Appeal dismissed: conditional financing approval revocable pre-contract; walnut conditioning not processing.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea în data de 14.12.2018 sub nr. x/2018 reclamanta Nocedial S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, anularea deciziei cu privire la contestaţia depusă nr. 26341/10.10.2018 emisă de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a notificării de neîncheiere a Contractului de finanţare nr. x/17.07.2018 emisă de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, a Fişei de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 7108/02.07.2018, emisă de Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanţare şi la semnarea acestuia în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancţiunea plăţii unei penalităţi în cuantum de 5000 RON pe zi de întârziere şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta Nocedial S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale şi Centrul Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuielilor de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat reclamanta S.C. Nocedial S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, iar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta apreciază că instanţa a respins, în mod nelegal, proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea industrie alimentară/maşini şi instalaţii pentru industria alimentară, pronunţând în acest fel hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 255 C. proc. civ., art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, art. 14 alin. (6), art. 20 si art. 22 C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv de recurs, recurenta arată că unul dintre argumentele pentru care a solicitat anularea actelor administrative contestate 1-a reprezentat faptul că proiectul întruneşte, în realitate, toate condiţiile pentru realizarea unui lanţ alimentar integrat, astfel cum este acesta definit in normele legale naţionale si comunitare.

Astfel, pentru a putea aprecia corect si in cunoştinţa de cauza asupra incadrarii unui proiect in categoria investiţiilor in exploataţii pomicole care asigura un lanţ alimentar integrat, era necesar ca instanţa de judecata sa cunoască specificul operaţiunilor pe care le realizează linia tehnologica propusa a se achiziţiona prin proiect, aceasta chestiune de fapt neputand fi lămurită decât prin intermediul unui specialist in industria alimentara.

Prin urmare, având în vedere argumentele de mai sus, vă rugăm să constataţi că, în mod greşit, a reţinut prima instanţă că "probele administrate până în prezent sunt de natură a duce la soluţionarea cauzei, iar proba cu expertiza solicitată nu întruneşte această condiţie, raportat la probaţiunea deja administrată", având ân vedere că, în lipsa unui raport de expertiză tehnică, instanţa de judecată nu putea fi lămurită, respectiv să aibă o viziune completă asupra operaţiunilor de condiţionare a căror realizare se propunea prin finanţarea proiectului. Or, în lipsa coroborării cu informaţiile necesare privind condiţionarea produselor agricole, celelalte probe nu puteau duce, ele singure, la soluţionarea cauzei.

Mai arată recurenta că în considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - respectiv hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material cuprinse în:

• art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi principiile comunitare ale încrederii legitime şi stabilităţii raporturilor juridice;

• Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piaţa internă în aplicarea articolelor 107 si 108 din tratat;

• Regulamentul (UE) nr. 702/2014 alin. Comisiei, de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele argicol şi forestier şi în zonele rurale ca fiind compatibile cu piaţa internă, în aplicarea articolelor 107 şi 108 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;

• Regulamentul (CE) nr. 175/2001 al Comisiei, de stabilire a standardului de comercializare aplicabil nucilor comune în coaja;

• Fisa Măsurii M04 - "Investiţii în active fizice", respectiv Fisa Submăsurii 4.1.a - "Investiţii în exploataţii pomicole" - parte din Programul National de Dezvoltare Rurală ("PNDR") şi având forţa juridică a unui act administrativ normativ comunitar, cu aplicabilitate general-obligatorie în România, fiind aprobate de Comisia Europeana;

• Ghidul Solicitantului.

Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004 precum şi a principiilor comunitare ale încrederii legitime şi stabilităţii raporturilor juridice, arată recurenta, respectiv a principiului irevocabilitaţii actelor administrative, reţinând ca, în speţă, nu s-a adus atingere acestui principiu de către autorităţile publice.

In acest sens, arată recurenta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea actelor administrative emise în cauză, un prim motiv constând în încălcarea irevocabilitatii actului administrativ denumit "Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare si semnarea contractului de finanţare, nr. x/14.02.2018", iar prima instanţa a reţinut, în mod greşit şi nelegal, că autorităţile publice competente aveau posibilitatea revocării acestui act în orice etapa premergătoare semnării contractului de finanţare, ceea ce contravine atât regulii generale menţionate mai sus, cât şi prevederilor cuprinse în însuşi Ghidul Solicitantului.

Incă de la început, raţionamentul primei instanţe pleacă de la o premisă greşită, respectiv interpretarea conform căreia regula în materia dreptului administrativ o reprezintă revocabilitatea actelor administrative - "din interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (6) teza I din Legea 554/2004 rezultă că actele administrative sunt revocabile, cu excepţia celor care au intrat in circuitul civil şi au produs efecte juridice ".

Or, este evident că regula în materia contenciosului administrativ nu poate fi aceea a emiterii unor acte administrative care nu intră în circuitul civil şi nu produc efecte juridice, respectiv categoria de acte care pot fi revocate de autoritatea emitentă.

Dimpotrivă, tocmai această ipoteză juridică reprezintă excepţia, regula fiind că actele administrative sunt emise cu scopul producerii unor efecte juridice, constând în naşterea drepturilor şi obligaţiilor corelative în patrimoniul destinatarului, respectiv al emitentului, şi că, odată ce acestea au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice, nu mai pot fi revocate.

