Recovery of audit penalties for healthcare equipment maintenance services despite actual performance and absence of financial prejudice

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal la data de 08.06.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor prevăzute la cap. II, pct. 3 al Deciziei nr. 4/19.03.2018 emise de CCR- Departamentul IX până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze şi anularea în parte a încheierii nr. 12/15.05.2018 pronunţate de CCR - Comisia de soluţionare a contestaţiilor în soluţionarea plângerii prealabile depuse de MNAR împotriva măsurilor prevăzute la cap. II, pct. 3 al Deciziei nr. 4/19.03.2018 emise de CCR - Departamentul IX în sensul admiterii obiecţiunilor şi înlăturării obligaţie de recuperare a sumei de 18.617,68 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 2130 din 28 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României;

- a anulat în parte încheierea nr. 12/15.05.2018 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României - Comisia de soluţionare a contestaţiei, în sensul admiterii în parte a obiecţiunile reclamantei şi înlăturării obligaţiei de recuperare a sumei de 2.131 RON (contravaloare service pentru echipamentele verificate în ianuarie 2018);

- a suspendat în parte executarea măsurilor prevăzute la capitolul II pct. 3 al deciziei nr. 4/19.03.2018 emisă de pârâta C. civ. a României -Departamentul IX, doar în ceea ce priveşte obligaţia de recuperare a sumei de 2131 RON, individualizată;

- a respins în rest acţiunea.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei nr. 2130 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României şi pârâta Curtea de Conturi a României.

3.1. Reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

3.2. Pârâta Curtea de Conturi a României şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

II. Procedura derulată în recurs

Fiecare recurent a formulat întâmpinare la recursul părţii adverse.

III. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente.

Recursul pârâtei vizează, pe de o parte soluţia de suspendare parţială a măsurii prevăzute de pct. II 3 din Decizia nr. 4/2018, arătându-se că Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..].

Prima instanţă, procedând la examinarea capătului de cerere privind suspendarea executării masurilor contestate a apreciat greşit că este fondat, în parte, doar referitor la măsurile în privinţa cărora s-a arătat că se impune anularea lor.

Astfel, daca prima instanţă a reţinut deja că se impunea anularea parţială a măsurilor, rezultă că analiza condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 s-a realizat formal, iar considerentul potrivit căruia "pe calea cererii de suspendare nu se stabileşte dacă actul este legal sau nu, ci doar dacă exista o îndoială serioasă (întemeiată pe elemente obiective) în privinţa legalităţii actului contestat" intră în contradicţie cu considerentele precedente referitoare la soluţia data asupra, cererii de anulare.

Cu alte cuvinte, prima instanţă nu a ţinut seama de faptul că analiza condiţiilor prevăzute la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu implică o analiză a motivelor de nelegalitate a actului administrativ contestat.

Analizând condiţiile (existenţa unui caz bine justificat, prevenirea unei pagube iminente), instanţa de fond a reţinut că argumentele concrete reţinute în sensul anulării creează aparenţa dreptului în favoarea reclamantului şi, prin urmare, ar exista un caz bine justificat pentru a se dispune suspendarea executării măsurii menţionate.

Or, în speţă, deşi prima instanţă a precizat că nu trebuie analizate criticile de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ, judecătorul cererii de suspendare a executării măsurii contestate a interpretat şi a aplicat în mod greşit prevederile art. 14 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei [motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..],

Prin sentinţa civilă nr. 2130/2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a nu a motivat hotărârea din perspectiva prevederilor legale evidenţiate în actul administrativ ca fiind încălcate de către entitatea verificată, ci, în mod greşit, a reţinut numai, că reclamantul ar fi motivat şi demonstrat nelegalitatea (parţială) a actelor administrative atacate, respectiv că aparenţa dreptului este în favoarea acestuia ceea ce ar conduce la concluzia că activitatea intimatului-reclamant s-ar fi desfăşurat în condiţii de deplină legalitate şi, pe cale de consecinţă, deficienţele evidenţiate în actul de control ar fi vădit nelegale.

