Judge recusal and self-abstention due to prior personal litigation against opposing counsel: objective impartiality standard under relative incompatibility rules

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

În şedinţa publică a Curţii de Apel Bucureşti din data de 03.02.2022, recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A., prin avocat B., au formulat oral cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C., potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., învederând că doamna judecător a avut un litigiu pe rolul Curţii de Apel Ploieşti în care doamna avocat B. a reprezentat partea adversă şi a participat la dezbateri în acel litigiu.

La data de 08.02.2022 a fost înregistrată la dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti cererea scrisă de recuzare, în motivarea căreia recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A. au arătat, în esenţă, că doamna avocat B., care reprezintă interesele acestora în prezenta cauză, a reprezentat şi interesele D. în dosarul nr. x/2017 al Curţii de Apel Ploieşti, în care doamna judecător C. s-a prezentat personal pentru a susţine acţiunea formulată de aceasta în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore împotriva pârâţilor CNCD şi D.. S-a mai arătat că prin sentinţa civilă nr. 156/23.08.2017, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de magistratul C. în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, iar această soluţie a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia civilă nr. 2955/30.06.2020 a respins ca nefondat recursul formulat în cauză. Recurenţii-pârâţi au apreciat că există elemente care pot conduce către concluzia că imparţialitatea magistratului ar putea fi afectată, dată fiind implicarea pe care a dovedit-o magistratul în susţinerea cauzei personale, dar şi faptul că efectele soluţiei nefavorabile dispuse o priveau direct pe fiica doamnei judecător.

Totodată, la data de 03.02.2022, doamna judecător C. a formulat cerere scrisă prin care a declarat că înţelege să se abţină de la soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din data de 9 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins declaraţia de abţinere formulată de dna judecător C., ca neîntemeiată, precum şi cererea de recuzare formulată de recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A. împotriva dnei judecător C., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 9 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâţii Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A. au formulat cerere de recurs, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 raportat la art. 53 alin. (1) şi (3) teza a II-a C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de recurs, casarea încheierii recurate şi, în temeiul art. 179 alin. (3) şi art. 53 C. proc. civ., casarea deciziei nr. 524 din 3 martie 2022 şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca recursul să fie rejudecat de un complet din care doamna judecător C. să nu facă parte.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenţii-pârâţi au arătat în esenţă că prin încheierea recurată au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Astfel, recurenţii-pârâţi au arătat că, deşi judecătorul recuzat nu a avut un dosar în care să se judece în contradictoriu cu avocatul din prezenta cauză, acesta din urma acţionând ca reprezentant convenţional al părţilor în fiecare dintre cele două dosare, totuşi s-a apreciat în mod greşit că nu există niciun dubiu cu privire la imparţialitatea doamnei judecător, în condiţiile în care însăşi doamna judecător a formulat cerere de abţinere cu motivarea că imparţialitatea sa ar fi afectată în judecarea prezentei cauze.

Totodată, au învederat natura şi miza personală a dosarului nr. x/2017 pentru judecătorul recuzat, faptul că avocatul B. a condus ambele dosare, asigurând atât strategia în dosare, cât şi reprezentarea la termenele de judecată, precum şi împrejurarea că este de înţeles şi justificat ca judecătorul recuzat să nu aibă o atitudine imparţială faţă de avocatul B., având în vedere că judecătorul recuzat a pierdut un dosar personal (înscrierea fiicei sale la cursurile D.) condus exclusiv de avocatul care reprezintă recurenţii-pârâţi şi în prezenta cauză.

Recurenţii-pârâţi au arătat că au făcut dovada împrejurărilor care justifică temerea privind atingerea adusă imparţialităţii instanţei, situaţie în care încheierea recurată, prin care s-a respins cererea de recuzare formulată împotriva doamnei judecător C. este nelegală.

4. Apărările formulate în recurs

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 12.07.2022, intimata-intervenientă U.A.T. Judeţul Ilfov a solicitat admiterea recursului declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia împotriva încheierii de şedinţă din 9 februarie 2022, casarea acestei încheieri, precum şi a deciziei pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea întâmpinării, intimata intervenientă a invocat aceleaşi argumente ca şi recurenţii-pârâţi, subliniind împrejurarea încălcării regulilor de procedură în condiţiile în care însuşi judecătorul recuzat a formulat cerere de abţinere.

