Expropriation list omission and property overlap: judicial review of administrative act legality vs. need for separate civil action

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.:

l. obligarea pârâtului Guvernul României la rectificarea şi completarea Anexei nr. 2 a H.G. nr. 456/2017, în sensul de a fi menţionată reclamanta în Lista proprietarilor ale căror terenuri şi construcţii vor fi expropriate şi de a fi stabilită valoarea despăgubirilor pentru următoarele imobile:

- teren în suprafaţă de 833 mp, înscris în CF nr. x a localităţii Simeria, nr. cad. 1018/4;

- construcţie în suprafaţă de 441,46 mp, ce urmează a fi demolată;

- imobile construcţii situate în zona limitrofă suprafeţei expropriate, pe o lungime de 228 ml, a căror exploatare va fi imposibilă - suprafaţa totală clădiri construită la sol de 2916 mp - şi terenul aferent acestora.

2. obligarea aceluiaşi pârât la rectificarea pct. 126 din Anexa nr. 2 a Hotărârii Guvernului nr. 456/2017, în sensul modificării suprafeţei cu care a fost înscrisă pârâta SNTFM CFR Marfă S.A. la suprafaţa de 4963,16 mp, reprezentând diferenţa dintre suprafaţă cu care a fost înscrisă şi suprafaţa aflată în proprietatea reclamantei.

3. obligarea pârâtei CNCF CFR S.A. la emiterea deciziei de expropriere pentru imobilele indicate, aflate în proprietatea reclamantei.

Prin cererea adiţională înregistrată la 05.02.2019 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor prin CN CFR S.A., să se stabilească dreptul său la despăgubire pentru exproprierea imobilelor indicate în cuprinsul acţiunii, cuantumul despăgubirii precum şi obligarea pârâtului la emiterea deciziei de expropriere şi la îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de art. 4 lit. b) din Legea nr. 255/2010 în raport cu reclamanta, în ceea ce priveşte imobilele indicate în cererea introductivă.

Ministerul Transporturilor a formulat în cauză cerere de intervenţie accesorie, în favoarea pârâtului Guvernul României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 64 din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia:

- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia lipsei de interes, invocate de către pârâtul Guvernul României;

- a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A.;

- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâta Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.;

- a respins cererea iniţială, formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. şi Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., ca neîntemeiată;

- a admis în fond cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor;

- a respins cererea adiţională formulată de reclamanta A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A., ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată şi respingerea pe fond a cererii de intervenţie formulată în interesul pârâtului Guvernul României de către intervenientul Ministerul Transporturilor.

În motivarea recursului arată că sentinţa este pronunţată cu încălcarea art. 1 par. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia EDO, a art. 44 alin. (1) - (4) din Constituţie şi a art. 555 C. civ., în ceea ce priveşte respingerea pe fond a cererii iniţiale formulate şi a admiterii cererii de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.

1. O primă critică a recurentei-reclamante este acea potrivit căreia instanţa de fond a soluţionat cauza în mod superficial, apreciind că în cadrul prezentului litigiu nu poate verifica întinderea şi natura drepturilor pretinse de reclamantă în raport cu drepturile pârâtei SNTFM CFR Marfă S.A. asupra porţiunii de teren în privinţa căreia reclamanta invocă suprapunerea şi că ar fi nevoie de promovarea unei acţiuni de drept comun care să rezolve situaţia de suprapunere.

Aceste considerente sunt enunţate cu aplicarea greşită a legii deoarece o astfel de analiză poate fi efectuată în cadrul litigiului de faţă de către instanţa de contencios administrativ, nicio dispoziţie legală neinterzicând acest lucru. Litigiul pune în discuţie dreptul de proprietate privată al reclamantei asupra terenului în suprafaţă de 833 mp şi a unei părţi din construcţiile înscrise în CF nr. x Simeria sub nr. top x.

Însăşi instanţa de fond a reţinut că, potrivit extraselor de carte funciară, reclamanta este proprietara imobilelor teren în suprafaţă de 63.493 mp şi construcţii înscrise în CF anterior menţionată, în cartea funciară fiind notată sub B 18, în baza încheierii nr. 30804/10.07.2018 a Biroului de cadastru şi publicitate imobiliară Deva, suprapunerea parţială a imobilului cu coridorul de expropriere întabulat în CF nr. x Simeria în favoarea Statului Român, administrator Ministerul Transporturilor -CNCF CFR S.A..

