Environmental fund tax assessment invalidated for failure to substantiate waste recycling non-compliance and unauthorized ex officio criminal referral

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat anularea în tot a Deciziei de impunere nr. x/23.04.2019 privind obligaţii fiscale suplimentare de plata la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecţia fiscala, înregistrata la Administraţia Fondului pentru Mediu sub nr. x/23.04.2019 si comunicata la data de 24.04.2019 cu număr de înregistrare x, anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscala nr. x/23.04.2019, înregistrat la A.F.M. sub nr. x/23.04.2019, anularea în tot a Deciziei nr. 39/3446/DJ/23.07.2019 de soluţionare a contestaţiei împotriva Deciziei de Impunere si a Raportului de Inspecţie comunicata la data de 26.07.2019 si înregistrata sub nr. x si, pe cale de consecinţa, anularea obligaţiei de plata a sumei de 21.957.800 RON, reprezentând contribuţia stabilită suplimentar de plata aferenta anului 2015, precum şi obligarea AFM la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluţionarea cauzei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1335 din 14 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. (în insolvenţă), în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca nefondată.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 101 din 15 iunie 2011 republicată pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului s-a dispus sesizarea Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru efectuarea de cercetări penale cu privire la infracţiunile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului (colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deşeuri, inclusiv supravegherea acestor operaţiuni şi întreţinerea ulterioară a spaţiilor de eliminare, precum şi acţiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deşeurilor, cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului); art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale (b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; c) evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni fictive); art. 322, art. 323, art. 324 din C. pen., privind falsul în înscrisuri sub semnătură privată, uzul de fals şi falsificarea unei înregistrări tehnice, toate cu privire la posibile operaţiuni fictive realizate de următoarele persoane juridice: S.C. B. S.R.L., Asociaţia non profit "Cluster" pentru Promovarea Afacerilor Specializate în Ecotehnologii şi Surse Alternative de Energie MEDGreen, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.A., S.C. I. S.R.L., respectiv S.C. A. S.A., aşa cum reiese din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/23.04.2019 înregistrat sub nr. x/23.04.2019 la Administraţia Fondului pentru Mediu.

S-a dispus trimiterea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a unor copii de pe Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/23.04.2019 înregistrat sub nr. x/23.04.2019 la Administraţia Fondului pentru Mediu, de pe Decizia de impunere nr. x/23.04.2019 şi un exemplar al sentinţei, după motivare.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

A arătat recurenta că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a analizat susţinerile reclamantei, nu a indicat motivele pentru care a înlăturat argumente decisive prezentate si nu a făcut nici măcar o trimitere la probele administrate si la motivele de drept si de fapt invocate.

Recurenta reclamantă a invocat în susţinerea acţiunii 12 motive de nelegalitate, instanţa procedând la gruparea acestora în 4 categorii de critici care au fost respinse în bloc, fără nicio trimitere la vreuna dintre apărări.

Cu privire la primele 5 motive ale aţiunii, care prezintă încălcări ale normelor legale de către echipa de control AFM, acestea au fost respinse fără a se arăta de ce nu există aceste încălcări şi de ce niciun text dintre cele invocate nu este aplicabil în cauză, fiind propus un raţionament teoretic de către prima instanţă, care, deşi porneşte de la hotărârea CJUE nr. C-430/19, este contrar acesteia.

Totodată, prima instanţă nu a făcut nicio referire la proba constând în procesele-verbale de control încrucişat, deşi a fost administrată la termenul din 19.11.2020.

În ceea ce priveşte nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1), art. 46 alin. 1it. f), art. 131 alin. (1) din Codul de procedură fiscală si ale Anexei 11 b) din Ordinul MMAP nr. 2082/2016, de asemenea, lipsesc argumentele pentru care instanţa a înlăturat susţinerile reclamantei.

Şi în ceea ce priveşte celelalte motive care privesc negalitatea celor stabilite prin actul atacat instanţa de fond le-a respins fără a le analiza, doar cu argumentul că nu ar fi fost asigurate probe.

S-a arătat că, deşi instanţa de fond a apreciat prin încheierea din data de 19.11.2020 că procesele-verbale de control încrucişat reprezintă o probă pertinentă, în cuprinsul sentinţei nu se face nicio referire sau trimitere la acestea.

