Union's appeal rejected; suspension of teachers' salary order denied for lack of imminent damage.

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 martie 2022, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, personal şi în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Ministerul Educaţiei, a solicitat suspendarea executării art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 605/17.06.2021.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 91 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, personal şi în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj şi Ministerul Educaţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 91 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare.

În motivarea recursului, reclamanta susţine că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurenta-reclamantă susţine că art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 este contrar prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, precum şi a principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 din C. civ.

Astfel, arată reclamanta, membrii de sindicat din prezenta cauză au dobândit titlul ştiinţific de doctor şi gradul didactic I anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 şi au beneficiat de drepturile aferente de la data dobândirii gradului didactic I. Dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu reglementează cu privire la drepturile născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dispunând că au obligaţia de a opta între indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor şi echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii, obţin gradul didactic I prin echivalare. Cadrele didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I prin ordin de ministru anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, beneficiind atât de salariul aferent gradului l, cât şi de plata drepturilor pentru titlul ştiinţific de doctor, beneficiază în continuare de ambele drepturi, nefiind obligaţi să opteze. Această obligaţie o au doar acei salariaţi care nu aveau încă titlul de doctor echivalat cu gradul didactic I la data de 01.07.2017.

În opinia recurentei-reclamante, modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 denotă caracter retroactiv, creând o îndoială serioasă asupra legalităţii sale, întrucât creează premisele aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Cum legiuitorul nu a prevăzut această ipoteză juridică în cuprinsul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, rezultă că, prin ordin de ministru, s-a adăugat la lege.

Pentru a verifica dacă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, prima instanţă nu era nevoită să recurgă la cercetarea fondului cauzei, fiind suficient să verifice modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei nr. 3993/2021, care adaugă la lege şi contravine principiului neretroactivităţii legii şi să constate că există o îndoială serioasă asupra legalităţii sale.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme legiuitorul a prevăzut că prin pagubă iminentă se înţelege un prejudiciu material viitor şi previzibil, iar nu o diminuare ilicită a patrimoniului.

Din această perspectivă, susţine recurenta-reclamantă că pierderea din venitul salarial lunar a sumei de 950 RON este un prejudiciu important pentru cadrele didactice, în raport de veniturile salariale ale acestora. Astfel, în situaţia în care nu s-ar dispune suspendarea ordinului atacat, aplicarea lui ar genera o pagubă iminentă cadrelor didactice care şi-au echivalat titlul ştiinţific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017, deoarece li se vor diminua drepturile salariale prin faptul că nu vor mai beneficia de plata indemnizaţiei pentru titlul obţinut, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021. Aşa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs (fluturaşi de salariu), membrilor de sindicat din prezentul dosar li s-a plătit, în perioada iulie 2017 - mai 2021, respectiv septembrie 2021, indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dar plata a fost sistată ca efect al aplicării art. 1 alin. (2) din OME nr. 3993/2021, începând cu luna iunie, respectiv octombrie 2021.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare, invocând excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, personal şi în numele membrilor de sindicat, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, în numele membrilor de sindicat indicaţi în acţiune, a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării art. 1 alin. (2) al Ordinului ministrului educaţiei nr. 3993/2021 privind stabilirea unor drepturi salariale specifice personalului didactic din învăţământ prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond."

Înalta Curte are în vedere împrejurarea că acţiunea privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor reclamantului (până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului), atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autorităţile publice.

Îndeplinirea celor două condiţii, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube, este lăsată la aprecierea judecătorului, fiind verificată, în funcţie de circumstanţele cauzei, printr-o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza argumentelor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, care trebuie să ofere indicii suficiente pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate de care se bucură actul administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube greu sau imposibil de înlăturat, în ipoteza în care actul contestat ar fi anulat de instanţa de judecată.

Analizând prima facie motivele invocate de reclamantă, în mod corect prima instanţă a constatat că acestea nu se circumscriu condiţiei cazului bine justificat, în raport de definiţia din art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, întrucât presupun o analiză de fond a cauzei.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanţă, că recurenta-reclamantă a invocat, drept cazuri bine justificate pentru temporizarea efectelor art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021, argumente ce constituite motive de nelegalitate a acestui act administrativ ce pot forma obiectul analizei doar în cadrul unei acţiuni în anulare. Astfel, aspectele referitoare la contrarietatea acestei norme cu prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 şi cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii necesită examinarea modului de redactare a textelor legale pretins aflate în conflict, dar şi a modalităţii de punere în aplicare de Ministerul Educaţiei a prevederilor ordinului contestat, criticată de asemenea de reclamantă, împrejurări ce exced analizei sumare realizată în cadrul cererii de suspendare, astfel încât nu pot fi considerate argumente în sensul dovedirii cazului bine justificat.

Înalta Curte mai reţine că, pentru a înlătura, chiar şi temporar, regula executării imediate şi din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanţa poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la motivele invocate de reclamant, care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ, instanţa având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenţei dreptului. Pe cale de consecinţă, împrejurările de fapt şi de drept care ar putea contura existenţa unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate ale ordinului contestat ce reclamă o cercetare amănunţită, pe baza unui probatoriu complex.

Când nu este posibilă decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conţinutul actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, nu există caz bine justificat.

În consecinţă, cum în cauză nu au fost reliefate, de către recurenta-reclamantă, împrejurări care să constituie un caz bine justificat în accepţiunea dată de legiuitor acestei cerinţe, soluţia instanţei de fond este legală.

Instanţa de fond a stabilit în mod corect că nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente. Paguba pe care o invocă recurenta-reclamantă este o limitare a veniturilor salariale datorită modului de calcul al sporului de doctorat, considerat de recurentă incorect. Or, o astfel de diminuare a drepturilor salariale nu se încadrează în definiţia din art. 2 lit. Ş) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, în absenţa dovedirii existenţei unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente, hotărârea primei instanţe este pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Codul de procedură fiscală. În consecinţă, Înalta Curte, în raport de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, personal şi în numele membrilor de sindicat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Sindicatelor Independente din Învăţământ Dolj, personal şi în numele membrilor de sindicat A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T. împotriva sentinţei civile nr. 91 din 7 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.