Dacă instanţa a constatat existenţa dreptului de proprietate şi notarea suprapunerii parţiale cu coridorul de expropriere, înseamnă că avea posibilitatea de a analiza în prezentul litigiu şi întinderea şi natura drepturilor reclamatei versus cele ale pârâtei SNTFM CFR Marfă S.A. asupra suprafeţei de suprapunere, nefiind neapărat necesară promovarea unei acţiuni de drept comun în mod separat.

O astfel de analiză nu poate fi efectuată direct în recurs, această cale de atac neavând efect devolutiv. În plus, pentru analiza situaţiei de suprapunere este nevoie de administrarea probei cu expertiză topografică judiciară, care nu poate fi administrată direct în recurs.

Prima instanţă a respins această probă raportat la art. 254 alin. (1) C. proc. civ. deoarece nu a fost solicitată prin cererea de chemare în judecată, dar în pofida acestui fapt prima instanţă trebuia să dispună efectuarea expertizei din oficiu conform alin. (5) al aceluiaşi articol, pentru respectarea principiului aflării adevărului, potrivit art. 22 alin. (2) C. proc. civ.

Omisiunea solicitării probei prin cererea introductivă a fost explicată de reclamantă prin luarea la cunoştinţă mai târziu de conţinutul planurilor de situaţie anexe la H.G. nr. 456/2017, aşa încât proba putea fi administrată şi în conformitate cu art. 254 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă mai arată şi că, ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe, imobilul înscris în CF nr. x Simeria sub nr. top x a fost dezmembrat, fiind înfiinţate două cărţi funciare noi, respectiv CF nr. x şi nr. 68808, după cum rezultă din încheierea de carte funciară nr. x/16.10.2020. În CF nr. x este înscris imobilul teren în suprafaţă de 62.738 mp şi construcţii, fiind notată suprapunerea la poziţia B7, iar în CF nr. x este înscris imobilul în suprafaţă de 186 mp, fiind notată suprapunerea cu coridorul de expropriere la poziţia B6.

În concluzie, fondul cauzei nu a fost cercetat complet, motiv pentru care se impune casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare.

2. În situaţia în care s-ar aprecia că pricina poate fi rejudecată de instanţa de recurs, recurenta-reclamantă arată că din probele dosarului rezultă că este proprietara terenului şi construcţiilor anterior amintite, ceea ce înseamnă că deţine un bun în sensul art. 1 par. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia EDO, iar dreptul său de proprietate este vătămat prin anexa nr. 2, poziţia 126 la H.G. nr. 456/2017, unde este trecută la expropriere suprafaţa de teren de 5796,16 mp aparţinând SNTFM CFR Marfă SA, deoarece există o suprapunere parţială de 833 mp între acest teren şi terenul proprietatea reclamantei, suprapunerea fiind notată în cartea funciară.

Aceste împrejurări nu au fost contestate de pârâţi, aceştia necontestând nici concluziile raportului de expertiză topografică extrajudiciară care confirmă situaţia suprapunerii parţiale. Recurenta face precizarea că expertiza a fost încuviinţată în cadrul probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză.

Evidenta vătămare a dreptului de proprietate al reclamantei trebuie remediată prin admiterea cererii.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că documentele cadastrale de evaluare a imobilelor afectate de lucrarea de utilitate publică au fost realizate în baza planurilor de amplasament avizate de OCPI Hunedoara şi de primăriile localităţilor în raza cărora se află imobilele afectate, inclusiv Primăria Simeria. Lista proprietarilor afectaţi de coridorul de expropriere a fost întocmită pe baza evidenţelor ANCPI -unitatea administrativ teritorială Simeria.

CFR Marfă este menţionată în anexa H.G. nr. 456/2017 la poziţiile 126 şi 166, nedeţinând în proprietate imobile situate pe raza UAT Simeria care să fie afectate de lucrările de utilitate publică, ci deţinând imobile situate în Simeria care aparţin de UAT Bacia.

4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare arată că prin sentinţa recurată s-a reţinut corect că este nevoie de promovarea unei acţiuni de drept comun în cadrul căreia să fie analizată şi remediată, dacă este cazul, situaţia de suprapunere a terenului reclamantei cu proprietatea SNTFM CFR Marfă S.A..