Hotărârea a fost criticată şi sub aspectul încălcării normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv, aplicarea greşită a art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 196/2005, privind aprecierea mecanismului de gestiune a deşeurilor de ambalaje.

Instanţa de fond a încălcat principiul neretroactivităţii legii civile procedând la aplicarea pentru anul 2015 a art. 10 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2005 în forma modificată prin art. 7 din O.U.G. nr. 39/2016.

De asemenea, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 16 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 249/2015, în condiţiile în care obligaţia de asigurare a reciclării nu exista în anul 2015.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a arătat recurenta - reclamantă că instanţa de fond a incălcat principiul contradictorialităţii prin sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, fără a pune această dispoziţie în discuţia părţilor conform art. 14 din C. proc. civ.

Totodată, nu a fost respectat nici principiul disponibilităţii şi cel al dreptului la apărare prin extinderea de către instnaţă a considerentelor şi la anii 2016-2017, cu consecinţa stabilirii unei posibile vinovăţii penale în sarcina reclamantei şi a altor societăţi care nu au fost parte în proces.

A arătat recurenta - reclamantă că a în speţă este demonstrată vătămarea produsă prin încălcarea unor principii esenţiale ale procedurii, astfel că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că motivarea unei hotărâri judecătoreşti nu tine de volum ci de esenţă, iar în raport de probele administrate, instanţa de fond în mod corect a prezentat motivele care au determinat-o să pronunţe soluţia respingerii acţiunii, fiind neîntemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Nici celelalte susţineri ale recurentei referitoare la viciile sentinţei atacate nu sunt întemeiate, dispoziţiile art. 16 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 249/20015 introducând o obligaţie de rezultat, recurenta trebuind să asigure, prin toate mijloacele, că întreaga cantitate de deşeuri raportate de partenerii comerciali ca fiind valorificate, a fost efectiv valorificată.

5. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinările pârâtei intimate la motivele de recurs şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 şi pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată recurenta - reclamanta a solicitat anularea unei decizii de impunere privind obligaţii fiscale suplimentare de plată la Fondul pentru Mediu stabilite de inspecţia fiscala, a raportului de inspecţie fiscală şi a deciziei de soluţionare a contestaţiei, pentru suma de 21.957.800 de RON, reprezentând contribuţia de 2 RON/kg, aferentă anului 2015, aplicată la diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje, anvelope uzate declarate ca valorificate şi cantităţile constatate de intimata - pârâtă ca fiind valorificate efectiv.

Prin hotărârea atacată în prezenta cauză, judecătorul fondului a reţinut, în esenţă, că a fost respectat dreptul la apărare al reclamatei în faţa organului administrativ, că raportul de inspecţie fiscală este motivat în fapt şi în drept, că nu s-a demonstrat o aplicare greşită a legii, o încălcare de către echipa de control a limitelor exercitării dreptului de apreciere (art. 6 alin. (2) Codul de procedură fiscală si a principiului rolului activ art. 7 alin. (2) Codul de procedură fiscală sau încălcarea art. 102 alin. (1) Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei, iar în ceea ce priveşte criticile de nelegalitate vizând aspectele de fapt, s-a reţinut că acestea nu au fost susţinute de probe.

Analizând sentinţa atacată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a formulat critici referitoare la încălcarea drepturilor A. de a fi informat si ascultat; nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea obligaţiei de a solicita note explicative conform art. 113 alin. (2) lit. g) Codul de procedură fiscală. si a Ordinului MMAP nr. 2082/2016; nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea obligaţiilor de a consemna punctul de vedere al contribuabilului si de a răspunde acestuia, motivat în drept si în fapt - conform art. 131 alin. (2) Codul de procedură fiscală. si a Ordinului MMAP nr. 2082/2016; nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea obligaţiei imperative prevăzute la cap. IV. Discuţia finala cu contribuabilul/plătitorul, pct. 1 din Ordinul MMAP nr. 2082/2016; nerespectarea dreptului la apărare prin încălcarea principiului legalităţii (art. 4 alin. (2) Codul de procedură fiscală.) coroborat cu principiul opozabilităţii actului administrativ fiscal (art. 48 Codul de procedură fiscală; nemotivarea în fapt si în drept a constatărilor din raportul de inspecţie fiscală; nelegalitatea parţială a RIF datorita aplicării greşite a legii; critici referitoare la obligaţia reclamantei a preda cantităţile de deşeuri de ambalaje către operatori economici autorizaţi pentru operaţiuni de valorificare si reciclare, si nu de a asigura realizarea efectiva a operaţiunilor de valorificare si reciclare; împrejurării dovediri trasabilitatii deşeurilor de ambalaje pana la valorificator/reciclator demonstrând îndeplinirea obiectivelor de reciclare si valorificare a deşeurilor de ambalaje aferente cantităţii de 10.978.900 kg deşeuri de ambalaje; referitor la încălcarea de către echipa de control a limitelor exercitării dreptului de apreciere (art. 6 alin. (2)Codul de procedură fiscală si a principiului rolului activ (art. 7 alin. (2) Codul de procedură fiscală; alte considerente privind nelegalitatea pe fond a concluziilor RIF privind neîndeplinirea obiectivelor de valorificare/reciclare aferente anului 2015; şi critici referitoare la încălcarea art. 102 alin. (1) Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si insolventa.

