Joint liability enforcement invalidated for defective service at outdated fiscal domicile of individual taxpayer
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appellant’s appeal, quashed the appeal court’s decision, and ordered the partial admission of the claim by annulling the tax authority’s final administrative decision and obligating it to adjudicate the underlying tax dispute on the merits, while dismissing the request to annul the joint liability decision as premature. The dispute concerned the legality of a joint liability enforcement decision issued against an individual taxpayer following an improper service of an administrative act at an outdated address, where the tax authority had incorrectly relied on commercial registry records rather than physical residence data. The Court held that under Articles 31 and 32 of Law No. 207/2015, the fiscal domicile of a natural person is defined by their effective residence, not commercial registrations, and because the tax authority failed to serve the act at the correct address and erroneously claimed competence via the Commercial Register Office, the procedural defect required the annulment of the subsequent administrative decision, though the joint liability measure remained unreviewed pending the resolution of the principal tax dispute.
Legislator headnote
AI generatedart. 483 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 31 din Legea nr. 207/2015, art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Joint liability enforcement invalidated for defective service at outdated fiscal domicile of individual taxpayer: The dispute concerned the legality of a joint liability enforcement decision issued against an individual taxpayer following an improper service of an administrative act at an outdated address, where the tax authority had incorrectly relied on commercial registry records rather than physical residence data. The Court held that under Articles 31 and 32 of Law No. 207/2015, the fiscal domicile of a natural person is defined by their effective residence, not commercial registrations, and because the tax authority failed to serve the act at the correct address and erroneously claimed competence via the Commercial Register Office, the procedural defect required the annulment of the subsequent administrative decision, though the joint liability measure remained unreviewed pending the resolution of the principal tax dispute.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural ground for admitting the appeal and quashing the prior decision due to incorrect application of material law.
Full text
Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. x/2020 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi anularea Deciziei nr. 10608/17.12.2019 privind soluţionarea contestaţiei şi a Deciziei nr. 3842/15.05.2019 privind angajarea răspunderii solidare.
2. Hotărârile pronunţate in cauză
Prin sentinţa nr. 113/22.02.2021 instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cererii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2021.
Prin sentinţa nr. 62 din 30 martie 2021,Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Iaşi.
3. Calea de atac a recursului
Împotriva sentinţei civile nr. 62 din 30 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, reclamantul A. a promovat recurs, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, considerând că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală, faţă de considerentele hotărârii pe care le apreciază ca fiind corecte, contrar criticilor formulate prin cererea de recurs.
5. Soluţia instanţei de recurs
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat şi urmează a-l admite, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
Hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, art. 31 din Legea nr. 207/2015 prevede că, "În cazul creanţelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înţelege:
a) pentru persoanele fizice, adresa unde îşi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu;
(2) Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înţelege adresa locuinţei pe care o persoană o foloseşte în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă şederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare şi nu depăşeşte perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv."
De asemenea, art. 32 alin. (5) prevede că "Modificarea domiciliului sau sediului social care reprezintă şi domiciliu fiscal are ca efect şi modificarea de drept a domiciliului fiscal, iar contribuabilul/plătitorul nu are obligaţia depunerii cererii de modificare a domiciliului fiscal."
Faţă de aceste dispoziţii legale, se constată că prima instanţă a respins în mod greşit acţiunea, apreciind eronat faptul că pârâta a efectuat în mod legal comunicarea actului administrativ, întrucât organul fiscal a comunicat la domiciliul fiscal al contribuabilului care, din perspectiva eronată a instanţei, ar fi fost cel indicat la Oficiul registrului comerţului, la datele ce vizau compania B..
Instanţa de fond trebuia să observe faptul că reclamantul are calitatea de contribuabil persoană fizică şi nu juridică, sau care desfăşoară activităţi economice, întrucât, la momentul la care intimata a derulat procedura de atragere a răspunderii personale, au luat naştere raporturi juridice individuale între organul fiscal şi reclamant.
În aceste condiţii, art. 47 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 prevede că un act administrativ fiscal individual se comunică contribuabilului la domiciliul său fiscal.
Or, organul fiscal a comunicat actul la un domiciliu la care reclamantul nu mai locuia, plicurile fiind returnate cu menţiunea - destinatar necunoscut la adresă, destinatar mutat.
În Ordinul 2853/2017, la Anexa 3 se prevede că, în cazul contribuabililor care îşi modifică domiciliul, potrivit legii, iar adresa noului domiciliu este în raza teritorială a organului fiscal în a cărui rază teritorială se află şi ultimul domiciliu fiscal al contribuabilului, schimbarea domiciliului fiscal se face de către Direcţia generală de tehnologia informaţiei din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, după primirea informaţiilor de la Ministerul Afacerilor Interne, cu data înscrierii menţiunii în registrele în care sunt înregistraţi, potrivit legii.
Astfel, ORC Iaşi nu are competenţe de a consemna schimbările de domiciliu ale persoanelor fizice, astfel cum eronat a reţinut instanţa de fond.
În consecinţă, se impunea anularea Deciziei nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrativ-fiscale.
Capătul de cerere privind anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nu poate fi admis întrucât este prematur formulat, contestaţia administrativ fiscală nefiind soluţionată pe fond de către emitentul Deciziei nr. 10608/2018, aceasta fiind respinsă ca fiind nedepusă în termen.
Ulterior soluţionării contestaţiei administrativ fiscale, în funcţie de soluţia ce se va pronunţa pe fondul acesteia, recurentul are posibilitatea procedurală de a solicita anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare.
Faţă de considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi se va dmite în parte acţiunea formulată de reclamantul A..
Se va anula Decizia nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaş şi se va obliga pârâta DGRFP Iaşi la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrativ-fiscale.
Se va respinge cererea de anulare a deciziei de impunere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 62 din 30 martie 2021 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A..
Anulează Decizia nr. 10608 din 17. 12. 2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi(DGRPF -Iaşi).
Obligă pârâta DGRFP Iaşi la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrativ-fiscale.
Respinge cererea de anulare a deciziei de impunere.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.