În atare situaţie, considerăm că motivarea este şi contradictorie întrucât, pe de o parte, s-a reţinut că judecătorul fondului a făcut o analiză sumara a cererii, fără antamarea fondului, constatând că aparenţa dreptului este în favoarea reclamantului, iar pe de altă parte, a reţinut că motivele invocate de reclamant vizează fondul litigiului, respectiv cererea de anulare a actelor administrative atacate, ar justifica suspendarea executării măsurilor dispuse de Curtea de Conturi - Departamentul IX.

Curtea de Conturi a formulat recurs şi în privinţa anulării măsurii de la pct. II.3, susţinând că Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei [motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..].

Instanţa de fond a dat eficienţă juridică unor aspecte care nu au legătură cu deficienţele evidenţiate în Raportul de control, care a stat la baza măsurii de la pct. II.3 din Decizia nr. IX/4/2018 a Curţii de Conturi.

Astfel, pe de o parte, prima instanţă a reţinut că prin actele atacate nu se contestă realitatea efectuării reviziei în privinţa celor 34 ventiloconvectoare în data de 15.01.2018, iar pe de altă parte, a reţinut că acest fapt contravine prevederilor ari. 6.2 din contractul x/16.10.2017, unde se preciza că "prestatorul se obligă ca în perioada contractuală să asigure servicii de reparare şi întreţinere corespunzătoare funcţionării echipamentelor, realizând şi întocmind un proces-verbal/raport de activitate cu cele constatate".

Or, luna ianuarie 2018 era în afara perioadei contractuale, contractul fiind aplicabil până ia data de 31.12.2017.

În atare situaţie, este evident că a scăpat atenţiei judecătorului fondului împrejurarea că la data de 31.12.2017, contractul nr. x/16.10.2017 şi-a încetat valabilitatea, iar factura nr. x, emisă la 19.12.2017, era plătită, deşi nu exista un proces-verbal de recepţie/raport de activitate care să confirme că serviciul a fost efectuat în integralitate şi în perioada contractuală.

Hotărârea, în parte, a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material [motiv de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..],

Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de judecată este reprezentată de abaterea nr. 10 din Raportul de control, pentru înlăturarea căreia a fost stabilită măsura de la pct. II.3 din Decizia nr. 4/2018 a Departamentului IX.

Astfel, din documentele prezentate de către entitate a reieşit ca Muzeul dispune de un sistem de climatizare necesar pentru a asigura condiţiile optime pentru expunerea operelor de artă, iar pentru asigurarea service-ului şi mentenanţei echipamentelor de climatizare din cadrul instituţiei, pentru anul 2017, au fost încheiate 8 contracte, prin achiziţie directă, în valoare totală de 105.802,9 RON, din care, iniţial, plaţi nelegale au fost considerate ca fiind în sumă de 22.782,68 RON.

Reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României (MNAR) a solicitat admiterea în totalitate a acţiunii arătând că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material; (art. 488, alin. (1), pct. 8);

Hotărârea recurată este nelegală în condiţiile în care instanţa a făcut aplicarea unor dispoziţii legale şi a interpretat contractul care reprezintă legea părţilor în mod greşit. In acest sens, considerăm că în mod nelegal, instanţa de fond a reţinut prejudicierea bugetului de către MNAR prin derularea celor 2 contracte încheiate cu A. SRL

În combaterea aspectelor reţinute în hotărârea recurată se precizează următoarele:

În privinţa contractului de servicii nr. x/11.04.2017 prin care A. S.R.L. (denumită în continuare A.) se obliga să asigure service de întreţinere şi mentenanţă pentru instalaţiile de climatizare ale MNAR şi Muzeul Colecţiilor de Artă (numit în continuare MCA) la un preţ de 8772,69 RON lunar, menţionăm că instanţa a interpretat greşit clauzele contractului. Suma de 8772,68 RON achitată de MNAR către A. S.R.L. reprezintă contravaloare prestaţii aferente lunii aprilie şi are drept temei contractul nr. x/11.04.2017 şi factura nr. x/27.07.2017 în valoare de 26.318,04 (8772,68 RON X 3 luni) şi nu reprezintă un prejudiciu astfel cum a reţinut în mod nelegal instanţa. De asemenea, suma de 3103 RON reprezintă contravaloare prestaţii aferente perioadei 11.04.2017 - 11.07.2017 executate de către A. S.R.L. în temeiul contractului nr. x/11.04.2017;