Prin urmare, în opinia recurentei, din textul legal citat rezultă foarte clar regula irevocabilităţii actelor administrative (a celor care intră în circuitul civil, urmare a emiterii şi comunicării şi care produc efecte juridice), cu atât mai mult că legiuitorul foloseşte conjuncţia "întrucât" - "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice" - fără să califice acea ipoteză ca fiind o excepţie, cum a făcut, în mod greşit şi extensiv, prima instanţă.

Totodată, cel de-al doilea considerent al primei instanţe cu privire la revocabilitatea actului emis în speţă este total eronat.

Astfel, deşi instanţa reţine existenţa ipotezei în care actele nu pot fi revocate din cauza intrării lor în circuitul civil şi producerii unor efecte juridice (calificând-o însă, în mod greşit, ca fiind excepţia în materie), aceasta apreciază, în mod greşit, ca Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nu se încadrează în acea ipoteza juridică.

Or, cu privire la acest aspect, prin cererea de chemare în judecată s-a demonstrat, fapt care a rezultat si din administrarea probei cu interogatoriu, ca revocarea Notificării nu mai era posibilă din momentul comunicării acesteia către reclamantă, decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute în Ghidul solicitantului - niciunul dintre acestea nefiind însă aplicabil în cauză.

In acest sens, a susţinut reclamanta că Notificarea privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare este un act administrativ, în inţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât este emis de o autoritate publică - CRFIR, în regim de putere publică, comunicat subscrisei, şi prin efectul căruia s-au născut raporturi de drept administrativ.

Raporturile de drept administrativ născute în temeiul acestui act s-au subsumat naşterii dreptului reclamantei la semnarea contractului de finanţare sau, pe scurt, efectul direct al aprobării cererii a fost acela al semnării contractului de finanţare, după depunerea de către reclamantă a documentelor solicitate în cadrul acestei informări.

In acest sens, însăşi prima instanţa reţine că "actele administrative individuale produc efecte de la data comunicării lor cu destinatarul vizat, astfel că, odată comunicată, notificarea menţionată a produs efecte juridice născând în patrimoniul reclamantei dreptul de a semna contractul de finanţare cu pârâtele ".

Prin urmare, prima instanţa recunoaşte explicit că notificarea în cauză a produs efectele juridice menţionate mai sus. Cu toate acestea însă, instanţa retine argumente suplimentare lipsite de orice temei juridic, în sensul că actul respectiv nu a intrat în circuitul civil, "întrucât nu are semnificaţia răsfrângerii efectelor juridice cu privire la situaţia juridică a unor terţi faţă de raportul de drept administrativ născut între emitent şi destinatar", şi că "nu au fost constituite drepturi care au intrat în circuitul civil", făcând o comparaţie total irelevantă cu ipoteza unui contract de finanţare deja încheiat.

Aşadar, chiar dacă nu suntem în ipoteza încheierii unui contract de finanţare, nu este mai puţin valabilă afirmaţia conform căreia Notificarea privind selectarea proiectului este un act administrativ unilateral, care a produs efectul juridic direct al naşterii dreptului la semnarea contractului de finanţare, drept opozabil oricărei terte persoane.

Aceste împrejurări rezultă, arată recurenta, inclusiv din precizările exprese din document, după informarea reclamantei privind aprobarea proiectului pentru finanţare:

"Prin urmare, vă informăm că va fi semnat de Autoritatea Contractanta Contractul de finanţare având nr. de înregistrare x".

Referitor la conţinutul si momentul comunicării Notificării, recurenta arată că instanţa de judecată reţine că "dreptul născut în patrimoniul reclamantei nu este însă pur şi simplu, ci este afectat de modalităţi, fiind supus unor condiţii şi unui termen", precum şi că "reclamanta are o simpla vocaţie la semnarea contractului, cu condiţia depunerii unor înscrisuri suplimentare într~un anumit termen ".

Ceea ce nu face prima instanţa este sa continue raţionamentul juridic, analizând în mod concret care sunt modalităţile de afectare a dreptului născut in patrimoniul subscrisei, respectiv ce înscrisuri anume au fost solicitate a fi depuse prin notificarea trimisă.

Sub aspectul conţinutului, înscrisurile solicitate prin Notificarea de aprobare la finanţare a proiectului nu au reprezentat cerinţe suplimentare, ci condiţii formale pentru semnarea contractului de finanţare şi, de altfel, aşa cum a rezultat din documentaţia depusă de intimatele pârâte la dosarul cauzei, aceste înscrisuri au fost furnizate de recurentă către CRFIR, după primirea Notificării.

Sub aspectul momentului în care a fost comunicata, solicită recurenta să se constate că, potrivit celor menţionate în această Notificare, a fost informată că "în urma verificării şi evaluării cererii de finanţare şi după aprobarea de către Directorul General al AM PNDR a Raportului de selecţie lunar din data de 08.02.2018, proiectul dumneavoastră a fost aprobat pentru finanţare".

Deci, aprobarea la finanţare a proiectului s-a realizat după parcurgerea etapei de verificare si evaluare, de către experţii CRFIR, urmată de aprobarea AM PNDR.