4.2. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 21 iulie 2022, intimaţii-reclamanţi E., F. şi G. au invocat excepţia tardivităţii recursului în raport de dispoziţiile art. 53 C. proc. civ., precum şi excepţia nulităţii acestuia pentru lipsa dovezii achitării taxei de timbru.

Pe fond, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că simpla împrejurare că doamna avocat B. a fost avocatul unei părţi cu interese contrare într-un dosar personal al judecătorului recuzat nu implică per se prezumţia de vrăjmăşie, situaţia de fapt neputând fi încadrată în dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În opinia intimaţilor-reclamanţi, din punct de vedere obiectiv, în cursul judecăţii recursului, judecătorul recuzat şi-a exercitat îndatoririle judiciare fără favoruri, subiectivism şi prejudecăţi, dovedind o conduită imparţială, astfel încât în mod legal a fost respinsă cererea de recuzare.

4.3. Prin întâmpinarea depusă la data de 1 august 2022, intimata-intervenientă Academia Română a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că argumentele invocate în recurs nu pot conduce la încadrarea situaţiei de fapt în niciunul din motivele de incompatibilitate prevăzute de art. 42 C. proc. civ., întrucât dosarul invocat de recurenţi - 137/42/2017 - era soluţionat definitiv la data deschiderii prezentei cauze, iar avocatul B. a acţionat ca un simplu mandatar.

În opinia intimatei-interveniente, nici împrejurarea că judecătorul recuzat a formulat o declaraţie de abţinere ulterior formulării cererii de recuzare nu poate constitui un argument valabil în susţinerea cererii de recuzare.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 1 august 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 5 octombrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică de la 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a respins excepţiile invocate de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare, respectiv excepţia tardivităţii declarării recursului şi excepţia nulităţii pentru netimbrare, considerentele avute în vedere regăsindu-se în cuprinsul încheierii de şedinţă.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând legalitatea încheierii recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A. este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia în cursul judecării recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 3246/2021 pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspendare executare acte administrative, respectiv Hotărârile Consiliului Local nr. 59, nr. 60 şi nr. 61 din data de 2 iulie 2021, au formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător C., întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., învederând că doamna judecător a avut un litigiu pe rolul Curţii de Apel Ploieşti în contradictoriu cu D., aceasta din urmă fiind reprezentată de avocat B. care asigură şi reprezentarea recurenţilor-pârâţi din prezenta cauză.

În esenţă, s-a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 156/23.08.2017, Curtea de Apel Ploieşti a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de magistratul C. în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, iar această soluţie a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care prin decizia civilă nr. 2955/30.06.2020 a respins ca nefondat recursul formulat de C.. Recurenţii-pârâţi apreciază că există elemente care pot conduce către concluzia că imparţialitatea magistratului ar putea fi afectată, dată fiind implicarea pe care a dovedit-o magistratul în susţinerea cauzei personale, dar şi faptul că efectele soluţiei nefavorabile dispuse o priveau direct pe fiica doamnei magistrat.

Ulterior formulării orale a cererii de recuzare, la aceeaşi dată - 3.02.2022 - doamna judecător C. a formulat cerere scrisă prin care a declarat că înţelege să se abţină de la soluţionarea prezentei cauze.

În motivare, a arătat că într-o cauză personală în care a avut calitatea de reclamant partea adversă a fost reprezentată de acelaşi avocat care reprezintă în această cauză Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia şi nu doreşte să existe vreun dubiu cu privire la imparţialitatea sa în prezenta cauză, în contextul în care doamna avocat a formulat cerere de recuzare în ceea ce o priveşte.

Soluţionând cu prioritate declaraţia de abţinere, conform art. 48 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de apel a reţinut că în cauză nu se poate vorbi de niciun element concret apt a aduce atingere prezumţiei de imparţialitate a judecătorului, întrucât litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2017 a fost soluţionat în mod definitiv în urmă cu un an şi jumătate, hotărârile judecătoreşti pronunţate în acel dosar bucurându-se de autoritatea de lucru judecat.

