Nullity of civil action for lack of procedural capacity to use rights following death of plaintiff in medical compensation litigation

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ. "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii, pe cale de ordonanţă preşedinţială, obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente Atezolizumab (denumire comercială Tecentriq) şi Nab - Paclitaxel (denumire comercială Abraxane) până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal şi, în temeiul art. 997 alin. (3) C. proc. civ., executarea ordonanţei să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 611 pronunţată la 16 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii cererii; a admis în parte cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii, a ordonat pârâţilor ca, fără somaţie şi fără trecerea unui termen, până la finalizarea negocierilor pentru încheierea contractului cost-volum, dar nu mai târziu de data soluţionării litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2021, să asigure în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), pe bază de prescripţie medicală, reclamantei A. combinaţia de medicamente ATEZOLIZUMAB (denumire comercială TECENTRIQ) şi NAB - PACLITAXEL (denumire comercială ABRAXANE).

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 611 pronunţată la 16 aprilie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-A contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii, care au solicitat admiterea recursurilor, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Pârâtul Ministerul Sănătăţii nu a depus la dosar motivele de recurs.

Prin motivele de recurs, în esenţă, recurenţii-pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România au susţinut că instanţa de fond a apreciat eronat că, în speţă ar fi întrunite condiţiile pentru admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale, pronunţând o sentinţă cu interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 18 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând excepţia netimbrării recursului declarat de Ministerul Sănătăţii asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat, iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia instituţiei pârâte de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 14 mai 2021 s-a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din dovada/procesul-verbal de înmânare a actului de procedură de la filele x, acesta nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Totodată, Înalta Curte constată că este incidentă în cauză şi va examina şi excepţia nulităţii căii de atac formulate de Ministerul Sănătăţii, pentru nemotivare.

Înalta Curte constată că recurentul pârât a invocat prevederile art. 1000 alin. (1) şi alin. (4) coroborat cu art. 487 rap.la art. 470 alin. (5) C. proc. civ. şi s-a limitat la a-şi exprima dezacordul faţă de soluţia primei instanţe.

Însă, nu s-a referit şi nu a combătut în niciun fel aspectele reţinute prin considerentele hotărârii recurate, care au avut în vedere, în esenţă, admisibilitatea cererii formulată de reclamantă pe calea ordonanţei preşidenţiale.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a adus nici o critică hotărârii recurate, menţionând că va depune motivele de recurs dezvoltate în termen de 5 zile de la comunicarea sentinţei.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devenind aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului promovat de pârâtul Ministerul Sănătăţii.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-reclamante A., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată, urmând a fi admisă, în considerarea următoarelor argumente:

Intimata-reclamantă A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor la asigurarea, pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente Atezolizumab (denumire comercială Tecentriq) şi Nab - Paclitaxel (denumire comercială Abraxane) până la soluţionarea definitivă a dosarului aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prima instanţă a admis, în parte, cererea dedusă judecăţii reţinând în esenţă pasivitatea autorităţilor de a efectua demersurile pentru actualizarea Listei medicamentelor compensate (H.G. nr. 720/2008), deşi această obligaţie le revine, conform acestui act normativ.

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune a analiza, cu prioritate, chestiunea vizând excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă, având în vedere că aceasta este o excepţie de fond (ce vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă sunt lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimata-reclamantă A. a decedat la data de 21 iulie 2021, conform certificatului de deces nr. x/2021 eliberat de Primăria Sector 3 Bucureşti .

Prin urmare, la acest moment, reclamanta este lipsită de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere şi că obiectul prezentei acţiuni, respectiv " obligarea paraţilor la asigurarea către asiguratul A., în regim de compensare 100% (fără contribuţie personală), a combinaţiei de medicamente Atezolizumab (denumire comercială Tecentriq) şi Nab - Paclitaxel (denumire comercială Abraxane)", vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantei defuncte, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu este îndeplinită, Înalta Curte, va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa sentinţa civilă recurată şi, în rejudecare, va constata nulitatea acţiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâţii Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, va casa sentinţa recurată şi, rejudecând, va constată nulitatea acţiunii promovată de reclamanta A., ca fiind introdusă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei civile nr. 611 din 16 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite recursurile formulate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România împotriva aceleiaşi sentinţe.

Casează sentinţa şi, rejudecând cauza:

Anulează cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi Ministerul Sănătăţii, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.