Fiscal joint and several liability for insolvency: unproven bad faith of administrator invalidates solidarity

Şedinţa publică din data de 11 noiembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată la data de 14 mai 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Braşov, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 2991/11.03.2019 emisă de D.G.R.F.P. Braşov şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. 366343, emisă de A.J.F.P. Braşov - Serviciul de Colectare şi executare Silită, la data de 15.11.2018, precum şi obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 75/F/2019 pronunţată la 24 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă nr. 2991/11.03.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov, a obligat pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov să plătească reclamantului A. suma de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 75/F/2019 pronunţată la 24 iunie 2019, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinice.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurentele - pârâte menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- Consideră criticabilă sentinţa sub aspectul temeiniciei si legalităţii având în vedere faptul ca instanţa de fond în mod eronat si printr-o interpretare greşită a legii a admis acţiunea reclamantului şi a dispus anularea Deciziei nr. 2991/11.03.2019 emise de DGRFP Braşov în soluţionarea contestaţiilor şi a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018 emisa de către AJFP Braşov in ceea ce priveşte stabilirea răspunderii.

- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre criticabilă, actele administrativ-fiscale anulate de către instanta de fond fiind legale si la adăpost de orice critică.

- învederează că, prin apărările formulate la fondul cauzei au solicitat instanţei de fond să reţină legalitatea actelor administrativ-fiscale emise în sarcina reclamantului şi contestate de către aceştia cu consecinţa respingerii cererii de anulare a acestora ca fiind neîntemeiata si nelegală.

- hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât a apreciat că decizia de angajare a răspunderii solidare nu este motivată conform art. 25 alin. (2) lit. d) şi nu cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 26 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 207/2015, deşi au dovedit că reprezentanţii legali ai B. S.R.L., C., D. şi A. nu au achitat sumele datorate conform evidenţelor fiscale şi au produs starea de insolvabilitate a societăţii;

- organele fiscale au constatat în mod corect că asociatul societăţii A. avea cunoştinţă de datoriile debitoarei din actele de executare, dar nu a depus diligenţele cuvenite pentru plata acestora, manifestând dezinteres total şi mai mult, avea posibilitatea ca în conformitate cu prevederile codului de procedură fiscală să achite obligaţiile fiscale restante eşalonat, dar nu a uzat de aceste prevederi;

- reclamantul deţine calitatea de asociat al debitoarei cu o cotă de participare la beneficii şi pierderi de 33,75%, astfel că sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii solidare a acestuia cu debitoarea S.C. B. S.R.L. rezultând faptul că exista un prejudiciu (debitele pentru care a fost declarata starea de insolvabilitatea a societăţii), o fapta ilicita reglementată de norma specială, legătura între prejudiciu şi fapta ilicită (insolvabilitatea fiind determinata de neachitarea obligatiilor de plata la bugetul general consolidat), precum si o forma de vinovatie (care poate fi si culpa levis-neglijenta, neexistând o dispoziţie care să oblige la dovedirea intenţiei directe).

În consecinţă, consideră ca sunt îndeplinite toate condiţiile legale prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului, fiind dovedite atât faptul existentei obligaţiilor de plata restante ale debitorului declarat insolvabil, cât şi reaua credinta a administratorului a cărui atitudine omisivă a fost determinantă pentru neachitarea la scadenta a obligaţiilor fiscale.

De asemenea, reaua-credinţă rezultă şi din nepunerea la dispoziţie de către reprezentanţii societăţii comerciale debitoare a documentelor contabile necesare organelor de executare silita din cadrul pârâţilor în vederea continuării masurilor de executare silită.

Instanţa de judecata urmează sa constate ca toate acţiunile întreprinse de către organele de executare silita din cadrul recurenţilor nu au avut nici un rezultat care sa conducă la neaplicarea dispoziţiilor legale privitoare la atragerea răspunderii solidare a administratorilor societăţii debitoare.

Un alt motiv pentru care critică sentinta Curtii de Apel Brasov este acela că, instanţa a obligat instituţiile pârâte la plata cheltuielilor de judecata în suma de 50 RON.

Solicitam instanţei de recurs să primească criticile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecata şi să dispună în sensul diminuării acestora, întrucât nu pot fi reţinute în sarcina lor reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 22 octombrie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, precum şi din perspectiva obiectului şi a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din actele şi lucrările dosarului, rezultă reclamantul a supus controlului de legalitate a instanţei de contencios administrativ Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 2991/11.03.2019 emisă de D.G.R.F.P. Braşov şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. 366343, emisă de A.J.F.P. Braşov - Serviciul de Colectare şi executare Silită, la data de 15.11.2018 .

Prin Sentinţa recurată, Curtea de Apel Braşov a admis acţiunea şi a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei pe cale administrativă nr. 2991/11.03.2019 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018, emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov.

Împotriva acestei soluţii, pârâtele au declarat recurs apreciind că instanţa de fond nu a observat că deciziile sunt motivate şi că intimatul - reclamant cu rea credinţă nu a achitat debitele societăţii S.C. B. S.R.L. .

Motivul de casare invocat de recurentele-pârâte în susţinerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentele-pârâte cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv aceea că, în mod nelegal a fost admisa acţiunea reclamantului, întrucât a dovedit reua-credinţă şi că nu poate fi reţinută în sarcina lor exercitarea abuziva a drepturilor procesuale pentru a fi obligate la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normele de drept material, aplicându-se texte de lege străine situaţiei de fapt şi prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

În mod corect, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii solidare a reclamantului, prevăzute de Codul de procedură fiscală, întrucât organul fiscal nu a făcut dovada relei-credinţe a acestuia.