Contractul de service nr. x/2017 constituie, potrivit art. 1270 C. civ. "legea părţilor," iar acesta prevedea la art. 3.3 că valoarea totală avută în vedere pentru perioada contractuală este de 26318,04 cu TVA inclus, (adică de 8772,68 RON x 3 luni), preţ care trebuia plătit în raport de 9 CTA-uri şi 272 buc. ventiloconvectoare.

Potrivit Notei de constatare nr. i/i/326/22.02.2017 întocmită de B. S.R.L., un număr de 47 de ventiloconvectoare erau defecte. Prin urmare, la data de 11.04.2017 când a fost încheiat contractul nr. x cu A., MNAR avea deja ventiloconvectoarele defecte astfel încât acestea nu au fost avute în vedere la stabilirea preţului total al contractului întrucât se dorea repunerea lor în funcţiune. În condiţiile în care MNAR nu a primit resursele financiare necesare, acest lucru nu a fost posibil, din motive independente de MNAR. In aceste condiţii, întrucât defectarea ventiloconvectoarelor nu a avut loc în timpul derulării contractului, ci înainte de aceasta, în cauză nu exista nici un temei legal ca MNAR să reducă valoarea contractului în raport cu cele 47 convectoare defecte întrucât aceasta ar însemna că MNAR îşi invocă propria culpă contractuală, fapt nepermis. În acest sens, la art. 6.3 din contract este prevăzut expres un singur caz în care părţile au convenit încetarea activităţii de service şi implicit reducerea valorii contractului, respectiv atunci când în timpul derulării contractului prestatorul constată o defecţiune a echipamentului şi părţile stabilesc de comun acord aceasta:

"daca defecţiunea constatată este cauzată de uzura morală sau fizică a echipamentului respectiv, alunei părţile de comun acord stabilesc dacă urinează remedierea acestora, înlocuirea echipamentelor sau încetarea activităţii de service pentru echipamentul respectiv."

Prin urmare, în condiţiile în care defecţiunile nu au fost constatate în timpul derulării contractului şi nu au fost notificate de A., valoarea contractului de service şi mentenanţă nu putea fi redusă cu valoarea celor 47 de ventiloconvectoare, aşa cum în mod nelegal s-a reţinut, întrucât preţul este de esenţa contractului de achiziţie a serviciilor de service. Potrivit art. 13, contractul putea fi modificat "numai în cazul apariţiei unor circumstanţe care lezează interesele comerciale legitime ale părţilor şi care nu au putut fi prevăzute la data încheierii contractului". Ori, cele 47 de ventiloconvectoare erau defecte la data încheierii contractului de service şi mentenanţă, iar preţul nu era stabilit în funcţie de acestea ei, per total.

In concluzie, defectarea ventiloconvectoarelor înainte de încheierea contractului de service şi mentenanţă şi, cu toate acestea, menţionarea acestora în contract nu are drept efect reducerea preţului prestaţiilor, aşa cum reţine CCR, ci majorarea preţului per buc, astfel încât preţul final să fie acelaşi de 8772,68 RON/lună.

Referitor la lipsa formularelor de revizii/rapoarte de activitate aferente lunilor aprilie şi august 2017 pentru CTA-uri, ventiloconvectoare şi chillere (2 buc - MCA) arătăm că din declaraţia dată de către personalul tehnic al MCA - Nota Serviciu nr. 1438/07.02.2018 -rezultă că A. a efectuat service-ul în luna august.

Faţă de aceste aspecte angajaţii MNAR au acordat viza de " Bun de plată " pe factura x/27.07.2017 în valoare de 26.318,04 RON.

