FGA insurance compensation dispute; nullity of cassation appeal for failing to allege specific legal errors

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 iunie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor ("FGA"), a solicitat:

(i) în principal, anularea Deciziei nr. 23469/30.04.2020, cu consecinţa obligării pârâtului la plata daunelor materiale în cuantum de 30.765 RON şi suma de 400.000 RON reprezentând daune morale;

(ii) în subsidiar, anularea parţială a Deciziei nr. 23469/30.04.2020, cu consecinţa majorării daunelor materiale şi morale astfel cum au fost acestea solicitate;

(iii) obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis în parte contestaţia formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor;

(ii) a anulat în parte Decizia nr. 23469 din 30.04.2020 emisă de pârât în ceea ce îl priveşte pe reclamant, în sensul că suma admisă la plată cu titlu de daune morale este 75.600 de RON şi nu 42.000 de RON;

(iii) a obligat pârâtul la plata sumei de 33.600 RON către reclamant;

(iv) a obligat pârâtul la plata sumei de 350 de RON cheltuieli de judecată către reclamant;

(v) a respins acţiunea, în rest, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanţei de recurs, intimatul-reclamant A. a invocat excepţia netimbrării şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca netimbrat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul îşi întemeiază cererea, susţinerile din calea de atac neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, pârâtul a prezentat aspecte teoretice referitoare la natura, reglementarea şi modul de stabilire a daunelor morale, precum şi la rolul şi scopul înfiinţării Fondului de Garantare a Asiguraţilor. În ceea ce priveşte întinderea despăgubirii acordate, recurentul-pârât a susţinut succint că instanţa de fond nu a respectat dispoziţiile art. 1385 C. civ., din perspectiva principiilor echităţii şi proprorţionalităţii, neavând în vedere culpa concurentă a victimei în producerea accidentului şi efectele emoţionale produse de decesul victimei.

Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta.

Astfel, aspectele teoretice prezentate în calea de atac nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

În ceea ce priveşte argumentul încălcării de către instanţa de fond a prevederilor art. 1385 C. civ., este de observat că acesta se sprijină pe considerente străine de sentinţa atacată şi de cauza pendinte, întrucât în speţă nu s-a solicitat acordarea/majorarea cuantumului daunelor morale pentru decesul victimei, ci a daunelor materiale şi morale pentru leziunile suferite de reclamantul victimă a unui accident auto. De asemenea, culpa concurentă a victimei în producerea accidentului nu reprezintă un element avut în vedere la emiterea deciziei FGA atacate şi nici nu a fost invocată în cursul judecăţii de fond, prin actele procesuale depuse de pârât, nefăcând obiectul analizei primei instanţe. Or, menţionarea unor critici străine de obiectul cauzei şi de conţinutul hotărârii atacate nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită cerinţa motivării recursului.

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind, conform art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât pârâtul, deşi a încadrat recursul în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a omis să prezinte critici concrete la adresa sentinţei instanţei de fond, atunci condiţia motivării recursului nu este îndeplinită.

Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1219 din 24 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.