Admissibility of annulment challenge against peremption of appeal and prohibition of re-examination under legal certainty principle

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 5 aprilie 2018 sub nr. x/2018 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, obligarea pârâtului să emită actele de recalculare a salariului de baza si sporurilor de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim acordat in cadrul categoriei profesionale, respective familiei ocupaţionale, începând cu data de 09.04.2015, pentru fiecare funcţie grad/treapta, gradaţie, vechime in funcţie sau in specialitate; obligarea paratului sa plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primate si sumele rezultate in urma recalculării, începând cu 09.042015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legala aferenta, până la data plaţii efective.

Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3963 pronunţată la data de 13 iunie 2018 a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a obligat pârâtul să emită actele de recalculare a salariului de baza si sporurilor de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim acordat in cadrul categoriei profesionale, respective familiei ocupaţionale, începând cu data de 09.04.2015, pentru fiecare funcţie grad/treapta, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, şi până la data de 30.06.2017, inclusiv, a obligat pârâtul sa plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primate si sumele rezultate in urma recalculării, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2017, inclusive, actualizate cu indicele de inflatie, la care se adaugă dobânda legala aferenta, până la data plăţii efective.

Împotriva sentinţei civile nr. 3963 pronunţată la 13 iunie 2018 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, cererea fiind înregistrată la data de 3 august 2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche-.

Prin încheierea de şedinţă din data de 10.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal-veche- a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., la solicitarea intimatului, până la soluţionarea sesizării aflate pe rolul ÎCCJ privind dosarul nr. x/2018, ce a format obiect al dosarului nr. x/2019 Dosarul aflat pe rolul ÎCCJ a fost soluţionat prin Decizia nr. 51/11.11.2019 publicată în Monitorul Oficial din 30 ianuarie 2020, fără ca părţile să solicite redeschiderea judecăţii în prezentul dosar.

Prin decizia civilă nr. 113 pronunţată la 16.11.2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018 s-a constatat perimată cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva sentinţei civile nr. 3963/13.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 5 ianuarie 2021 sub nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX -a contencios administrativ şi fiscal, contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. şi R. prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I., să se dispună anularea deciziei civile nr. 113 din data de 16.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin decizia nr. 723 din 24 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva deciziei civile nr. 113 din data de 16.11.2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 723 pronunţate la 24 martie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs contestatorul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea contestaţiei în anulare, casarea deciziei de perimare, şi pe fond, repunerea cauzei pe rol şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii.

Prin motivele de recurs recurentul-contestator a prezentat istoricul speţei şi în susţinerea căii de atac a susţinut următoarele:

În mod greşit şi fără nu avea în vedere prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanţa a respins contestaţia în anulare ca inadmisibilă, întrucât hotărârea civilă nr. 113 din 16.1 1.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul civil nr. x/2018 ar avea deschisă doar calea de atac a recursului.

Precizează că, prin contestaţia în anulare formulată la data de 05.01.2021, împotriva decizia civilă nr. 113/16.11.2020 dată în dosarul civil nr. x/2018 de către Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a constatat perimat recursul, au fost dezvoltate criticile de natură procedurală în raport de motivele prevăzute de art. 503, alin. (2), pct. 2) şi 3) din C. proc. civ., dezlegarea dată recursului fiind rezultatul unei erori materiale, respectiv instanţa de recurs a respins recursul fără a mai cerceta motivul de casare invocat de recurentă în termenul legal.

Considerentele ce au condus la atacarea hotărârii civile nr. 113 din data de 16.11.2020 prin care instanţa de control judiciar a admis excepţia invocată din oficiu şi a constatat perimat recursul, au fost rezultatul unei erori materiale în sensul art. 503, alin. (2), pct. 2) din C. proc. civ.

