Recusal of appellate judge based on procedural ruling on false judgment and misapplication of recusal procedures

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. La data de 03 septembrie 2021 a fost înregistrat, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 415 din 25 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Bucureşti, având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea unor informaţii de interes public şi plata daunelor morale în sumă de 100.000 RON.

1.2. În şedinţa publică din 11 noiembrie 2021, ca urmare a respingerii, de către instanţa de recurs, a cererii de înscriere în fals împotriva înscrisului reprezentat de sentinţa civilă nr. 415 din 25 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant a formulat cerere de recuzare împotriva preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului.

2. Încheierea de respingere a cererii de recuzare

Prin încheierea nr. 96 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. cu privire la doamna judecător B., în calitate de preşedinte al completului de judecată C 3 recurs, învestit cu soluţionarea dosarului nr. x/2021

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 96 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate.

În motivarea recursului, reclamantul reiterează motivele pentru care a solicitat înscrierea în fals împotriva sentinţei civile nr. 415 din 25 mai 2021, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prezentând şi măsura dispusă de instanţa de judecată la termenul din 11 noiembrie 2021 cu privire la această solicitare, care l-a determinat să formuleze cererea de recuzare a preşedintelui completului de judecată învestit cu soluţionarea recursului.

Consideră că modalitatea în care a fost soluţionată şi motivată soluţia de respingere a cererii de recuzare denotă că instanţa de judecată a lipsit de eficienţă juridică susţinerile reclamantului, nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra temeiniciei cererii şi, prin indicarea ca temei de drept a art. 51 C. proc. civ., rezultă că instanţa s-a aflat în eroare, neaplicând legea în concordanţă cu conţinutul său normativ. Totodată, recurentul-reclamant expune aspecte referitoare la obligaţiile ce-i revin judecătorului în exercitarea profesiei.

Mai arată recurentul-reclamantă că argumentele instanţei de judecată nu sunt susţinute de un temei de drept şi contravin principiului efectului util al Legii nr. 303/2004 (conform art. 2 alin. (3), art. 1 alin. (1) şi alin. 4şi art. 34 alin. (1) şi al Legii nr. 304/2004 (conform art. 2 alin. (1) şi art. 10).

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Bucureşti nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de reclamantul A..

5. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul declarat în cauză de reclamantul A., în raport de cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziţii se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la lipsa analizei temeiniciei cererii de recuzare, Înalta Curte le constată a fi nefondate. Din conţinutul încheierii recurate rezultă că instanţa a examinat efectiv şi complet motivele de recuzare formulate de reclamant, concluzionând că nemulţumirile acestuia faţă de o măsură dispusă de judecătorul cauzei în timpul cercetării judecătoreşti (respingerea cererii de sesizare a parchetului cu înscrisul denunţat ca fiind fals, reprezentat de sentinţa tribunalului), nu echivalează cu exprimarea opiniei asupra cauzei, respectiv nu constituie un indiciu al afectării imparţialităţii judecătorului.

Împrejurarea că soluţia dată cererii de recuzare nu este cea urmărită şi preconizată de recurentul-reclamant nu înseamnă că solicitarea sa nu a avut parte de o analiză efectivă; dimpotrivă, Înalta Curte constată că cererea a fost examinată în mod legal, în raport de dispoziţiile art. 41-44 C. proc. civ. şi de prevederile art. 6 din Convenţia EDO, precum şi de motivele de pretinsă lipsă de imparţialitate ale judecătorului, expuse oral de recurentul-reclamant.

Referitor la aplicabilitatea în cauză a art. 51 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest text de lege reglementează procedura de soluţionare a cererii de abţinere sau recuzare, astfel că menţionarea sa în cuprinsul încheierii prin care se soluţionează o astfel de cerere nu reprezintă o eroare, cum susţine recurentul-reclamant. Mai mult, deşi recurentul susţine o greşită aplicare a art. 51 C. proc. civ., nu explicitează această pretinsă greşeală a instanţei de judecată, rezumându-se la a expune argumente generice privitoare la obligaţia ce revine judecătorului de a aplica corect legea.

În fine, nici argumentele referitoare la încălcarea Legii nr. 303/2004 şi Legii nr. 304/2004 nu sunt fondate, textele de lege invocate de recurentul-reclamant referindu-se la definiţia magistraturii, la independenţa judecătorilor, la jurământul depus de judecători anterior începerii activităţii şi la dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil şi de soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, fără a fi expusă o legătură concretă între aceste texte de lege şi încheierea recurată. Mai exact, prin criticile din recurs recurentul-reclamant doar afirmă, generic, o pretinsă încălcare a legii la pronunţarea şi motivarea soluţiei de respingere a cererii de recuzare, argumentele sale reprezentând doar trimiteri de natură teoretică la obligaţiile aferente profesiei de judecător.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 96 din 23 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.