Illegality of Military Pension Recalculation Methodology and Exclusion of Unearned Salary Surcharges Under Law No. 223/2015

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 05.02.2019 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună:

1. Anularea/modificarea în parte a Ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr. 31/2016, în sensul înlăturării/completării textelor prin care sunt încălcate principiile generale prevăzute de art. 2 din Legea 223/2015 şi cele potrivit cărora s-a făcut recalcularea prin neintroducerea în baza de calcul a unor elemente care se regăsesc la pensionarii de dată mai recentă, dar cu aceeaşi situaţie juridică;

2. Obligarea pârâtei ca, prin Casa Sectorială de Pensii a MAI să-i recalculeze în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, pensia militară potrivit Legii 223/2015, fără discriminare, aşa cum este stipulat în art. 2 din lege şi prin luarea în calcul a tuturor elementelor salariale incluse în buletinele de calcul ale locţiitorilor săi;

3. Plata daunelor materiale constând în sumele de bani restante ce vor rezulta în plus prin recalcularea pensiei conform hotărârii, calculate de la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015;

4. Daune morale în sumă de 50.000 RON .

Prin precizarea de acţiune înregistrată la dosar la data de 10.05.2019, reclamantul a arătat că înţelege să solicite anularea/modificarea Ordinului comun în ceea ce priveşte art. 2, art. 3, art. 4, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 şi art. 19 din anexa 1- Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, anexa 1b şi art. 1 din anexa 2 - Procedura de actualizare a pensiilor militare de stat.

1.2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 95 din 04 octombrie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Justiţiei, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Protecţie şi Pază.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5,6 şi 8 din C. proc. civ., fără a le dezvolta, pe fiecare în parte.

În preambulul cererii de recurs, recurentul-reclamant face o expunere rezumativă a situaţiei de fapt dedusă judecăţii şi reiterează motivele principale pentru care trebuie anulat/modificat în parte Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/221/2016, argumente deduse şi analizei instanţei de fond.

De altfel, recurentul-reclamant a înţeles să uziteze o modalitate de redactare a cererii de recurs în care a intercalat printre motivele de casare propriu-zise, şi argumentele de nelegalitate aduse în susţinerea cererii de anulare/modificare a ordinului comun menţionat, decelarea criticilor la care trebuie să se raporteze controlul judiciar fiind îngreunată.

În acest context, Înalta Curte reţine următoarele critici de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs în susţinerea motivelor de casare invocate:

- în mod greşit, instanţa de fond a făcut o constatare străină de natura cauzei, reţinând că "reclamantul este nemulţumit de modalitatea de aplicare a prevederilor acestui ordin cu ocazia recalculării pensiei sale prin decizia nr. x/16.05.2018". Afirmă recurentul că acţiunea judiciară iniţiată în contencios administrativ are ca obiect anularea/modificarea în parte a ordinului comun menţionat anterior, nefiind o acţiune în pretenţii civile, iar împotriva deciziei de recalculare a pensiei în urma normelor metodologice adoptate prin ordinul comun, a iniţiat procedura de jurisdicţie a pensiilor la instanţa specializată.

- în mod greşit, instanţa de fond a considerat că acţiunea reclamantului echivalează cu o solicitare de legiferare de către instanţa de judecată, prin scoaterea din context a vocabulei "anulare/modificare în parte" şi înlocuirea cu "modificarea, reformularea sau completarea textelor articolelor mai sus arătate", acest lucru nefiind cerut prin acţiunea introductivă de instanţă;

- instanţa de fond a făcut o analiză parţială a motivelor de nelegalitate invocate în raport de ordinul comun atacat, apreciind că celelalte critici reprezintă nemulţumiri ale reclamantului faţă de modalitatea de formulare a textelor, care, în opinia sa sunt neclare şi incomplete". Consideră reclamantul că, prin această abordare, instanţa de fond a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, fiind necesară analiza fiecărui text din ordinul comun pentru a stabili dacă este legal sau nelegal.

- motivarea reţinută de instanţa de fond cu privire la art. 3 din Ordin este contradictorie şi nelegală, fiind încălcate norme de drept material. În cadrul acestei critici, recurentul reiterează argumentele prezentate în faţa instanţei de fond, afirmând că acestea nu au fost luate în considerare şi analizate de prima instanţă. Se referă recurentul la aspectul plusului de vechime, la sporul de pensie suplimentară, la sporul pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul onorific, afirmând că ordinul reglementează peste norme legislative de rang superior, fiind încălcate prevederile art. 2 alin. (2), art. 13 lit. b) şi art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă şi ale art. 28 din Legea nr. 223/2015, iar instanţa de fond a încălcat legea, validând aceste nelegalităţi.