Totodată, între data de 14.02.2018, când s-a emis Notificarea de aprobare a finanţării, şi data de 02.07.2018, când pârâtul CRFIR ne-a transmis Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare, nu a intervenit nicio modificare în proiectul subscrisei sau în situaţia de fapt verificată şi evaluată de către autoritate publice.

Aşadar, apreciază recurenta că nu se află în ipoteza neîndeplinirii unor condiţii suplimentare, respectiv în ipoteza unor modalităţi de afectare a dreptului născut în patrimoniul său, ceea ce lipseşte de orice fundament soluţia primei instanţe.

Potrivit procedurii de verificare detaliate în Ghid paşii procedurali sunt, în mod cronologic dar şi logic, următorii:

1. Încadrarea Cererii de finanţare în funcţie de prescoring;

2. Verificarea eligibilităţii Cererii de finanţare;

3. Verificarea pe teren a Cererilor de finanţare;

4. Verificarea criteriilor de selecţie;

5. Selecţia proiectelor.

Prin urmare, arată recurenta documentul transmis de CRFIR intitulat "Fisa de solicitare a informaţiilor suplimentare" este un document care se putea transmite doar în etapa a 2-a de mai sus, a verificării eligibilităţii cererii de finanţare, şi doar în cazurile expres prevăzute în Ghid, respectiv:

1. în cazul în care documentul tehnic (Studiul de fezabilitate) conţine informaţii insuficiente pentru clarificarea unui criteriu de eligibilitate sau există informaţii contradictorii în interiorul lui, ori, faţă de cele menţionate în Cererea de finanţare;

2. în cazul în care avizele, acordurile, autorizaţiile au fost eliberate de către autorităţile emitente într-o formă care nu respectă protocoalele încheiate între AFIR şi instituţiile respective;

3. în cazul în care în bugetul indicativ (inclusiv devizele financiare şi devizele pe obiect) există diferenţe de calcul sau încadrarea categoriilor de cheltuieli eligibile/neeligibile nu este făcută corect.

Deşi solicitarea se referă formal la bugetul indicativ şi planul financiar al proiectului, în coloana "Precizări" nu sunt solicitate informaţii suplimentare, ci este inclusă o cerere directă de revizuire a bugetului indicativ şi planului financiar la 600.000 Euro, cerere atipică şi în toate cazurile inadmisibilă şi fără acoperire legală în procedurile şi reglementările privind acest program de finanţare.

Transmiterea acestui document arată că CRFIR şi-a schimbat opinia în ce priveşte proiectul reclamantei, după data aprobării proiectului, aceasta Fişă fiind rezultatul evident al schimbării acestei opinii - printr-un document pe care intimatul parat nu 1-a indicat nici în cuprinsul actului atacat, nici pe parcursul prezentului litigiu.

Ceea ce este cel mai grav însă este că, prin Notificarea de aprobare la finanţare a proiectului, verificarea dosarului subscrisei de finanţare a ajuns la ultimul pas, al 5-lea, fiind demult depăşit pasul al 2-lea, la care se puteau, solicita informaţii suplimentare.

Astfel fiind, reiese clar ca CRFIR nu mai avea posibilitatea revocării Notificării de aprobare la finanţare a proiectului nostru, iar actul administrativ subsecvent nu reprezintă decât un exces de putere publica.

În ceea ce priveşte considerentele instanţei de fond referitoare la ..etapa de reverificare ulterioara celei de selecţie", acestea nu sunt legale si temeinice.

Ghidul solicitantului, deşi prevede un drept al autorităţii de a efectua o reverificare a condiţiilor de eligibilitate, limitează acest drept la trei situaţii - limitare pe care instanţa de fond nu o are deloc în vedere - şi anume:

1. proiectul nu mai respectă statutul înscris în raportul de selecţie;

2. se constată neconcordanţe în urma verificării documentelor solicitate în vederea încheierii Contractului de finanţare;

3. se constată neconcordanţe între documentele încărcate on-line şi documentele depuse pe suport de hârtie,

iar constatarea oricăror astfel de imprejurari poate afecta criteriile de selecţie sau condiţiile de eligibilitate.

Mai arată recurenta că principiul irevocabilităţii actelor administrative este în strânsă legătură cu două principii de drept comunitar, recunoscute ca atare atât în jurisprudenta CJUE, cât şi în cea naţională, şi detaliate şi de doctrinari romani, respectiv principiul încrederii legitime în administraţie (al comportamentului predictibil al administraţiei) şi principiul stabilităţii raporturilor juridice născute ca urmare a emiterii şi comunicării actelor administrative individuale - ambele încălcate prin hotărârea care face obiectul prezentului recurs.

Dintre numeroasele decizii pronunţate de CJUE, în care s-a dat relevanta principiului protecţiei încrederii legitime a particularilor, recurenta citează două dintre acestea, dată fiind suprapunerea faptică a cauzelor respective cu situaţia în care se afla şi subscrisa, şi anume cauza Algera contra Adunarea comună a CECO, 7/56 si 3 la 7/57, precum şi Hotărârea din 14 septembrie 2006, Elmeka NE/Ipourgos Ikonomikon, C-181/04 si C-183/04.