În cadrul procedurii de expropriere au fost respectate dispoziţiile legale şi au fost parcurse etapele prevăzute de Legea nr. 255/2010, fiind notificate persoanele expropriate conform anexei 2 la H.G. nr. 456/2017 şi emisă decizia de expropriere nr. 1/4743/14.11.2017 pentru imobilele proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică de interes naţional.

Lista proprietarilor şi a planurilor parcelare care se suprapun cu coridorul de expropriere a fost realizată pe baza evidenţelor ANCPI şi ale UAT Simeria, de către un prestator specializat, fiind verificate şi avizate de către OCPI Hunedoara şi de către primăriile localităţilor în raza cărora se află imobilele.

Pentru imobilul în suprafaţă de 5796,16 mp identificat în planşa 3 cu nr. 149 - suprafaţă în care se regăsesc cei 833 mp la care se referă reclamanta - proprietarul identificat în baza evidenţelor ANCPI este SNTFM CFR Marfă S.A., înscrisă la nr. 126 din anexa 2 a H.G. nr. 456/2017.

Nici în evidenţele ANCPI sau OCPI Hunedoara şi nici în cele ale UAT Simeria nu figurează A. S.A. ca fiind proprietara suprafeţei de 833 mp. Ca atare, în mod corect instanţa a apreciat că reclamanta trebuie să formuleze o acţiune de drept comun în contra SNTFM CFR Marfă S.A., pe calea căreia să se rezolve situaţia de suprapunere.

Instanţa a pronunţat o sentinţă legală, nefiind învestită cu o cerere în realizare de drepturi, ci cu o cerere prin care s-a pretins obligarea Guvernului României la modificarea H.G. nr. 456/2017 şi obligarea CFR S.A. la emiterea unei decizii de expropriere care să o vizeze pe reclamantă. Or, CFR S.A. nu poate notifica în vederea exproprierii pentru cauză de utilitate publică o altă persoană decât cea care rezultă în mod legal din documentaţiile cadastrale că este afectată de coridorul de expropriere.

Cât priveşte decăderea reclamantei din proba cu expertiză, aceasta a fost dispusă cu respectarea art. 254 alin. (1) C. proc. civ., iar în privinţa aflării adevărului, susţinerile recurentei-reclamante trebuie înlăturate întrucât nu a prezentat înscrisuri din care să reiasă că invocatul său drept de proprietate este înscris în evidenţele ANCPI.

4.3. Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

În motivare a arătat că recursul este nemotivat, situaţie în care s-ar impune sancţiunea nulităţii potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar arată că expropriatorul Statul Român reprezentat prin Ministerul Transporturilor prin CNCF CFR S.A. a întocmit documentaţia tehnico-economică cuprinzând coridorul de expropriere al proiectului şi lista proprietarilor imobilelor afectate de acest coridor în raport de evidenţele OCPI Hunedoara şi cu respectarea Legii nr. 255/2010.

În cadrul procedurilor de expropriere, Ministerul Transporturilor, în calitatea sa de reprezentat al statului, are competenţa exclusivă de a elabora şi supune aprobării Guvernului proiectele de hotărâre prevăzute de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 255/2010.

Guvernul României nu se poate substitui expropriatorului reprezentat de MT şi să realizeze el însuşi etapele procedurii de expropriere, iar cererea de obligare a Guvernului la adoptarea hotărârii solicitate este contrară Legii nr. 255/2010 şi excede competenţei instanţei judecătoreşti, care la rândul său nu se poate substitui autorităţilor executive, în exercitarea atribuţiilor lor legale.

Din dispoziţiile Legii nr. 255/2010 rezultă că nu este recunoscută posibilitatea declanşării exproprierii la iniţiativa particularilor. Nicio dispoziţie a legii nu permite ca instanţa, la cererea persoanei care pretinde că terenul ce-i aparţine ar trebui expropriat, să se substituie autorităţii executive şi să efectueze sau să înlocuiască prin hotărâre judecătorească procedura exproprierii.

