Challenge to mine closure subsidy inspection: evidentiary standard for verifying actual performance versus financial documentation in economic-financial inspections

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursurilor de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal la data de 09.07.2019, sub numărul x/2019, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca:

- anularea Deciziei nr. 21/P/25.04.2019 emisă de Ministerul Finanţelor în soluţionarea plângerii prealabile formulate de reclamantă împotriva Dispoziţiei obligatorii nr. 86/28.01.2019 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. 85/28.01.2019;

- anularea Dispoziţiei Obligatorii nr. 86/28.01.2019 şi a Raportului de inspecţie economico-financiară nr. 85/28.01.2019;

- obligarea părţilor adverse la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Sentinţa pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 204 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

A anulat Decizia nr. 21/25.04.2019 emisă de către pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.

A anulat Dispoziţia obligatorie nr. 86/28.01.2019 şi Raportul de inspecţie economico-financiară nr. 85 din 28.01.2019, ambele emise de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 41.700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

A promovat recurs şi pârâta Direcţia Generala Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, întemeiat în drept pe cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Reclamanta A. S.A. a formulat recurs împotriva considerentelor sentinţei instanţei de fond, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În recursul pârâtei Ministerul Finanţelor se arată că:

- referitor la incidenţa dispoziţiilor pct. 6 al art. 488 C. proc. civ.

Cu toate ca obiectul controlului este reprezentat de inspecţia economico- financiară la motivarea pe fond instanţa a reţinut motive vizând inspecţia fiscală, domeniu reglementat de dispoziţiile Codul fiscal si a Codul de procedură fiscală.

Aşa cum rezultă din actele administrative atacate, reclamanta a fost supusa unei inspecţii economico- financiare, reglementate de O.U.G. nr. 94/2011 privind organizarea si funcţionarea inspecţiei economico- financiare la operatorii economici si H.G. nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind 'înfiinţarea, organizarea si funcţionarea inspecţiei economico-financiare.

Referitor la motivele contradictorii reţinute de instanţă în soluţia pronunţată, se susţine, in speţă a fost administrată expertiza a căror obiective încuviinţate de instanţă care nu au fost apte să soluţioneze raportul juridic dedus judecăţii, întrucât după cum rezultă si din considerentele sentinţei, raportul a relevat o imagine asupra înregistrărilor contabile si asupra situaţiei financiare a reclamantei si nicidecum nu pot lamuri constatările din actele de control.

Aspectele legate de concluziile pe care expertul Ie-a extras, in mod nejustificat in privinţa decontării lucrărilor, au format motive la obiecţiunile pe care le-am înaintat in privinţa acestor concluzii.

Cu toate că s-a depus la dosar obiecţiunile nr. x/01.10.2020 încuviinţate de instanţa si trimise expertului, raspunsul expertului a fost de menţinere a poziţiei sale iar instanţa a folosit respectivele concluzii in formarea in mod eronat a soluţiei date asupra obiectului cererii de chemare in judecată.

- referitor la dispoziţiile pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., in speţă sunt incidente dispoziţiile de drept material privind închiderea minelor, in conţinutul hotărârii atacate facandu-se referiri formale la aceste dispoziţii fara a se face aplicarea si interpretarea corectă a normelor de drept material.

Actele atacate sunt emise in respectarea prevederilor art. 4 alin. (5), (6), (7) si (8) din H.G. nr. 644/2007 privind aprobarea închiderii definitive si monitorizării factorilor de mediu postinchidere a unor mine si cariere precum si prevederile H.G. nr. 997/2010 privind aprobarea închiderii definitive si monitorizării postinchidere a stării de siguranţa a obiectivelor si a factorilor de mediu, respectiv H.G. nr. 101/2012, in mod legal si temeinic a fost respinsa plângerea prealabila împotriva măsurii 4.1 dispusa prin Dispoziţiei obligatorii nr. 86/28.01.2019.

Totodată consideră că aprecierile instanţei prin care acorda o eficienta sporita expertizei in contra evidentei referitor la mijlocul de transport si de asemenea referitor la documentaţia analizata in emiterea actelor administrative care au verificat aceasta documentaţie prin prisma hotărârilor de guvern, reprezintă aplicarea greşita a normelor de drept material.

Prin recursul DGRFP Cluj - Napoca se arată că:

- referitor la motivele de nelegalitate a sentinţei întemeiate pe pct. 6 al art. 488 aşin. 1 C. proc. civ. se reţine că:

Din conţinutul hotărârii recurate se observă că în mod incorect instanţa de judecata s-a raportat numai la raportul de expertiza depus la dosar, afirmând în mod neadevărat aspecte vădit contrare probelor elocvente rezultate din studierea documentelor si fara să argumenteze de ce a respins susţinerile părţii adverse, felul în care a analizat probatoriile administrate şi cum a interpretat, în manieră proprie, dispoziţiile legale incidente.

