Joint and several tax liability: obligation of tax courts to adjudicate merits when administrative rejection lacks procedural merit

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 31.07.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Stoica Alexandru a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzută la art. 25 alin. (1) lit. a), alin. (2) lit. c) şi lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de Procedură fiscală, anularea Deciziei nr. 103 din data de 13.07.2020 privind soluţionarea contestaţiei, iar în considerarea culpei procesuale a pârâtelor, obligarea părţii culpabile la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 1298 din data de 13.10.2020 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţta.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5 din 18 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, acţiunea promovată în contencios administrativ şi fiscal de reclamantul Stoica Alexandru, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

S-a anulat decizia nr. 103 din data de 13.07.2020 privind soluţionarea contestaţiei.

S-a respins cererea de anulare a Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare.

Au fot obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii admise.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recursuri reclamantul Stoica Alexandru şi recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa.

3.1. Recurentul -reclamant Stoica Alexandru a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei şi, în rejudecare, admiterea acţiunii introductive şi în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare.

A arătat recurentul - reclamant că instanţa de fond nu a motivat sub niciun aspect soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de anulare a Deciziei nr. 32368/24.04.2020 de angajare a răspunderii solidare, sentinţa fiind pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, contrar cerinţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În raport de soluţia adoptată, s-a arătat că prin încălcarea dispoziţiilor art. 281 alin. (7) din Codul de procedură fiscal instanţa nu s-a pronunţat şi asupra fondului raportului juridic de drept fiscal, sentinţa fiind nemotivată sub aspectul respingerii acestui capăt de cerere.

Pe fond, s-a arătat că nelegalitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare reiese din nemotivarea de către organul fiscal a îndeplinirii condiţiilor reglementate de lege în vederea atragerii răspunderii solidare.

A susţinut recurentul - reclamant că organul fiscal nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25 alin. (2) din Codul fiscal, în ceea ce priveşte neformularea, cu rea credinţă, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi în ceea ce priveşte nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2. Prin recursul formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, s-a solicitat modificarea în parte a sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca nefondate în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea Deciziei nr. 103/13.07.2020 de soluţionare a contestaţiei administrative, criticile sentinţei vizând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, s-a arătat că, fără o analiză temeinică a cauzei supusă judecăţii, instanţa de fond a admis în parte contestaţia, în sensul ca a anulat Decizia nr. 103/13.07.2020 privind soluţionarea contestaţiei administrative, raportându-se doar la a concluziona că autoritatea nu a arătat acele împrejurări din care rezulta reaua - credinţă a reclamantului în săvârşirea faptei ilicite contestate şi care a determinat neachitarea la scadenţă a tuturor obligaţiilor fiscale sau intenţia acesteia de a nu achita obligaţiile fiscal ale societăţii, iar în ce priveşte suspendarea soluţionării contestaţiei pe o parte din prejudiciul fiscal, că nu sunt indicate în concret indiciile săvârşirii unei infracţiuni în legătura cu mijloacele de probă.

In ceea ce priveşte motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 s-a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod eronat ca prin decizia nr. 32368/24.04.2020 nu a fost motivată reaua - credinţa a reclamantului şi că s-a reţinut că nu sunt probate în concret indiciile săvârşirii unei infracţiuni.

A precizat pârâta că în urma cesionarii părţilor sale sociale, reclamantul avea posibilitatea de a întreprinde toate măsurile în ceea ce priveşte încetarea raporturilor juridice cu societatea debitoare, legislaţia romană oferindu-i mai multe pârghii în acest sens, însă reclamantul a dovedit dezinteres în îndeplinirea obligaţiilor stabilite prin lege şi nu a manifestat diligenta unei persoane de bună credinţă.

Referitor la acordarea cheltuielilor de judecata, a menţionat că, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionale de proces, însă pentru aceasta trebuie să se afle în culpă procesuala sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, sa se fi determinat aceste cheltuieli. În cazul de fata culpa procesuală nu rezultă implicit din soluţia data procesului.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Recurentul - reclamant Stoica Alexandru a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta - pârâtă ca neîntemeiat în limitele propriilor motive de reformare a sentinţei atacate.

