Compulsory enforcement of statutory pension index value deemed inadmissible administrative claim under Law no. 554/2004

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat obligarea pârâtului, prin Ministerul Finanţelor, la respectarea Legii nr. 127/2019 privind valoarea punctajului de pensie de la 1 sept. 2020, respectiv 1.775 RON, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La data de 2 noiembrie 2020, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale a depus cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată.

1.3. Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 7 decembrie 2020.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 190 din 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii şi a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Totodată, prima instanţă a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 190 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, reclamantul susţine că cererea de chemare în judecată vizează un litigiu de asigurări sociale, nefiind în prezenţa unei acţiuni în contencios administrativ, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, aspect pe care reclamantul l-a indicat în mod expres în cuprinsul înscrisului intitulat "Observaţii", depus la dosar la data de 18.11.2020.

Arată că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, fără a avea în vedere înscrisurile depuse de reclamant, în cuprinsul cărora nu s-a referit niciodată la Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, consideră recurentul-reclamant că sentinţa atacată cuprinde motive străine de natura cauzei şi aplică greşit normele de drept material, prin încadrarea eronată a cererii de chemare în judecată în dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar nu în prevederile Legii nr. 127/2019, cererea vizând acordarea pensiei fiind un litigiu de asigurări sociale.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale (fost Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

Potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 121/2021, intimatul-intervenient Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale a fost supus reorganizării şi schimbării denumirii, în prezent având titulatura de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a constatat inadmisibilitatea acţiunii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, apreciind că demersul procesual nu se subsumează unei cereri în contencios administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004.

În recurs, reclamantul a susţinut că, prin observaţiile înregistrate la dosar la data de 18.11.2020, a arătat că cererea sa este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 127/2019 şi reprezintă un litigiu de asigurări sociale.

Înalta Curte, examinând susţinerile reclamantului şi conţinutul observaţiilor depuse în dosarul instanţei de fond, constată că prima instanţă a reţinut în mod corect că obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenţia reclamantului de obligare a Guvernului României la respectarea Legii nr. 127/2019. Astfel, deşi s-a adresat instanţei de contencios administrativ şi a solicitat obligarea autorităţii publice centrale pârâte la o anumită prestaţie, totuşi obiectul acţiunii nu se circumscrie dispoziţiilor art. 8 şi art. 18 alin. (1) din legea nr. 554/2004, întrucât nu s-a solicitat anularea unui act administrativ ori obligarea pârâtului la emiterea unui act sau la soluţionarea unei cereri, ci obligarea la respectarea unui act normativ. Cum această obligaţie nu este prevăzută de Legea nr. 554/2004, în mod corect prima instanţă a concluzionat în sensul inadmisibilităţii cererii.

Nu se poate susţine că, prin observaţiile depuse ulterior înregistrării acţiunii, reclamantul a precizat obiectul cererii sale în raport de dispoziţiile Legii nr. 127/2019, în sensul că demersul său judiciar este unul de natura litigiilor de asigurări sociale. Pe de-o parte, observaţiile depuse nu corespund unei cereri de modificare a acţiunii în sensul art. 204 C. proc. civ., ci constituie un răspuns la întâmpinarea şi cererea de intervenţie accesorie depuse în cauză. Pe de altă parte, simpla indicare a Legii nr. 127/2019 nu este de natură a califica litigiul drept unul de asigurări sociale, în condiţiile în care dispoziţiile acestui act normativ au fost indicate de reclamant ca temei de drept substanţial, în sensul actului normativ pretins nerespectat de pârât, iar nu ca normă de procedură aplicabilă litigiului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a legii în cauză, statuând cu privire la inadmisibilitatea acţiunii în raport de pretenţia concretă a reclamantului şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, iar sentinţa recurată nu cuprinde motive străine de natura pricinii, ci analizează în mod corect obiectul şi limitele învestirii instanţei de contencios administrativ.

În consecinţă, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 190 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.