Ţinand seama de reperele jurisprudenţiale, în speţa de fata, recurenta arată că a depus la paratul CRFIR un proiect care explică în mod detaliat şi cuprinzător (în Studiul de fezabilitate) în ce constă lanţul alimentar integrat, respectiv în ce constă componenta de condiţionare a nucilor, iar ceea ce s-a comunicat prin actul administrativ producător de efecte juridice (şi ulterior invalidat în mod nelegal) a născut în patrimoniul subscrisei o aşteptare care este legitimă - anume aşteptarea de a semna contractul de finanţare, conform proiectului aprobat.

Sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor comunitare şi legale care reglementează noţiunile de producţie, condiţionare, procesare si comercializare, precum si noţiunea de lant alimentar integrat, arată recurenta.

In acest sens, arată recurenta prima instanţă a interpretat, în mod netemeinic şi nelegal, noţiunile de producţie agricolă primară şi procesare, fără a ţine cont de dispoziţiile comunitare imperative şi reţinând, în schimb, în mod selectiv şi nejustificat, numai anumite definiţii din texte legale cu forţă juridică inferioară regulamentelor comunitare.

Astfel, instanţa de fond a reţinut ca "Regulamentul nr. 651/2014 si Regulamentul 702/2014 privesc declararea anumitor categorii de ajutoare ca fiind compatibile cu piaţa interna astfel ca, raportat la obiectul acestora, nu sunt aplicabile in speţa deoarece nu reglementează efectiv modalitatea de selecţie a proiectelor de tipul celui depus de reclamanta ori instensitateasprijinului acordat pentru astfel de proiecte".

Cu privire la acest aspect, recurenta arată că regulamentele comunitare indicate de instanţă erau relevante nu pentru caă ar fi stabilit modalitatea de selectare a proiectelor (şi, de altfel, nu modalitatea de selectare a proiectului a făcut obiectul cauzei, ci refuzul autorităţii de a constata ca prin proiect se realizează condiţionarea ca formă de procesare a nucilor), ci pentru că acestea cuprind definiţii ale noţiunilor aplicabile în cauză, respectiv producţie agricolă primară şi procesare, şi detaliază în mod amplu toate dispoziţiile considerate incidente.

Solicită recurenta să se constate aplicabilitatea şi importanţa prevederilor cuprinse la cap. 2.5 din Ghidul Solicitantului, acestea fiind relevante inclusiv în materia intensităţii sprijinului financiar, şi aceasta contrar considerentelor instanţei de fond, fiind absolut inacceptabil să se recunoască sensuri diferite şi contradictorii aceloraşi noţiuni, în diversele etape ale procesului de verificare, evaluare şi selecţie a proiectului.

Astfel, este neîndoielnică necesitatea stabilirii unui singur sens al noţiunilor, general aplicabil şi care asigură transparenţa şi siguranţa în tot procesul premergător aprobării unei cereri de finanţare. Autorităţile procedează la acordarea punctajului tocmai cu scopul final al stabilirii intensităţii sprijinului nerambursabil, aşadar, fiind lipsite de orice logica considerentele din hotărârea atacata care exclud aplicabilitatea prevederilor cap. 2.5 din Ghid.

Concluzionând, arată că noţiunile si prevederile prezentate în cele ce preced se desprind o serie de concluzii parţiale, care converg către o singură concluzie finală, conform căreia proiectul recurente reclamante este unul care înglobează un lanţ alimentar integrat, prin modalitatea de procesare a nucilor sub forma condiţionării, care nu se poate încadrată în definiţia producţiei, ci în definiţia procesării, fiind, de altfel, expres reglementată în PNDR ca fiind o etapă a lanţului alimentar integrat.

In finalul considerentelor juridice care susţin acest motiv de nelegalitate a sentinţei recurate, învederează că operaţiunile de condiţionare propuse prin proiect sunt operaţiuni care, în lumina definiţiei procesării din actele normative comunitare indicate mai sus, intra în aceasta categorie, nefiind aferente producţiei primare.

4. Apărările formulate în cauză intimata-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Instanţa de fond a aplicat judicios dispoziţiile de drept substanţial, considerentele prezentate justificând soluţia adoptată.

Prealabil, Înalta Curte arată că sunt neîntemeiate criticile reclamantei vizând respingerea probei cu expertiză tehnică şi încălcarea, în acest mod, a dispoziţiilor art. 14 alin. (6), art. 20 şi art. 22 C. proc. civ. şi a dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 14 alin. (6), art. 20 şi art. 22 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanţă la soluţionarea fondului cauzei.

Astfel, lecturând încheierea de amânarea a pronunţării din data de 29 mai 2019 se constată că instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor solicitările de administrare a probelor de către ambele părţi.

Faptul că instanţa a apreciat proba cu expertiză tehnică ca nefiind formulată în condiţiile prevăzute de lege, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca şi o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, faţă de dispoziţii art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenţei sau inexistenţei faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviinţate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabileşte puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanţei, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât şi în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanţa va putea înlătura anumite probe în funcţie de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părţilor, manifestată cu privire la proba în cauză.