4.2. Recurenta - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul -reclamant, ca nefondat. Totodată a depus şi răspuns la întâmpinarea recurentului - reclamant.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile formulate de recurentul - reclamant şi de recurenta - pârâtă sunt întemeiate, în limitele şi pentru considerentele în continuare arătate, cu precizarea că argumentelor invocate li se va răspunde prin considerente comune, raportate la finalitatea lor concretă.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/24.04.2020, emisă în temeiul prevederilor art. 25 alin. (2) lit. c).) şi d.) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamantului Stoica Alexandru, în calitate de fost administrator şi asociat al debitoarei societate A.V.S. Power S.R.L., în vederea realizării creanţelor fiscale ale societăţii, în limita sumei de 3.924.239 RON.

Împotriva acestui act administrativ fiscal a fost formulată contestaţia înregistrată sub nr. x/05.06.2020, soluţionată de către pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Decizia nr. 103/13.07.2020, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia pentru suma de 474.680 RON, reprezentând creanţe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L. şi a fost suspendată procedura de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON, reprezentând creanţe bugetare în solidar cu debitorul A.V.S. Power S.R.L..

Prima instanţă a reţinut cu privire la soluţia de respingere ca neîntemeiată a contestaţiei pentru suma de 474.680 RON că este evidentă lipsa de motivare, cerinţă a legalităţii actului de soluţionare a contestaţiei, neputând fi decelat în mod obiectiv niciun element prin care se răspunde criticilor contestatorului, neputând fi stabilită sursa şi natura creanţei astfel identificate, respectiv suma de 474.680 RON, motivarea fiind o reluare aproximativă a argumentelor din decizia de antrenare a răspunderii solidare.

Totodată, în ceea ce priveşte măsura suspendării soluţionării contestaţiei administrative, s-a reţinut că singura motivare a suspendării poate fi dedusă din faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni ale căror indicii au fost constatate în cursul controlului fiscal, iar lipsa motivării măsurii de suspendare a procedurii de soluţionare a contestaţiei pentru o parte din prejudiciul fiscal invocat atrage nelegalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei.

Apreciază Înalta Curte, în raport de soluţia pronunţată şi de argumentele reţinute de curtea de apel, că în cauză a avut loc o încălcare a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 cu privire la soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, prin raportare la dispoziţiile speciale ale Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 279 şi 281, acordându-se o pondere excesivă aspectelor de ordin formal cu privire la limitele învestirii.

Aşa cum s-a arătat anterior, prin decizia de soluţionare a contestaţiei administrativ fiscale, autoritatea pârâtă a procedat, pe de o parte, la respingerea contestaţiei pentru suma de 474.680 de RON, pronunţând, totodată, suspendarea procedurii de soluţionare a contestaţiei pentru suma de 3.449.559 RON.

În ceea ce priveşte soluţia de respingere a contestaţiei asupra angajării răspunderii solidare, contrar aprecierilor primei instanţe privind nemotivarea actului, văzut ca un viciu de procedură, Înalta Curte constată că decizia nr. 103/13.07.2020 îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 274 din Legea nr. 207/2015.

Instanţa de contencios administrativ poate pronunţa o soluţie de anulare a actului administrativ, dacă este vorba despre o nemotivare totală a acestuia sau dacă din cuprinsul motivelor sumar expuse, judecătorul, dar şi partea vătămată, nu pot analiza şi decela raţionamentul autorităţii emitente, ceea ce nu poate fi reţinut.

Mai trebuie subliniat că, legalitatea deciziei de soluţionare a contestaţiei din prisma cerinţei motivării se apreciază şi prin raportare la conţinutul deciziei de antrenare a răspunderii solidare, întrucât dispoziţiile art. 281 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevăd că se atacă la instanţa judecătorească de contencios administrativ deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă, din interpretarea logico-sistematică a dispoziţiile legale precizate, fiind evident că instanţa nu poate anula doar decizia de soluţionare a contestaţiei, menţinând însă actele administrativ - fiscale care au stat la baza acesteia, acţiunea reclamantului rămânând astfel nesoluţionată.

Totodată, hotărârea instanţei de fond se impune a fi reformată şi în ceea ce priveşte soluţia dată asupra dispoziţiei organului de soluţionare a contestatei privind suspendarea procedurii de soluţionare. În această ipoteză devin incidente dispoziţiile art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că în situaţia atacării la instanţa judecătorească de contencios administrativ a deciziei prin care s-a respins contestaţia de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se pronunţă şi asupra fondului raportului juridic fiscal.

Înalta Curte constată, în raport de concluziile expuse anterior, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, fără a soluţiona fondul raportului juridic fiscal, cu nerespectarea normelor de procedură prevăzute de art. 273 şi următoarele din Legea nr. Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinţei în totalitate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de recurentul-reclamant Stoica Alexandru şi de recurenta-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 5/2021 din 18 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.