea de chemare în judecată de către reprezentantul entităţii care a înţeles să investească instanţa, ca atare, în această calitate Ministrul Justiţiei a semnat contestaţia şi nu în virtutea calităţii şi atribuţiilor speciale pe care legea i le conferă în astfel de situaţii,

Evident că Ministrul Justiţiei nu acţionează în calitate de simplă persoană fizică, ci în virtutea funcţiei pe care o deţine, însă exercitarea acţiunii disciplinare şi continuarea pe mai departe a demersului judiciar în instanţă reprezintă un atribut strict personal pe care legea o conferă acestei persoane.

În concluzie, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Ministerul Justiţiei.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant Ministerul Justiţiei a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul - pârât B., solicitând respingerea apărărilor acestuia şi admiterea recursului, în sensul schimbării hotărârii atacate şi admiterii contestaţiei, ca atare.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 21 iulie 2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06 decembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, luând act de cererea recurentului - reclamant Ministerul Justiţiei, de judecare în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale litigiului, în conformitate cu dispoziţiile art. 494 din C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 394 din C. proc. civ., a reţinut cauza pentru a se pronunţa pe fondul recursului ce face obiectul prezentei judecăţi.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării şi de normele legale incidente în cauza dedusă prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiţiei este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor expuse în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Ministerul Justiţiei, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a formulat contestaţie împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a admis contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, modificându-se Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul admiterii acţiunii disciplinare formulată de către Ministrul Justiţiei pentru săvârşirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) Teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judeătoreşti şi aplică acestuia sancţiunea prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 1888/2000 privind executorii judecătoreşti, respectiv " mustrare".

Prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019 Consiliul de Disciplină a CEJ Bucureşti a respins acţiunea disciplinară împotriva executorului B..

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, invocată de pârâtul B. şi a respins contestaţia formulată de reclamantul Ministerul Justiţiei ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, reţinând că, din interpretarea dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000, partea care putea ataca hotărârea Comisiei Superioare de Disciplină cu contestaţie la Curtea de Apel este Ministrul Justiţiei, nu Ministerul Justiţiei.

S-a reţinut că Ministerul Justiţiei nu putea fi parte în procedura disciplinară desfăşurată în faţa Consiliului de disciplină şi a Comisiei Superioare de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti şi prin urmare nu poate avea calitatea de reclamant în prezenta cauză.

Instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte această soluţie, apreciind că a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 188/2000, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte reţine următoarea situaţie de fapt:

În speţă, în baza Ordinului Ministrului Justiţiei (OMJ) nr. 2/8549/62/E/2018 inspectorii desemnaţi din cadrul Corpului de Control al Ministrului (CCM) au efectuat controlul profesional la birourile executorilor judecătoreşti din cadrul C.E.J. Bucureşti.

În urma cercetărilor efectuate la Biroul Executorului Judecătoresc AD-REM-executor judecătoresc B., inspectorii CCM au constatat deficienţe.

În temeiul dispoziţiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executprii judecătoreşti, republicată, Ministerul Justiţiei - prin Ministrul Justiţiei, Profesor Universitar Dr. C., a promovat acţiune disciplinară împotriva executorului judecător B., pentru săvârşirea abaterii disciplinare " neglijenţă în efectuarea lucrărilor" prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000, republicată.

Consiliul de Disciplină al Camereri Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Hotărârea nr. 46/12.03.2019, a respins acţiunea disciplinară promovată de Ministrul Justiţiei împotriva executorului judecătoresc B..

Împotriva Hotărârii nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pronunţată în dosarul nr. x/2018 a formulat contestaţie Ministrul Justiţiei, solicitând admiterea acesteia şi modificarea Hotărârii nr. 46/12.03.2019 pronunţată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în sensul admiterii acţiunii disciplinare.

Prin Hotărârea nr. 34 din 08.11.2019 Comisia Superioră de Disciplină a admis contestaţia formulată de Ministerul Justiţiei în contradictoriu cu intimatul -executor judecătoresc B., a modificat Hotărârea nr. 46/12.03.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pronunţată în Dosarul nr. x/2018 în sensul admiterii acţiunii disciplinare formulată de către Ministrul justiţiei pentru săvârşirea de către executorul judecătoresc B. a abaterii disciplinare prevăzută de art. 47 lit. e) Teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi aplică acestuia sancţiunea prevăzută de art. 49 lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, respectiv " mustrare".

A obligat intimatul-executor judecătoresc B. la plata sumei de 1604,51 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

Împotriva Hotărârii nr. 34/08.11.2019 pronunţată de Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, a formulat contestaţie Ministerul Justiţiei, respectiva contestaţie fiind semnată de Ministrul Justiţiei, E., prin Secretar de Stat F., în baza Ordinului nr. 5307/C/2019 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2019

Prima instanţă a apreciat că reclamantul Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală activă, legea conferind calitatea de a exercita acţiunea disciplinară expres Ministrului Justiţiei şi nu Ministerului Justiţiei.