Totodată, astfel cum s-a pronunţat şi practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ţinându-se seama şi de refuzul nejustificat al unei părţi de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de către recurentă prin prisma interpretării primei instanţe asupra stabilităţii raporturilor juridice după emiterea Notificării E6.8.3 nr. 1184s/14.02.2018, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

În acord cu reţinerile instanţei de fond, în cauza de faţă nu ne aflăm în faţa unui act juridic irevocabil iar principiul încrederii legitime, în sensul jurisprudenţei invocată de recurentă, este unul care nu poate fi aplicat cauzei.

Aşadar, în mod absolut corect instanţa de fond reţine:

"Cu privire la posibilitatea de revocare a acestui act administrativ, instanţa retine, în primul rând, că reclamanta pleacă de la premisa că regula in materia revocării actelor administrative o constituie imposibilitatea revocării acestora, în acest sens reclamanta susţinând existenţa principiului irevocabilităţii actelor administrative.

Contrar acestor susţineri ale reclamantei, instanţa constată că în materia actelor administrative, regula o constituie caracterul revocabil al acestora, principiul care guvernează această categorie de acte juridice fiind acela al revocabilităţii nu cel al irevocabilităţii.

Că este aşa rezultă din chiar conţinutul art. 1 alin. (6) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, forma în vigoare la data emiterii notificării menţionate, care statua că "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil a produs efecte juridice."

Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziţii legale, rezultă că actele administrative sunt revocabile, cu excepţia celor care au intrat în circuitul civil au produs efecte juridice."

În susţinerea principiul irevocabilităţii actului administrativ recurenta reiterează prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 apreciind că Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanţare şi semnarea contractului de finanţare nr. x este un act administrativ unilateral care a intrat în circuitul civil şi a produs efecte însă, de asemenea acceptă faptul că înaintea semnării unui contract de finanţare, autoritatea are obligaţia reverificării cererii de finanţare, reverificare care poate conduce către o soluţie contrară primei soluţii comunicate.

Aşadar, prin reverificare s-a modificat în fapt statutul cererii reclamantei prin prisma intensităţii sprijinului acordat, în sensul diminuării acestuia, raportat la faptul că proiectul acesteia nu poate fi încadrat ca investiţie care conduce la un lanţ alimentar integrat, reverificare efectuată în conformitate cu prevederile Manualului de procedură pentru implementare - Secţiunea I Contractarea şi modificarea contractelor de finanţare/deciziilor de finanţare Cod manual: M 01 - 02, versiunea 07.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond în materia actelor administrative, "regula o constituie caracterul revocabil al acestora, principiul care guvernează această categorie de acte juridice fiind acela al revocabilităţii nu cel al irevocabilităţii", iar prin emiterea notificării 1184s/14.02.2018 recurentei nu i s-a constituit vreun drept, ci doar o vocaţie, pentru semnarea contractului de finanţare.

De asemenea, în ceea ce priveşte principiul protecţiei legitime, în privinţa acestei situaţii, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autorităţile de monitorizare, CJUE s-a pronunţat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales etde l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raţionamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

Astfel, Curtea a arătat că "împrejurarea că autorităţile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenţiei cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziţii publice în cauză, aceasta nu influenţează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

CJUE conchide astfel, răspunzând celei de-a doua din întrebările preliminare că. "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenţie FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziţii publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acţiunii subvenţionate, constituie o "abatere" în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea naţională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenţii, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma sa îi încredinţeze realizarea acţiunii subvenţionate." în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reţinut totodată că principiul protecţiei încrederii/aşteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziţii clare a dreptului comunitar şi nici comportamentul unei autorităţi naţionale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că o autoritate care se ocupă cu gestionarea acestor fonduri comunitare are obligaţia, nu posibilitatea, de a reveni chiar asupra propriilor decizii, în condiţiile în care este identificată o neregulă sau un viciu în ceea ce priveşte modalitatea de acordare/menţinere a acestor fonduri europene, astfel că afirmaţiile recurentei referitoare ia principiile de drept încălcate de autoritate prin reverificare sau în sensul că acordarea unei sume mai mari pentru implementarea proiectului decât cea legal calculată nu ar încălca principiul eficienţei fondurilor, sunt total nefondate.

De altfel, Ghidul solicitantului prevede dreptul A.F.I.R. de a "solicita documente sau informaţii suplimentare dacă, pe parcursul verificărilor sau implementării proiectului se constată de către AFIR că este necesar". Acelaşi ghid enumeră patru cazuri în care astfel de informaţii suplimentare pot fi solicitate, prin acestea fiind şi cel în care în bugetul indicativ încadrarea cheltuielilor eligibile nu este făcută corect precum şi cazul solicitării de informaţii pentru criteriile de eligibilitate şi selecţie.

În sensul celor anterior antamate, principiul lanţurilor alimentare integrate, în legătură cu care s-au solicitat informaţii de la reclamantă ca urmare a reverificării efectuate constituie unul dintre criteriile de eligibilitate, astfel că pârâtele erau îndrituite să emită Fişa de solicitare a informaţiilor suplimentare nr. 7108/02.07.2018.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., invocat de câtre recurentă prin prisma interpretării asupra noţiunii de lanţ alimentar integrat, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

În cuprinsul hotărârii atacate, instanţa de fond reţine faptul că:

"Chiar dacă într-un act administrativ care face parte din dreptul naţional, precum Ghidul solicitantului, se face trimitere se preiau parţial anumite definiţii din aceste regulamente naţionale, acest fapt nu implică aplicabilitatea in concret a acestor regulamente in procedura de selecţie naţională.

