Nullity of appeal for failure to articulate grounds of cassation in environmental fund penalty dispute
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice annulled the appellant's appeal for lack of motivation, leaving the lower court's decision in force which had previously dismissed the claimant's action. The dispute concerned a claim for annulment of an administrative penalty and a tax assessment totaling 2,979,559 RON, imposed for the failure to return greenhouse gas emission certificates under the National Environment Fund Law. Relying on Articles 486(1)(d), 486(3), 487(1), and 489(1)-(2) of the Civil Procedure Code, the court determined that the appeal was null and void because it failed to present valid grounds for cassation under Article 488, consisting instead of a partial repetition of arguments from the merits and lacking specific criticism of the lower court's legal reasoning.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 486 alin. (3) din C. proc. civ, Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (1) din C. proc. civ, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) din C. proc. civ; Nullity of appeal for failure to articulate grounds of cassation in environmental fund penalty dispute: Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 3 septembrie 2020, pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A., în insolvenţă, prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a solicitat:
(i) anularea Deciziei nr. 27/2020, prin care a fost respinsă contestaţia administrativă nr. x/15.01.2020, înregistrată la AFM sub nr. x/27.01.2020, formulată împotriva Deciziei nr. 08 din 02.12.2019 emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu - Direcţia Generală de Administrare Fiscală/Direcţia Evidenţă şi Colectare, privind aplicarea penalităţii prevăzute în cazul nerestituirii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în sumă de 2.979.559,00 RON, stabilită suplimentar în temeiul art. 9 (1) lit. s) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu;
(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/02.12.2019 şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 2.979.559,00 RON.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 201 din 7 decembrie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii depunerii contestaţiei, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinţei civile nr. 201 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., solicitând casarea sentinţei atacate.
4. Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimata-pârâtă Administraţia Fondului pentru Mediu a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)
(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:
"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurenta-reclamantă îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.
Motivarea recursului reprezintă o reiterare parţială a argumentaţiei din fond cu privire la situaţia de fapt şi motivele de nelegalitate ale actelor administrative contestate. Menţiunile referitoare la sentinţa instanţei de fond sunt succinte şi se rezumă la a susţine că sentinţa a fost pronunţată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 780/2006, fără a fi urmate de prezentarea unor critici efective, raportate la considerentele hotărârii, ci de reluări ale motivelor din acţiune.
Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.
Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ., astfel că, atât timp cât criticile expuse nu contestă, concret, raţionamentul juridic al instanţei de fond şi nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, nu este îndeplinită condiţia motivării căii de atac.
Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta A. S.A., în insolvenţă, prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C.., împotriva sentinţei civile nr. 201 din 7 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.