În privinţa contractului nr. x/31.05.2017, în raport CCR reţine că pentru obiectivul MCA nu s-a facut dovada efectuării service-ului pentru 2 buc. chillere" în luna august 2017, producându-se astfel un prejudiciu de 1666 RON prin achitarea facturii nr. x/28.08.2017 în valoare de 4165 RON pentru 5 chillere.

În contractul nr. x/2017 nu sunt menţionate documentele care trebuie întocmite de parţi pentru a dovedi efectuarea service-ului, ceea ce înseamnă că această dovadă poate fi efectuată potrivit Ordinului M.F. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare legale, potrivit care, la pct. 2, unde se menţionează că "verificarea creanţei sumei datorate creditorului se efectuează pe baza dalelor înscrise în factură si a documentelor întocmite de comisia de recepţie constituită potrivit legii."

În condiţiile în care reprezentanţii prestatorului A. au omis a consemna efectuarea service-ului în luna august la MCA pentru 2 buc. chillere, dovada prestării service-ului rezultă din Notele de serviciu întocmite de angajaţii MCA, dl C. (instalator) şi D. (electrician), care au confirmat că au fost de faţă în august 2017, când firma A. efectuat service-ul la cele 2 chillere.

În condiţiile în care MNAR nu a primit nicio înştiinţare privind defectarea a 2 chillere de la MCA şi în condiţiile în care A. a facturat servicii pentru 5 chillere pentru luna august 2017, şi având în vedere şi notele de serviciu ale angajaţilor MCA, în mod temeinic şi legal, a fost acordat "bun de plată " şi a fost achitată factura nr. x/2017 în valoare de 4165 RON pentru 5 chillere.

Prin urmare, în mod greşit, instanţa de fond a menţinut concluziile din Raportul de control şi Decizia nr. 4/2018 reţinând un existenţa unui prejudiciu de 1666 RON aferent unui pretins service nerealizat în august 2017 pentru 2 chillere aflate la MCA.

Referitor la contractul nr. x/16.10.2017, pentru care s-a plătit valoarea integrală a contractului pentru service echipamente de climatizare la MNAR şi MCA, în privinţa pretinsului prejudiciu calculat pentru factura nr. x/19.12.2017 în valoare de 5076 RON pentru 34 ventiloconvectoare neverificate x 62,67 Iei = 2131 RON şi 47 ventiloconventoare (sunt în fapt 45 buc) x 62,67 RON = 2945 RON, arătă că acesta este calculat în condiţii care modifică contractul nr. x/16.10.2017, care, potrivit art. 1270 C. civ., constituie legea părţilor. Astfel, potrivit art. 3.1, preţul contractului este stabilit în mod global, per contract, şi nu pentru fiecare echipament servisat, diferit din punct de vedere al complexităţii.

Or, în condiţiile în care preţul este stabilit global, niciuna dintre părţi nu putea reduce ori majora valoarea contractului pornind de la numărul de CTA-uri şi ventiloconvectoare întreţinute. Numărul total de CTA - uri şi ventiloconvectoare a fost indicat în contract în vederea evaluării globale a contractului, iar nu pentru divizarea şi facturarea prestaţiilor în funcţie de numărul acestora.

Examinând recursurile se reţin următoarele:

Critica soluţiei de suspendare a rămas fără efect din perspectiva soluţionării integrale a cauzei la data de 26.10.2012.

Cât priveşte măsurile analizate.

În ceea ce priveşte recursul pârâtei Curtea de Conturi:

Situaţia de fapt supusă analizei instanţei de judecată este reprezentată de abaterea nr. 10 din Raportul de control, pentru înlăturarea căreia a fost stabilită măsura de la pct. II.3 din Decizia nr. 4/2018 a Departamentului IX.

Astfel, din documentele prezentate de către entitate a reieşit ca Muzeul dispune de un sistem de climatizare necesar pentru a asigura condiţiile optime pentru expunerea operelor de artă, iar pentru asigurarea service-ului şi mentenanţei echipamentelor de climatizare din cadrul instituţiei, pentru anul 2017, au fost încheiate 8 contracte, prin achiziţie directă, în valoare totală de 105.802,9 RON, din care, iniţial, plaţi nelegale au fost considerate ca fiind în sumă de 22.782,68 RON.