Or, din expunerea anterioară, rezultă faptul că prima instanţă a analizat doar parţial motivele de nulitate şi nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalităţii notei de constatare a neregulilor şi a deciziei, exclusiv la aspectele formale privind respectarea dreptului la apărare al contribuabilului, la îndeplinirea cerinţei de motivare a actelor administrative, precum şi la respectarea limitelor exercitării dreptului de apreciere (art. 6 alin. (2) Codul de procedură fiscală, a principiului rolului activ (art. 7 alin. (2) Codul de procedură fiscală, precum şi a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si insolvenţă, cu privire la aspectele de fapt mărginindu-se a arătat că acestea "trebuiau susţinute cu probe pe care reclamanta nu le-a asigurat".

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Constată Înalta Curte că în ceea ce priveşte fondul constatărilor autorităţii pârâte, respectiv legalitatea modului de stabilire a obligaţiei de plata la Fondul pentru Mediu în cuantum de 21.957.800 RON, prima instanţă a arătat doar că reclamanta nu a prezentat critici care să conducă la constatarea unei nelegalităţi a actelor administrativ-fiscale atacate.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentinţe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunţarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanţă, cu ocazia rejudecării cauzei.

Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză şi motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.

Prin hotărârea atacată în prezenta cauză, judecătorul fondului a constatat că, întrucât constatările organelor de inspecţie fiscală relevă fictivitatea unor operaţiuni realizate de S.C. B. S.R.L., Asociaţia non profit "Cluster" pentru Promovarea Afacerilor Specializate în Ecotehnologii şi Surse Alternative de Energie MEDGreen, S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.A., S.C. I. S.R.L., respectiv S.C. A. S.A., pentru a da aparenţa îndeplinirii unor obligaţii de natură fiscală, rezultă indiciile săvârşirii unor infracţiuni motiv pentru care a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru efectuarea de cercetări penale.

Constată Înalta Curte că, deşi s-au invocat dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 101 din 15 iunie 2011 republicată pentru prevenirea şi sancţionarea unor fapte privind degradarea mediului, principiul legalităţii, reglementat de art. 7 din C. proc. civ., presupune ca procesul civil să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legii de drept procesual, astfel că judecătorului învestit cu soluţionarea unei pricini îi incumbă obligaţia de a asigura respectarea dispoziţiilor legale referitoare la realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces.

În aceste condiţii modalitatea, folosită de instanţa de fond de a se pronunţa din oficiu, direct prin hotărârea judecătorească asupra sesizării organelor penale, fără ca acest aspect să fi fost pus în discuţia părţilor, lezează grav regulile de desfăşurare ale procesului civil constând în oralitatea şi contradictorialitatea dezbaterilor (art. 14 şi 15 din C. proc. civ.), şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Acest fapt este de natură a produce o vătămare recurentei - reclamante în sensul art. 175 din C. proc. civ., aceasta neputând formula un punct de vedere în legătură cu această sesizare, impunându-se reformarea sentinţei şi din aceste considerente.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Constatând că sentinţa recurată este nelegală, fiind incidente motivele prevăzute de art. 488 pct. 5 şi 6 din C. proc. civ. care atrage casarea, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul şi va trimite cauza spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. prin administrator judiciar J. împotriva sentinţei civile nr. 1335 din 14 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 noiembrie 2022.