- este nefondată constatarea instanţei în sensul că neluarea în calcul a unor sporuri de care reclamantul nu a beneficiat în perioadele alese nu atrage discriminarea în raport de alţi pensionari, având în vedere că, potrivit art. 111 din Legea nr. 223/2015 se păstrează în plată pensia mai avantajoasă, în cazul în care se constată diferenţe ca urmare a recalculării. Susţine recurentul că nu există nicio legătură între neacordarea sporurilor şi păstrarea în plată a pensiei mai avantajoase, această constatare fiind străină de natura cauzei, ca şi invocarea Deciziei CCR nr. 1073/2008.

- instanţa de fond, în mod greşit, nu a pus în dezbatere nelegalitatea celorlalte texte din Anexa 1 a Ordinului comun, respectiv art. 12, art. 13, art. 14, art. 17 şi art. 18 şi Anexa 1 b subsol 2. Recurentul-reclamant procedează la indicarea aspectelor de nelegalitate pentru fiecare articol în parte dintre cele indicate mai sus, considerând că acestea trebuiau anulate şi înlocuite pentru argumentele pe care le-a expus şi în faţa instanţei de fond.

1.4 Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinări, prin care Ministerul Justiţiei şi Ministerul Apărării Naţionale au invocat excepţia nulităţii recursului, iar, în subsidiar, asemenea celorlalţi intimaţi-pârâţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este parţial întemeiată, în ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 6 din C. proc. civ., criticile de nelegalitate invocate de recurent putând fi încadrate în art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 5 Cod procedură civilă presupune ca instanţa de fond să fi încălcat anumite reguli de procedură a căror nerespectare este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Deşi recurentul-reclamant redă în cuprinsul cererii de recurs ipoteza conţinută în motivul de casare menţionat, argumentele prezentate nu cuprind nicio referire expresă la vreo regulă de procedură pe care instanţa de fond să nu o fi respectat, toate alegaţiile recurentului vizând raţionamentul juridic al primei instanţe dezvoltat în susţinerea soluţiei pronunţate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 sancţionează nemotivarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond. Recurentul-reclamant a menţionat în cuprinsul cererii de recurs că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că motivarea instanţei de fond este contradictorie şi străină de natura cauzei, fără însă ca această afirmaţie să fie precedată sau urmată de argumente care să contureze ipotezele invocate. Ceea ce reclamă recurentul ca fiind un viciu de nelegalitate al sentinţei atacate, vizează de fapt modalitatea de analiză, interpretare şi înţelegere de către instanţa de fond a demersului său judiciar.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două motive de casare au fost invocate formal de către recurentul-reclamant, instanţa de recurs neputând exercita controlul judiciar asupra sentinţei instanţei de fond din perspectiva acestor critici de nelegalitate, fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., care sancţionează cu nulitatea neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

În concluzie, Înalta Curte va admite în parte excepţia nulităţii recursului şi va constata nulitatea parţială a căii de atac exercitate, în ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 6 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum şi la dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 31/2016 (Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat), în sensul înlăturării/completării textelor, care sunt în contradicţie cu prevederile şi principiile cuprinse în art. 2 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Curtea de Apel Braşov a reţinut, că, în esenţă, reclamantul este nemulţumit de aplicarea prevederilor Ordinului comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 în cadrul procedurii de recalculare a pensiilor militare de către Casa de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, aspect ce nu este de natură să atragă anularea acestuia, atâta timp cât motivele invocate se referă la completarea şi clarificarea unor aspecte considerate de către acesta ca fiind esenţiale pentru recalcularea drepturilor de pensie.

Răspunzând primei critici formulate de recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că din argumentaţia cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, rezultă că acesta se consideră vătămat, în principal, de modalitatea stabilirii stagiilor de cotizare, de neluarea în considerare a pensiei suplimentare, de modalitatea de actualizare a soldei/salariului de funcţie, de aplicare a sporului pentru Ordinul Meritul Militar/Semnul Onorific în Serviciul Patriei etc.. Chiar dacă obiectul acţiunii îl constituie anularea/modificarea parţială a unui ordin - act administrativ cu caracter normativ, scopul final al demersului judiciar este acela de a înlătura dispoziţiile contestate de la aplicarea acestora în stabilirea cuantumului pensiei militare de stat de care beneficiază reclamantul în urma recalculării dispuse în baza Legii nr. 223/2015 şi a ordinului comun 31/2016.

