Cassation appeal null for failure to articulate specific grounds of illegality in administrative salary dispute

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 februarie 2020, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a solicitat:

(i) anularea Ordinului de salarizare individuală nr. 5290/C din 20.12.2019;

(ii) obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului prin care să stabilească indemnizaţia lunară care să cuprindă şi sporul de fidelitate - sporul pentru vechime în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei, începând cu dată de 01.12.2019;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1032 din 20 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, a dispus modificarea Ordinului nr. 5290/C din 20.12.2019, în sensul includerii sporului de fidelitate - spor pentru vechimea în specialitatea funcţiei din sistemul justiţiei şi a respins cererea privind cheltuielile de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant A. nu a depus întâmpinare faţă de recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziţii legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care pârâtul îşi întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conţinutul concret al hotărârii atacate.

În motivarea recursului, pârâtul a reluat apărările din fond, referitoare la contextul de fapt şi la situaţia litigiilor anterioare derulate între părţi, concluzionând succint că, în contra celor reţinute de instanţa de fond, "prin sentinţa civilă nr. 1687/24.10.2018 a Tribunalului Dâmboviţa, nu s-a pus în sarcina pârâtului obligaţia de a emite alt ordin de încadrare, fiind acordate intimatului-reclamant diferenţele salariale admise de instanţele judecătoreşti, pentru plata cărora legiuitorul a prevăzut un regim special de executare".

Aceste pretinse critici au fost încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a se indica în mod expres textul de lege greşit interpretat sau încălcat de instanţa de fond la pronunţarea soluţiei atacate şi nici motivul pentru care această interpretare/aplicare este eronată. Totodată, paragraful final al recursului, citat anterior, reprezintă o simplă afirmaţie concluzivă, care nu se sprijină pe niciun argument juridic expus în cuprinsul căii de atac.

Aşadar, recursul declarat în cauză nu cuprinde critici efective la adresa soluţiei instanţei şi a raţionamentului juridic pe care s-a întemeiat aceasta. Susţinerile recurentului-pârât nu reprezintă motive de nelegalitate, ci se limitează la prezentarea unor situaţii factuale care nu fac obiectul analizei recursului, astfel cum este conturat prin dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". .

Înalta Curte reţine că legiuitorul a înţeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport de dispoziţiile legale incidente, iar atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, atunci nu poate fi considerată îndeplinită condiţia motivării recursului.

Deoarece pârâtul nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. şi va anula, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1032 din 20 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.