Totodată din analiza inscrisurilor depuse la dosarul cauzei, rezulta ca expertiza efectuată in cauză si de care instanţa a ţinut seama la pronunţarea hotărârii nu a avut in vedere documentele care au stat la baza emiterii Dispoziţiei obligatorie nr. 86/28.01.2019 respectiv de constatările organului de inspecţie potrivit cărora " (...) la deconturile justificative prezentate la avizare si decontate aferente Contractului nr. x/26.07.2012 (...) in perioada 2014-2015 au fost anexate facturi de materiale si prestări servicii, de la următorii furnizori: B. S.R.L.,C. S.R.L.,D. S.R.L.,E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L.,H. S.A. I. S.A. (...). In urma controalelor incrucisate au rezultat următoarele:(...) organul de control indicând procesele-verbale de la controlul încrucişat, respectiv: nr. x/28.03.2017, nr. y/13.11.2017, z/30.10.2012, nr. w/30.10.2017, nr. t/25.01.2018, s/16.11.2017, q/27.11.2014, contractul nr. x/26.07.2012 încheiat intre S.C. J. S.A. si S.C. A. S.A., in baza căruia societatea A. S.A. a solicitat si incasat subvenţii de la bugetul statului

Aşadar, organul de control, la emiterea actului contestat, a avut in vedere datele suplimentare ce au rezultat urmare a controalelor încrucişate efectuate la societăţile cu care operatorul economic desfăşura relaţii contractuale, documente de care expertul nu a tinut cont iar in răspunsul la obiectiuni, expertul recunoaşte că nu a tinut seama de acestea.(pag 3 din răspunsul la obiectiuni)

Un alt argument invocat este acela că hotărârea instanţei de fond, este contradictorie, deoarece pe de o parte atunci când analizează încălcarea principiului unicităţii inspecţiei economico -financiara reglementat de art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2011 instanţa retine in mod corect ca temeiul juridic al actualei inspecţii economico financiare se regăseşte in cuprinsul dispoziţiilor O.U.G. nr. 94/2001 si nu a avut ca obiect verificarea unor taxe impozite sau contribuţii ci sa referit im mod expres la verificarea sumelor acordate de la bugetul general consolidat .procedura de control a vizat doar obligaţiile către bugetul general consolidat cu excepţia celor fiscale(pag 24 din sentinţa) dar pe de alta parte instanţa a motivat hotărârea pe fond reţinând motive ce vizează numai inspecţia fiscală respectiv in baza considerentelor de drept legate de cheltuielile deductibile si cheltuielile nedeductibile care determina obligaţia fiscală, domeniu reglementat de dispoziţiile Codul fiscal si a Codul de procedură fiscală, (pag. 26 din sentinţa).

- referitor la incidenţa pct. 8 al art. 488 alin. (1) s-a arătat că sentinţa nu respectă prevederile art. 4 din H.G. nr. 816/1998, art. 4 din H.G. nr. 644/2007, art. 4 din Hotărârea nr. 997/2010 si art. 6 din Legea 82/1991-Legea contabilităţii.

Din interpretarea acestor prevederi legale conţinute in hotărârile de guvern mai sus menţionate rezulta ca reclamanta in calitate de operator economic prestator de servicii/executant de lucrări de inchidere de mine si cariere,poate solicita sume de la bugetul de stat pentru serviciile prestate/lucarile executate numai in baza cheltuielilor efectiv realizate.

Totodată se critică şi cuantumul cheltuielilor de judecată au fost acordate.

Reclamanta prin recursul împotriva sentinţei critică dezlegarea greşită dată criticii legate de necompetenţa organului fiscal de a efectua inspecţia economico-financiară

Încălcarea art. 3 pct. 5 lit. f) coroborat cu art. 3 pct. 6 din O.U.G. nr. 94/2011 şi art. 107 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Dezlegarea greşită dată criticii vizând încălcarea principiului unicităţii inspecţiei fiscale

Încălcarea art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 94/2011 f a art. 3 alin. (2) pct. 6 din H.G. nr. 101/2012 şi art. 7 din O.U.G. nr. 94/2011.

Examinând recursurile pârâtelor, Înalta Curte reţine următoarele:

Proba principală efectuată în cauză şi pe care judecătorul fondului a înbrăţişat-o a fost expertiza financiar-contabilă.

Ceea ce s-a analizat a fost rezultatul inspecţiei economico-financiare realizate de pârâţi.

De aceea şi sentinţa concluzionează în mod posibil real că "expertul a constatat existenţa fizică a înscrisurilor ce atestă efectuarea operaţiunilor", în timp ceea ce se constatase şi făcea obiectul acţiunii era critica nerealităţii efectuării concrete "fizice" a operaţiunilor pentru care se solicitaseră sumele de bani.

O expertiză contabilă precum cea efectuată, verifică doar existenţa înscrisurilor justificative şi nu efectuarea reală a operaţiunilor pentru care s-au solicitat alocaţii bugetare.

În concret nu s-au avut în vedere documentaţia în ansamblu pentru a se verifica dacă lucrările la mine s-au efectuat ori s-au întocmit doar documente justificative pentru operaţiuni fictive cum pretind pârâtele.

Aşa fiind, se impune o analiză a întregii documentaţii şi nu doar a celei contabile, aspect care nu poate fi făcut pentru prima dată de către instanţa de recurs.

Astfel, se impune reanalizarea întregului material probator cu eventuala administrare a noi probe de către instanţa de fond.

În aceste circumstanţe şi recursul reclamantei limitat la considerente, urmare a fi admis, fără o analiza pe fond, dându-se părţilor posibilitatea formulării oricăror solicitări în faţa primei instanţe.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum motivul invocat de pârâte se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile aspect de care va profita şi recursul reclamantei vizând considerentele, şi în temeiul dispoziţiilor art. 497 C. proc. civ., va casa sentinţa cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamanta A. S.A. şi pârâţii Ministerul Finanţelor şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca împotriva sentinţei civile nr. 204 din 16 decembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.