Prin urmare, constatarea instanţei de fond în sensul celor menţionate nu reprezintă o eroare în analiza demersului judiciar, ci doar un argument de logică juridică, raţionamentul juridic expus în considerentele hotărârii fiind circumscris limitelor învestirii şi cercetării legalităţii articolelor din ordinul comun, invocate de reclamant ca fiind neconforme în raport de legea în executarea căreia a fost emis.

În ceea ce priveşte critica recurentului referitoare la faptul că, în mod greşit, instanţa de fond a apreciat că i s-a cerut să legifereze, Înalta Curte constată că din modul de formulare a petitului acţiunii rezultă că reclamantul nu s-a limitat la solicita anularea textelor din ordin care în opinia sa încalcă normele legislative cu forţă juridică superioară, ci, astfel cum chiar prin cererea de recurs a confirmat, solicitarea sa a constat şi în modificarea şi completarea textelor din ordinul comun, astfel încât acestea să fie conforme cu legea, fiind indicate de către reclamant şi formele articolelor din ordin, astfel cu acesta consideră că trebuie să fie modificate.

Or, instanţa de judecată, în baza competenţelor sale legale are doar abilitatea de a cenzura pe calea controlul judecătoresc în contencios administrativ, integral sau parţial, un act administrativ, din perspectiva legalităţii şi temeiniciei sale, control pe care îl poate exercita prin intermediul acţiunii în anularea respectivului act, în limitele impuse de art. 2 alin. (1) şi art. 18 din Legea nr. 554/2004. Solicitarea de completare/modificare/înlocuire a articolelor din ordinul comun contestat nu are corespondent juridic în legea contenciosului administrativ şi presupune o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, astfel încât argumentul instanţei de fond criticat de recurent, este pertinent şi răspunde alegaţiilor expuse în acţiunea dedusă judecăţii, astfel cum a fost precizată.

În ceea ce priveşte criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. şi care vizează dezlegarea pe fond a demersului judiciar, Înalta Curte consideră că pentru a răspunde acestora, trebuie pornit de la situaţia premisă, conform căreia, Ordinul M.A.I. nr. 31/2016 este emis în executarea Legii nr. 223/2015 şi reprezintă o metodologie privind modul de aplicare a dispoziţiilor legii privind pensiile militare de stat.

Recurentul-reclamant invocă nelegalitatea dispoziţiilor art. 2, art. 3, art. 4, art. 9, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 17, art. 18 şi art. 19 din anexa 1- Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, anexa 1b şi art. 1 din anexa 2 - Procedura de actualizare a pensiilor militare de stat, în raport de prevederile art. 2, art. 28, art. 109 şi 110 din Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte constată că Ordinul comun nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat a fost emis în aplicarea prevederilor art. 60 alin. (4), art. 109 alin. (7) şi art. 110 alin. (8) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Din situaţia de fapt expusă de reclamant şi conturată prin înscrisurile depuse la dosar rezultă că prevederile aplicabile reclamantului sunt cele ale art. 109 din Legea nr. 223/2015, care prevăd că pensiile militarilor, recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 şi cele plătite în baza Legii nr. 241/2013, devin pensii militare de stat şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie şi baza de calcul stabilită conform prevederilor art. 28, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Aşadar, prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor se aplică bazei de calcul stabilită conform art. 28 din Legea nr. 223/2015 - mediei soldelor lunare brute din cele şase luni consecutive alese de pensionar.

Potrivit art. 11 din Ordinul nr. 25/2016 "Baza de calcul folosită la recalcularea pensiilor militare de stat este cea prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare, constituită din soldele/salariile lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizată conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, cu modificările şi completările ulterioare". Astfel, Ordinul comun prevede că recalcularea se face conform prevederilor Legii nr. 223/2015.