Simplul fapt că la dezbaterile care au avut loc în luna august a anului 2017 în faţa Curţii de Apel Ploieşti s-au prezentat atât doamna judecător C., pentru a susţine acţiunea formulată de aceasta în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore, cât şi doamna avocat B., care a reprezentat interesele unei părţi adverse, nu poate justifica îndepărtarea doamnei judecător de la soluţionarea prezentei cauze, această situaţie nefiind de natură a demonstra existenţa unor relaţii ori împrejurări care să pună sub semnul îndoielii obiectivitatea magistratului în soluţionarea cauzei.

În raport de aceste considerente, instanţa de recurs, a respins ca neîntemeiată atât declaraţia de abţinere, cât şi cererea de recuzare.

Soluţia Curţii de Apel nu este însuşită de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor legale care reglementează incompatibilitatea relativă a judecătorului, în acord cu principiile stabilite în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi în aplicarea principiilor reglementate de art. 6 C. proc. civ., scopul acestora fiind asigurarea imparţialităţii şi evitarea situaţiei în care există elemente care nasc, în mod întemeiat, îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei.

Astfel, conform art. 42 alin. (1) C. proc. civ. "Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: (...) 13. atunci când există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa".

Imparţialitatea, ca element al unui proces echitabil, reprezintă garanţia încrederii justiţiabililor în magistraţi şi instituţiile care realizează actul de justiţie.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute" şi se stabileşte pe baza unui demers subiectiv în cadrul căruia se acordă atenţie convingerilor personale şi comportamentului judecătorului, precum şi unui demers obiectiv în cazul căruia se verifică dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude orice îndoială legitimă în legătură cu imparţialitatea sa.

În cadrul demersului subiectiv, principiul conform căruia o instanţă trebuie considerată ca lipsită de prejudecăţi sau părtinire este consacrat în jurisprudenţa CEDO, Curtea hotărând că imparţialitatea unui judecător trebuie presupusă până când apar dovezi în sens contrar (dacă un judecător a dat dovadă de ostilitate sau rea-voinţă din motive personale -a se vedea De Cubber împotriva Belgiei, 26 octombrie 1984).

În ceea ce priveşte demersul obiectiv, este necesar să se stabilească dacă, spre deosebire de conduita judecătorului, există fapte verificabile care pot indica îndoieli privind imparţialitatea sa. Demersul obiectiv se axează în principal pe legăturile dintre judecător şi alţi actori implicaţi în procedură care justifică îndoieli cu privire la imparţialitatea instanţei şi, în consecinţă, nu respectă normele din convenţie conform demersului obiectiv. Prin urmare, este necesar să se stabilească punctual dacă legătura respectivă este de natură şi în măsură să indice o lipsă de imparţialitate a instanţei.

În această privinţă, chiar şi aparenţele pot prezenta importanţă, întrucât imparţialitatea nu este doar o chestiune de substanţă, ci şi de aparenţă, nefiind suficient doar să se facă dreptate, ci să se şi vadă că s-a făcut dreptate.

Aşadar, judecătorul este ţinut să adopte un comportament din care să rezulte chiar şi aparenţa de imparţialitate (în sensul că aceasta este vizibilă pentru justiţiabili), tocmai pentru a înlătura orice îndoială cu privire la îndeplinirea corectă a îndatoririlor profesionale, punctul de interes fiind reprezentat de încrederea pe care instanţele dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populaţiei.

Or, în speţă, calitatea de parte a judecătorului recuzat într-un dosar în care partea adversă a fost reprezentată de acelaşi avocat care reprezintă şi recurenţii-pârâţi din prezenta cauză este de natură să justifice obiectiv îndoielile cu privire la imparţialitatea instanţei, interacţiunea doamnei judecător cu avocatul părţii adverse fiind una reală în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. x/2017

Aşa fiind, Înalta Curte, reţinând că temerile recurenţilor-pârâţi pot fi considerate justificate obiectiv, pentru a elimina orice aparenţă de parţialitate şi a contribui, astfel, la promovarea încrederii pe care instanţa dintr-o societate democratică trebuie să o insufle populaţiei, Înalta Curte constată incidenţa motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. cu privire la dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. şi va admite recursul, iar, în baza art. 53 alin. (3) C. proc. civ., va casa încheierea recurată, constatând că în mod greşit recuzarea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Din punct de vedere procedural, faţă de prevederile imperative ale art. 48 alin. (2) din C. proc. civ., ca urmare a constatării greşitei aplicări a legii de către prima instanţă raportat la constatarea cazului de incompatibilitate relativă, se impune soluţionarea cu prioritate a incidentului procedural al abţinerii, ca o consecinţă a casării încheierii recurate şi a refacerii, conform art. 53 alin. (3) teza 1 C. proc. civ., a actelor de procedură efectuate în cauză.