Pe de altă parte, instanţa constată că este aplicabil în speţă Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului care stabileşte normele generale care reglementează sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală ("FEADR"), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, obiectivele la care urmează să contribuie politica de dezvoltare rurală şi priorităţile relevante ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. De asemenea, este aplicabilă în speţă Decizia de punere in aplicare a Comisiei nr. CCI2014x din 29.06.2017 de aprobare a modificării programului de dezvoltare rurală al României pentru sprijin acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2015}3508 final care cuprinde norme privind desfăşurarea programului naţional de dezvoltare rurală.

Din dreptul naţional, instanţa constată că sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în Ghidului solicitantului, versiunea în vigoare la data depunerii cererii de finanţare de către reclamantă. Instanţa constată că Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului nu cuprinde vreo definiţie a principiului lanţului alimentar integrat.

Pe de altă parte, Decizia de punere în aplicare a Comisiei nr. CCI2014x din 29.06.2017 de aprobare a modificării programului de dezvoltare rurală al României pentru sprijin acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală şi de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2015)3508 final face vorbire despre această noţiune menţionând la pct. 1.1.1.3.2.7. referitor la criteriile de selecţie a proiectelor depuse in cadrul submăsurii 4.1a "Investiţii în exploataţii pomicole" principiul lanţurilor alimentare integrate despre care se arată case referă ia "investiţiile care acoperă lanţul alimentar: producţie - condiţionare depozitare - procesare - comercializare".

Aşadar, din interpretarea acestei dispoziţii de drept european rezultă că se poate vorbi despre un lanţ alimentar integrat, în cadrul submăsurii 4.1a "Investiţii în exploataţii pomicole" atunci când investiţiile efectuate cuprind activităţile de producţie, condiţionare, depozitare, procesare şi comercializare."

Înalta Curte apreciază reţinerile instanţei de fond, după cercetarea întregii norme legale şi procedurale incidente (atât naţională cât şi comunitară) ca fiind unele corecte şi care reliefează pe deplin modalitatea în care un proiect ce se doreşte a fi finanţat, în cadrul submăsurii 4.1a, poate fi încadrat în lanţul alimentar integrat.

Astfel, în ceea ce priveşte proiectul recurentei, în etapa premergătoare încheierii Contractului de Finanţare, s-a constatat ca solicitantul nu realizează investiţii pe întreg lanţul alimentar, nefiind prevăzute investiţii în procesare (reverificare efectuată în conformitate cu prevederile Manualului de procedură pentru implementare - Secţiunea I Contractarea şi modificarea contractelor de finanţare/deciziilor de finanţare Cod manual: M 01 - 02, versiunea 07 care prevede).

Conform Ghidului Solicitantului aferent SM4.1a:,,2.6 Valoarea maxima a fondurilor nerambursabile (intensitatea sprijinului) Ferme medii 12.000- 250.000 SO

Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăşi:

- 200.000 € pentru investiţiile care presupun achiziţii simple;

- 600.000 € în cazul investiţiilor în activitatea de producţie (utilaje, înfiinţare, reconversie etc.);

- 900.000 € pentru investiţiile care conduc la un lanţ alimentar integrat, la nivelul exploataţiei agricole* (producţie, procesare, comercializare).".

Totodată, conform definiţiilor din acelaşi Ghid:

"Condiţionarea - în sectorul pomicol, cuprinde după caz, operaţiuni tehnologice de sortare, calibrare, spălare-zvântare, curăţare, lustruire, ceruire, lotizare, etichetare, ambalare, uscare fără transformarea acestora în fructe prelucrate (nu include deshidratare), depozitarea în condiţii controlate (temperatura, umiditate, atmosfera) spargere, decojire, separare miez de coaja, sortare miez şi alte operaţiuni de pregătire în vederea păstrării şi/sau livrării acestora pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare.

Lanţul alimentar integrat reprezintă succesiunea de etape şi operaţii din cadrul aceleaşi unităţi implicate în producerea, procesarea, distribuţia, depozitarea şi manipularea produselor agro alimentare de la producţia primară până la comercializare."

Procesarea produselor agricole - conform definiţiei din Regulamentului (UE) 651/2014 "înseamnă orice operaţiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepţia activităţilor desfăşurate în exploataţiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare";

Producţia agricola primară - conform Regulamentului (UE) 702/2014 înseamnă producţia de produse ale solului şi ale creşterii animalelor, enumerate în anexa I la tratat, fără a se efectua nicio altă operaţiune de modificare a naturii produselor respective.

Pot fi asimilate investiţiilor aferente producţiei agricole primare operaţiuni/cheltuieli precum utilaje, înfiinţare/reconversie plantaţii pomicole, plase antigrindină şi antiploaie, drumuri de exploatare, împrejmuire plantaţii pomicole, echipamente de irigaţii ia nivelul exploataţiei agricole, depozitare produse agricole primare, condiţionare, producerea de energie regenerabila la nivelul fermei pentru consum propriu, prin urmare toate operaţiunile care nu pot fi încadrate în/rezultate din activităţile de procesare sau comercializare produse agricole."