5. Aspecte procesuale

Excepţia nulităţii cererii de recurs, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, a fost respinsă pentru argumentele arătate în încheierea de amânare a pronunţării, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri de către recurenta-reclamantă.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte îl constată fondat în limitele şi pentru argumentele care vor fi arătate în cele ce urmează:

Instanţa de fond a respins cererea aşa cum a fost iniţial formulată de către reclamantă, prin care s-a solicitat obligarea Guvernului României la rectificarea/completarea anexei 2 a H.G. nr. 456/2017, în sensul menţionării reclamantei pe lista proprietarilor ale căror terenuri şi construcţii vor fi expropriate, reţinând că nu poate verifica, în limitele învestirii, întinderea şi natura drepturilor reclamantei şi pârâtei SNTFM CFR Marfă S.A. asupra terenului pe care reclamanta îl invocă că se suprapune parţial cu imobilul indicat la poziţia 126 din anexa 2 a H.G. nr. 456/2017, având ca proprietar pe SNTFM CFR Marfă S.A., suprapunându-se totodată şi cu amplasamentul coridorului de expropriere.

H.G. nr. 456/2017 priveşte declanşarea procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, de interes naţional "Reabilitarea liniei C.F. Frontieră - Curtici - Simeria, parte componentă a Coridorului IV Pan-European pentru circulaţia trenurilor cu viteza maximă de 160 km/h, Tronsonul 2: km 614 - Gurasada şi Tronsonul 3: Gurasada - Simeria" pentru unităţile administrativ-teritoriale: Zam, Burjuc, Gurasada, Ilia, Brănişca, Veţel, Şoimuş, Deva şi Simeria - judeţul Hunedoara.

Hotărârea, emisă în temeiul Legii nr. 255/2010, aprobă amplasamentul lucrării de utilitate publică, potrivit planurilor de amplasament prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre, aprobă declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică, iar în anexa 2 prevede Lista imobilelor supuse exproprierii situate pe raza localităţilor Zam, Burjuc, Gurasada, Ilia, Brănişca, Veţel, Şoimuş, Deva şi Simeria - judeţul Hunedoara, proprietarii sau deţinătorii acestora, precum şi sumele individuale aferente despăgubirilor.

La poziţia nr. 126 din această listă este menţionat terenul în suprafaţă de 5.796,16 mp, situat pe raza teritorială a localităţii Simeria, având ca proprietar pe SNTFM CFR Marfă S.A..

Reclamanta a formulat acţiunea, susţinând că hotărârea de guvern este nelegală şi îi produce o vătămare întrucât din imobilul teren menţionat la poziţia 126 o suprafaţă de 833 mp nu este proprietatea SNTFM CFR Marfă SA, ci face parte din proprietatea sa înscrisă în CF nr. x Simeria sub nr. top x, compusă din teren şi construcţii.

Cererea introductivă este formulată împotriva emitentului H.G. nr. 456/2017, a expropriatorului Statul Român prin Ministerul Transporturilor prin CNCF CFR S.A., care a îndeplinit formalităţile prealabile emiterii hotărârii de guvern, dar şi în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului menţionat în lista imobilelor expropriate asupra căreia reclamanta pretinde că are drept de proprietate, respectiv SNTFM CRF Marfă S.A..

Chiar dacă obiectul cererii este formulat în sensul completării/rectificării anexei 2 a hotărârii de guvern, reclamanta urmăreşte, în primul rând, anularea parţială a pct. 126 din anexa 2 a H.G. nr. 456/2017.

Cererea sa are drept cauză juridică dreptul de proprietate, invocat a fi vătămat prin suprapunerea cu amplasamentul coridorului de expropriere, în condiţiile nemenţionării reclamantei în hotărârea de guvern în calitate de proprietară a terenului în suprafaţă de 833 mp, supus exproprierii. Reclamanta arată şi că nu numai terenul menţionat este afectat de coridorul de expropriere, ci şi anumite construcţii amplasate pe acest teren, precum şi în zona limitrofă suprafeţei expropriate, a căror exploatare va fi imposibilă.

Înalta Curte constată că instanţa de fond, depăşind chestiunea competenţei materiale procesuale de soluţionare a cauzei pe care şi-a asumat-o (aspect care nu face obiectul recursului), a apreciat greşit că nu poate verifica "întinderea şi natura drepturilor reclamantei" faţă de cele ale SNTFM CFR Marfă S.A. asupra imobilului înscris la poziţia 126 în lista din anexa nr. 2 a H.G. nr. 456/2017.

Procedând astfel a pronunţat hotărârea cu încălcarea dispoziţiilor coroborate ale art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reglementează dreptul persoanei vătămate prin actul administrativ de a cere anularea actului şi repararea pagubei cauzate prin emiterea actului administrativ nelegal, inclusiv pe calea obligării autorităţii la efectuarea anumitor operaţiuni sau la emiterea unui nou act administrativ.

