Inadmissibility of recourse against final first-instance judgment in administrative entry-ban contest

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 9 noiembrie 2020 sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, anularea măsurii interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, măsură ce i-a fost comunicată prin actul nr. x, la data de 23.10.2020, emis de Inspectoratul Teritorial de Frontieră Sighetul Marmaţiei, Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei, PTF Sighetul Marmaţiei.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 484 pronunţată în data de 30 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 484 pronunţată la 30 martie 2021 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul motivelor de recurs reclamanta a criticat sentinţa susţinând că este nemotivată şi că, judecătorul cauzei a interpretat greşit dispoziţiile incidente.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 24 iunie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii cererii de recurs, excepţie invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare formulată în cauză, Înalta Curte apreciază că excepţia este întemeiată, urmând să constate inadmisibilitatea recursului reclamantului, în considerarea argumentelor ce succed.

Obiectul cererii de recurs de faţă îl reprezintă sentinţa civilă nr. 484 din data de 30 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa menţionată, instanţa a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, ca neîntemeiată.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege enunţate supra, rezultă că părţile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti pentru care legea specială aplicabilă sau C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauza de faţă, reclamanta a formulat critici cu privire la adresa (dispoziţia) nr. x din data de 23.10.2020 emisă de Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei - Sectorul Poliţiei de Frontieră Sighetul Marmaţiei, PTF Sighetul Marmaţiei, prin care s-a dispus măsura interzicerii intrării în România. A solicitat anularea actului contestat şi înlăturarea măsurii restrictive dispuse.

Instanţa de fond învestită cu acţiunea în anulare a soluţionat cauza, verificând legalitatea actului contestat prin prisma dispoziţiilor legale incidente, cuprinse în O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, norme speciale aplicabile în materie.

Conform art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă".

Aşadar, Curtea de Apel Bucureşti a analizat cauza pe fond şi a pronunţat o soluţie de respingere a acţiunii în anularea actului administrativ contestat, hotărâre care, astfel cum s-a evidenţiat, este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată cu apel sau recurs. Conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive: 1. hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului".

În acest context normativ, Înalta Curte constată că sentinţa civilă nr. 484 din data de 30 martie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă, iar recursul promovat de reclamanta A. împotriva acesteia este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs în sensul dispoziţiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, se reţine că prin jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant în sensul că "24. (…..) sunt supuse recursului acele hotărâri judecătoreşti expres prevăzute de lege, iar o hotărâre judecătorească poate fi atacată numai cu acele căi de atac care sunt prevăzute de lege. Mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia presupun şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, legiuitorul, în virtutea rolului său constituţional consacrat de art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Legea fundamentală, putând stabili, prin lege, procedura de judecată. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede posibilitatea exercitării căilor de atac în condiţiile legii, ceea ce nu implică obligativitatea stabilirii unor căi de atac împotriva tuturor actelor îndeplinite de judecător în cursul procesului, ci libera exercitare de către părţile interesate şi Ministerul Public a căilor de atac prevăzute de lege" (Decizia nr. 569 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 913 din 16 decembrie 2014).

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind incident principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., în aplicarea căruia va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă. Totodată, în raport de soluţia pronunţată asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, nu se va mai proceda la verificarea sentinţei de fond din perspectiva criticilor invocate, analiza acestora fiind de prisos.

În virtutea argumentelor expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul art. 457 alin. (1) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimatul-pârât, şi va respinge recursul declarat de reclamantă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 484 din 30 martie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.