Această opinie nu este împărtăşită de instanţa de control judiciar care, contrar celor reţinute de judecătorul de primă jurisdicţie, constată că, deşi este adevărat că potrivit art. 48 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "acţiunea disciplinară se exercită de ministrul justiţiei", totuşi, textul nu contine o norma derogatorie de la prevederile legale ce reglementeaza organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor din subordinea acestuia, ci are ca scop doar de a fixa persoana care are dreptul exclusiv de reprezentare a Ministerului Justitiei în cadrul unei actiuni disciplinare.

Astfel, atât potrivit Legii nr. 90/2001, în vigoare la data exercitării acţiunii disciplinare (art. 35, alin. (2), cât şi potrivit O.U.G. nr. 57/2019, privind Codul administrativ în vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecată (art. 55), ministrii au doar calitatea de conducatori ai ministerelor, asigurând atât coordonarea acestora, cât si reprezentarea în raporturile cu alte autorităti publice, precum şi cu persoanele fizice si juridice.

Ca atare, actele indeplinite de ministru nu sunt acte realizate în nume propriu, ci acte realizate în numele şi pe seama ministerului pe care îl conduce si reprezintă, constituind, deci, actele ministerului însusi, legea referindu-se în mod formal la " Ministru", distincţia dintre Minister şi Ministru fiind, aşadar, strict formală.

Împrejurarea că anumite dispozitii legale, din diferite materii, atribuie exclusiv persoanei care ocupă functia de ministru anumite prerogative sau competenţe nu reprezinta o derogare de la regula de mai sus, ci semnifică doar faptul ca acele prerogative sau competente nu pot fi delegate unei alte persoane, exercitarea lor implicând un act personal de deliberare si decizie al ocupantului functiei de ministru.

Reţinând, aşadar, că atât acţiunea disciplinară cât şi calea de atac a contestaţiei la Comisia Superioară de Discipină au fost semnate de Ministrul Justiţiei, iar cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei judecăţi a fost, de asemenea, semnată tot de Ministrul Justiţiei, în calitate de conducător al Ministerului Justiţiei, este evident că acesta acţionează în numele şi pe seama Ministerului Justitiei, ministrul neacţionând în calitate de persoană fizică, ci în calitatea sa de conducător şi reprezentant al instituţiei, Ministerul, prin Ministru, având, aşadar, calitate procesuală activă în prezenta cauză.

Ca atare, în condiţiile în care contestaţia ce face obiectul judecăţii este semnată de Ministrul Justiţiei, Înalta Curte constată că, în mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, prima instanţă interpretând eronat dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 188/2000, Ministrul Justiţiei acţionând în numele şi pe seama Ministerului Justitiei.

Pe cale de consecinţă, instanţa de control judiciar constată că judecătorul de primă jurisdicţie a admis în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, soluţia legală fiind aceea de respingere, ca nefondată, a acestei excepţii procesuale, pentru considerentele arătate anterior.

Procedând în acest mod, instanţa de fond nu a analizat fondul cauzei, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 497 raportat la art. 480 alin. (3) C. proc. civ. cu consecinţa casării sentinţei civile recurate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Această soluţie şi impune şi în considerarea faptului că instanţa de fond s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, cu încălcarea principiului contradictorialităţii, în condiţiile în care Concluziile Scrise depuse de intimatul - pârât B., prin Compartimentul Registratură, după şedinţa publică din data de 08.09.2020, în cadrul cărora acesta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, nu i-au fost comunicate acestuia, pentru a putea să formuleze apărări pe această excepţie, fiind astfel privat recurentul - reclamant de dreptul la apărare ce constituie una din garanţiile procesuale ce guvernează judecata alături de celelalte garanţii ce contribuie la desfăşurarea unui proces echitabil conform art. 6 pct. 1 din CEDO.

Or, fiecărei părţi trebuie să i se ofere posibilitatea, în mod real, iar nu formal, de a-şi exprima punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt şi de drept invocate, în scopul aflării adevărului şi pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.

Prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi respingerea contestaţiei, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, fără ca această excepţie să-i fie adusă la cunoşţinţă reclamantului, în prealabil, prin comunicarea Concluziilor Scrise în cadrul cărora a fost invocată, acesta fiind practic privat de posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la respectiva excepţie, s-a cauzat o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfăşurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialităţii şi totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părţilor la dublul grad de jurisdicţie.

Prin urmare, nefiind cercetat fondul contestaţiei, Înalta Curte constată că se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va cerceta în primă jurisdicţie toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantul Ministerul Justiţiei - prin Ministrul Justiţiei, prin raportare la apărările celor doi pârâţi, inclusiv în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, invocată de aceasta în cadrul întâmpinării, astfel încât să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reţinând ca nelegală hotărârea instanţei de fond, de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Ministerul Justiţiei, urmează ca, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., să admită recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei - prin Ministrul Justiţiei, să caseze sentinţa civilă recurată şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va soluţiona litigiul ţinând cont de considerentele prezentei decizii, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1164 din 17 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.