Respingerea pe fond a cererii fără a se proceda însă la o analiză propriu-zisă a motivelor de nelegalitate invocate la adresa actului administrativ şi a pretinsei încălcări a dreptului de proprietate al reclamantei echivalează cu o denegare de dreptate sau refuz al dreptului de acces la instanţă.

Nu există niciun temei legal care să justifice soluţia instanţei de respingere a cererii de anulare parţială a hotărârii de guvern şi obligare a pârâţilor la îndeplinirea operaţiunilor prealabile includerii, precum şi la includerea propriu-zisă a reclamantei în lista proprietarilor vizaţi de expropriere, pe temeiul unui fine de neprimire constând în nevoia de rezolvare a situaţiei de suprapunere a dreptului de proprietate al reclamantei cu cel al SNTFM CFR Marfă S.A. în cadrul unei alte acţiuni de drept comun, pe care reclamanta ar trebui să o promoveze.

Reclamanta se pretinde vătămată nu de către acţiuni/inacţiuni ale SNTFM CFR Marfă S.A., ci de hotărârea de guvern atacată, a cărei nelegalitate o invocă în considerarea atingerii aduse dreptului său de proprietate. Drept urmare, în limitele învestirii, instanţa de fond era datoare să verifice dacă nelegalitatea şi vătămarea pretinse sunt reale.

Analiza pe care soluţionarea cererii o impune se înscrie în limitele atribuţiilor instanţei de contencios administrativ şi nu echivalează cu o substituire în atribuţiile expropriatorului, aşa cum pretinde intimatul Guvernul României. Acţiunea nu are ca obiect obligarea autorităţilor pârâte la exproprierea imobilului reclamantei, aşa cum se interpretează prin apărările Guvernului, ci verificarea motivelor de nelegalitate invocate la adresa hotărârii de guvern care stabileşte proprietarii afectaţi de lucrarea de utilitate publică.

În acest context, se constată şi că, în pofida solicitării cu întârziere de către reclamantă a administrării probei cu expertiză în specialitatea topografie, proba este necesară pentru lămurirea situaţiei de fapt a cauzei, la care se cere aplicarea legii.

Astfel, sentinţa apare a fi pronunţată şi cu încălcarea rolului activ al instanţei în aflarea adevărului, reglementat de art. 22 din Codul de procedură civilă.

Pârâţii susţin că planul de amplasament al lucrării de utilitate publică a fost realizat pe calea unei lucrări de specialitate, pe baza documentaţiilor cadastrale ale ANCPI, în care nu ar figura dreptul de proprietate al reclamantei, iar reclamanta susţine afectarea dreptului său de proprietate prin invocarea notării suprapunerii în CF nr. x Simeria, sub B18, în baza încheierii nr. 30804/10.07.2018 a Biroului de cadastru şi publicitate imobiliară Deva.

Este de menţionat că recurenta-reclamantă a arătat în recurs că, după formularea cererii introductive, imobilul înscris în CF nr. x Simeria a fost dezmembrat, fiind înfiinţate CF nr. x, în care este înscris imobilul teren în suprafaţă de 62.738 mp şi construcţii şi este notată la poziţia B7 suprapunerea parţială cu coridorul de expropriere şi CF nr. x, în care este înscris terenul de 186 mp, fiind notată suprapunerea cu coridorul de expropriere la poziţia B6.

Stabilirea situaţiei de fapt necesară pentru corecta soluţionare a cauzei revine instanţei de fond, în rejudecare.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru motivele anterior arătate, constatând că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul reclamantei şi va casa în parte sentinţa atacată, şi anume în partea prin care s-a soluţionat cererea principală, aşa cum a fost formulată la deschiderea litigiului, precum şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor, trimiţând aceste cereri spre rejudecare primei instanţe. Va menţine însă soluţiile din sentinţă neatacate prin recurs, şi anume, respingerea excepţiilor (inadmisibilităţii, lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SNTFM CFR Marfă SA), precum şi respingerea cererii adiţionale, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 64 din data de 29 iunie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa civilă atacată.

Trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe cererea principală formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." S.A., Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., şi cererea de intervenţie accesorie în favoarea Guvernului României, formulată de intervenientul Ministerul Transporturilor.

Menţine soluţiile de respingere a excepţiilor şi a cererii adiţionale, ca tardiv formulate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.