Competence in social security disputes over parliamentary retirement allowances assigned to labor courts

Şedinţa publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Senatului, anularea Ordinelor de încetare a pensiei pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă si asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2285/24.06.2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că litigiul este unul de asigurări sociale, dar competenţa teritorială revine tribunalului de la sediul pârâţilor, în baza art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010.

2.2. Prin sentinţa nr. 7292 din 27 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale a a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut, în esenţă, că ordinele, prin care Parlamentul României - Camera Deputaţilor a dispus încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă acordată reclamanţilor, au natura juridică a unor acte administrative cu caracter individual, în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, fiind emise de o autoritate publică centrală, respectiv Parlamentul României - Camera Deputaţilor,

Totodată, s-a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă în discuţie nu este un drept de asigurări sociale, deoarece nu se circumscrie Legii nr. 263/2010. Totodată, în art. 153 din Legea nr. 263/2010, care reglementează competenţa materială a tribunalelor în ceea ce priveşte litigiile de asigurări sociale, nu se regăseşte soluţionarea litigiilor ce privesc drepturile reglementate de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 96/2006, acestea fiind drepturi pentru care nu se emite o decizie de pensionare.

În concluzie, tribunalul a reţinut că în raport cu obiectul cauzei, ţinând cont că ordinele atacate sunt ermise de o instituiţie publică centrală, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.3. Cutea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 793 din 20 aprilie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, suspendând judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că obiectul cererii priveşte un drept acordat foştilor parlamentari ca urmare a împlinirii limitei de vârstă de pensionare stabilite potrivit legii, natura juridică a indemnizaţiei în discuţie este cea a unui drept de asigurări sociale, iar verificarea legalităţii şi temeiniciei ordinelor prin care s-a dispus încetarea acesteia intră în sfera de competenţă a instanţei de drept comun cu competenţă în soluţionarea litigiilor având ca obiect asigurări sociale, sens în care, având în vedere art. 152 şi art. 153 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine secţiei de conflicte muncă şi asigurări sociale a Tribunalului Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul cererii deduse judecăţii vizează anularea Ordinelor emise de Parlamentul României, potrivit cărora, începând cu data de 27.02.2021, a încetat plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor.

Se reţine că problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă este aceea dacă, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie o competenţă materială în raport cu criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ contestat, sau dacă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Calitatea emitentului ordinelor, prin care a fost revocată plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă, nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la Legea nr. 554/2004.

Instanţa de control judiciar constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinelor a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Aşa fiind, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamanţilor, şi faţă de lipsa unor reglementări speciale, se reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, relevante fiind prevederile art. 153 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind: 1) alte drepturi şi obligaţii născute în temeiul prezentei legi" coroborate cu cele ale art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., potrivit cărora tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi G. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor, Parlamentul României - Senatul, Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi Secretariatul General al Senatului, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.