Revision inadmissible for non-merits confirming judgment: scope of Art. 509(1)(5) CPC

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea de fond pronunţată în cauză

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, la data de 02.05.2017, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 70/01.02.2017, emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 3176 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii invocată de pârât şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

2. Hotărârea instanţei de recurs supusă revizuirii

Prin decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3176 din 14 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

3. Cererea de revizuire

Împotriva deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de revizuire A., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A solicitat admiterea cererii de revizuire şi schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului formulat, casării sentinţei civile nr. 3176/14.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanţă, rejudecare în urma căreia să fie admisă acţiunea introductivă cum a fost formulată.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că după comunicarea hotărârii a încercat să afle, prin mai multe cereri adresate intimatului-pârât, dacă CNCD l-a citat în mod efectiv pentru şedinţa de audieri care a avut loc în data de 23.02.2016, în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Consiliului. Deoarece nu a primit un răspuns edificator solicitărilor pe care le-a făcut, a introdus acţiune în justiţie, având drept obiect acordarea de daune morale şi obligarea C.N.C.D.-ului la formularea unui răspuns adecvat. Astfel, s-a constituit dosarul nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Abia cu acest prilej, prin întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată în cursul lunii mai 2022, C.N.C.D.-ul şi-a dat acceptul să consulte acel dosar înregistrat la nivelul instituţiei sub nr. x/2016, în care a avut calitatea de petent.

Reiterând situaţia de fapt, a arătat că la abia la data de 13 iulie 2022 i s-a înmânat o copie după dosarul nr. x/2016, dată la care a luat cunoştinţă de conţinutul dosarului şi a avut posibilitatea reală să se convingă de faptul că nu a fost citat în mod legal pentru şedinţa de audieri din data de 23.02.2016, la dosar neexistând vreo confirmare de primire din partea sa şi nicio dovadă de comunicare a citaţiei.

Aşadar, a arătat că, deşi a făcut demersuri la C.N.C.D de foarte mult timp, în scopul demonstrării fără vreun echivoc faptul că această instituţie nu l-a citat în mod procedural, regulamentar şi legal pentru şedinţa de audieri la care a făcut trimitere, abia la data de 13.07.2022 au fost întrunite condiţiile care au permis clarificarea respectivei situaţii.

A mai învederat că instanţa care a soluţionat recursul în dosarul nr. x/2017 a reţinut în motivarea Deciziei nr. 9/09.01.2020 (pagina 3, ultimul paragraf), aspectul că a fost citat pentru data de 23.02.2016 - în baza susţinerilor intimatului-pârât din Hotărârea nr. 70/01.02.2017, act prin care a fost pronunţată soluţia în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul C.N.C.D.

În concluzie, a menţionat că C.N.C.D. nu a pus la dispoziţia instanţelor de judecată din dosarul nr. x/2017, ca înscris probatoriu din care să rezulte fără putinţă de tăgadă, faptul că i-a fost transmisă/înmânată citaţia, decât Hotărârea nr. 70/01.02.2017, care conţine menţiunea făcută de această instituţie, că i-a comunicat citaţia emisă la 08.02.2016.

În acelaşi timp, posibilitatea lămuririi aspectului referitor la citaţia pentru şedinţa de audieri din 23.02.2016, s-a putut face doar în data de 13.07.2022, atunci când i s-a predat copia dosarului nr. x/2016 . Până la acest moment, nu a avut, mai presus de voinţa sa, oportunitatea de acces la înscrisurile lămuritoare în privinţa comunicării citaţiei, acestea fiind reţinute de către C.N.C.D.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul Consiliu Naţional pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum şi de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greşită a situaţiei de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce priveşte categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul şi doar cu titlu de excepţie şi pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizează decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 3176 din 14 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Aşa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire, s-a invocat de către revizuent, ca temei de drept în susţinerea revizuirii hotărârii instanţei de recurs, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 5 după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor".

O primă condiţie de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare şi aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepţie a fost consacrată constant şi în doctrina şi jurisprudenţa în materie, singura excepţie fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 fiind supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alte motive de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanţă înseamnă a examina raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situaţiei de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea pronunţată de instanţele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanţa a schimbat situaţia de fapt, păstrând totuşi soluţia atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepţiunea doctrinară şi cea jurisprudenţială conturate în interpretarea noţiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerinţă este îndeplinită de acele hotărâri pronunţate în recurs, în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reţinere.

În concluzie, în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în recurs, noţiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanţei de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reţinere, iar nu şi pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepţia situaţiei în care instanţa a schimbat situaţia de fapt.

Însă, în prezenta cauză, deşi decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecăţii, fiind pronunţată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat prin care nu s-a reţinut o altă situaţie de fapt decât cea stabilită prin sentinţa ce a format obiectul recursului, iar instanţa de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Cu alte cuvinte, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanţă, care să determine o altă soluţie, ci, doar a fost confirmată hotărârea pronunţată în etapa judecăţii în fond, aspect care nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de faţă de către A., întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la pct. 5.

2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate asupra cererii de revizuire

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.