Referitor la principala critică a reclamantului vizând încălcarea principiului egalităţii şi discriminării întrucât pensia ce i-a fost recalculată este într-un cuantum mai mic faţă de pensia locţiitorilor săi, care aveau gradul, funcţia şi vechimea mai mici decât ale reclamantului, nefiind incluse sporuri de care au beneficiat aceştia, Curtea de Apel Braşov a reţinut că, Ordinul comun nr. 31/2016 nu conţine prevederi contrare Legii nr. 223/2015 pentru a cărei aplicare a fost emis şi se referă la elementele care pot fi incluse în noţiunea de solde brute soldele/salariile lunare, şi nu la alte sporuri care nu au fost efectiv acordate sau reglementate în perioada de activitate profesională.

Faptul că, în perioada aleasă, reclamantul nu a beneficiat de sporuri, nu este de natură a atrage discriminarea în raport cu alţi pensionari, care au beneficiat de alte sporuri în altă perioadă de activitate.

Or, aşa după cum a reţinut şi prima instanţă, nemulţumirea reclamantului priveşte, de fapt, cuantumul concret al pensiei şi modul de calcul al pensiei stabilit de lege, nefiind constatată vreo nelegalitate a dispoziţiilor ordinului de aplicare a legii.

Astfel, prevederile art. 11 din Ordinul nr. 31/2016 detaliază care sunt elementele care pot fi incluse în noţiunea de solde brute, însă numai pe baza limitelor stabilite prin prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 223/2015.

Trebuie precizat că actualizarea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 223/2015 - conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor - se referă la transpunerea, la data de 01.01.2016 (art. 12 - 18 din Procedura de recalculare a pensiilor militare de stat, prevăzută în Anexa nr. 1 la Ordinul nr. 31/25/999/8148/237/259/221/2016 pentru aprobarea procedurilor de recalculare şi de actualizare a pensiilor militare de stat), a fiecărui element component al soldei lunare brute realizate la funcţia de bază astfel cum a fost identificat în statele de plată din fiecare lună din cel 6 luni consecutive alese de reclamant, conform prevederilor legale care reglementează salarizarea militarilor.

De asemenea, este evident că în baza de calcul nu pot fi incluse sporuri, indemnizaţii prime şi alte elemente salariale de care un pensionar nu a beneficiat niciodată pe timpul de desfăşurării activităţii.

Astfel, dacă pensionarul, pe timpul cât a fost cadrul militar activ, nu a beneficiat de unele sporuri şi indemnizaţii, nici nu poate beneficia în prezent de acestea, neputându-se actualiza ceva ce nu a existat.

Dispoziţiile ordinului concordă cu norma expresă cuprinsă în art. 28 alin. (1) din lege, care nu ar putea primi o interpretare vădit contrară literei legii, susţinută de recurent a fi în acord cu normele principiale enunţate, respectiv aceea potrivit căreia echivalarea funcţiilor şi actualizarea bazei de calcul al pensiei ar presupune includerea sporurilor specifice activităţii militare la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, chiar dacă acestea nu au fost realizate/nu au fost acordate titularului dreptului de pensie în perioada aleasă ca reper pentru recalculare.

Mai mult, potrivit art. 111 din Legea nr. 223/2015, se păstrează în plată cuantumul pensiei mai avantajoase în cazul în care se constată diferenţe, ca urmare a recalculării pensiei, dispoziţii legale care s-au aplicat şi reclamantului.

De altfel, jurisprudenţa de rang constituţional a statuat în mod constant că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă principiului "tempus regit actum" nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.

Referitor la critica recurentului vizând cuantumul actualizat al elementelor salariale ale soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază prin raportare la parametrii funcţiei similare la data de 31.12.2019 din Anexa nr. lb, nota de subsol nr. 1, Curtea de Apel Braşov a reţinut, că, trimiterea la data de 31.12.2019 se face tocmai că toate legile de salarizare succesive au făcut trimitere şi s-au raportat la salariile încasate în sistemul bugetar la acea dată.

Raportat la data de 01.01.2016, art. 12 alin. (1) din Ordinul nr. 25/2016 stabileşte, fără echivoc, faptul că actualizarea soldei/salariului de funcţie se efectuează în conformitate cu actele normative consecutive care au reglementat stabilirea funcţiilor în instituţiile de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, prin stabilirea evoluţiei succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienţilor de ierarhizare până la data de 1 ianuarie 2016, respectiv prin echivalarea funcţiilor pe baza elementelor specifice reprezentate de suma/clasa de salarizare/coeficientul de ierarhizare, denumirea funcţiei, gradul militar/profesional al funcţiei, nivelul studiilor cu funcţii în plată la data de 1 ianuarie 2016, iar alin. (2), faptul că:

"Actualizarea soldei/salariului de funcţie prin stabilirea evoluţiei succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienţilor de ierarhizare prevăzute de actele normative consecutive în vigoare la data la care a fost acordat dreptul până la data de 1 ianuarie 2016 se face prin identificarea soldei/salariului de funcţie realizat în fiecare lună din cele 6 luni consecutive din documentele de plată ale acestora şi utilizarea sumelor/claselor de salarizare/coeficienţilor de ierarhizare, după caz, transpuse la nivelul prevăzut de legislaţia în domeniul salarizării aplicabilă la data de 1 ianuarie 2016."

Astfel, actele normative consecutive care au reglementat stabilirea funcţiilor în instituţiile de apărare naţională, ordine publică şi securitate naţională, ce duc la stabilirea evoluţiei succesive a sumelor/claselor de salarizare/coeficienţilor de ierarhizare până la data de 1 ianuarie 2016, respectiv prin echivalarea funcţiilor pe baza elementelor specifice reprezentate de suma/clasa de salarizare/coeficientul de ierarhizare, denumirea funcţiei, gradul militar/profesional al funcţiei, nivelul studiilor cu funcţii în plată la data de 1 ianuarie 2016 sunt următoarele:

Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, aplicabilă în perioada 1 ianuarie 2010 - 31 decembrie 2010, lege ce abrogă Legea nr. 138/1999 (art. 48, pct. 8), stabilea, în art. 30 alin. (5), în esenţă, salarizarea personalului pentru anul 2010, după cum urmează:

"În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:

a) noul salariu de bază, solda funcţiei de baza sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;

b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009".

Deşi, potrivit art. 10 alin. (4) din Legea nr. 284/2010, "la data intrării în vigoare a prezentei legi, valoarea de referinţă este de 600 RON", prin legile anuale de salarizare, personalului militar nu i s-a aplicat nici valoarea de referinţă salarială şi nici coeficienţii de ierarhizare prevăzuţi de Legea - cadru nr. 284/2010, acestea rămânând la nivelul lunii decembrie 2009.

Astfel, conform art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în 2011 a personalului plătit din fondurile publice, valoarea de referinţă este de 600 RON, dar în anul 2011 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, denumită în continuare lege-cadru.

Este adevărat că, potrivit art. 4 alin. (3) din Legea nr. 285/2010, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcţii, gradaţii şi grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcţia, vechimea, gradul şi treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010, dar această prevedere este pur formală şi face referire strictă la reîncadrare, nu la salarizarea stabilită expres prin alin. (2).

De asemenea, conform art. 4 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, valoarea de referinţă se menţine şi în anul 2012 la 600 RON, dar în anul 2012 nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, prevederile art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013, iar potrivit art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizatiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013.

În anul 2015, situaţia este reglementată similar, prin art. 1 al Ordonanţei de urgenţă nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, iar în anul 2016, prin art. 1 al Ordonanţei de urgenţă nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

De asemenea, în anul 2017, aceleaşi prevederi sunt reluate în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi în art. 1 din Ordonanţa de urgenţă nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative.

Revenind la prevederile art. 109 din Legea nr. 223/2015, prevederile legale care reglementează salarizarea militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special la data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, adică la data de 01.01.2016, erau: Legea - cadru nr. 284/2010 şi Ordonanţa de urgenţă nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare.

Valoarea de referinţă sectorială este stabilită prin art. II alin. (2) din Ordonanţa nr. 8/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, precum şi acordarea unor drepturi salariate personalului civil din aceste instituţii şi pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi a Ordonanţei Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, iar toate calculele se raportează la funcţia îndeplinită corespunzător funcţie similare la 31.12.2009.

In consecinţă, drepturile financiare la data de 1 ianuarie 2016 - data intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 se raportează tot la data de 31.12.2009, după cum se precizează în nota criticată, astfel cum a reţinut şi prima instanţa.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluţia instanţei de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., sentinţa pronunţată fiind temeinică şi legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite în parte excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei, va constata nulitatea parţială a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 6 din C. proc. civ. şi va respinge, în rest, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite în parte excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Justiţiei.

Constată nulitatea parţială a recursului declarat de recurentul-reclamant A., în ceea ce priveşte motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 5 şi 6 din C. proc. civ.

Respinge, în rest, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 95 din 04 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2021.