Întrucât completul de judecată care a analizat cererea de recuzare s-a raportat doar la capacitatea judecătorului recuzat de a soluţiona în mod obiectiv cauza, fără să aibă în vedere impactul acestui fapt asupra încrederii publicului în actul de justiţie efectuat de judecătorul cu privire la care există suspiciuni asupra aparenţei sale de imparţialitate, casând încheierea recurată, Înalta Curte va reface, conform art. 53 alin. (3) teza 1 C. proc. civ., actele de procedură efectuate în cauză.

Astfel, asupra cererii de abţinere formulată de dna. judecător C., având în vedere jurisprudenţa CEDO prin care s-a statuat că în privinţa demersului obiectiv trebuie avută în vedere optica justiţiabilului în cauză, respectiv percepţia sa asupra aparenţei de imparţialitate a judecătorului cauzei (a se vedea cauza Micallef împotriva Maltei, 15 octombrie 2009), Înalta Curte urmează a remedia neregularitatea generată de incompatibilitate.

Or, dacă jurisprudenţa CEDO statuează că cerinţa privind inparţialitatea obiectivă a judecătorului, din punctul de vedere al unui observator extern, conferă o garanţie suplimentară importantă, cu atât mai mult pot fi apreciate că sunt întrunite condiţiile unei suspiciuni rezonabile de lipsă de imparţialitate în cazul în care însuşi judecătorul cauzei confirmă afectarea imparţialităţii, prin declaraţia de abţinere.

Soluţia se impune şi din perspectiva perioadei de timp scursă de la data apariţiei cauzei care a stat la baza abţinerii/recuzării şi data la care este analizată imparţialitatea judecătorului.

Este adevărat că obiecţia îşi pierde treptat din putere odată cu trecerea timpului între evenimentul presupus a da naştere unui pericol de subiectivism şi cauza în care s-a invocat obiecţia, în speţă cauza invocată de recurenţii-pârâţi fiind pornită în anul 2017 şi soluţionată definitiv de Înalta Curte prin decizia nr. 2955/30.06.2020.

Sub aspectul perioadei de timp, C. proc. civ. face referire, în dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care pot fi aplicate având în vedere identitatea de raţiune şi în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., la un termen de cel mult 5 ani, or în speţă, de la data pronunţării deciziei în recurs au trecut mai puţin de 2 ani.

În acest context, în baza art. 48 alin. (2) C. proc. civ., cu referire la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., urmează a fi admisă cererea de abţinere formulată de dna. judecător C., constatându-se astfel, incompatibilitatea doamnei judecător de a soluţiona în recurs dosarul nr. x/2021, cererea de recuzare urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Admiţând recursul, îşi vor găsi aplicare dispoziţiile art. 179 alin. (3) C. proc. civ. ("desfiinţarea unui act de procedură atrage şi desfiinţarea actelor de procedură următoare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare"), în sensul că desfiinţarea încheierii prin care s-a respins recuzarea va atrage desfiinţarea de drept a deciziei civile nr. 524/3.03.2022 pronunţată ulterior de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, doamna judecător C. urmând a se retrage de la soluţionarea cauzei conform art. 51 alin. (6) C. proc. civ.

7. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia A., va casa încheierea recurată şi, rejudecând, va admite cererea de abţinere formulată de dna. Judecător C., va respinge cererea de recuzare, ca rămasă fără obiect şi va casa decizia nr. 524 din 03.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenţii-pârâţi Consiliul Local Mogoşoaia şi Primarul Comunei Mogoşoaia - A. împotriva încheierii din 9 februarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi rejudecând:

Admite cererea de abţinere formulată de dna. Judecător C..

Respinge cererea de recuzare, ca rămasă fără obiect.

Casează decizia nr. 524 din 03.03.2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.