După analiza contestaţiei prealabile, urmare a documentelor prezentate de MNAR, valoarea finală a plăţilor nelegale a fost rectificată, fiind cuantificată la suma de 18.617,68 RON.

In aceste condiţii, prejudiciul în sumă de 18.617,68 RON se compune din:

- c/val prestaţii aferente lunii aprilie 2017 în suma de 8.772,68 RON, pentru care nu au fost prezentate documente justificative din care să rezulte faptul ca serviciile au fost prestate;

- c/val prestaţiilor aferente perioadei 11.04.2017 -11.07.2017 în sumă de 3.103 RON, reprezentând prestaţii acceptate la plată pentru cele 47 de ventiloconvectoare defecte (47 ventiloc. X 22,02 RON/buc. X 3 luni);

- c/val prestaţii aferente lunii august 2017 pentru 2 chillere, în suma de 1.666 RON, pentru care nu au fost prezentate documente justificative din care să reiasă faptul că au fost efectuate reviziile;

- c/val prestaţii neefectuate pentru 34 buc. ventiloconvectoare, dar decontate, în sumă de 2.131 RON (34 buc x 62,67 RON/buc), aferente lunii noiembrie 2017;

- c/val prestaţiilor în sumă de 2.945 RON, aferente lunii noiembrie 2017, reprezentând prestaţii acceptate la, plată pentru cele 47 de ventiloconvectoare defecte (47 ventiloc. X 62,67 RON/buc.)

Raportat la recursul pârâtei Curtea de Conturi care vizează serviciile pentru 34 ventiloconvectoare aferente lunii noiembrie 2017, în cuantum de 2.131 RON, s-a invocat în ceea ce priveşte:

- incidenţa pct. 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. faptul că nu s-ar fi respectat prevederile contractuale care impuneau realizarea operaţiunii până la expirarea acestuia la 21.12.2017.

Se recunoaşte totuşi prestarea activităţii în luna ianuarie 2018.

S-a pretins o nemotivare a sentinţei cu toate că prima instanţă a arătat în mod corect faptul că având în vedere că în activitatea de verificare efectuată, pârâta trebuie să urmărească stabilirea situaţiilor de fapt financiare în mod exact şi real, conform art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 94/1992, republicată, şi că prin actele atacate nu se contestă realitatea efectuării reviziei în privinţa celor 34 ventiloconvectoare în data de 15 ianuarie 2018, cu puţin timp înaintea controlului pârâtei (circumstanţă în raport de care pârâta ar fi trebuit să dea prioritate art. 43 lit. c) din legea menţionată, în sensul înlăturării neregulilor formale prin întocmirea procesului-verbal de recepţie), realitate susţinută de răspunsul la nota de relaţii solicitată de auditorii publici externi, răspuns întocmit de şeful serviciului tehnic, inginer E., la data de 07.02.2018, precum şi de elementele obiective invocate pentru efectuarea reviziei în aceste împrejurări, Curtea reţine că abaterile menţionate de pârâtă sub acest aspect nu au determinat producerea vreunui prejudiciu, astfel că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 33 alin. (3) (care nu se referă la orice abatere de la legalitate/regularitate, ci doar la acelea care produc prejudicii) din Legea nr. 94/1992, republicată, pentru constatarea ei şi dispunerea de măsuri.

Prin urmare, referitor la pretinsul prejudiciu calculat/estimat de pârâtă aferent facturii nr. x/19.12.2017, în valoare de 5076 RON (pentru 34 ventiloconvectoare neverificate în perioada de executare a contractului x 62,67 RON = 2131 RON şi 47 ventiloconvectoare defecte x 62,67 RON = 2945 RON), Curtea reţine că în mod cert nu se justifică obligaţia de recuperare a sumei de 2131 RON (contravaloare service pentru echipamentele verificate în 15 ianuarie 2018, respectiv cele 34 ventiloconvectoare neverificate, din punct de vedere formal, în perioada de executare a contractului).