Dezlegarea primei instanţe, inclusiv argumentaţia pe care se fondează, este la adăpost de orice critică, fiind adoptată şi de instanţa de control judiciar, în urma propriului demers de analiză a faptelor şi normelor incidente cauzei, după cum se va detalia în continuare.

Reevaluând ansamblul materialului probator administrat în cauză prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi răspunzând la criticile formulate în cadrul memoriului de recurs, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar şi la apărările prezentate în cadrul întâmpinării depuse la dosar, instanţa de control judiciar reţine următoarele:

Referitor la Decizia de angajare a răspunderii solidare nr. x/15.11.2018

Prin Decizia nr. 366343/15.11.2018, recurentele au stabilit că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, pentru angajarea răspunderii solidare a intimatului - care a deţinut calitatea de asociat şi administrator al B. S.R.L. - în vederea acoperirii debitelor datorate de această societate la bugetul de stat, în limita sumei de 5630904 RON, reprezentând obligaţii fiscale restante la bugetul consolidat al statului începând cu anul 2018.

În cuprinsul acestei decizii de angajare a răspunderii solidare, emitentul a reţinut faptul că societatea debitoare înregistrează debite ca urmare a emiterii de către organele de inspecţie fiscală a Deciziei de impunere x/18.12.2017, prin care s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a obligaţii fiscale restante la bugetul consolidat al statului.

În atare situaţie, organul fiscal a apreciat că intimatul, în calitate de asociat/administrator al S.C. B. S.R.L., nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita la scadenţă obligaţiile fiscale provenite din Decizia de impunere nr. x/18.12.2017 şi de a cere instanţei competente declararea procedurii insolvenţei pentru aceste obligaţii fiscale restante până la data declarării stării de insolvabilitate (04.06.2018), potrivit prevederilor art. 3 şi art. 27 din Legea nr. 85/2006, în contextul în care societatea nu deţinea fonduri băneşti, bunuri mobile sau imobile pentru a plăti datoriile certe, lichide şi exigibile.

Prin Decizia nr. 2991din 11.03.2019, recurenta DGRFP Braşov a respins contestaţia administrativă formulată de intimat împotriva deciziei de angajare a răspunderii anterior nominalizat.

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură fiscală, răspund solidar cu debitorul declarat insolvabil, pentru obligaţiile de plată ale acestuia:

"d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale".

Pentru antrenarea răspunderii solidare a intimatului, se impune a fi întrunite cumulativ cele patru elemente specifice răspunderii juridice, elemente care trebuie dovedite de organul fiscal: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia.

Înalta Curte, în acord cu prima instanţă, apreciază că emitentul deciziei de angajare a răspunderii solidare nu a aprobat reaua-credinţă a intimatului.

În concret, în ceea ce priveşte prejudiciul avut în vedere de organul fiscal, în sumă de 5630904 RON (3591190 RON debit + 2039714 RON majorări şi penalităţi de întârziere) acesta nu este cert, existând discrepanţe între sumele menţionate în cuprinsul actelor contestate.

Mai mult, instanţa de control judiciar reţine la rândul său faptul că nu a fost dovedită reaua-credinţă a intimatului-reclamant, în sensul că acesta cu intenţie nu a declarat/achitat la scadenţă obligaţiile fiscale.

Trebuie dovedită şi nu presupusă reaua-credinţă a asociatului, iar în cauză, recurentele-pârâte nu au probat intenţia asociatului de a înfrânge dispoziţiile legale, ci doar au precizat că A. asociatul debitoarei B. S.R.L., nu a achitat sumele datorate conform evidenţelor fiscale şi a produs starea de insolvabilitate a societăţii.

De asemenea, din înscrisurile şi susţinerile recurenţilor rezultă că au fost puse la dispoziţie de către reprezentanţii societăţii comerciale debitoare documentele contabile necesare organelor de executare silita din cadrul pârâţilor în vederea continuării masurilor de executare silită, context în care nu poate fi reţinută reaua credinţă sub acest aspect a intimatului reclamant.

În condiţiile în care recurenta nu a dovedit reaua-credinţă a intimatului, Înalta Curte apreciază că nu se putea antrena răspunderea solidară a acestuia cu debitoarea S.C. B. S.R.L., motiv pentru care soluţia primei instanţe de anulare a actelor administrativ-fiscale contestate în cauză este legală.

Înalta Curte va respinge şi susţinerea recurentelor pârâte vizând faptul că în mod greşit au fost obligate la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în solidar, întrucât nu au fost în culpă, deciziile contestate au fost emise conform legii.

Sub acest aspect trebuie precizat că instituţiile pârâte sunt în eroare atunci când apreciază că suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată vizează onorariu de avocat, din verificarea sentinţei recurate rezultând că suma de 50 RON reprezintă taxă judiciară de timbru.

Conform art. 451 C. proc. civ. pot fi reduse motivat doar cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat şi plata expertiţilor judiciari şi a specialiştilor numiţi în condiţiile art. 330 alin. (1) şi nu vor putea fi reduse cele având ca obiect plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

În cauză, criticile privind cuantumul mare al cheltuielilor de judecată sunt nefondate.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, instanţa de fond aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurente prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarate de pârâte, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Braşov atât în nume propriu cât şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov împotriva sentinţei civile nr. 75/F/2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 11 noiembrie 2021.