În acest sens, Înalta Curte nu poate primi alegaţiile recurentei în sensul că "actele atacate sunt nelegale şi pentru motive intrinseci lor, care ţin de modul eronat de interpretare a noţiunilor de condiţionare şi procesare, fapt care a generat o concluzie greşită, respectiv că proiectul nu include componenta procesării, deci nu include un lanţ alimentar integrat şi nu este eligibil pentru finanţarea maximă de 900.000 euro pentru ferme medii, ci doar pentru finanţarea de 600.000 euro, aferentă exclusiv producţiei nucilor.".

Recurenta arată că dispoziţiile Ghidului prevăd componenta de condiţionare inclusiv în mod alternativ cu procesarea, fiind asimilată procesării şi, în toate cazurile, fiind parte componentă din laţul alimentar integrat, iar nu din producţia primară, cum, în mod greşit, a reţinut instanţa de fond.

Contrar opiniei reclamantei, operaţiunile pe care Nocedial S.R.L le execută asupra produsului agricol, chiar şi prin spălare şi zvântare, reprezintă în fapt operaţiuni pentru pregătirea produsului pentru primă vânzare, deoarece nu se modifică natura produsului, respectiv nuca, chiar spălată şi curăţată va fi la fel.

Prin urmare, din chiar cuprinsul cererii de finanţare şi al documentaţiei aferente rezultă că reclamanta şi-a propus să realizeze în cadrul proiectului depus activităţi de spălare, sortare şi uscare nuci, urmate de depozitarea acestora în vederea comercializării, operaţiunile de spălare, sortare şi uscare fiind menţionate expres în Ghidul solicitantului ca făcând parte, în sectorul pomicol din etapa de condiţionare, care la rândul ei este inclusă, în definiţia lanţului alimentar integrat, în etapa de producţie agricolă primară şi nu în cea ce procesare/prelucrare.

In fapt, linia tehnologică prezentată în cauză realizează următoarele acţiuni: preia nucile, le curăţă de învelişul verde (coaja verde) până la învelişul lemnos, efectuează o prespălare urmată de transport către maşina de spălat cu presiune, iar ulterior, pentru a nu rămâne umede, nucile vor fi uscate cu acest curent de aer cald de 35 grade Celsius (grăbind astfel procesul natural de uscare tocmai pentru a nu da posibilitatea apariţiei mucegaiului), iar în final vor fi depozitate în starea lor finală, adică nuci în coajă, pentru comercializare.

Prin cererea de finanţare nr. x depusă de Nocedial S.R.L., se propune:

"Înfiinţarea unei plantaţii de nuc în sistem ecologic, super intensiv pe suprafaţa de 47,39 ha, diferenţa fiind alocată pentru înfiinţarea unei hale de depozitare şi condiţionare, platforme betonate(...).

Proiectul prevede realizarea unui lanţ alimentar integrat: producţie-condiţionare-comercializare:

- producţia: producţia de nuca ecologică

- condiţionare: spălare, sortare şi uscare nucă în vederea creşterii valorii adăugate a produsului finit (nucă ecologică în coajă)

- comercializare: se prevede înfiinţarea unui spaţiu pentru activitatea de comercializare direct din cadrul fermei."

La modul de respectare a condiţiilor de eligibilitate se regăsesc următoarele informaţii:

- La condiţia de eligibilitate: Investiţia trebuie să se încadreze în cel puţin una din acţiunile/operaţiunile eligibile prevăzute prin submăsură se menţionează "prin proiect se propune înfiinţarea unei plantaţii de nuc în sistem ecologic şi super intensiv, înfiinţarea unei capacităţi pentru condiţionare sortare şi uscare) şi depozitare produsele obţinute în exploataţia proprie, achiziţia de utilaje moderne şi fiabile pentru întreţinerea plantaţiei".

- La condiţia de eligibilitate: în cazul procesării la nivelul fermei atât materia primă procesata cât şi rezultatul procesării trebuie să fie incluse în Anexa I la TFUE. în cazul comercializării, vor fi sprijinite doar produse incluse în Anexa I la TFUE, se menţionează "în cadrul fermei nu se vor realiza activităţi de procesare ci doar de condiţionare a nucilor, depozitarea lor şi condiţionarea lor."

- La condiţia de eligibilitate: Investiţiile în procesarea la nivelul fermei sunt eligibile doar împreună cu investiţiile în modernizarea/dezvoltarea fermei (dezvoltarea producţiei agricole primare), ca şi componentă secundară, în scopul adăugării de plus valoare la nivel de fermă se menţionează "în cadrul fermei nu se vor realiza activităţi de procesare."

- La condiţia de eligibilitate: Proiectele care vizează şi investiţii de prelucrare/comercializare produse agricole, vor conţine, ca şi componentă majoritară, investiţii în producţia agricolă primară (mai mare 50% din valoarea eligibilă a proiectului) se menţionează "Prin proiect nu se prevăd investiţii de procesare la nivel de fermă, ci doar condiţionare si depozitare".