Instanţa de recurs ţine să sublinieze şi faptul că, în lipsa evidentă a unui prejudiciu, realitatea umană trebuie să ţină cont şi de perioada din an în discuţie a sărbătorilor de iarnă, cu mulţimea de zile libere, coroborat cu realitatea că în prima jumătate a lunii următoare aspectele au fost remediate.

- incidenţa pct. 8 al art. 488 C. proc. civ. se raportează la nerespectarea în totalitate a contractului coroborat cu aspecte deja tranşate precum că reclamantul, pe de o parte, nu a demonstrat prestarea serviciului în perioada contractuală, iar pe de altă parte, nu a demonstrat că ar fi avut posibilitatea de a face o plată în avans, mai ales în condiţiile în care MNAR este o instituţie publică, finanţată din venituri proprii şi subvenţiile la bugetul statului, nicidecum o instituţie de credit pentru agenţii economici.

Or, în motivare nu se pretinde acest lucru, din contra:

Referitor la recursul reclamantei MNAR critica se raportează doar la pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Referitor la contractul servicii nr. x/11.04.2017 se susţine că defectarea ventiloconvectoarelor înainte de încheierea contractului de service şi mentenanţă şi, cu toate acestea, menţionarea acestora în contract nu are drept efect reducerea preţului prestaţiilor, aşa cum reţine CCR, ci majorarea preţului per buc, astfel încât preţul final să fie acelaşi de 8772,68 RON/lună.

Referitor la lipsa formularelor de revizii/rapoarte de activitate aferente lunilor aprilie şi august 2017 pentru CTA-uri, ventiloconvectoare şi chillere (2 buc - MCA) arătăm că din declaraţia dată de către personalul tehnic al MCA - Nota Serviciu nr. 1438/07.02.2018 -rezultă că A. a efectuat service-ul în luna august.

Aceste susţineri nu pot fi primite, câtă vreme, pe de o parte 47 de ventiloconvectoare erau defecte la data încheierii contractului de servicii, deci nu ar fi trebuit să fie incluse în el, fie să fie diminuată suma totală în mod corespunzător.

Nici referitor la încheierea proceselor-verbale de recepţie a activităţii, susţinerile reclamantei nu pot avea justificare factuală, vina evidentă a propriilor angajaţi conducând în mod logic la recuperarea prejudiciului de la aceştia.

Referitor la contractul de servicii nr. x/31.05.2017, acesta a fost încheiat pentru service 6 chillere (2 la MNAR, 1 la Corp Ştirbey, 1 la Kretzulescu, 2 la MCA), valoarea operaţiunilor de service efectuate de prestator fiind stabilite la suma de 833 RON/buc./lună pentru perioada contractuală cuprinsă între 01.06-30.09.2017.

Din raportul de activitate nr. i/i/1176/08.06.2017 rezultă că prestatorul a constatat că chillerul nr. 4 din Corp Ştirbey este defect, restul de 5 chillere fiind funcţionale.

Pentru serviciile de service efectuate în luna august, S.C A. S.R.L. a emis factura nr. x/28.08.2017 în valoare de 4.165 RON pentru 5 chillere, la care a anexat formulare de revizie/procese-verbale de recepţie a reviziei din data de 23.08-24.08.2017 pentru obiectivul MNAR, inclusiv Kretzulescu. Pentru cele 2 chillere existente la MCA nu au fost întocmite formulare de revizie/procese-verbale de recepţie/rapoarte de activitate.

De asemenea reclamanta nu a pus la dispoziţie documente din care să rezulte realitatea prestării activităţii de servici pentru chillere astfel că, spre deosebire de primul contract analizat, în mod corect plăţile efectuate au fost considerate a fi nejustificate.

Aşa fiind, în raport de analiza de mai sus hotărârea primei instanţei apare ca temeinică şi legală.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate recursul nu se încadrează în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar cel al pârâtei în cel al art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004 le va respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul Muzeul Naţional de Artă al României şi pârâta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 2130 din 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 22 noiembrie 2022.