Revision of final appeal decision regarding suspension of proceedings and res judicata authority

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a suspendat judecarea recursului formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B., Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Antifraudă Fiscală nr. 4 Târgu Jiu - din cadrul Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, împotriva sentinţei nr. 839 din data de 31 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, dispusă prin încheierea de şedinţă din 16 septembrie 2019.

Împotriva încheierilor de şedinţă din data de 16 septembrie 2019 şi 25 mai 2020 ale Curţii de Apel Craiova, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

2. Hotărârea asupra căreia s-a formulat cerere de revizuire

Prin decizia nr. 5067 pronunţată în data de 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din data de 16 septembrie 2019 şi 25 mai 2020 ale Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Pentru a pronunţa această deciziei, instanţa de recurs, după verificarea actelor dosarului, a reţinut că, în cauză, reclamantul a fost legal citat la adresa indicată în cererea de chemare în judecată şi faptul că niciuna dintre părţile în litigiu nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispoziţiile art. 411 alin. (2) teza a doua din C. proc. civ., şi nici nu s-a făcut dovada vreunei justificări pentru absenţa acestora la termenele din 16 septembrie 2019 şi 25 mai 2020.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar a constatat temeinicia măsurii suspendării judecăţii cauzei dispuse de instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 411 punctul 2 din C. proc. civ., iar reluarea judecăţii nu poate fi posibilă decât ca urmare a unei cereri de redeschidere a judecăţii formulată de partea interesată, în condiţiile art. 415 din C. proc. civ.

Este adevărat că, în speţă, recurentul a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, dar, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond prin încheierea de şedinţă din data de 25 mai 2020, prin care a menţinut măsura suspendării judecării cauzei, "din actele dosarului şi cererile formulate de părţi, nu rezultă că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă".

Înalta Curte a constatat că este nefondată şi critica referitoare la decizia nr. 2569 din data de 15 mai 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost admis recursul reclamantului şi casată încheierea recurată, fiind trimisă cauza în vederea continuării judecăţii, deoarece la pronunţarea acesteia instanţa a avut în vedere o situaţie diferită faţă de cea reţinută în prezenta cauză, respectiv a constatat că intimata-pârâtă a fost prezentă la termenul de judecată la care instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 5067 pronunţată la 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a formulat cerere de revizuire A., care invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii, anularea deciziei şi rejudecând să se admită recursul, în sensul admiterii cererilor sale de repunere pe rol a cauzei, trimiţând, din nou, dosarul la Curtea de Apel Craiova pentru continuarea judecăţii.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, revizuentul a susţinut următoarele:

- decizia nr. 5067/2020 pronunţată de I.C.C.J. - S.C.A.F. încălcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2569/2019 pronunţată de I.C.C.J. - S.C.A.F. privind tranşarea aceloraşi chestiuni juridice legată de interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ.

- prin decizia nr. 5067/2020 Înalta Curte nu s-a pronunţat cu privire la recursul promovat în limitele deduse judecăţii, cale de atac ce viza încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a dezlegărilor deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 a Î.C.C.J. Bucureşti .

4. Procedura de soluţionare a cererii de revizuire

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

Examinând cauza şi cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, motiv pentru care o va respinge ca atare.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa are avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Revizuentul a solicitat a se constata că prin decizia nr. 5067/2020 Înalta Curte nu s-a pronunţat cu privire la recursul promovat în limitele deduse judecăţii, cale de atac ce viza încălcarea prevederilor art. 415 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi a dezlegărilor deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 a Î.C.C.J. Bucureşti.

Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ.:

"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Cu referire la acest motiv de revizuire, se reţine că, în sensul dispoziţiilor citate, ca reflectare a principiului disponibilităţii, pretinsa pronunţare a instanţei extra petita sau minus petita se analizează în raport cu obiectul litigiului, astfel cum acesta este delimitat prin cererea de chemare în judecată.

În calea de atac extraordinară a revizuirii, în concret trebuie verificat dacă instanţa s-a pronunţat asupra căii de atac sau acţiunii prin dispozitiv, dacă a dat mai mult decât s-a cerut, depăşind limitele investirii sau a omis a se pronunţa asupra lucrurilor care s-au cerut.

Verificând dispozitivul deciziei a cărei revizuire se solicită, se constată că instanţa de fond a respins recursul ca nefondat, răspunzând criticilor părţii recurente în ceea ce priveşte cererile sale vizând suspendarea, repunerea pe rol a cauzei şi respectarea unei decizii pronunţate anterior.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, revizuentul critică soluţia dată în recurs, ceea ce depăşeşte limitele procedurale în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât legea nu a urmărit "să deschidă părţilor calea recursului la recurs".

Reiese foarte clar că revizuentul încearcă, pe cale revizuirii, să obţină rejudecarea recursului, reaprecierea probelor, şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în cauza dedusă judecăţii, ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5067 pronunţată în data de 8 octombrie 2020 în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierilor din data de 16 septembrie 2019 şi 25 mai 2020 ale Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ, prin decizia nr. 2569 pronunţată la 15 mai 2019 în dosarul nr. x/2015, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva încheierii din 18 iunie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015, a casat încheierea atacată şi rejudecând, a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamantul A. şi a trimis cauza la instanţa de fond în vederea continuării judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În prezenta cauză este incident aspectul vizând faptul că, cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei.

Aşa cum s-a arătat, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire pe temeiul în discuţie, nu este suficientă invocarea excepţiei, trebuie ca instanţa în faţa căreia s-a invocat să fi omis să o analizeze.

Or, se poate observa, în ceea ce priveşte încălcarea deciziei cu nr. 2569/15 mai 2019 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, că instanţa de recurs a răspuns la această critică, precizând ca decizia menţionată a avut la bază un aspect ce nu se regăseşte în prezenta cauză, respectiv prezenţa uneia dintre părţi la termenul la care s-a dispus suspendarea.

În acest context, dacă instanţa sesizată a răspuns la această critică, apărarea nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai autoritatea de lucru judecat a deciziei atacate.

Cu alte cuvinte nu îi este permis unei instanţe de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare (în măsura în care aceasta există) şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Instanţa de revizuire apreciază că, în realitate, prin demersul său, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuentul pune în discuţie dezlegări definitive, intrate în autoritatea de lucru judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează încălcări procedurale şi nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Promovarea revizuirii, în contextul menţionat, periclitează însăşi securitatea raporturilor juridice, de vreme ce este contestată, altfel decât pentru motive strict prevăzute de lege, o hotărâre definitivă intrată ea însăşi în autoritatea de lucru judecat, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei" (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speţă (Cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

Cererea de revizuire formulată în cauză este, astfel, nefondată, situându-se, prin modalitatea în care este dedusă judecăţii, în afara sistemului legal al căilor de atac şi tinzând la periclitarea securităţii raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăşi, în autoritatea de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuent nu demonstrează temeinicia motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 513 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5067 din 8 octombrie 2020 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondată.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.