La modul de îndeplinire a criteriilor de selecţie se regăsesc următoarele informaţii:

Într-adevăr la criteriul de selecţie: Principiul lanţurilor alimentare integrate, (investiţiile care acoperă lanţul alimentar: producţie - condiţionare - depozitare - procesare - comercializare) reclamanta a menţionat că "Activitatea fermei va presupune crearea unui lanţ alimentar integrat: producţie agricolă primară-condiţionare-depozitare-comercializare.". Însă, în cadrul bugetului care se întocmeşte separat pentru componentele de procesare şi comercializare au fost cuprinse numai cheltuieli aferente componentei de comercializare respectiv, cheltuielile cu magazinul de comercializare produse proprii, nefiind astfel cuprinse cheltuieli pentru investiţii în componenta de procesare.

În studiul de fezabilitate este prezentată tehnologia de recoltare şi operaţiunile de condiţionare a nucilor cu ajutorul echipamentul propus a se achiziţiona prin proiectul respectiv, linia de spălare, sortare şi uscare se realizează operaţiunile de spălare, curăţare şi uscare a nucilor în coajă;

"Nucile se adună manual în saci sau în paiete de plastic şi se transportă la hala de condiţionare şi depozitare.

Nucile curăţate de coaja verde trebuie spălate neapărat pentru a le curata şi a le da un aspect atrăgător. După spălare, nucile trebuie uscate imediat. Atât spălarea, sortarea şi uscarea se realizează cu ajutorul liniei de spălare, sortare şi uscare.

Pentru a se păstra în stare bună, mult timp şi a-şi menţine gustul plăcut, nucile trebuie să conţină nu mai mult de 5-8% umiditate, pentru a evita dezvoltarea mucegaiurilor. Nu este un pericol, dacă nucile se usucă prea mult, deoarece coaja, prin porii ei reprimeşte umiditatea normală. Nucile bine uscate se pot păstra ani de zile în condiţii bune de păstrare, menţinându-şi calităţile gustative.

Nucile spălate şi bine uscate se păstrează în hala de depozitare şi condiţionare. Pe perioada păstrării îşi pierd din greutate. Cea mai mare pierdere se înregistrează în prima săptămână (17-18%). Pentru fi ferite de eventualele atacuri de molii, gărgăriţe sau unele rozătoare, care pot produce mari pagube, nucile se vor depozita în boxpaleţi de plastic-metai cu găuri sau plasă lateral. Datorită spaţiului limitat, se doreşte o vânzare cât mai rapidă."

De asemenea, în cadrul studiului de fezabilitate se menţionează "Producţiile prognozate pentru cultura nucului la maturitate sunt 30 kg nuci-pom, ceea ce asigură o producţie de 6 tone nuci în coajâ-hectar. La un raport de coajă-sâmbure de 1:1, se estimează o producţie medie de 3000 kg sâmburi-hectar. în cazul de fată, datorită lipsei de echipamente de spargere şi obţinere sâmburi, nucile se vor comercializa în coajă."

Conform cap. 4.3 Dicţionar din cadrul Ghidului solicitantului aferent sM4. 1a - Investiţii în exploataţii pomicole:

"Condiţionarea - în sectorul pomicol, cuprinde după caz, operaţiuni tehnologice de sortare, calibrare, spălare-zvântare, curăţare, lustruire, ceruire, lotizare, etichetare, ambalare, uscare fără transformarea acestora în fructe prelucrate (nu include deshidratare), depozitarea în condiţii controlate (temperatura, umiditate, atmosfera) spargere, decojlre, separare miez de coaja, sortare miez şi alte operaţiuni de pregătire în vederea păstrării şi/sau livrării acestora pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare."

Pe cale de consecinţă, din conţinutul cererii de finanţare şi a documentelor aferente depuse de reclamantă rezultă fără echivoc că aceasta nu a înţeles să propună prin proiectul depus realizarea unor investiţii în procesarea nucilor ci doar a unora în condiţionare.

Aşadar, prin intermediul Liniei de spălare, sortare şi uscare cu care se realizează operaţiunile de spălare, curăţare şi uscare a nucilor în coajă, se realizează o parte din operaţiunile cuprinse în definiţia condiţionării cuprinsă în cap. 4.3 Dicţionar din cadrul Ghidului solicitantului aferent sM4.1a -Investiţii în exploataţii pomicole, nefiind realizate nici măcar operaţiunile de spargere, decojire, separare miez de coaja, sortare miez.

Raportat la cuprinsul proiectului depus de reclamantă coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului, este corectă concluzia pârâtelor în sensul că prin proiectul depus reclamanta nu realizează un lanţ alimentar integrat, neavând etapa de procesare/prelucrare ci doar pe cele de producţie şi comercializare.

În tot acest context, apar ca nefondate şi argumentele reclamantei care pornesc de la modul de interpretare al Regulamentului (CE) nr. 175/2001 al Comisiei din 26 ianuarie 2001 de stabilire a standardului de comercializare aplicabil nucilor comune în coajă, acest din urmă regulament nefiind aplicabil în materia intensităţii sprijinului acordat deoarece priveşte strict partea de comercializare a nucilor.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. Nocedial S.R.L. împotriva sentinţei nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. Nocedial S.R.L. împotriva sentinţei nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.