Nullity of cassation appeal for failure to substantiate statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ.:

"Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 07.08.2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României-Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară a solicitat admiterea plângerii împotriva rezoluţiei din data de 23 iulie 2020, dosar C20-908 dispusă de către inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare şi a rezoluţiei 1580/A din data de 18 mai 2020, dosar 20-1620, şi trimiterea cauzei la Preşedintele României, CSAT şi CSM pentru a se lua măsuri de sancţionare atât a magistraţilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, indicaţi în plângerile formulate, cât şi a inspectorilor judiciari implicaţi în cauză, inclusiv a inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 887 din 7 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Superior al Magistraturii şi Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Tării, ca neîntemeiată;

- a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară, ca neîntemeiată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs principal reclamantul A., invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Pârâţii Preşedintele României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Administraţia Prezidenţială, au formulat recurs incident solicitând admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei recurate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a lor, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără legitimare procesuală pasivă.

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident solicitând admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinţei recurate şi, rejudecând, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

De asemenea, recurenţii-pârâţi Preşedintele României şi Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, prin Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţia nulităţii recursului formulat de A..

1.5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 24 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant A., invocată prin întâmpinările formulate în cauză, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În speţă, recursul principal declarat de reclamantul A. a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs formulată în cauză, în ceea de priveşte incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu se încadrează în motivul de casare invocat, recurentul-reclamant nu circumstanţiază în niciun mod criticile sale, în sensul că hotărârea primei instanţe este pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material aplicabile cauzei.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei şi apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanţa fondului încalcă sau reprezintă o greşită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., indicat de asemenea în cererea de recurs, Înalta Curte constată că a acesta a invocat formal, recurentul-reclamant limitându-se la a afirma că nu s-a motivat respingerea excepţiilor invocate, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a CSM şi a Preşedintelui României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, cât şi lipsa inadmisibilităţii, invocată de Inspecţia Judiciară.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori afirmaţii lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Or, simpla nemulţumire a părţii cu privire la soluţia adoptată de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată şi redarea, prin cererea de recurs, a unor împrejurări de fapt, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinţei, această neregularitate sancţionându-se cu nulitatea.

Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului principal.

În ceea ce priveşte recursurile incidente, Înalta Curte reţine că potrivit art. 472 C. proc. civ.:

"(1) Intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să formuleze apel în scris, în cadrul procesului în care se judecă apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanţe.

(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Aceste dispoziţii sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte recursul incident, dat fiind faptul că potrivit art. 491 alin. (1) C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător."

Prin urmare, în condiţiile în care a intervenit un motiv care nu implică cercetarea fondului (nulitatea recursului principal), se impune constatarea ca rămase fără efect a recursurilor incidente declarate de pârâtul Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul formulat de reclamantul A..

În consecinţă, în temeiul art. 472 C. proc. civ. coroborat cu art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, Înalta Curte va constata rămase fără efect recursurile formulate de pârâtul Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului formulat de reclamantul A..

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 887 din 7 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Constată rămase fără efect recursurile formulate de pârâtul Preşedintele României - Consiliul Suprem de Apărare a Ţării prin Administraţia Prezidenţială şi Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 887 din 7 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.