Menţionează că în dosarul civil nr. x/2018 Curtea de Apel Bacău a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar instanţa de recurs a suspendat cauza în temeiul art. 520 alin. (4) C. proc. civ., până la soluţionarea de către instanta supremă a cererii înaintate pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, astfel că actul de procedură trebuia efectuat din oficiu (...), dispoziţii obligatorii pentru instanţa de recurs în situaţia în care suntem în prezenţa unei suspendări facultative reglementată de art. 520 alin. (4) din acelaşi act normativ, fiind atributul exclusiv al instanţei de recurs de a dispune repunerea pe rol a cauzei.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv invocat prin contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ., reiterează că, prin cererea de recurs a invocat şi argumentat în raport de sentinţa civilă nr. 3963/13.06.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8) din acelaşi act normativ - hotărârea fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Dată fiind soluţia instanţei prin admiterea în mod greşit a excepţiei prin care s-a constatat perimată cererea de recurs, în cauză devin incidente prevederile tezei a doua a articolului 503 alin. (2) pct. 3) C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar nu a procedat la o motivare circumstanţiată raportat la situaţia de fapt dedusă prin cererea de recurs, care să aibă în vedere argumentele dezvoltate pe larg atât în cererea de recurs şi a răspunsului la întâmpinare sau a notelor de şedinţă depuse la dosarul cauzei .

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din cadrul M.A.I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia nulităţii recursului iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că excepţia nulităţii recursul şi recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare de către intimaţi, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-contestator a formulat critici care se pot fi circumscrise motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, constată drept neîntemeiate criticile recurenti, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale incidente.

Prin decizia atacată cu recurs, în mod corect instanţa de fond verificând hotărârea prin prisma prevederilor legale invocate de către contestator, respectiv art. 503 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., a constatat că acestea nu pot fi aplicate, întrucât decizia împotriva căreia s-a îndreptat cu contestaţia în anulare nu a fost soluţionată pe fond, ci pe cale de excepţie, care avea o singură cale extraordinară de atac, recursul.

Înalta Curte nu poate reţine alegaţiile recurentului contestator în sensul că a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate în recurs, prin aplicarea prevederilor art. 634 din C. proc. civ. ce stabilesc principiul unicităţii recursului, întrucât dispoziţiile speciale ale art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. sunt de strictă interpretare, respectiv hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare.

În realitate, în cazul în speţă, prin recursul la contestaţia în anulare promovat, se tinde în realitate la o nouă judecată a cauzei, situaţie inadmisibilă faţă de prevederile art. 6 alin. (1) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cu referire la respectarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Simplul fapt că recurentul-contestator are un alt punct de vedere decât instanţa de care a judecat contestaţia în anulare, nu constituie un motiv legal şi suficient pentru a rejudeca o cauză.

Raportat la toate aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod legal instanţa de fond a analizat condiţiile contestaţiei în anulare în raport de prevederile legale incidente şi a faptului că decizia prin care se constată perimată cererea de recurs se atacă cu recurs conform prevederilor art. 421 alin. (2) şi (3) C. proc. civ.

În acord cu judecătorul fondului, aminteşte Înalta Curte că securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata, adică principiul caracterului irevocabil/definitiv al hotărârilor judecătoreşti, conform jurisprudenţei CEDO. Procedura de revizuire nu trebuie să reprezinte "un recurs camuflat" al cărui scop să fie obţinerea unei noi examinări a cauzei, pentru a nu se încălca principiul securităţii raporturilor juridice, precum şi "dreptul la o instanţă" al părţilor în sensul articolului 6 al Convenţiei.

În acelaşi sens, este şi jurisprudenţa constantă a CEDO, potrivit căreia, admiterea unei căi extraordinare de atac, care repune în discuţie o decizie definitivă, printr-o procedură de reexaminare este considerată o încălcare a principiului securităţii raporturilor juridice. În virtutea acestui principiu nici o parte nu este abilitată să solicite repunerea în discuţie a unei hotărâri definite şi executorii cu unicul scop de a obţine o nouă hotărâre, în privinţa sa (exemplu: cauzele Şerbănescu împotriva României, Gâgă împotriva României).

De asemenea, Înalta Curte constată că, în mod corect instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente motivele contestaţiei în anulare speciale prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2, 3 C. proc. civ., atât timp cât premisa acestor motive este judecarea recursului (admiterea, respingerea sau anularea acestuia); constatarea perimării recursului nu poate fi echivalentă dezlegării acestuia, întrucât prin pronunţarea acestei soluţii nu se evaluează judiciar conţinutul cererii de recurs, ci pur şi simplu, se verifică exclusiv existenţa perimării, condiţii care sunt exterioare conţinutului cererii de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră împotriva deciziei nr. 723 din 24 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.